Verbul

Este partea de vorbire flexibila care exprima actiuni in senul larg al acestui termen. Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza, modul, timpul, persoana, genul, numarul si cazul. Ele se clasifica in : - Tranzitive- sunt acele verbe care pot primi un complement direct adica a caror actiune se rasfrange in mod direct asupra unui obiect : Citesc o carte frumoasa - Intranzitive reprezinta cuvantul care nu admit complement direct, respectiv: verbele de miscare (a pleca, a sosi, a merge, a se duce),verbele reflexive (a se gandi, a se teme, a se mira) si verbele care exprima starea (a sta, a dormi). Ele admit numai relatia verb complement indirect sau complement circu Noi am plecat la Timisoara. (complement circumstantial de loc) Toti se gandeau la admitere. (complement indirect). NB De regula, aceasta caracteristica este trecuta in dictionar in dreptul verbului. Predicative- cele care pot forma singure un predicat atunci cand sunt la modurile predicative. Costel invata bine. (verb predicativ) - Nepredicative sunt putine si se impart la randul lor in o Auxiliare- reprezinta cuvintele care ajuta la formare a modurilor si a timpurilor compuse precum si a diatezei pasive (a fi). Exemple: a fi, a avea, a vrea. Verbul a fi se foloseste ca verb auxiliar pentru formarea urmatoarelor moduri si timpuri:

viitor anterior: voi (vei, va, vom, veti, vor) fi scris; conjunctiv perfect: sa fi scris. conditional optativ perfect: as (ai, ar, am, ati) fi scris. infinitiv perfect: a fi scris; Toate timpurile si modurile diatezei pasive se construiesc auxiliarul a fi:sunt chemat (a); eram chemat (a); as fi fost chemat (a); sa fi fost chemat (a)etc. o Copulative nu pot forma singure predicatul decat cu ajutorul unui nume predicativ, alcatuind un predicat nominal. Ele nu au inteles de sine statator. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a se face, a parea, a ramane, a insemna, a constitui, a reprezenta etc. Cand au inteles de sine statator, verbele a fi, a ajunge, a iesi, a insemna, a face, a ramane sunt predicative. Elevii sunt in clasa. (se afla, exista) Noi am ajuns la scoala. (am sosit) Ei au iesit din magazin. (au plecat) Voi ati facut lucrarea. (ati terminat) Ele au ramas la spectacol. (au stat)

NB : Unul si acelasi verb poate fi, in functie de inteles, si nepredicativ si predicativ. - Durativeexprima o actiune care se desfasoara intr-un timp indelungat : a astepta - Momentane- exprima o atiune care are loc intr un timp relativ scurt : a adormi - Personale - reprezinta cuvantul care admit un subiect, nume de persoana: scriu, scrii, scrie etc. Impersonale=-este verbul care nu pot admite un subiect sau se refera la fenomene meteorologice. Se mai numesc si unipersonale, deoarece au numai persoana a III-a (ploua, tuna, ninge, fulgera, trazneste). Verbele a trebui, a placea sunt impersonale.

Verbul impersonal admite un subiect sau o subiectiva. Imi place muzica. (subiect) Imi place1/sa cant.2/ (subiectiva)

Flexibilitatea Verbului
Conjugarea este flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, numar si persoana. Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a exprima relatia dintre actiune si autorul el. a) Diateza activa: Subiectul face actiunea pe care o sufera sau jnu obiectul. George Cosbuc a scris volumul Balade si idile. b) Diateza pasiva: Subiectul gramatical sufera actiunea facuta de altcineva (de subiectul logic = complementul de agent). Elevul a fost chemat de profesor. Subiectul gramatical Elevul Complementul de agent profesor Subiectul gramatical sta in cazul nominativ si sufera actiunea facuta de altcineva. Subiectul logic (de profesor) nu sta in nominativ, ci in acuzativ precedat de prepozitiile de, de catre si este autorul actiunii pe care o sufera subiectul gramatical. Diateza pasiva se construieste cu ajutorul verbului auxiliar a ficare precizeaza modul, timpul, persoana si numarul. a) Diateza reflexiva are un caracter eterogen. Formal se distinge prin prezenta pronumelui reflexiv in acuzativ sau in dativ. In diateza reflexiva subiectul face actiunea si tot el o sufera. Dupa Gramatica Limbii Romane, ed. a II-a, Bucuresti, 1966 pot aparea la

aceasta diateza numai verbele insotite de pronume reflexive care nu pot fi inlocuite cu pronume personale. De exemplu, in ma spal, pronumele reflexiv ma se poate inlocui cu pronumele personal te, il etc. (forma verbului ramanand neschimbata te spal, il spal, ceea ce inseamna ca a se spala nu este verb reflexiv, ci verb activ pronominal. In schimb in ma gandesc, imi inchipui, o asemenea substituire de pronume nu este posibila, de unde observatia ca cele doua verbe sunt la diateza reflexiva. Reflexivul este de doua tipuri: 1. Dinamic, ce exprima o actiune facuta cu participarea intensa a subiectului: a se gandi, a se apuca, a-si inchipui, a-si bate joc, a-si uita (desine) etc. 2. Impersonal, cu subiectul neexprimat, intrucat important este ca actiunea are loc, neinteresand cine o face: Aici se citeste bine. Se calatoreste comod. Se pare, se spune etc. Celelalte categorii de verbe construite cu pronume reflexiv, susceptibil de a fi inlocuit cu pronume personal constituie categoria verbelor active pronominale, in cadrul carora se disting urmatoarele grupe: a) verbe pronominale obiective (subiectul face actiunea si tot el o sufera): a se spala, a se imbraca, a se trezi etc. b) verbe pronominale reciproce[1] (actiunea este savarsita de doua sau mai multe subiecte, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt): a se iubi, a se bate, a se certa, a se intalni etc. c) verbe pronominale posesive care se construiesc cu pronumele reflexiv in dativ (subiectul este posesor al obiectului verbului): a-si scoate (caciula), a-si murdari (pantofii), a-si ajuta (colegul). Asadar, verbele pronominale sunt verbe active construite cu complemente exprimate prin pronume reflexive. Modurile verbului Modurile verbului din morfologia limbii romane Modurile Verbului sunt formele pe care le ia verbul pentru a se preciza cum considera vorbitorul actiunea.

