Sunteți pe pagina 1din 18

Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale persoanelor sau ale obiectelor;

Clasificarea verbelor.

După capacitatea verbelor de a forma singure predicatul, verbele se împart în:

-verbe predicative: au înțeles de sine stătător

-verbe nepredicative : nu au înțeles de sine stătător.

Verbele nepredicative se împart în : - verbe auxiliare

-Verbe copulative

În funcție de persoană, verbele pot fi:

- Verbe personale: prezintă forme pentru toate persoanele


- Verbe nepersonale: acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.

Verbele predicative

- Au înțeles de sine stătător, adică pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.

Exemple: Copiii au mâncat cu poftă prăjiturile.


Mașina a accelerat brusc.

A fost odată ca niciodată.

Verbele nepredicative

- Nu au înțeles de sine stătător, nu pot spune singure ceva despre subiect, ci doar împreună cu alte cuvinte.

Exemplu:

El a fost sărac până să câștige la loto.

Verbele auxiliare (ajutătoare)

- Sunt verbele care ajută la formarea unor moduri și timpuri verbale.


- Verbele auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea ( a voi)

Verbele copulative

- Formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire ce are funcția sintactică de nume predicativ (NP)
- Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naște, a se chema, a se numi.
- Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit doar ca verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi copulative sau predicative, în
funcție de context.

Exemplu:

S-a născut într-o zi cu noroc. (verb predicativ)


Niciun om nu se naște priceput. (verb copulativ)

Va rămâne la serviciu până târziu. (verb predicativ)

Au rămas împreună până la adânci bătrâneți. (verb copulativ)

Verbele personale și nepersonale

Verbele personale au forme pentru toate persoanele și admit un subiect cu care se acordă în număr și persoană.

Ex: verbul „ a scrie” – acțiune realizată de o persoană

Eu scriu

Tu scrii

El / ea scrie

Noi scriem

Voi scrieți

Ei / Ele scriu.

Verbele nepersonale au o singură formă, doar pentru persoana a III a, singular, iar acțiunea nu poate fi realizată de o persoană.

Verbe nepersonale sunt: ninge, plouă, tună, fulgeră, se înnoptează, se înnorează.

Tot nepersonal este și verbul a fi din structurile: „ E toamnă!”, „ e frig!”, „ e duminică!”


Diatezele verbelor

Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acțiunea pe care o exprimă și subiect. În limba română, verbul
are trei diateze:

1. Diateza activă
2. Diateza reflexivă
3. Diateza pasivă

Diateza activă.

- Arată că acțiunea este făcută de subiectul gramatical.

Exemplu : Copiii merg la scoală.

Ai cumpărat cartea preferată.

Diateza reflexivă.

- Arată că acțiunea este făcută de subiect dar este și suferită de acesta. Verbul este întotdeauna însoțit de pronume reflexiv sau de pronume
personale neaccentuate, cu valoare de pronume reflexiv. Pronumele folosite astfel nu au funcție sintactică, ele sunt semne ale diatezei
reflexive.
Exemplu:

Te-ai supărat ca măgarul pe sat. (– tu faci și totodată suferi acțiunea de a se supăra.)

Mă gândesc și acum la filmul de ieri. ( eu fac și totodată sufăr acțiunea de a gândi)

Diateza pasivă.

- Arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva. Diateza pasivă se formează dintr-un verb auxiliar și participiul verbului de
conjugat.

Exemple:

Mașina e reparată de tata. ( subiectul e mașina dar acțiunea o face tata)

Profesorii trebuie să fie respectați. ( subiectul este reprezentat de profesori, iar acțiunea de a respecta este realizată de altcineva.)

Conjugările verbelor

1. Conjugarea I – verbele care se termină în „-a” :


Exemplu : a alerga, a mânca, a cânta, a dansa, a învăța, a sta;
2. Conjugarea a II-a – cuprinde toate verbele care la forma de infinitiv se termină în „-ea”:
Exemplu: a tăcea, a vedea, a bea, a plăcea, a părea, a dispărea, a avea, a ședea;
3. Conjugarea a III-a – cuprinde toate verbele care la forma de infinitiv se termină în „-e”:
Exemplu: a merge, a răspunde, a face, a trece, a coace, a scrie, a duce, a ajunge, a râde;
4. Conjugarea a IV-a – cuprinde toate verbele care la forma de infinitiv se termină în „-i” sau „-î”:
Exemplu: a construi, a sări, a iubi, a hotărî, a doborî, a coborî, a povesti;

Modurile verbelor

Modul este forma pe care o ia verbul, prin care este arătat cum consideră vorbitorul acțiunea:

- Reală: ex: merg


- Realizabilă : ex: să merg
- Dorită sau condiționată: ex: aș merge
- Poruncită: ex: mergi!

