Predicatul nominal atribuie subiectului o însușire, o identitate sau o

calitate și este format din două componente: un verb copulativ (un verb care
nu are înțeles de sine stătător, la un mod personal) și un nume predicativ
(exprimat prin diverse părți de vorbire).

Predicatul nominal răspunde la întrebările: cum este? ce este? cine este

Cartea este frumoasă. (cum este? – este frumoasă; este – verb copulativ;
frumoasă – nume predicativ )
Meseria este brățară de aur. (ce este? – este brățară; este – verb
copulativ; brățară – nume predicativ)
El este profesorul nostru. (cine este? – este profesorul; este – verb
copulativ; profesorul – nume predicativ)
! Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal
este a fi.
Mașina este roșie. (este roșie – predicat nominal; este – verb copulativ;
roșie – nume predicativ)
Mașinile acestea sunt de pompieri. (sunt de pompieri – predicat nominal;
sunt – verb copulativ; de pompieri – nume predicativ)
! Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles
deplin, deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. (Mașina
este. sau Mașinile sunt.)

! Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui

predicat. Fără verbul copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat
numele predicativ ar deveni atribut. (Mașina roșie. Mașinile de pompieri.)
Cuprins
 1 Recunoașterea predicatelor nominale
o 1.1 Recunoașterea verbului copulativ
o 1.2 Recunoașterea numelui predicativ
o 1.3 Etapele de recunoașterea a predicatului nominal
 2 Acordul predicatului nominal cu subiectul
Recunoașterea predicatelor nominale
Recunoașterea unui predicat nominal depinde de recunoașterea părților lui
componente: verbul copulativ și numele predicativ.

Recunoașterea verbului copulativ

! Verbul copulativ are rol de instrument gramatical, nu are înțeles de sine
stătător și leagă subiectul de cuvântul care identifică sau califică subiectul
(numele predicativ)
! Identificarea calității copulative a verbului se face prin excluderea celorlalte
valori posibile (predicative sau auxiliare), precum și prin verificarea relației
subiectului cu numele predicativ.
Cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi, dar
există și alte verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a
însemna, a constitui, a reprezenta, a întruchipa, a se arăta, a
rămâne, a părea, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a se preface
(în), a se transforma (în).
Câștigătorul concursului este Ionescu. (este Ionescu – predicat nominal;
este – verb copulativ; Ionescu – predicat nominal)
Mă găseam elev în București. (mă găseam elev – predicat nominal; mă
găseam – verb copulativ; elev – predicat nominal)
Culoarea roșie reprezintă o tendință anul acesta. (reprezintă o tendință –
predicat nominal; reprezintă – verb copulativ; o tendință – predicat nominal)
Vecinul meu se face aviator. (se face aviator – predicat nominal; se face –
verb copulativ; aviator – predicat nominal)
! Atenție! Verbele enumerate mai sus pot fi și predicate verbale, atunci
când sunt la un mod personal și au înțeles de sine stătător.
Floarea-de-colț se găsește în Munții Carpați. (se găsește – predicat verbal)
El o reprezintă. (reprezintă – predicat verbal)
Prăjitura se face într-o oră. (se face – predicat verbal)
Recunoașterea numelui predicativ
Numele predicativ este elementul predicatului nominal care califică sau
identifică subiectul .

Eu sunt profesor. (profesor – identifică subiectul)

Eu sunt harnic. (harnic – califică subiectul)
! O atenție deosebită trebuie acordată distingerii subiectului de numele
predicativ exprimat prin substantive, numerale sau pronume la N sau verbe
la infinitiv. Analizarea topicii, accentului, intonației și acordului conduc la
identificarea corectă a numelui predicativ.
Defectul ei este viteza. (fără intonație specială și fără accentuare “defectul”
este subiect; viteza – nume predicativ)
Viteza este defectul ei. (viteza – nume predicativ, dacă este intonat special

și accentuat; defectul – subiect)

Colegul este al doilea. (colegul – subiect; al doilea – nume predicativ)
Al doilea este colegul. (al doilea – nume predictiv, dacă este intonat special

și accentuat)
Indicatorul cel mai bun sunt notele ei. (indicatorul – nume predicativ;
notele – subiect, deoarece se acordă în număr și persoană cu verbul
copulativ “sunt”)
Etapele de recunoașterea a predicatului nominal
Uneori găsirea predicatului nominal poate fi dificilă datorită faptului că verbul
a fi poate fi verb copulativ sau predicat verbal.
Pentru o identificare corectă vezi exemplul de mai jos și urmează pașii
descriși:
Ușile dulapurilor sunt de lemn.

– subliniem doar verbul “sunt”, pentru că nu suntem siguri dacă este

copulativ sau predicat verbal și se notează cu P
Ușile dulapurilor sunt (P) de lemn.
– punem întrebarea pentru a afla subiectul: Cine sunt?; răspuns – ușile și-l
notăm cu S
Ușile (S) dulapurilor sunt (P) de lemn.

– pentru a afla predicatul întrebăm subiectul: ce se spune despre ușile?

răspuns – “sunt de lemn”; adică nu se spune că există undeva, ci că au o
caracteristică (de lemn); deci propoziția are un predicat nominal “sunt de
lemn”
– verificare suplimentară: prin eliminarea verbului obținem din numele
predicativ un atribut (“ușile sunt de lemn” → “ușile de lemn”), exact ce
indică numele predicativ, o caracteristică a subiectului; prin urmare, ne-am
convins că verbul “este” nu are înțeles de sine stătător și că are rolul de a
face legătura între subiect și o parte de propoziție care exprimă
caracteristica lui

Acordul predicatului nominal cu subiectul

La fel ca recunoașterea predicatului nominal și acordul acestuia cu subiectul
depinde de părțile lui componente: verbul copulativ și numele predicativ.
Există și situații în care acordul nu ține cont de aspecte gramaticale. [pentru
mai multe detalii vezi acordul predicatului cu subiectul]