Modurile verbului sunt personale (predicative), cand verbul isi schimba forma dupa persoana si numar si formeaza predicatul propozitiei. Modurile nepersonale (nepredicative) nu-si schimba forma dupa persoana si au alte functii sintactice, nu aceea de predicat verbal. Modurile verbului modul indicativ A. Indicativul exprima o actiune reala sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor propriu-zis, viitor anterior. Actiunea exprimata de un verb la imperfect este situata in trecut, fata de momentul vorbirii, neterminata: invatam, invatai, invata, invatam, invatati, invatau. Verbul la perfectul simplu exprima o actiune trecuta si terminata de curand: vorbii, vorbisi, vorbi, vorbiram, vorbirati, vorbira. Verbul la perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata. Semnul distinctiv al perfectului compus este verbul auxiliar a avea: am, ai, a, am, ati, au, care precede participiul verbului de baza (am cantat, ai scris). Verbul la mai mult ca perfect exprima o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni trecute: Eu invatasem cand ai venit tu. (actiunea invatasem s-a indeplinit inaintea actiunii ai venit) Verbul la timpul viitor exprima o actiune care se va indeplini dupa momentul vorbirii (viitor propriu-zis). Voi citi o carte interesanta. (viitor propriu-zis) Voi fi citit o carte interesanta dupa ce voi cumpara-o. (viitor anterior) Modurile verbului modul conjunctiv B. Conjunctivul exprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale: a) prezent: sa invat, sa inveti, sa invete; b) perfect: sa fi invatat.

Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei sa (marca a modului conjunctiv). Modurile verbului modul conditional-optativ C. Conditionalul-optativ prezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o conditie : a) prezent: as scrie, ai scrie, ar scrie etc. b) perfect: as fi scris, ai fi scris, ar fi scris etc. Conditional-optativul prezent se formeaza din infinitivul verbului de conjugat si verbul auxiliar a avea cu formele: as, ai, ar, am, ati, ar. Modurile verbului modul imperativ D. Imperativul exprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme numai pentru persoana a ll-a singular si plural: * forma afirmativa: a) singular: scrie! (tu) b) plural: scrieti! (voi) * forma negativa: a) singular: nu scrie! (tu) b) plural: nu scrieti! (voi) Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul si supinul. A. Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale: a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea; b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut. Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa verbele a putea, a sti. Nu poti da cat ti se cere. Multe mai stiti vorbi. Infinitivul are doua forme :

* forma scurta: a citi, a scrie, a zice, a face; * forma lunga: citire, scriere, zicere, facere. B. Gerunziul indica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului. Se formeaza prin atasarea sufixelor modale -and sau -ind, la radacina verbului: a lucr / a lucr / and a ven / i ven / ind C. Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva. Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz: Cartea citita a fost interesanta. Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol proclitic: Ranitul s-a vindecat. Un ranit a fost adus la spital. Are valoare adverbiala, cand determina un verb: Noi i-am vorbit deschis. D. Supinul indica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa: de, dupa, la, pentru, de la. a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat. b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit. c) provenienta: Fructele sunt de la cules.

Model de analiza
Zapada era batuta si ei alunecau strasnic.

era batuta = predicat nominal, alcatuit din verb copulativ era, intranzitiv, persoana a III-a, numarul singular, conjugarea a IV-a, diateza activa, modul indicativ, timpul imperfect si numele predicativ batuta, exprimat prin adjectiv provenit din participiu, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv.

Numele predicativ
Numele predicativ formeaz mpreun cu un verb copulativ predicatul nominal. Exemple de verbe copulative:

a fi

Ex: Claudia este istea. (unde istea este nume predicativ.)

a deveni

Ex: Sebastian va deveni aviator. (unde aviator este nume predicativ.)

a iei (a deveni)

Ex: Ciocolata va iei gustoas. (unde gustoas este nume predicativ.)

a se face (a deveni)

Ex: Cosmin i-a propus s se fac inginer. (unde inginer este nume predicativ.)

a prea

Ex: Biatul pare detept. (unde detept este nume predicativ.)

a se chema a se numi a constitui a rmne

]Exprimare Numele predicativ se exprim prin:

Substantiv Andrei este doctor.

Adjectiv Mrul este rou.

Adverb

Afar este frumos.

Pronume

Colegul meu este el.

Numeral

cardinal

Elevii sunt cinci.

ordinal

Andreea este a treia din catalog.

Verb la modurile:

infinitiv

Plcerea este de a citi.

supin

Cartea este de citit.

Interjecie

Afar este brr.

Locutiunea verbala.