Modurile verbelor se împart în două categorii:

- Moduri personale / predicative


- Moduri nepersonale / nepredicative

Modurile personale / predicative.

Modurile personale își schimbă forma după persoană. În aceste moduri verbale, verbele au funcția sintactică de predicat, motiv pentru
care sunt numite și moduri predicative.

Modurile personale / predicative sunt :

1. Modul indicativ
2. Modul conjunctiv
3. Modul Condițional – optativ
4. Modul imperativ.
Modurile nepersonale / nepredicative.

Modurile nepersonale nu-și schimbă forma după persoană și nu pot avea funcția sintactică de predicat. Mai sunt numite și nepredicative.

Modurile nepersonale sunt:

1. Modul infinitiv
2. Modul participiu
3. Modul gerunziu
4. Modul supin

Modurile nepersonale

Modul infinitiv
Modul infinitiv este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă numele acțiunii sau al stării. Infinitivul, prin rădăcina verbului, este o formă
de bază pentru formarea celorlalte moduri și timpuri. Stabilește și caracteristica conjugării verbului. 

Infinitivul cunoaște două timpuri: infinitiv prezent (a citi, a învăța) și infinitiv perfect. Infinitivul perfect se formează din infinitivul prezent al
verbului a fi și participiul. (a fi citit, a fi învățat).

Modul participiu
Modul participiu este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată o acțiune trecută și terminată. Verbele la participiu se termină în t (mâncat,
citit, văzut, alergat) sau s (spus, zis).
Participiul este o formă de bază pentru alcătuirea verbelor la timpurile compuse, la diateza activă, care exprimă acțiuni trecute: perfect compus,
conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect, infinitiv perfect. Este folosit și la formarea viitorului anterior și a verbelor la diateza pasivă.

Modul gerunziu
Modul gerunziu este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea sau cum se desfășoară acțiunea.
Se formează prin adăugarea sufixului -ând sau -ind la rădăcina verbului. (a cânta – cântând, a mânca – mâncând, a ieși – ieșind, a croi – croind)
 Mergând pe drum m-am întâlnit cu un coleg. (gerunziul exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea)

 Tot drumul am călătorit dormind. (gerunziu exprimă cum se desfășoară acțiunea)


Atunci când se rostesc împreună cu o formă neaccentuată de pronume, verbele la gerunziu primesc la sfârșit vocala u. (văzând – văzându-l,
vânzând – vânzându-mi-l, aducând – aducându-și) Excepția de la această regulă o face rostirea împreună cu pronumele o (văzând – văzând-o,
vânzând – vânzând-o, aducând – aducând-o).

Modul supin
Modul supin este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată scopul sau numele unei acțiuni. Este format din forma invariabilă a participiului,
precedat de una din prepozițiile: de, la, pentru, spre, după (de făcut, la șofat, pentru calculat, la cules)
Modurile personale

Modul indicativ
Modul indicativ este un mod personal (predicativ), care exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală.

Timpurile modului indicativ sunt:

1. Timpul prezent
2. Timpul imperfect
3. Timpul perfect simplu
4. Timpul perfect compus
5. Timpul mai mult ca perfect
6. Timpul viitor
7. Timpul viitor anterior

1. Timpul prezent

Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, timpul
prezent au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu mănânc tac fac citesc
tu mănânci taci faci citești
el/ea mănâncă tace face citește
noi mâncăm tăcem facem citim
voi mâncați tăceți faceți citiți
ei/ele mănâncă tac fac citesc

2. Timpul imperfect
Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele
la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu mâncam tăceam făceam citeam
tu mâncai tăceai făceai citeai
el/ea mânca tăcea făcea citea
noi mâncăm tăceam făceam citeam
voi mâncați tăceați făceați citeați
ei/ele mâncau tăceau făceau citeau

3. Timpul perfect simplu


Verbele la timpul perfect simplu exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Acest timp este
folosit în vorbire curentă în anumite zone ale țării (Muntenia, Oltenia, Banat) pentru a exprima o acțiune trecută și terminată de curând față de
momentul vorbirii. 

