Un verb auxiliar (de la cuvntul latinesc auxilium ajutor) este un verb ajuttor (fr sens lexical deplin), asociat

funcional cu o anumit form a unui verb principal (cu sens deplin) pentru a alctui o alt form a acestui verb, numit form compus. Totui, verbele auxiliare folosite separat de un verb principal au sens deplin, la fel ca celelalte verbe n general, verbul cu sens deplin (principal) se folosete la o form impersonal (infinitiv, participiu etc., iar verbul auxiliar este cel care primete morfemele ce exprim modul, timpul, numrul i persoana.

A avea
Acest auxiliar servete la alctuirea a trei forme verbale: Timpul perfect compus al modului indicativ se formeaz din prezentul indicativ al lui a avea asociat cu participiul verbului cu sens deplin: am cntat, ai vzut, a btut, am zis, ai iubit, au cobort. Trei dintre formele personale ale auxiliarului sunt diferite, reduse fa de cele folosite atunci cnd are sens deplin. Unul din tipurile de viitor se compune din auxiliarul a avea la indicativul prezent neredus, n concuren cu o form redus la o, comun tuturor persoanelor, asociate verbului principal la prezentul conjunctivului: am/o s cnt, ai/o s vezi, are/o s bat, avem/o s zicem, avei/o s iubii, au/os coboare. La alctuirea timpului prezent al modului condiional-optativ particip forme parial diferite ale acestui auxiliar, asociate infinitivului verbului cu sens deplin:a cnta, ai vedea, ar bate, am zice, ai iubi, ar cobor.

A vrea
Verbul a vrea are forme specializate ca auxiliar, servind la formarea principalului tip de viitor (literar) n combinaie cu infinitivul verbului cu sens deplin: voicnta, vei vedea, va bate, vom zice, vei iubi, vor cobor. O variant familiar a acestui tip folosete forme i mai reduse ale auxiliarului: oi cnta, ivedea, o bate, om zice, i iubi, or cobor.

A fi
Verbul a fi se folosete ca auxiliar pentru cele mai multe forme verbale compuse. La modul indicativ, viitorul anterior se alctuiete cu tipul de viitor format cu a vrea al lui a fi, plus participiul verbului cu sens deplin: voi/oi fi cntat, vei/i fi vzut, va/o fi btut, vom/om fi zis,vei/i fi iubit, vor/or fi cobort. La modul conjunctiv se folosete o form redus, unic pentru toate persoanele, a conjunctivului prezent al auxiliarului a fi, pentru a obine: n combinaie cu participiul verbului principal, perfectul conjunctiv: s fi vzut. La modul condiional, a fi formeaz:; perfectul condiionalului, n combinaie cu participiul verbului principal: a fi cntat, ai fi vzut, ar fi btut, am fi zis, ai fi iubit, ar fi cobort.