Părțile de propoziție și întrebările la care răspund

SUBIECT – Cine? (pentru ființe) Ce? (pentru lucruri) întrebarea se pune la verb.
PREDICAT – Cine este subiectul? Ce este subiectul? Cum este subiectul? Ce se spune despre subiect?
ATRIBUT – Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui? Câți, câte?
COMPLEMENT DIRECT – Pe cine? Ce?
COMPLEMENT INDIRECT – Cui? La cine? La ce? Cu cine? Cu ce? Despre cine? Despre ce? Pentru cine?
Pentru ce?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ – Din ce cauză? Din ce pricină?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL CONDIȚIONAL – Cu ce condiție?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE LOC – Unde? Încotro?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD – Cum?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP – Când?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP – În ce scop? Cu ce scop?
COMPLEMENT DE AGENT – De cine? De ce?
Valoare adjectivala
a. cand insotesc si determina un alt substantiv:
Si-acum ar vrea un neam calauS-arunce !ug in gatul tau' 
(G. Cosbuc)
b. cand insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adjectivale:
Omul cu judecata a fost apreciat
Valoare adverbiala
a. cand determina un verb sau un adjectiv :
Ea s-a maniat foc.
Fata era desteapta foc'
b.cand substantivele denumesc anotimpurile, zilele sau momente ale zilei %toamna, dimineata, noaptea). Deosebirea
dintre aceste adverbe si substantivele din care provin consta in faptul ca atunci cand sunt adverbe determina verbul:
Toamna se culeg roadele'(adverb)
Toamna este anotimpul meu preferat'.(substantiv)
c.insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adverbiale :
El vorbea cu blandete' .(locutiune adverbiala
)Prin sc7imbarea valorii gramaticale substantivul capata, de obicei, un sens nou.

Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului

Cazul Funcţia sintactică Întrebări Exemplu

subiect cine?, ce? Ştefan învaţă. Cartea este pe masă

nume predicativ cine este?, ce este?, cum Băiatul acela este Ştefan.
Nominativ este? Aceea era cartea Ancăi.
atribut apoziţional care?, ce fel de? Fratele ei, Ştefan, este la liceu.
Prietena mea cartea îmi este mereu alături.

complement direct pe cine?, ce? Pe Ştefan l-am văzut ieri.

Am cumpărat o carte interesantă.
complement indirect despre cine/ce?, Vorbeam cu Ştefan despre cartea cea nouă.
cu cine/ ce?, Andrei se gândea la colega cea nouă.
la cine/ce?, Am adus pentru mama nişte trandafiri.
pentru cine /ce?
complement unde?, de unde?, până Mâine merg la Ştefan.
circumstanţial de loc unde?, încotro? Copiii vin de la şcoală.
Acuzativ complement cum?, în ce fel?, în ce Cărţile se citesc cu plăcere.
circumstanţial de mod mod? Voi proceda ca Ştefan.
complement când?, de când?, până Va veni acasă peste săptămâni bune.
circumstanţial de timp când?, cât timp? Plouă de zile întregi.
complement de agent de către cine? Cadoul este cumpărat de Ştefan.
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Coperţile de carte sunt rupte.
Despărţirea de Ştefan nu mi-a făcut bine.
 nume predicativ cine este?,ce este?, cum Cartea este din hârtie.
este? (cu preopziţii) Scaunele sunt de lemn.

complement indirect cui? I-am dat lui Ştefan nota 10.

Dăruiesc fetelor câte o floare.

Dativ complement cum?, în ce fel?, în ce A procedat asemenea lui Ştefan.

circumstanţial de mod mod? A desenat aidoma colegilor din clasă.
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Comportarea asemenea părinţilor este de dorit.
nume predicativ cine este?,ce este?, cum Copilul este aidoma părinţilor.
este? (cu preopziţii) Acest băiat este asemenea lui Ştefan.

atribut genitival al (a, ai, ale) cui? Cartea lui Ştefan este nouă.
Paginile cărţii sunt rupte.
atribut prepoziţional care?, ce fel de? Lupta împotriva colegilor nu este dreaptă.
nume predicativ al / a cui este? Ochelarii sunt ai bunicii.
Genitiv ai /ale cui sunt? Calculatorul este al lui Ştefan
complement unde?, de unde?, până Şi-a pus cartea deasupra ghiozdanului.
circumstanţial de loc unde?, încotro? Locuieşte deasupra lui Ştefan.
complement când?, de când?, până Am ajuns acasă înaintea lui Ştefan.
circumstanţial de timp când?, cât timp?
Vocativ nu are funcţie .................................... Ştefan, fii cuminte!
sintactică Copile, nu mai alerga!

