Elemente de sintaxă

„Mi-am luat șapca și ghiozdanul și am pornit. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire
furișă neînsemnată asupra mea și apoi continuau să vorbească, eram convins că spun: - Ăsta
a reușit la liceu! A intrat la „Lazăr”!”

Câte enunțuri are textul? Câte dintre enunțuri sunt fraze și câte propoziții?

Elevii vor răspunde că textul are 4 enunțuri, dintre care primele două sunt fraze, iar cele din
urmă sunt propoziții.

Sintaxa este partea gramaticii care studiază propoziția, părțile de propoziție, fraza.

Propoziția este comunicarea cu un singur predicat.

Fraza este îmbinarea de două sau mai multe propoziții, legate prin înțeles.

Părțile de propoziție sunt cuvintele care alcătuiesc o propoziție:

a) principale: subiect și predicat
b) secundare: atribut și complement

Clasificarea propozițiilor:
I. După alcătuire:
a) Simple (alcătuite din părțile principale ale unui enunț-subiectul sau predicatul, sau unul
dintre acestea)
Exemple: Voi râdeți. Râdeți!

b) dezvoltate (alcătuite din măcar o parte secundară de propoziție-atribut sau complement)

Ex: Voi râdeți foarte frumos.

II. După scopul comunicării:

1) ASERTIVE
- emițătorul deține o informație și o comunică
El fuge.

2) Interogative
- emițătorul nu deține o informație și de aceea formulează o întrebare
Mingea a trecut de portar?

3)Exclamative
- emițătorul exprimă un sentiment, o stare, o trăire.
Ura! Am câștigat.

4) Imperative
- emițătorul exprimă un ordin/poruncă/îndemn
Adu-mi ceasul de pe masă!

III) După alcătuirea predicatului

a). Afirmative: Voi cântați.
b). Negative: Voi nu cântați.

IV. După înțeles:

a) principale- au înțeles de sine stătător.
Mă gândesc la toate bucuriile.
b) secundare – înțelesul lor depinde de înțelesul altei propoziții.
Mă gândesc la toate bucuriile 1/pe care le-am trăit.2/
1.PP
2.PS

V) După raporturile din frază:

1. propoziții în raport de coordonare (două propoziții de același fel)
Relația dintre două propoziții de același fel, fie principale, fie secundare, este o relație de
coordonare.

Exemplu: Eu învăț 1/ și scriu.2/

semnele de punctuație: virgula

Pământul te naște¹/, pământul te crește²/, pământul te mistuie./³
Îmi place¹/ să călătoresc²/, să citesc.³/
Mijloace de realizare a raportului de coordonare:
a) Juxtapunere (alăturare)
Scriu, citesc, desenez. 1 2 3
b) Joncțiune/ conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare
Ioana merge și privește.
și
1 2

- conjuncțiile coordonatoare: și, nici, dar, iar, însă, ci, ori, sau, fie...fie, ba...ba, deci, așadar
Exemple: Citesc și ascult muzică.
Fratele-i frate, dar brânza-i pe bani.
E frumos însă naravul îl strică.
Hotărăște-te dacă stai sau pleci.
Ba doarme, ba nu doarme.
O luptă-i viața, deci te luptă.

2. propoziții în raport de subordonare (între o propoziție secundară/subordonată și o

propoziție de care depinde)

- între o propoziție subordonată și propoziția de care depinde (regenda ei)

Mijloace de realizare a raportului de subordonare
a) juxtapunere: Vreau să cânt, să visez.
1

2 3
b) joncțiune: prin conjuncții subordonatoare, locuțiuni conjuncționale subordonatoare, sau
cuvinte cu rol de conjuncții subordonatoare.
Vreau să scriu.

Relația dintre o propoziție subordonată și regenta ei este o relație de subordonare.

Exemple: El vrea /1 să plece 2/.

p2 în raport de subordonare față de p1
p1 regentă pentru p2

Mijloace de realizare:
a) conjuncții: ca, dacă, să, de, ca să, deși, încât, deoarece, fiindcă
b) locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că, din cauză că, din pricină că, din
moment ce, până să
c) alte cuvinte cu valoare de conjuncție:
cine, care, ce, orice, oricine, ceea ce, cât, cum, unde, când, oricând, oriunde, oricât, oricum, ș.a

„ Eu merg în oraș¹/, deoarece vreau²/ să fac cumpărături³/ [și] să mă plimb prin parc.4/

P1

↓(deoarece)

P2

↙ (să) ↘

P3 ↔ P4

[și]
!!! Propoziția regentă este propoziția de care depinde o propoziție subordonată. Propoziția
regentă poate fi principală sau secundară.

Eu scriu¹/ să știu.²/
P1- principală, regentă pentru P2
Eu scriu¹/ să știu²/ să mă exprim³/ .
P2- secundară, regentă pentru P3

Elementul regent este termenul căruia îi este subordonată o parte de propoziție, la nivelul
propoziției sau o propoziție subordonată la nivelul frazei.
Elementul regent este cuvântul din regentă căruia îi punem o întrebare pentru a răspunde
subordonata.

În propoziție:
Atributul are ca termen regent:
- Un substantiv: Casa pentru noi este ca de poveste.
- Un pronume: Fiecare dintre noi are o șansă.
- Un numeral: Patru dintre noi am reușit.
Complementul are ca termen regent:
- Un verb: A ajuns la munte.
- Un adjectiv: Este capabil de orice.
- Un adverb: Departe de casă se află o fântână.
- O interjecție: Iată-l!

Doresc 1/ să am acest album 2/.

Doresc= propoziție principală, regentă pentru p2
Să am acest album – propoziție subordonată; aceasta determină o parte de vorbire din
propoziția regentă: un verb ,,doresc”. Această parte de vorbire este elementul regent al
subordonatei.

Propoziții de analizat:
1. Știu că voi citi și voi răspunde cum trebuie.
2. Fata, pe care am întâlnit-o în tranvai, era Mihaela.
3. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon.
4. Stă de vorbă cu mine, oriunde mă întâlnește.

Raporturi sintactice în propoziție și frază

I) raporturi sintactice în propoziție

1) raport de interdependență ce se stabilește între subiect și predicat prin acord;
Exemplu: Maria citește. S-P

2) raport de coordonare – între două părți de propoziție de același fel: subiect multiplu, nume
predicativ multiplu, atribute, complemente
Scriem repede și mult.

Repede_și_ mult.
Maria, George, Eugen merg la piață.
Raportul de coordonare se poate realiza prin:
a) juxtapunere (alăturare, parataxă)
Exemple: Am caiete , cărți și pixuri
b) joncțiune (cu ajutorul conjuncțiilor coordonatoare: dar, iar, sau, ori, fie)

3. raport de subordonare (între o parte de propoziție secundară și o parte de vorbire)

a) juxtapunerea
Am o carte interesantă.
Am o carte

interesantă.

b) joncțiunea (cu ajutorul prepozițiilor)

Ex: Tu mergi spre casă.

II) raporturi sintactice în frază

1. raport de coordonare – între două propoziții de același fel.
Se poate realiza prin:
a) Juxtapunere (alăturare)
Scriu, citesc, desenez. 1 2 3
b) Joncțiune/ conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare
Ioana merge și privește.
și
1 2
2. Raport de subordonare
- între o propoziție subordonată și propoziția de care depinde (regenda ei)
Se poate realiza prin:
a) juxtapunere: Vreau să cânt, să visez.
1

2 3
b) joncțiune: prin conjuncții subordonatoare, locuțiuni conjuncționale subordonatoare, sau
cuvinte cu rol de conjuncții subordonatoare.
Vreau să scriu.