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu mâncai tăcui făcui citii
tu mâncași tăcuși făcuși citiși
el/ea mâncă tăcu făcu citi
noi mâncarăm tăcurăm făcurăm citirăm
voi mâncarăți tăcurăți făcurăți citirăți
ei/ele mâncară tăcură făcură citiră

4. Timpul perfect compus


Verbele la timpul perfect compus exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Este alcătuit din forme
specifice verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului de conjugat. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la
perfect compus au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu am mâncat am tăcut am făcut am citit
tu ai mâncat ai tăcut ai făcut ai citit
el/ea a mâncat a tăcut a făcut a citit
noi am mâncat am tăcut am făcut am citit
voi ați mâncat ați tăcut ați făcut ați citit
ei/ele au mâncat au tăcut au făcut au citit

5. Timpul mai mult ca perfect


Verbele la timpul mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, îndeplinită înaintea altei acțiuni trecute. În funcție de conjugare, verbele la
modul indicativ, la mai mult ca perfect au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu mâncasem tăcusem făcusem citisem
tu mâncaseși tăcuseși făcuseși citiseși
el/ea mâncase tăcuse făcuse citise
noi mâncaserăm tăcuserăm făcuserăm citiserăm
voi mâncaserăți tăcuserăți făcuserăți citiserăți
ei/ele mâncaseră tăcuseră făcuseră citiseră

6. Timpul viitor
Verbele la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii. Timpul viitor prezintă forme pentru limba scrisă și pentru
limba vorbită. În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu voi mânca voi tăcea voi face voi citi
tu vei mânca vei tăcea vei face vei citi
el/ea va mânca va tăcea va face va citi
noi vom mânca vom tăcea vom face vom citi
voi veți mânca veți tăcea veți face veți citi
ei/ele vor mânca vor tăcea vor facce vor citi

Pentru limba vorbită, viitorul (forma aceasta a verbului mai este cunoscută și ca viitor popular) poate fi format în trei feluri:

(1) „o“ invariabil și conjunctivul verbului conjugat


(2) verbul a avea la indicativ prezent și conjunctivul verbului de conjugat,
(3) forme particulare ale verbului a vrea și infinitivul verbului conjugat

PERS (1) (2) (3)


eu o să mănânc am să mănânc oi mânca
tu o să mănânci ai să mănânci (îi) ăi mânca
el/ea o să mănânce are să mănânce o mânca
noi o să mâncăm avem să mâncăm om mânca
voi o să mâncați aveți să mâncați (îți) ăți mânca
ei/ele o să mănânce au să mănânce or mânca

7. Timpul viitor anterior

Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni viitoare. În funcție de conjugare, verbele la modul
indicativ, la viitor anterior au următoarele forme :

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu voi fi mâncat voi fi tăcut voi fi făcut voi fi citit
tu vei fi mâncat vei fi tăcut vei fi făcut vei fi citit
el/ea va fi mâncat va fi tăcut va fi făcut va fi citit
noi vom fi mâncat vom fi tăcut vom fi făcut vom fi citit
voi veți fi mâncat veți fi tăcut veți fi făcut veți fi citit
ei/ele vor fi mâncat vor fi tăcut vor fi făcut vor fi citit

Modul Conjunctiv

Modul conjunctiv este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. Modul conjunctiv poate fi recunoscut ușor
datorită conjuncției să, care se află în componența verbului.

Conjunctivul are două timpuri: prezent și perfect.