Pronumele cu forme personale

Pronumele cu forme personale își schimbă forma după persoană. Atunci când este analizat se menționează persoana
acestuia. Se împart în:
pronume personal (propriu-zis) (eu, tu, el, noi, ... mie, ție, ... etc),
pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa, ... etc),
pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, ... etc),
pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, ... etc),
pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ... etc).
Pronumele fără forme personale
Pronumele fără forme personale nu își schimbă forma după persoană. Atunci când este analizat nu se precizează
persoana acestuia. Se împart în:
pronume demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia ...același, aceiași ... cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...),
pronume nehotărât (unul, alții, toți, toate, oricare, orice ...),
pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna),
pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte ...),
pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte...).

Funcţiile sintactice ale pronumelui

f.s. Caz partea de vorbire
pronume personal
pronume de politeţe
subiect N
pronume posesiv
pronume demonstrativ Acesta tocmai cobora din maşină.
nume predicativ pronume personal
pronume de politeţe
N
pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume personal
pronume de politeţe
Ac
pronume posesiv
pronume demonstrativ
G pronume personal
pronume de politeţe
exemplu
El tocmai cobora din maşină.
Dumnealui cobora din maşină.
Ai săi coborau din maşină.
Câştigătorii sunteţi voi.
Câştigătorii sunteţi d-voastră.
Câştigătorii sunt ai voştri.
Câştigătorii sunt ceilalţi.
Câştigătorii sunt ca voi.
Câştigătorii sunt ca d-voastră .
Câştigătorii sunt ca ai voştri.
Câştigătorii sunt ca ceilalţi.
Notele sunt ale lor.
Meritele sunt ale d-voastră .
 pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume personal
pronume de politeţe Cartea de la d-voastră o păstrez.
atribut pronominal
Ac pronume posesiv
prepoziţional
pronume demonstrativ
pronume reflexiv
pronume personal
atribut pronominal pronume de politeţe Casa dumneaei fusese asigurată.
G
genitival pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume personal
pronume de politeţe
complement direct Ac pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume reflexiv
pronume personal
pronume de politeţe
complement indirect D pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume reflexiv
pronume personal
complement pronume de politeţe Mă duceam până la dumnealor.
Ac
circumstanţial de loc pronume posesiv
pronume demonstrativ
pronume personal
complement pronume de politeţe
Ac
circumstanţial de mod pronume posesiv
pronume demonstrativ
Rezultatele erau alor noastre.
Maşina era a celorlalţi.
Cartea de la noi a pierdut-o.
Părinţi ca ai săi găseşti mai rar.
Teză ca aceasta nu mai vreau.
Lauda de sine nu miroase bine.
Casa ei fusese asigurată.
Casa alor mei fusese asigurată.
Casa acestora fusese asigurată.
O cunosc.
O cunosc pe dumneaei.
Îi cunosc pe ai tăi.
Îi cunosc pe aceştia.
Se cunosc între ei.
Nu îţi cer imposibilul.
Spune-le dumnealor adevărul.
Spune-le alor tăi adevărul.
Spune-le acestora ceva.
Îşi imaginează multe.
Mă duceam până la voi.
Mă duceam până la ai voştri.
Mă duceam până la aceştia.
Vorbeşti ca ei.
Tu vorbeşti ca dumnealor.
Ai păţit ca ai mei.
Ai alunecat ca ceilalţi.

