Fraza.

Relații de coordonare şi subordonare în frază.

Fraza reprezintă un enunț complex alcătuit din două sau mai multe propoziții. Numărul predicatelor
indică numărul propoziţiilor. Fraza poate fi alcătuită fie din propoziţii principale, cât şi subordonate.
Orice frază trebuie sa conțină minimum o propoziție principală.
În funcție de rolul său în frază, propoziţia poate fi:
a) Principală (are sens de sine stătător și autonomie sintactică, nu depinde de alte propoziţii);
b) Propoziţie subordonată (secundară, depinde sintactic de un cuvânt din altă propoziţie care devine
pentru aceasta un centru);

-Rapoarte sintactice în frază-

Între propozițiile unei fraze se pot stabili următoarele raporturi sintactice:
I. Raportul de coordonare: Se realizează între propoziții de același fel (fie ambele principale, fie ambele
subordonate).
Coordonarea se realizează prin conjuncţii coordonatoare; prin joncțiune, sau prin juxtapunere (alăturare,
parataxă)
Conjuncții coordonatoare:
a) Copulative (şi, nici, precum şi, cât și) - locuţiune conjunctională copulativă;
b) Disjunctive (sau, ori, fie)
c) Adversative (dar, însă, ci, ba, or, iar, numai că, doar că)
Conjuncțiile adversative cer virgulele înaintea lor.
d) Conclusive (deci, asadar, vasăzică, carevasăzică, prin urmare, în concluzie, în consecinţă) - locuțiuni
conjuncționale;
Conjuncţia coordonatoare ,,deci” așezată în interiorul frazei, nu se desparte prin virgulă, spre deosebire
de conjuncţia ,,așadar” așezată în interiorul propoziţiei, se desparte prin virgulă.
ex: A răspuns la matematică, învățase deci bine.
A rezolvat problema, se pricepe, așadar, foarte bine.
A răspuns, deci știa.
Obs! Atunci cand se afla la începutul propoziției din care face ea parte ,,deci” accepta virgula înainte sa.

Coordonarea prin virgulă realizează un raport de juxtapunere

Ex: Plouă¹/tună.²/
P1=propoziţie principală.
P2= propoziţie principală coordonată prin juxtapunere cu P1.

Obs! Cuvântul de care depinde sintactic o propoziţie subordonată ELEMENT REGENT, iar propoziţia
din care face el parte, PROPOZIŢIA REGENTĂ.

II. Raportul de subordonare: Se realizează între propoziţii diferite, prin conjuncţii subordonatoare,
pronume relative, adverbe relative, pronume și adjective pronominale nehotărâte, adjective pronominale
relative. Prin urmare, raportul de subordonare se realizează prin joncţiune.
 Conjuncțiile subordonatoare și locuțiunile conjuncționale subordonatoare apar doar la nivelul frazei,
spre deosebire de cele coordonatoare care pot apărea și la nivelul propoziției.
Exemple de conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare: ca, să, ca să, în timp ce, în vreme ce,
precum ca, cum că, până să, până când, ori de cate ori, ca și când, ca și cum, după cum, fără să, fără
ca...să, pe măsură ce, pentru ca, fiindcă, din cauză că, din pricină că, din moment ce, odată ce, în cauză că,
măcar să, măcar că, odată ce, în caz că, cu toate că, chit că, chiar dacă, pe măsură ce, și odată, și de, încât,
întrucât.
ex: Am aflat/¹ (unde) se găsesc astfel de prăjituri.²/
P1= prop. principală regentă
P2= prop. subordonatoare completivă directă (Ce am aflat?)
am aflat=element regent
Am citit¹/ (ce) carte mi-a fost recomandată²/
ce= adj. pronominal relativ, caz N, atribut adjectival

DE CÂND, UNDE, CÂT, CUM, ÎNCOTRO - când apar în frază, când apar în propoziție sunt adverbe
interogative.

Elipsa

În interiorul frazei există mai multe tipuri de elipsă:

1. Elipsa verbală: reprezintă omiterea completă sau parțială a predicatului, exprimat anterior.
ex: Eu am mers la cofetărie¹/, tu la librărie.²/
2. Elipsa nominală: reprezintă omiterea unui substantiv însoțit uneori și de alte cuvinte subordonate,
identificabile în context.
ex: Eu am un creion roșu, iar colega mea, albastru.
are= elipsă nominală: un creion

Propozițiile fragmentare: constituie o formă de elipsă specifică exprimării orale.

Apar în următoarele cazuri:
a) Când două propoziții păstrează doar o parte diferită care conține o informație nouă.
ex: Ea a luat zece la matematică, el nu.- el nu a luat zece.
b) Când răspunsul la o întrebare substituie adverbele „da" sau ,,nu".
ex: Ţi-e sete?- Nu mi-e sete.
c) Când răspunsul la o întrebare este reprezentat doar de partea de vorbire corespunzătoare enunțului
interogativ.
ex: Ce mănânci?
O portocală- mănânc o portocală.
Când pleacă mama?
Luni.- Pleacă luni.

Elipsele se marchează în scris prin virgule sau linie de pauză.