Verbul

Verbul in gramatica limbii romane

Definitia verbului este:

Verbul din limba romana este partea de vorbire flexibila care exprima stari,
actiuni, existente, evolutii (procese in desfasurare) care se petrec intr-un timp mai
scurt sau indelungat.

Principalele trasaturi ale verbului:

 Verbul este partea de vorbire principala, una dintre cele mai reprezentative, dupa
substantiv impreuna cu care formeaza miezul unei bune comunicari;
 Verbul intrece toate celelalte parti de vorbire in ceea ce priveste bogatia flexiunii,
putand ajunge la numeroase forme, majoritatea compuse;
 Verbul are categorii gramatice specifice (timpul, modul si diateza) asociate cu
cele nespecifice de numar, persoana si gen;
 Categoriile gramaticale specifice ale verbului ii asigura o flexiune proprie
numita conjugare;
 Sintactiv verbul poate devenii “centrul comunicarii intr-o propozitie, fie in
propozitia de predicat verbal, fie in cea de copula intr-un predicat nominal
(ajutata bineinteles de un nume predicativ).

Exemplu:  Alergam necontenit, dar alergam bucurosi.€

Baiatul sta la umbra. Baiatul sta pe ganduri.€

 Verbul este o parte de vorbire independenta, pentru care se poate sa realizeze

singur o propozitie.

Exemplu: Ploua! S-a inserat.€

Dupa criteriul sintactic, verbul pot fi :

a) tranzitiv / intranzitiv;
b) personale / impersonale;
c) predicativ / nepredicative.

Verbeul tranzitiv reprezinta cuvantul care admit un complement direct, adica a caror

actiune se rasfrange in mod direct asupra unui obiect:

L-am vazut pe Vasilescu.

Citesc o carte frumoasa.

 
Verbul intranzitiv reprezinta cuvantul care nu admit complement direct,
respectiv: verbele de miscare (a pleca, a sosi, a merge, a se duce), verbele
reflexive (a se gandi, a se teme, a se mira) si verbele care exprima starea (a sta, a
dormi).

Ele admit numai relatia verb - complement indirect sau complement circumstantial.

Noi am plecat la Timisoara. (complement circumstantial de loc)

Toti se gandeau la admitere. (complement indirect)

Verbul personal reprezinta cuvantul care admit un subiect, nume de persoana: scriu,

scrii, scrie etc.

Verbul impersonal este verbul care nu pot admite un subiect sau se refera la

fenomene meteorologice.

Se mai numesc si unipersonale, deoarece au numai persoana a III-a (ploua, tuna,

ninge, fulgera, trazneste). Verbele a trebui, a placea sunt impersonale.

Verbul impersonal admite un subiect sau o subiectiva.

Imi place muzica. (subiect)
Imi place1/sa cant.2/ (subiectiva)

Verbul predicativ poate forma singur predicatul cand sunt la un mod predicativ.

Costel invata bine. (verb predicativ)

Verbul copulativ nu pot forma singur predicatul decat cu ajutorul unui nume predicativ,
alcatuind un predicat nominal. Ele nu au inteles de sine statator.

Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a se face, a parea, a ramane,

a insemna, a constitui, a reprezenta etc.

Cand au inteles de sine statator, verbele a fi,a ajungeâ, a iesi, a insemna, a face,a
ramane sunt predicative.
Elevii sunt in clasa. (se afla, exista)
Noi am ajuns la scoala. (am sosit)
Ei au iesit din magazin. (au plecat)
Voi ati facut lucrarea. (ati terminat)
Ele au ramas la spectacol. (au stat)

Verbul a face la diateza activa este verb predicativ, dar la diateza reflexiva nu are
inteles de sine statator, deci este copulativ:

Hatmanul Mihu a fost slujitor, s-a facut apucator si a ajuns zgarcit.€

(B.St. Delavrancea)

De asemenea, verbul a parea la diateza activa este verb copulativ, (iar ca verb reflexiv

impersonal este verb predicativ:

Iarba pare de omat. (verb copulativ)

(M. Eminescu)

Se  pare  1/ ca vor pleca mai repede.2/ (verb predicativ)

Verbul auxiliar reprezinta cuvintele care ajuta la formare a modurilor si a timpurilor

compuse precum si a diatezei pasive (a fi).

Exemple: a fi, a avea, a vrea.

Verbul a fi se foloseste ca verb auxiliar pentru formarea urmatoarelor moduri si timpuri:

viitor anterior: voi (vei, va, vom, veti, vor) fi scris;

conjunctiv perfect: sa fi scris.
conditional optativ perfect: as (ai, ar, am, ati) fi scris.
infinitiv perfect: a fi scris;

Toate timpurile si modurile diatezei pasive se construiesc auxiliarul a fi: sunt chemat

(a); eram chemat (a); as fi fost chemat (a); sa fi fost chemat (a) etc.

