Sintaxa din limba romana

Sintaxa din limba romana reprezinta acea parte a gramaticii care cuprinde
majoritatea regulilor provitoare la imbinarea cuvintelor intr-o propozitie si de
asemenea imbinarea propozitiilor in fraza.

Trasaturile sintaxei din limba romana

1. Sintaxa din limba romana reprezinta cea dea doua parte importanta a gramaticii
noastre, alaturi de morfologie. Intre Sintaxa si Morfologie exista o legatura
foarte stransa care se manifesta in diverse modalitati.
2. Sintaxa are 2 unitati: propozitia si fraza - Propozitia este o unitate a sintaxei
care comunica o judecata logica. Fraza este o unitate sintactica superioara
propozitiei constituita din doua sau mai multe propozitii.
3. Partea de propozitie reprezinta cea mai mica unitate sintactica pe care o
distinge analiza unei propozitii. Ea este constituita dintr-un singur cuvant din
categoria partilor de vorbire cu sens lexical de sine statator (ex: mediu, doi,
masa, taranesc, mergea) sau dintr-un cuvant de acest fel insotit de un alt cuvant
care ajuta (ex: este bine, de inteles, pentru tine, de pe masa).
4. Partea de propozitie nu este, de obicei, o unitate in cadrul careia se stabileste
un raport sintactic, ci ea se alfa intr-un raport sintactic si cu alte elemente
gramaticale. (Ex: El alearga bine - raporturile dintre subiect-predicat sipredicat-
complementar sunt foarte bine evidentiate.)

In sintaxa limbii romane exista si parti de propozitie dezvoltate, constituite din imbinari
de doua sau mai multe cuvinte cu sens lexical de sine statator. (ex: dupa cativa ani,
acum cativa ani, Maria ta, drum-de-lut, etc ).

Cuvintele din cadrul unei asemenea combinatii, se gasesc intr-un raport sintactic, dar ca
parte de propozitie, imbinarea in ansamblu se afla intr-un raport sintactic fata de restul
propozitiei.

Ex: Acum cativa ani a venit aici.

Unitatile sintaxei

Unitatile sintaxei sunt propozitia si fraza

Sintaxa propozitiei

Se ocupa cu imbinarea cuvintelor din limba romana in propozitii - deci cu studiu

propozitiei in sine, indiferent de legatura pe care o are cu alte propozitii.

Sintaxa frazei
Sintaxa frazei are obiectiv imbinarea propozitiilor intr-o fraza.

Sintaxa propozitiei

Propozitia

Propozitia este un enunt sau o comunicare in care exista un singur predicat. Propozitia

comunica, de obicei, o judecata logica sau o idee cu caracter afectiv sau act de vointa.

Propozitia are nevoie de unele precizari dupa cum urmeaza.

In general, identificarea unei propozitii se face dupa prezenta unui verb la un mod
personal, insa corect este sa vorbim nu de verb, ci de predicat, pentru ca exista
propozitii in care predicatul este exprimat numai prin numele predicativ, fara nici un
verb.

Ex:
Fapta buna, deviza altruistului.
Neatentia, trasatura neatentului.

Dupa cum ati putut vedea pentru impartirea unei fraze in mai multe propozitii este bine
sa tine cont nu de verbele la modurile personale intalnite ci mai mult de predicate.

Modul infinitiv al verbului are in mod exceptional functie de predicat atunci cand este
intrebuintat, in propozitiile principale, cu valoare de imperativ.

Ex:
A nu se calca iarba (nu calcati), din parc!
A nu se fuma (nu fumati), pericol de explozie!

Clasificarea propozitiilor

Dupa scopul comunicarii propozitiile sunt:

Propozitii enuntiative

Propozitiile enuntiative sunt cele care transmit o informatie, o contestare si pot

fi exclamative sau neexclamative. In asemenea cas distinctia se poate face
prin semnele de punctuatie din limba romana, prin intonatie sau si prin starea afectiva a
vorbitorlui.

Ex: El rosteste frumos! - El rosteste frumos.

In cadrul propozitiilor enuntiative (exclamative sau neexclamative) se disting mai multe

tipuri de propozitii:
  Propozitii enuntiative propriu-zise (arata o constatare): Ex. Pamantul se
invarte in jurul Soarelui
 Propozitii enuntiative optative (arata o dorinta): Ex. As pleca la munte.
 Propozitii enuntiative imperative (exprima un indemn, un sfat sau rugaminte)

1. Ex. Pleaca acum de aici! (prin verb la imperativ);

2. Sa pleci acum de aici! (prin verb la conjunctiv cu nunanta de imperativ)
3. Vei pelaca acum de aici! (verb la indicativ, viitor cu sens de imperativ)

 Propozitii enunatiative dubitative - Propozitiile enuntiative dubitative exprima o

indoiala, o banuiala, o nesiguranta cu privire la o actiune sau la cel care o
savarseste. Ex. Ursul sa fi fost cam la 30 de pasi de cort.

Propozitii enuntiative interogative

Propozitiile enuntiative interogative sunt acele propozitii care cer o informatie si care pot
fi fie exclamative fie neexclamative.