1. Timpul prezent
Conjunctivul prezent se formează de la timpul prezent, modul indicativ, precedat de conjuncția să. La persoana a III-a singular și plural,
conjunctivul se deosebește de indicativul prezent. (el/ei mănâncă – indicativ prezent, el/ei să mănânce – conjunctiv; el tace, ei tac – indicativ
prezent, el/ei să tacă – conjunctiv)
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu să mănânc să tac să fac să citesc
tu să mănânci să taci să faci să citești
el/ea să mănânce să tacă să facă să citească
noi să mâncăm să tăcem să facem să citim
voi să mâncați să tăceți să faceți să citiți
ei/ele să mănânce să tacă să facă să citească
Conjuncția poate sta chiar lângă verb sau pot exista alte părți de vorbire între ea și verb (nu, mai mi etc).
 Să nu vorbești prea tare.
 Să mai cumperi cărți și data viitoare.
 Să nu-mi dai telefon.
2. Timpul perfect
Conjunctivul perfect este format din conjunctivul prezent al verbului a fi - forma să fi și participiul verbului de conjugat. Are aceeași formă
pentru toate persoanele, la singular și plural.
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
tu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
el/ea să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
noi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
voi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
ei/ele să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

Modul condițional – optativ


Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este îndeplinită o
anumită condiție.

Timpurile modului condițional – optativ :

1. Timpul prezent
2. Timpul perfect
1. Timpul prezent

Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat. În funcție de
conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul prezent au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A


eu aș mânca aș tăcea aș face aș citi
tu ai mânca ai tăcea ai face ai citi
el/ea ar mânca ar tăcea ar face ar citi
noi am mânca am tăcea am face am citi
voi ați mânca ați tăcea ați face ați citi
ei/ele ar mânca ar tăcea ar face ar citi

2. Timpul perfect
Condiționalul-optativ perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat. În funcție de
conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect au următoarele forme:
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu aș fi mâncat aș fi tăcut aș fi făcut aș fi citit
tu ai fi mâncat ai fi tăcut ai fi făcut ai fi citit
el/ea ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit
noi am fi mâncat am fi tăcut am fi făcut am fi citit
voi ați fi mâncat ați fi tăcut ați fi făcut ați fi citit
ei/ele ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit

Modul imperativ

Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte sau un sfat. Prin verbele la acest mod,
vorbitorul cere unei persoane sau unui grup de persoane să îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a singular și
plural. (vino tu, veniți voi; mănâncă tu, mâncați voi)

Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma persoanei a III-a a indicativului prezent.

 mănâncă tu (imperativ) – el mănâncă (indicativ prezent)


 citește tu (imperativ) – el citește (indicativ prezent)
Alte verbe au forma imperativului la persoana a II-a singular identică cu forma persoanei a II-a a indicativului prezent.

 mergi tu (imperativ) – tu mergi (indicativ prezent)


 șezi tu (imperativ) – tu șezi (indicativ prezent)
Există și verbe care au la imperativ, persoana a II-a singular, forme proprii: a veni - vino, a face - fă, a zice - zi, a duce - du. Forme asemănătoare
au și verbele derivate din cele enumerate anterior: a reveni, a conveni, a preveni, a desface, a reface, a preface, a prezice, a dezice, a conduce, a
reduce.
Toate verbele au formele de imperativ la persoana a II-a plural identice cu formele indicativului prezent la persoana a II-a plural.
 mâncați voi (imperativ) – voi mâncați (indicativ prezent)
 citiți voi (imperativ) – voi citiți (indicativ prezent)

Modul prezumtiv
Modul prezumtiv este un mod verbal personal și predicativ care exprimă o acțiune, o întâmplare sau o stare realizabilă, prezentată ca presupusă,
bănuită.
La fel ca modurile condițional-optativ și conjunctiv, modul prezumtiv are două timpuri: prezent și perfect.
Prezumtivul prezent are forme specifice pentru, formate din viitorul verbului auxiliar a fi și gerunziul verbului cu sens lexical deplin.
Auxiliarul poate avea două forme, una mai elevată (voi fi etc.), cealaltă mai curentă (oi fi etc.).
Exemplu de conjugare a verbului a merge la prezumtiv prezent: Eu voi fi mergând, Tu vei fi mergând, El/ea va fi  mergând, Noi vom
fi  mergând, Voi veți fi  mergând, Ei/ele  vor fi  mergând.
Prezumtivul perfect are aceleași forme cu ale indicativului viitor anterior, construite cu viitorul auxiliarului și participiul verbului de
conjugat.
Exemplu de conjugare a verbului a merge la prezumtiv prezent: Eu voi fi mers, Tu vei fi mers, El/ea  va fi mers, Noi  vom fi mers, Voi  veți
fi  mers, Ei/ele vor fi mers.