SUBORDONATA ATRIBUTIVĂ

Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția
sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume, numeral din propoziția regentă.
Exemple:
• Am văzut filmul recomandat. (recomandat ‒ atribut; care film?)
Am văzut filmul1/ ce mi l-ai recomandat2/. (P2 ‒ AT; care film?)
• Sper să reușiți voi înșivă. (înșivă ‒ atribut adjectival; care voi?)
Sper 1/ să reușiți voi2/ care insistați mai mult. 3/ (P2 ‒ AT; care voi?)

Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția subordonată

corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se opune contragerii.
Prin această transformare:
• apare încă un predicat;
• apare în plus un element de relație;
• se păstrează sensul enunțului.

Cartea cumpărată de mama este interesantă. (care carte?)

Cartea 1/ pe care a cumpărat-o mama 2/este interesantă. 1/ (care carte?)

Contragerea constă în transformarea unei propoziții subordinate în partea de propoziție

corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Prin această transformare:
• dispare predicatul;
• dispare elementul de relație;
• se păstrează sensul enunțului.

Am citit cartea1/ care se află pe masă. 2/ (care carte?)

Am citit cartea aflată [pe masă]. (care carte?)

Întrebări:
care? ce fel de?

Termeni regenți
Propoziția atributivă determină următoarele părți de vorbire:

A. substantiv comun sau propriu

Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)
B. pronume
Aceia1/care chiulesc 2/ nu vor ști.1/(care aceia?)
C. numeral cu valoare pronominală
În clasă au rămas cei trei1/ care nu joacă fotbal.2/ (care trei?)
Elemente de relație:
Atributiva este introdusă în frază prin următoarele părți de vorbire:

a. pronume relative în N, Ac, D, G (care, ce, cine, cât, câtă, câți, câte)
Mașina1/ care mă așteaptă2/ e a tatălui meu.1/
Romanul1/ pe care mi l-ai recomandat 2/ a fost foarte bun.1/
Elevii1/ cărora le-ai dăruit cărți 2/ iubesc literatura.1/
Volumul1/ a cărui copertă este albastră 2/ este un roman de aventuri .1/

b. adjective pronominale relative (care , ce, câți, câte)

Întrebarea1/ câte cărți voi citi în vacanță 2/ mă preocupă.1/

c. adverbe relative (unde, cum, cât, când)

Locul1/ unde vom merge în excursie2/ încă nu-l știm1/.
Ziua1/ când voi merge la cercul de lectură 2/ am stabilit-o.1/
Am cumpărat o carte1/ cum n-am mai văzut.2/
Chestiunea 1/ cât voi lipsi de acasă2/ nu-mi dă pace.1/

d. conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)

Eu am plăcerea1/ să te invit.2/
Convingerea1/ că lectura dezvoltă imaginația2/ o are toată familia mea.1/
Ideea1/ ca mâine să facem o vizită la bibliotecă2/ îi aparține Danei.1/
Întrebarea1/ dacă vine și Vlad la teatru 2/ ne-a mirat.1/

e. pronume și adjective pronominale nehotărâte (oricine, orice, oricare)

Ascult părerea1/ oricui se pricepe. 2/
Călătoria1/ în orice țară străină te-ai duce 2/ te îmbogățește cultural.1/

Topica:
Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori imediat după aceasta.
De multe ori, atributiva este intercalată în regentă.
Eu am un frate1/ cum nu e altul pe lume.2/ (P2 ‒ AT, se află după regenta P1)
Mașina1/ pe care-o lăsăm în urmă2/ are pană.1/ (P2 ‒ AT, se află intercalată în regenta P1)

Felurile atributivelor
Subordonatele atributive pot fi izolate sau neizolate.

1. Propoziția atributivă izolată

Atributivele izolate (explicative) nu exprimă un lucru absolut necesar, aduce o explicație
suplimentară .
M-am întâlnit cu Corina,1/ pe care nu o mai întâlnisem de ceva vreme.2/
 2. Propoziția atributivă neizolată
Atributivele neizolate (determinative) exprimă ceva necesar pentru a identific sau califica
termenul regent.
Povestea1/ pe care am auzit-o2/ m-a impresionat foarte tare.1/

Punctuația
Ca regulă generală, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă, atunci când exprimă ceva
necesar în identificarea sau calificarea substantivului determinat.
• Am primit știrea1/ că bunica mea este bolnavă.2/
Mașina1/ cu care am venit2/ avea scaune încălzite.1/

!!!! Atunci când aduce o explicație suplimentară, propoziția subordonată atributivă se

desparte prin virgulă de regentă.

• Am pierdut cartea de română,1/ a cărei copertă e ruptă.2/

După un meci greu,1/ care ne-a extenuat,2/ am plecat la vestiar.1/