Ex.
El recita expresiv? (Aici putem vedea semnul intrebarii ceea ce denota caracterul pur
interogativ)
El recita expresiv?! (Aici exprima si ironia si se folosesc doua semne de punctuatie)

In cadrul propozitiilor interogative putem distinge:

1. Interogative propriu-zise (care formuleaza o intrebare cu privire la o actiune

sau stare reala si se construiesc cu verbe la modul indicativ). Ex: Ce admiri? Cat
costa? Mananci?
2. Interogative optative (care formuleaza o intrebare cu privire la o dorinta si se
construiesc cu modul optativ). Ex: Ai scris o scrisoare buna?

Dupa forma lor propozitiile sunt:

Dupa forma pe care o iau propozitiile pot fi:

1. Propozitii afirmative sau pozitive. Ex: Am luat restanta cu bine.

2. Propozitiile negative. Aici gasim de cele mai multe ori negatia œnu€ in
continutul propozitiei.

 prin negatia œnu asezata langa predicat. Ex: Nu pot invata cursurile.

 prin negatia €œnu intarita de adverbe negative: niciodata, nicicand, nicaieri.
Ex: Nu gasesc nicaieri placerea sufletului
 prin negatia œnu  intarita de pronume (adjective) negative: nimeni, nimic, nici
unul, nici una, nici o. Ex: Nu doresc nimic, Nimeni nu ma va ajuta acum. Nici
un preiten nu ma ajuta.
Observatie:
Cand negatia nu se afla se gaseste pe langa alta parte de propozitie decat pe langa
predicat, atunci propozitia nu mai este negatica asa cum ne-am astepta ci devine
pozitiva.

Ex:

Nu se trece strada cand semaforul este verde pentru masini.

Nu la intamplare se trece strada.

Dupa structura propozitiile pot fi:

1) Propozitii simple (care nu contin parti secundare de propozitie):

 propozitii formate numai din predicat. Ex: Ninge, Am studia, Bate vantul.

 propozitii formate din subiect si predicat. Ex: A venit toamna.
 formate din subiect multiplu si predicat. Ex: Vasile, Marian si George studiaza.
 propozitii formate dintr-un predicat nominal si un subiect. Ex: Vasile a devenit
sofer.
 propozitiile formate din subiect, predicat si un substantiv in vocativ care nu are o
functie sintactica. Ex: Copii, a sosit iarna!

2) Propozitii dezvoltate (propozitii care pe langa principalele parti de vorbire, contin

una sau mai multe parti secundare de propozitie):

 propozitii formate din subiect, predicat si un atribut. Ex: Toamna tarzie a venit.

 propozitii formate dintr-un compelment si un predicat. Ex: Viscoleste neincetat.
 propozitii formate din subiect, predicat si complemet. Ex: El a venit tarziu.
 propozitii formate din subiect, predicat, atribut si complement. Ex: Vremea buna,
insorita este favorabila pentru drumetii lungi.

Observatii:

Deosebirea dintre propozitiile simple si cele compuse nu se face dupa numarul

cuvintelor ce le compun, ci dupa multitudinea partilor de vorbire ce compun aceste
propozitii.

Mai jos puetti gasi o mica comparatie intre doua propozitii formate din aproape acelasi
numar de cuvinte:

Oamenii(SB) sunt multumiti (PR - nom.). Oamenii(SB) tac(PR) multumiti(COM).

Propozitiile pot fi in acelasi timp enuntiative sau interogative (depinde de scopul

comunicarii), afirmative sau negative (dupa forma lor) ori propozitii simple sau
dezvoltate (dupa structura care alcatuiesc acele propozitii).
Partile de propozitie

Partile de propozitie din sintaxa limbii romane

Partile de propozitie sunt acele cuvinte sau grupuri de cuvinte din alcatuirea unei
propozitii care pot fi identificate ca unitati sintactice dupa functia specifica indeplinita in
cadrul ei.

IMPORTANT

-Notiunea de parte de propozitie nu trebuie confundata cu aceea de cuvant utilizat in

comunicare.

-Sunt parti de propozitie doar cuvintele care au un sens lexical de sine statator.

-Conjunctiile propriu-zise NU sunt parti de propozitie si nici nu intra in structura unor

parti de propozitie, ci au un rol de element de legatura intre diverse parti sintactice.

-partile de propozitie pot fi constituite si din imbinari de doua sau mai multe cuvinte ca in
cazul locutiunilor sau al constructiilor infinitivale, genuziale, participiale.

Ex: Fiind ascuns bine nu m-a gasit nimeni.

fiind ascuns - complement circumstantial de cauza

Alte cuvinte constribuie la exprimarea comunicarii fara a constitui parti de propozitie, ci

sunt considerate unitati sau propozitii neanalizabile.

Ex: Ai rezolvat? Da. Ai stiut? Nu.

Partile de propozitie sunt:

1) Parti principale:

 compuse din predicat

 compuse din subiect

Ele constituie minimul necesar pentru realizarea unei comunicari in jurul carora se
grupeaza si celelalte parti de propozitie.