ADJECTIVUL -FUNCŢII SINTACTICE

-ATRIBUT ADJECTIVAL - în propoziţiile în care adjectivul determină un substantiv cu care se acordă în

gen , număr şi caz;
A scris o compunere frumoasă , drept pentru care a fost felicitat de către colegi.
*** Adjectivele în cazul V , spre deosebire de substantivele în cazul V , au funcţie sintactică :

“Cobori în jos, luceafăr blând…”

“Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
Adjectivele „blând “ şi „dulce “ în cazul V sunt atribute adjectivale , acordate cu substantive în cazul V, fără
funcţie sintactică în propoziţie.
-NUME PREDICATIV –exprimat totdeauna prin adjective în cazul N.
“Oricât de frumoasă ar fi , nu ar câştiga concursul“.
-COMPLEMENT INDIRECT
„Din galbenă , s-a făcut roşie.”
-C.C.T.
„Încă de mic
Te cunoşteam pe tine. “
-CCM
Ea este mai mult timidă decât tristă .
-C.C. DE CAUZA
„Şi plângeam de supărată . “
Exerciţiu
Analizaţi adjectivele din frazele următoare :
a)
„Acum eram liber!...liber! În ceasul acela am gustat cea mai mare fericire în sufletul meu , căci nimic pe
lume nu e mai scump şi mai slăvit decât libertatea; ea este darul cel mai nepreţuit”.
V. Alecsandri

liber =adj. propriu-zis , variabil , cu două terminaţii şi patru forme flexionare , gen masculin ,nr. sg. caz N.
grad pozitiv care , prin intonatie si mai ales prin repetare, are valoare de superlativ absolut, functie sintactică de
nume predicativ;

cea mai mare = adj. propriu-zis , variabil cu o singură terminaţie şi cu două forme flexionare , gen feminin ,
nr. singular , caz Ac., grad superlativ relativ de superioritate , functie sintactică de atribut adjectival;

mai scump =adj. propriu-zis , variabil cu două terminaţii şi cu patru forme flexionare, gen neutru, nr.
singular , caz N, grad comparativ de superioritate, functie sintacticăă de nume predicative;
mai slăvit = idem

cel mai nepreţuit =adj. provenit din verb la participiu negativ , ,variabil, cu două terminaţii şi patru forme
flexionare , gen neutru ,nr. sg. ,caz N ,gradul superlativ relativ de superioritate, , funcţie sintactică de atribut
adjectival.

B, „Era un vis misterios

Şi blând din cale-afară
Şi prea era de tot frumos
De-a trebuit să moară.”
M. Eminescu

misterios =adj. propriu -zis , variabil, cu două terminaţii şi cu patru forme flexionare,
gen neutru , nr. singular , caz N , grad pozitiv , funcţie sintactică de
atribut adjectival ;

blând din cale-afară =adjectiv propriu -zis , variabil , cu două terminatii şi cu

patru forme flexionare , gen neutru , nr. sg. , caz N , grad
superlativ absolut , functie sintactică de atribut adjectival;

prea…de tot frumos = adj. propriu –zis , variabil ,cu două terminaţii şi patru forme
flexionare , gen neutru , nr. sg. , caz N , grad superlativ
absolut , funcţie sintactică de nume predicativ

Numeralul Cardinal

1. Numeralul cardinal propriu-zis arata numarul exact al obiectelor si cantitatea exacta.

Exemple: unu, doi, unsprezece, douazeci, treizeci si patru
2. Numeralul cardinal colectiv arata gruparea printr-un numar de obiecte, un grup alcatuit dintr-un numar de
membrii.
Exemple: amandoi, ambii, tustrei, totipatru
3. Numeralul cardinal distributiv arata distributia prin numar a obiectelor.
Exemple: cate doi, cate cinci, cate patruzeci
4. Numeralul cardinal multiplicativ arata multiplicarea prin numar a obiectelor, amplificarea unei actiuni,
potentarea unei calitati de un numar de ori.
Exemple: indoit, inzecit, intreit, insutit
5. Numeralul cardinal adverbial indica de cate ori se indeplineste o actiune.
Exemple: o data, de doua sute de ori, in trei dati

Numeralul Ordinal
 Numeralul ordinal arata ordinea, mai exact locul ocupat de un obiect, uneori de o actiune intr-o ierarhie bazata
pe succesiunea numerica.
Exemple: intaiul, primul, al doilea, al cincilea

Modurile personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.

