ATRIBUTIVA

Definiție
Atributiva constituie, în frază, o realizare propozițională a atributului.

Întrebări: care?, ce fel de?.

Regentul unei propoziții subordonate atributive poate fi:

 un substantiv comun sau propriu: Scriitorii1/pe care i-am citit2/ m-au

impresionat.1/; Lucian Blaga,1/care este un poet modern,2/ a scris despre
frumusețea umană1./;

 un pronume: Acela1/care vorbește2/ a câștigat un premiu de poezie.1/;

 un numeral cu valoare pronominală: Dintre acele fete, a treia,1/care nu

participă la discuție,2/ scrie compuneri frumoase.1/

Contragerea constă în transformarea unei propoziții în partea de propoziție

corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.

Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția

subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se opune contragerii.

Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția atributivă sunt:

1
 pronume relative în nominativ, acuzativ, dativ, genitiv (Poezia /pe care ai
citit-o2/ este frumoasă.1/);
1 2 1
 adjective pronominale relative (Hotărârea /ce cărți să citim / ne aparține. /);
1 2
 pronume și adjective pronominale nehotărâte (Plăcerea / oricui scrie poezie /
este de a avea cititori.1/);
1 2 1
 adverbe relative (Momentul /când ne vom întâlni / l-am stabilit deja. /);
1
 conjuncții subordonatoare (Nu ascundea dorința / să meargă la un
spectacol.2/).

Atributiva este introdusă prin adverbe relative numai când determină

substantive care exprimă ideea de loc, de timp sau de mod.
 Când introduce o atributivă, conjuncția compusă subordonatoare ca ... să se
folosește numai disociată de alte părți de propoziție (Dorința profesorului1/ ca toți
elevii să ia note mari2/ este puternică.1/)
În limbaj popular, atributiva poate fi introdusă prin pronumele relativ
invariabil de: Omul1/ de-l vezi2/ e tatăl meu.1/

Topică și punctuație

Atributiva stă totdeauna după termenul determinat, de obicei, imediat după

acesta. Adesea, este intercalată în regentă. De cele mai multe ori, atributiva nu se
desparte prin virgulă de regentă. Există și atributive izolate, despărțite prin virgulă
de regente, având ca regent un nume propriu, substantiv comun sau pronume
puternic individualizat.