Verbul a avea serveste ca auxiliar pentru formarea perfectului compus si a modului

conditional-optativ, timpul prezent si perfect:

perfectul compus: am citit, ai citit, a citit, am citit, ati citit, au citit.

conditlonal-optativ prezent: as citi, ai citi, ar citi, am citi, ati citi, ar citi.
Uneori verbul a avea la indicativ prezent este folosit ca auxiliar pentru exprimarea unei
forme a viitorului popular (construit cu modul conjunctiv): am sa citesc, ai sa
citesti, are sa citeasca, avem sa citim, aveti sa cititi, au sa citeasca.

Verbul a vrea este folosit ca verb auxiliar pentru formarea viitorului propriu-

zis: voi scrie, vei scrie, va scrie, vom scrie, veti scrie, vor scrie.

Flexibilitatea Verbului

Flexibilitatea Verbului din limba romana

Conjugarea este flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, numar si persoana.

Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a exprima relatia dintre actiune si
autorul el.

a) Diateza activa: Subiectul face actiunea pe care o sufera saujnu obiectul.

George Cosbuc a scris volumul Balade si idile.

b) Diateza pasiva: Subiectul gramatical sufera actiunea facuta de altcineva (de

subiectul logic = complementul de agent).

Elevul a fost chemat de profesor.

Subiectul .Complementul de agent profesor.
gramatical Elevul

Subiectul gramatical sta in cazul nominativ si sufera actiunea facuta de altcineva.

Subiectul logic (de profesor) nu sta in nominativ, ci in acuzativ precedat de prepozitiile

de, de catre si este autorul actiunii pe care o sufera subiectul gramatical. Diateza pasiva
se construieste cu ajutorul verbului auxiliar a fi care precizeaza modul, timpul, persoana
si numarul.

a) Diateza reflexiva are un caracter eterogen. Formal se distinge prin prezenta

pronumelui reflexiv in acuzativ sau in dativ.
In diateza reflexiva subiectul face actiunea si tot el o sufera.
Dupa Gramatica Limbii Romane, ed. a II-a, Bucuresti, 1966 pot aparea la aceasta
diateza numai verbele insotite de pronume reflexive care nu pot fi inlocuite cu pronume
personale.

De exemplu, in ma spal, pronumele reflexiv ma se poate inlocui cu pronumele

personal te, il etc. (forma verbului ramanand neschimbata - te spal, il spal, ceea ce
inseamna ca a se spala nu este verb reflexiv, ci verb activ pronominal.
In schimb in ma gandesc, imi inchipui, o asemenea substituire de pronume nu este
posibila, de unde observatia ca cele doua verbe sunt la diateza reflexiva.
Reflexivul este de doua tipuri:

1. Dinamic, ce exprima o actiune facuta cu participarea intensa a subiectului: a se

gandi, a se apuca, a-si inchipui, a-si bate joc, a-si uita (de sine) etc.

2. Impersonal, cu subiectul neexprimat, intrucat important este ca actiunea are loc,

neinteresand cine o face:
Aici se citeste bine.
Se calatoreste comod.
Se pare, se spune etc.

Celelalte categorii de verbe construite cu pronume reflexiv, susceptibil de a fi inlocuit cu

pronume personal constituie categoria verbelor active pronominale, in cadrul carora
se disting urmatoarele grupe:

a) verbe pronominale obiective (subiectul face actiunea si tot el o sufera): a se spala,

a se imbraca, a se trezi etc.
b) verbe pronominale reciproce[1] (actiunea este savarsita de doua sau mai multe
subiecte, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt): a se iubi, a se bate, a se certa, a
se intalni etc. 
c) verbe pronominale posesive care se construiesc cu pronumele reflexiv in dativ
(subiectul este posesor al obiectului verbului): a-si scoate (caciula), a-si murdari
(pantofii), a-si ajuta (colegul).

Asadar, verbele pronominale sunt verbe active construite cu complemente exprimate

prin pronume reflexive.

Modurile verbului

Modurile verbului din morfologia limbii romane

Modurile Verbului sunt formele pe care le ia verbul pentru a se preciza cum

considera vorbitorul actiunea.

Modurile verbului sunt personale (predicative), cand verbul isi schimba forma dupa

persoana si numar si formeaza predicatul propozitiei.
Modurile nepersonale (nepredicative) nu-si schimba forma dupa persoana si au alte
functii sintactice, nu aceea de predicat verbal.