2) Parti secundare:

 care contin si un atribut

 care contin si un complement
Ele se grupeaza in jurul principalelor parti de vorbire sau al altor parti, tot secundare,
adaugand informatii, uneori, foarte importante si asigurand o anumita expresivitate a
comunicarii.

OBSERVATIE

-Distinctia dintre partile principale de propozitie si cele secundare este exclusiv de ordin
gramatical si nu se refera la importanta pe care o are intr-o comunicare una dintre
aceste parti de propozitie.

Ex: Cat timp lipseste mama?

Complementul Cat timp are mai mare importanta in comunicare decat predicatul
lipseste care este o parte principala de propozitie.

-Partile secundare de propozitie se definesc in raport cu partea de vorbire pe care o

determina. Este gresit sa spunem ca atributul determina un substantiv, un pronume, un
numeral, asa cum complementul determina un verb, adjectiv, adverb si asa mai
deaprte.

Ex: Padurea de brazi din apropiere a fost sadita de padurarii aflati in zona.

Raporturile dintre partile de propozitie

Raporturile dintre partile de propozitie din sintaxa limbii romane

1) Raportul de coordonare (intre partile de propozitie principale sau intre cele

secundare de acelasi fel).

Raportul de coordonare se realizeaza prin cele ce urmeaza:

 raport de alaturare (juxtapunerea - far cuvinte de legatura).

Ex: Lalelele, trandafirii, gladiolele si crinii sunt florile mele preferate.

Se gandeste mereu la tine, la mine, la voi.

 raport de coordonare prin conjunctiile coordonatoare.

Ex: Camera luminoasa si aerisita este indragita.

Trece pe la mine sau pe la voi.

2) Raport de subordonare (de determinare) care se realizeaza prin:

 alaturare. Ex: Merge repede. / Studentul Marin Vasilescu alearga bine.

 propozitii (cu, de la, peste, de langa etc.). Ex: Garsoniera de la parter este a
mea. Am trecut peste un prag de piatra.
  locutiuni prepozitionale (in afara, in fata, in mijlocul, in dreptul, in ajunul).
Ex: Motocicleta se afla in afara strazii.

Sintaxa frazei

Sintaxa frazei din limba romana

FRAZA este o unitate de sine statatoare mai importanta decat propozitia care este
alcatuita din doua sau mai multe propozitii.

Exemplu de fraza: Toamna tufele semanau cu niste salcii/ si ramaneau in picioare pana
in martie,/ cand putrezeau de ploaie,/ pentru ca viscolul trecea deasupra lor,/ fara sa le
stinga./(FANEL NEAGU - Ingerul a strigat)

Propozitiile dintr-o fraza pot fi:

1. Propozitii principale
2. Propozitii secundare (sau propozitii subordonate)

Propozitii principale

Propozitia principala este propozitia care inteles de sine statator (adica al carei inteles
principal nu depinde de o alta propozitie sau fraza ajutatoare.)

Ex: Codrule, maria ta

Lasa-ma sub poala ta. (M. EMINESCU)

Intr-o fraza pot exista una sau mai multe fraze principale urmate bineinteles de
propozitii secundare. In alte situatii fraza nu este alcatuita decat de propozitii principale
aflate in raport de coordonare.

Ex: Soarele rasare/ sau apune pe rarau,/ norii se aduna/ sau se imprastie de pe rarau,/
Moldova si Bistrita curg de o parte si de cealalta a Raraului. (GEO BOGZA)

Propozitia subordonata secundara

Propozitia secundara (subordonata) este propozitia al carei inteles depinde de alta

propozitie si indeplineste, in forma de propozitie, functia unei parti de propozitie a
regentei.

Ex: Dragu-mi era staul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul1/
in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri2/ (ION
CREANGA)
1) Este propozitia principala

2) Aici apare propozitia subordonata atribuita care indeplineste functia de atribut pe

langa substantivul Ozana din propozitia regenta.

Propozitia regenta (supraordonata)

Propozitia regenta (supraordonata) este propozitia de care depinde o propozitie

secundara, iar cuvantul determinant de propozitie secundara se numeste termen
regent.

IMPORTANT: Propozitiile regente pot fi atat propozitii principale cat si propozitii

secundare daca de ele depind alte subordonate.

Ex: As vrea 1/ sa plang de fericire, 2/

Ca simt suflarea ta divina. 3/(G. COSBUC)

Propozitia incidenta

Propozitia incidenta este propozitia principala sau secundara care noteaza, de obicei,
interventia sau spusele autorului si care poate lipsii din text.

Ex: €œCostea Chiorul, 1/ desi este cel mai marsav… dintre toti grecii din Tara
Romaneasca, 2/ dar ce-mi pasa! 3/ el nu va putea 1/ sa-mi manance mosia. 4/
(NICOLAE FILIMON)

Propozitia independenta

Propozitia independenta este propozitia care are sens lexical de sine statator, fara a
avea o relatie cu restul frazei.

Ex: Ceea ce poti 1/ sa stii 2/ este lucrul facut cu pricepere, 3/ e drept, 4/ care te ajuta 5/
sa fi tot mai pretentios. 6/