Despre cum sa invatam

Un ajutor de baza il reprezinta luarea notitelor la ore/cursuri/citind un text.

Notitele se iau incercand sa discerni ideile principale de cele secundare sau de detalii.
Acasa notitele se revizuiesc, adica le recitesti dar citesti si lectia din carte. Informatiile care
lipsesc ti le completezi.
Deseori întâlnim situaţia în care profesorul dictează cuvânt cu cuvânt. Elevii şi studenţii nu se
lasă mai prejos: notează conştiincios tot ce aud. Foarte puţini sunt capabili să se poată concentra
asupra filtrării informaţiilor. Ceilalţi alcătuiesc marea masă a celor ce pierd... de două ori: o dată,
pentru că vor trebui să ia totul de la capăt, practic de la zero, fără să aibă deci nici cea mai vagă
idee despre ce au auzit la şcoală sau la facultate. Efort incomparabil mai mare decât al aceluia
care, atent fiind, şi-a făcut cât de cât o idee despre planul lecţiei, despre raţionamentele, opiniile,
ideile principale pe care aceasta le conţine.
A doua oară, pentru că notiţele, luate dezordonat, se pot dovedi inutile şi pentru viitor, atunci
când vei avea nevoie de ele ca să aprofundezi materia sau pur şi simplu să le revezi. În
încâlcitura de date pe care le-ai trecut pe foaie te descurci greu şi prima oară, şi a doua oară... şi a
douăzecea oară. DE CE? Pentru că nu ai avut bunăvoinţa să structurezi ceea ce ai auzit. Aici e
cheia primei situaţii prezentate mai sus.
Şi atunci întrebarea: “CUM să iau notiţele?” Mai corect e să ne întrebăm:
“CUM să iau notiţele ca să mă ajute?”
De un mare ajutor îţi va fi să elimini cuvintele de legătură inutile: “din această cauză”, “ar mai fi
de adăugat că...”, “o primă precizare este...”, dar şi altele, mai importante, cum ar fi “sau”, “şi”,
“de reţinut că...”, în locul cărora să foloseşti prescurtări, formule proprii de notare rapidă sau
chiar semne matematice.
Spre exemplu, nu pe puţini studenţi i-am văzut înlocuind pe “şi” cu “+”, pe “sau” cu “/ “. Pe
lângă avantajul scrierii rapide, aceşti studenţi mai aveau unul, deloc de neglijat: atunci când
învăţau după notiţe desprindeau clar, dintr-o privire, ideile, condiţiile, enumerările, în fine, tot
ceea ce notaseră.
Dacă te obişnuieşti să foloseşti aceste notaţii, vei reuşi să găseşti, ori de câte ori ai nevoie, exact
ceea ce te interesează.
Text original Exemplu cum se iau notitele
“Economia de piaţă este acel mod de organizare şi “Econ. de piaţă = mod de organiz. + funcţ.
funcţionare al economiei în care asigurarea bunurilor şi al ec.: - asigurare bunuri + servicii
serviciilor are la bază îndeosebi proprietatea privată, iar proprietatea privată - rap. cerere -
raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de ofertăprincipiile de stabil. a: = priorit. ec.
stabilire a priorităţilor economice, a metodelor de producere = met. de producere + organizare - acces
şi organizare; accesul la bunurile economice pentru diferite la bunuri ec. (pt. pers./ categ. de pers.)preţ”
persoane sau categorii de persoane este reglat prin preţ”.

1
S-ar putea ca la început, preocupat/a fiind să aplici consecvent noul tău sistem, să nu îl poţi
urmări pe profesor, iar paginile caietului de notiţe să rămână spaţii albe. Mergem înainte, aşa e
începutul! Dar trebuie să-l faci, o dată şi o dată …
Important este însă s ă vezi partea plină a paharului (ca întotdeauna în viaţă): ai reuşit, cu un
oarecare efort, să iei notiţe într-un stil economicos şi organizat. Multe-puţine notiţe – nici nu
contează, la început. Mâine va fi mai bine. Cred că ai înţeles cuvintele de ordine: perseverenţa
şi credinţa în mereu mai bine. Nu te lăsa descurajat nici de începuturi, nici de răutăcioşii care
râd: mergi înainte, mereu înainte!

a) Citesti textul/informatia care trebuie sa o retii. De preferat este sa o imparti pe parti, ca

sa-ti fie mai usor.

b) Dupa ce ai citit incerci sa deslusesti care este ideea principala, cea mai importanta
informatie pe care trebuie sa o retii. Pe urma incearca sa-ti dai seama care sunt
informatiile secundare (3-4) pe care trebuie sa le retii dar care nu sunt la fel de importante
ca si cea principala.

c) Pentru a retine mai bine aceste informatii principale+secundare foloseste-te de intrebari.