Modurile verbului - modul indicativ

A. Indicativul exprima o actiune reala sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent,
imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor propriu-zis, viitor
anterior.

Actiunea exprimata de un verb la imperfect este situata in trecut, fata de momentul

vorbirii, neterminata: invatam, invatai, invata, invatam, invatati, invatau.

Verbul la perfectul simplu exprima o actiune trecuta si terminata de curand: vorbii,

vorbisi, vorbi, vorbiram, vorbirati, vorbira.

Verbul la perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata. Semnul distinctiv al

perfectului compus este verbul auxiliar a avea: am, ai, a, am, ati, au, care precede
participiul verbului de baza (am cantat, ai scris).

Verbul la mai mult ca perfect exprima o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni

trecute:

Eu invatasem cand ai venit tu. 
(actiunea invatasem s-a indeplinit inaintea actiunii ai venit)

Verbul la timpul viitor exprima o actiune care se va indeplini dupa momentul vorbirii

(viitor propriu-zis).

Voi citi o carte interesanta. (viitor propriu-zis)

Voi fi citit o carte interesanta dupa ce voi cumpara-o. (viitor anterior)

Modurile verbului - modul conjunctiv

B. Conjunctivul exprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale:

a) prezent: sa invat, sa inveti, sa invete;

b) perfect: sa fi invatat.

Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei sa (marca a modului conjunctiv).

Modurile verbului - modul conditional-optativ

C. Conditionalul-optativ prezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o

conditie :

a) prezent: as scrie, ai scrie, ar scrie etc.

b) perfect: as fi scris, ai fi scris, ar fi scris etc.

Conditional-optativul prezent se formeaza din infinitivul verbului de conjugat si verbul

auxiliar “a avea” cu formele: as, ai, ar, am, ati, ar.
 Modurile verbului - modul imperativ

D. Imperativul exprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme

numai pentru persoana a ll-a singular si plural:

* forma afirmativa:
a) singular: scrie! (tu)
b) plural: scrieti! (voi)

* forma negativa:
a) singular: nu scrie! (tu)
b) plural: nu scrieti! (voi)

Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul si supinul.

A. Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale:

a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.

Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa
verbele a putea, a sti.

Nu poti da cat ti se cere.
Multe mai stiti vorbi.

Infinitivul are doua forme :

* forma scurta: a citi, a scrie, a zice, a face;

* forma lunga: citire, scriere, zicere, facere.

B. Gerunziul indica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului.

Se formeaza prin atasarea sufixelor modale -and sau -ind, la radacina verbului:

a lucr / a - lucr / and
a ven / i - ven / ind

C. Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor

si modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva.

Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si

caz:
Cartea citita a fost interesanta.

Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de
un articol proclitic:
Ranitul s-a vindecat.
Un ranit a fost adus la spital.

Are valoare adverbiala, cand determina un verb:

Noi i-am vorbit deschis.

D. Supinul indica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din

participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau
compusa: de, dupa, la, pentru, de la.

a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat.

b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit.
c) provenienta: Fructele sunt de la cules.

Model de analiza

Model de analiza

Zapada era batuta si ei alunecau strasnic. Uneori se tineau unul de altul. Alteori,

sirul se rupea si mai ales cei din spate erau zvarliti departe in zapada.

era batuta = predicat nominal, alcatuit din verb copulativ era, intranzitiv, persoana a III-
a, numarul singular, conjugarea a IV-a, diateza pasivă, modul indicativ, timpul imperfect
si numele predicativ batută, exprimat prin adjectiv provenit din participiu, genul feminin,
numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv.

alunecau = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,

persoana a III-a, numarul plural, conjugarea I, diateza activa, modul indicativ, timpul
imperfect.

se tineau = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,

persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ,
timpul imperfect.

se rupea = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, persoana
a III-a, numarul singular, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ, timpul
imperfect.

erau zvarliti = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,
persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a IV-a, diateza pasiva, modul indicativ,
timpul imperfect.

Locutiuni verbale
Locutiuni verbale din morfologia limbii romane

Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte (in care se afla obligatoriu un verb)
cu pozitie fixa, alcatuind un tot cu sens unitar, echivalente in majoritatea cazurilor
cu un verb simplu:

a-i parea rau(a regreta),

a da ajutor (a ajuta),
a se lua la harta (a se certa),
a-si aduce aminte (a-si aminti).

