Predicatul nominal

Predicatul nominal atribuie subiectului o însușire, o identitate sau o calitate și este

format din două componente: un verb copulativ (un verb care nu are înțeles de
sine stătător, la un mod personal) și un nume predicativ (exprimat prin diverse
părți de vorbire)

Predicatul nominal răspunde la întrebările: cum este? ce este? cine este?

Cartea este frumoasă. (cum este? – este frumoasă; este – verb copulativ;
frumoasă – nume predicativ )
Meseria este brățară de aur. (ce este? – este brățară; este – verb copulativ; brățară –
nume predicativ)
El este profesorul nostru. (cine este? – este profesorul; este – verb copulativ;
profesorul – nume predicativ)

! Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal este a fi.

Mașina este roșie. (este roșie – predicat nominal; este – verb copulativ; roșie –
nume predicativ)
Mașinile acestea sunt de pompieri. (sunt de pompieri – predicat nominal; sunt –
verb copulativ; de pompieri – nume predicativ)

! Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles deplin,

deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. (Mașina este. sau
Mașinile sunt.)

! Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui predicat. Fără
verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar
deveni atribut. (Mașina roșie. Mașinile de pompieri.)

Recunoașterea verbului copulativ

! Verbul copulativ are rol de instrument gramatical, nu are înțeles de sine stătător și
leagă subiectul de cuvântul care identifică sau califică subiectul (numele
predicativ)
! Identificarea calității copulative a verbului se face prin excluderea celorlalte
valori posibile (predicative sau auxiliare), precum și prin verificarea relației
subiectului cu numele predicativ.

Cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi, dar există și
alte verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna, a constitui, a
reprezenta, a întruchipa, a se arăta, a rămâne, a părea, a deveni, a ajunge, a ieși, a
se face, a se preface (în), a se transforma (în).

Câștigătorul concursului este Ionescu. (este Ionescu – predicat nominal; este – verb
copulativ; Ionescu – nume predicativ)

Mă găseam elev în București. (mă găseam elev – predicat nominal; mă găseam –

verb copulativ; elev – nume predicativ)

Culoarea roșie reprezintă o tendință anul acesta. (reprezintă o tendință – predicat

nominal; reprezintă – verb copulativ; o tendință – nume predicativ)

Vecinul meu se face aviator. (se face aviator – predicat nominal; se face – verb
copulativ; aviator – nume predicativ)

! Atenție! Verbele enumerate mai sus pot fi și predicate verbale, atunci când sunt
la un mod personal și au înțeles de sine stătător.

Floarea-de-colț se găsește în Munții Carpați. (se găsește – predicat verbal)

El o reprezintă. (reprezintă – predicat verbal)

Prăjitura se face într-o oră. (se face – predicat verbal)

Etapele de recunoașterea a predicatului nominal

Uneori găsirea predicatului nominal poate fi dificilă datorită faptului că verbul a

fi poate fi verb copulativ sau predicat verbal.

Pentru o identificare corectă vedem exemplul de mai jos și urmam pașii descriși:
Ușile dulapurilor sunt de lemn.

– subliniem doar verbul „sunt”, pentru că nu suntem siguri dacă este copulativ sau
predicat verbal și se notează cu P

Ușile dulapurilor sunt (P) de lemn.

– punem întrebarea pentru a afla subiectul: Cine sunt?; răspuns – ușile și-l notăm
cu S
Ușile (S) dulapurilor sunt (P) de lemn.

– pentru a afla predicatul întrebăm subiectul: ce se spune despre ușile? răspuns –

„sunt de lemn”; adică nu se spune că există undeva, ci că au o caracteristică (de
lemn); deci propoziția are un predicat nominal „sunt de lemn”

– verificare suplimentară: prin eliminarea verbului obținem din numele predicativ

un atribut („ușile sunt de lemn” → „ușile de lemn”), exact ce indică numele
predicativ, o caracteristică a subiectului; prin urmare, ne-am convins că verbul
„este” nu are înțeles de sine stătător și că are rolul de a face legătura între subiect și
o parte de propoziție care exprimă caracteristica lui