Formuleaza cate o intrebare al carei raspuns sa fie informatia principala/secundara.

d) Incearca sa-ti creezi o schema proprie de a nota informatiile. De exemplu, pe o coala A4,
iti trasezi linia la foaie putin mai lata( ex de 4 cm). In acest spatiu o sa-ti notezi intrebarile
si vei avea sageti spre raspunsuri. Pentru a folosi prescurtari gandeste-te la un sistem
propriu de prescurtari, pe care sa ti-l scri separat, pe o hartie, si pe care sa-l tot repeti.
Lasa-ti loc pentru o schema sumara a notitelor.Foloseste-te de culori. Stabileste-ti un cod
de culori pentru fiecare detaliu ( ex. marker galben pentru cele mai importante informatii,
marker verde pentru informatiile secundare si marker albastru/ portocaliu pentru
informatii pe care daca le retii e bine, daca nu le retii nu e o problema.

e) Tine cont de ceea ce nu stii sau ai gresit la teste. Pune un mare semn de exclamare langa
aceste informatii, pentru ca acestea sa fie cele dintai pe care le repeti la lectia respectiva.

f) De câte ori îţi pui în gând să înveţi ceva temeinic, invata mai intai de toate informatia din
sursa care ti-a fost ceruta ( ex. curs, manual, notite din clasa) si dupa ce stii foarte bine
informatia respectiva, consultă si alte surse de informare pentru a-ti completa tabloul
informatiei. Orice informatie primita este o parte dintr-un tablou. Nici un profesor nu ne
poate da o informatie completa din toate punctele de vedere, motiv pentru care ne-o
completam noi. Atentie insa la cerinta profesorului/ examenului. S-ar putea ca
informatiile cerute sa fie strict cele date, caz in care o completare in plus sa fie
sanctionata sau sar putea ca exact informatiile in plus sa-ti aduca succesul si recunostinta
profesorului.

2
Avantaj de excepţie: întotdeauna când consulţi mai multe surse poţi să înţelegi mai bine şi să
aprofundezi multe aspecte neclare, să vezi întreaga problemă sub noi unghiuri. Fiecare autor de
cursuri are explicaţiile sale, fiecare are precizările sale, detaliile pe care le doreşte clarificate.
Anexează direct la foile de curs nişte fişe care conţin completări din alte surse, fişe pe care le
vei avea în faţa ochilor ori de câte ori vei repeta o lecţie sau un curs. Pentru elevii şi studenţii
care s-au obişnuit cu aceste fişe, ele sunt de mare ajutor în pregătirea multor examene, atât a
celui de admitere în învăţământul superior, cât şi a examenelor de sesiune.
Cine nu învaţă la tinereţe plânge la bătrâneţe. Cine nu învaţă temeinic de la început riscă să
meargă mai departe cu nişte lacune destul de periculoase, chiar dacă a trecut examenul... cu
succes. Ceea ce nu înveţi temeinic la timp vei fi nevoit să înveţi, cu un efort mult mai mare, mai
târziu.
Pentru a retii mai bine niste date ar fi util sa accesezi niste teste –grila care se gasesc pe piata vis-
à-vis de acel subiect sau daca nu gasesti, sa-ti formulezi tu un test –grila, care sa te ajute sa retii
mai clar informatia.
Exemplu, informatie de retinut:
„În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale,
cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind
subiectul[1][2].
Încercările de a defini predicatul se fac prin raporturile sale cu subiectul, și nicio definiție nu este
pe deplin satisfăcătoare, nici în cadrul unei singure limbi, și cu atât mai puțin există una generală.
Cel puțin în limbile flexionare și în cele aglutinante, predicatul are trei caracteristici, dar fiecare
cu limitele sale[3]: Predicatul este cel căruia subiectul îi deteremină persoana și numărul. În unele
cazuri, îi determină și genul, ceea ce este valabil numai pentru unele limbi…”

Exemplu de test –grila din PREDICAT:

Raspundeti cu A sau F, in dreptul fiecarui raspuns de mai jos:

1.Predicatul este
a)o parte de vorbire;
b) o parte de propozitie;
c) alaturi de subiect una din cele doua parti de propozitie secundare;
d)alaturi de subiect una din cele doua parti de propozitie principale.

2.Predicatul:
a) determina persoana si numarul subiectului;
b) este cel caruia subiectul ii determina persoana si numarul;
c)determina persoana, numarul si genul subiectului;
d) este cel caruia subiectul ii determina persoana, numarul si genul.

3
 Nu uita ca retinem:
-10% din ceea ce ştim
-20% din ceea ce auzim
-30% din ceea ce vedem
-50% din ce vedem şi auzim în acelaşi timp
-80% din ce spunem şi
-90% din ce spunem făcând un lucru la care reflectăm şi care ne priveşte.

“Secretele” memoriei”, o dată cunoscute, aduc rezultate excepţionale oricui doreşte să înveţe
rapid şi eficient. Pornim pe drumul descoperirii lor de la bun început arătând că procesul de
memorare presupune trei faze: întipărirea, conservarea (păstrarea) şi reactualizarea.

pag 54.