Lociutiunile verbale sunt alcatuite din :

a) verb si determinari substantivale: a-si da sufletul (a muri), a-si baga mintile in cap (a

se cuminti), a ajunge la sapa de lemn (a saraci), a da de veste (a instiinta);

b) verb cu determinari intre care apare si un pronume cu valoare neutra: a o lua la

fuga (a fugi), a o scalda (a raspunde evaziv);

c) verb si numeral: a da pe din doua (injumatati);

d) verb si adverb sau locutiune adverbiala : a da de-a dura (a rostogoli), a se da huta (a
se legana).

Verbul care intra in componenta locutiunii verbale are rolul gramatical de a preciza

modul, timpul, numarul si persoana actiunii, iar celalalt cuvant (substantiv, numeral,
adverb) da, de obicei, sensul locutiunii.

Cand, in analiza gramaticala, se intalnesc locutiuni verbale, trebuie stiut ca functia

sintactica a acestora este de predicat verbal si ca analiza morfologica nu i se aplica
decat verbului.

Verbele care intra in structura locutiunilor verbale (a da, a face, a lua, a duce, a aduce,
a baga etc) sunt instrumente lexicale sau auxiliare lexicale. Exista locutiuni care sunt
echivalente cu un verb insotit de o complinire: a baga de seama (a observa, a fi
atent); a baga in seama (a acorda atentie).

Asemenea verbelor (cu care sunt echivalente din punct de vedere semantic), locutiunile
verbale pot avea complemente directe, indirecte sau circumstantiale si pot fi complinite
chiar prin propozitii intregi:

Adu-ti aminte ce ai spus.

Baga de seama ce vorbesti.

Concludent este faptul ca intre elementele componente ale locutiunilor verbale pot fi
intercalate alte parti de vorbire:
Ii lua pe toti la rost.
Isi bate foarte rau joc de el
Sta adeseori de vorba cu prietenul sau.

Model de analiza

Morfologia Limbii Romane - Model de analiza

Trebuia sa ia parte la placerea lui si a pus la cale isprava aceea de pomina.

sa ia parte = locutiune verbala, intranzitiva formata din verb si substantiv, diateza

activa, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, numarul
singular, functie sintactica de predicat verbal.

a pus la cale = locutiune verbala tranzitiva, formata din verb si substantiv, diateza
activa, conjugarea a III-a, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a,
numarul singular, functie sintactica de predicat verbal.

Verbul
Schema analizei morfologice a verbului
1. Partea de vorbire:
  – verb
– forma-tip (infinitivul)
2. Clasa lexico-gramaticală:
  a) verb predicativ / nepredicativ (auxiliar, copulativ)
b) verb personal / impersonal
c) verb tranzitiv / intranzitiv
3. Clasa flexionară:
  – verb nepronominal / pronominal
– conjugarea (1, 2, 3, 4)
4. Categoriile gramaticale:
  a) formele predicative (modurile personale):
  – diateza: activă / pasivă / reflexivă
– modul: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ,
prezumtiv, imperativ
– timpul: prezent, trecut, viitor
– persoana: 1, 2, 3
– numărul: singular / plural
– genul: masculin / feminin (la diateza pasivă)
  b) formele nepredicative (modurile nepersonale):  
  – infinitiv, gerunziu, participiu, supin
5. Funcţia sintactică:
  a) verb la o formă predicativă: predicat
b) verb la o formă nepredicativă: subiect, atribut, nume predicativ,
complement
 Model de analiză morfologică a verbului
Peste câtva timp, flăcăul se întoarse cu caii.   (M. Preda)

se întoarse 1) verb (a se întoarce)

2) verb predicativ, personal, intranzitiv
3) verb pronominal, conjugarea a III-a
4) diateza reflexivă, modul indicativ, perfectul simplu,
persoana a III-a, singular
5) predicat verbal

 
MODEL DE ANALIZA – VERBUL

Zapada era batuta si ei alunecau strasnic. Uneori se tineau unul de altul. Alteori, sirul
se rupea si mai ales cei din spate erau zvarliti departe in zapada.

era batuta =  predicat nominal, alcatuit din verb copulativ „era”, intranzitiv, persoana a
III-a, numarul singular, conjugarea a IV-a, diateza activa, modul indicativ, timpul
imperfect si numele predicativ „batuta”, exprimat prin adjectiv provenit din participiu,
genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv.

alunecau  =  predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,

persoana a III-a, numarul plural, conjugarea I, diateza activa, modul indicativ, timpul
imperfect.

se tineau  =  predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,

persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ,
timpul imperfect.

se rupea  =  predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,

persoana a III-a, numarul singular, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ,
timpul imperfect.

erau zvarliti  = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv,
persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a IV-a, diateza pasiva, modul indicativ,
timpul imperfect.