Modul indicativ
– o acţiune reală, sigură.
Exemple: scriu, scriam, am scris, scrisesem, scrisei, voi scrie, o să scriu, voi fi scris, oi scrie.
Modul conjunctiv
– o acţiune posibilă, realizabilă.
Exemple: să scriu, să fi scris.
Modul condiţional-optativ
– condiţie, opţiune, dorinţă.
Exemple: aş scrie, aş fi scris.
Modul imperativ
– o poruncă, un îndem.
Exemple: scrie!, scrieţi!

I. Verbe nepersonale
Modurile nepersonale nu-și schimbă forma după persoană și nu pot avea funcția sintactică de predicat.
Modurile nepersonale mai sunt numite și moduri nepredicative.
Modurile nepersonale sunt: infinitiv, participiu, gerunziu, supin.
Modul infinitiv
– denumeşte acţiunea.
Exemple: a scrie, a fi scris.
Modul gerunziu
– acţiune în desfăşurare.
Exemplu: scriind.
Modul participiu
– acţiune terminată.
Exemplu: scris.
Modul supin
– scopul acţiunii.
Exemplu: de scris.

Funcţiile sintactice ale verbelor

la modurile nepersonale

II. MODUL INFINITIV:

- SUBIECT: A citi este o plăcere
- NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este a citi.
- ATRIBUT VERBAL: Am dorinţa de a citi mai mult
- COMPLEMENT DIRECT: Pot citi orice carte.
- COMPLEMENT INDIRECT: Mă gândesc a citi mai mult.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: A venit fără a citi.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: Înainte de a citi lectura şi-a făcut temele

III. MODUL SUPIN:

- SUBIECT: De citit este o plăcere.
 - NUME PREDICATIV: Plăcerea mea este de citit multe cărţi.
- ATRIBUT VERBAL: Plăcerea de citit o am din copilărie.
- COMPLEMENT DIRECT: Am de citit trei romane.
- COMPLEMENT INDIRECT: M-am plictisit de citit.

IV. MODUL GERUNZIU:

- SUBIECT: Se aude tunând.
- ATRIBUT VERBAL: Valuri cu creste spumegând se loveau de stânci. (gerunziu neacordat)
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: Dunărea curge mereu suşotind.
- COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: „Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu
dispreţ.”
- ATRIBUT ADJECTIVAL: Coşurile fumegânde sunt semnul gerului. (gerunziu acordat)
- NUME PREDICAŢIV: Mâinile sincere sunt tremurânde. (gerunziu acordat)

V. MODUL PARTICIPIU:
- ATRIBIT ADJECTIVAL: M-am oprit în lunca bătută de brumă. (valoare adjectivală)
- NUME PREDICATIV: Copacul din faţa casei este înflorit. (valoare adjectivală)

Clasificarea adverbelor
După înțeles, adverbele se împart în trei categorii:
adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus,
jos, unde, undeva),
adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată,
totdeauna, când, deocamdată),
adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește,
vitejește, uneori).
În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele
pot fi:
adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci
când, acolo unde),
adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum, oarecum, fiecum,
cumva, câtva, oricât),
adverbe negative (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând),
adverbe interogative (unde, cum, când).
Adeverbe relative.unde cum cand
PREPOZITIA ESTE PARTEA DE VORBIRE NEFLEXIBILA, FARA
AUTONOMIE SINTACTICA.
Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si
regentul sau, intre complement si regentul sau.

O adevarata ploaie de stele venea din cer.

substantivul determinat atribut verb determinat complemnet

Dupa structura prepozitia poate fi:
a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.
conjuncțiilor
După formă conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi de două feluri:
-simple (și, nici, dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci,fie)
-compuse (ca să, încât să, cum că).

Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă, care exprimă:

o stare sufletească (ah!, vai!, uf!, oh!, aha-aha!),
o poruncă sau un îndemn (hai, haide, haidem!, uite!, înainte!, liniște!),
imitarea unor sunete sau zgomote din natură – onomatopee ( buf! boc! trosc!
zdup! cucurigu! miau! cirip-cirip!),
un mod de adresare (bre, măi, adio!, noroc!, ia).