Verbul

1.Verbul – partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări sau existențe.

Ex. a fugi, a se bucura, a fi

2. Clasificare (felurile verbului):

a)Verbe predicative (formeaza singure predicat verbal) ex. a fi, a cȃnta, a asculta, a căuta
etc.

b)Verbe nepredicative

b1) verbele auxiliare: a fi, a avea și a vrea (moduri/timpuri compuse):pg.64

a avea- mod indicativ, timp perf. compus - am plecat, ați luat

- modul condițional-optativ - aș citi, ar pleca, ați merge

- mod ind, timp viitor popular - am să merg

a fi – mod ind, timp viitor anterior: voi fi citit

- modul condițional optativ, timpul perfect: aș fi citit

- modul conjunctiv, timpul perfect: să fi citit

a vrea – mod ind, timp viitor standard: voi citi, vei ajunge și anterior voi fi citit

b2) verbele copulative (+nume predicativ formează predicat nominal)

PN=vb. cop.+Nume predicativ

ex. de vb. copulative: a fi, a deveni, a se face, a ajunge, a rămȃne, a părea, a ȋnsemna, a ieși

PN PN

El este inginer. Ana a devenit arhitect.

Vb. cop +NP vb. cop NP

3. Verbul ȋși schimbă forma după mod, timp, persoană și număr.
Modurile verbului
MODURI
PERSONALE/PREDICATIVE-
(care au cele 3 persoane și pot fi
predicate verbale, PV)
1.INDICATIV
- acțiune reală, sigură
- are 3 timpuri - prezent,
trecut (imperfect, perfect compus,
perfect simplu, mai mult ca perfect)
și viitor
2.IMPERATIV-acțiune posibilă,
exprimă o poruncă, un sfat, un
ȋndemn, o rugăminte;
- are doar pers. a II-a
Ex. Scrie! Citiți! Nu arunca hȃrtii pe
jos! Du-te la școală! Nu te duce!
Duceți-vă la ore! Zi/ nu zice lecția!
Nu zice! Fă tema/ nu face!
Fii atent! Nu fi aiurit!
3. CONJUNCTIV- acțiune posibilă,
realizabilă
Se recunoaste dupa să
timp prezent - să plec
timpul perfect- să fi plecat
4. CONDIȚIONAL-OPTATIV-
acțiune posibilă, a cărei realizare
depinde de o condiție
timp prezent - aș merge
timp perfect- aș fi mers
FORME VERBALE NEPERSONALE
/ (MODURI
NEPERSONALE/NEPREDICATIVE)-
(care nu au cele 3 persoane și nu pot fi
predicate verbale)
1.INFINITIV- forma din dicționar,
numește acțiunea :
scurtă : (a prep.) a cȃnta
Ex. a nu scrie, a merge
Pot (a) scrie repede.
Știu citi bine.
2.PARTICIPIU-se termină ȋn –t sau –s
Ex. necitit, scris, visat, adus
3. GERUNZIU- acțiune ȋn desfășurare
- se formează cu sufixul -ȃnd/-ind
Ex. citind, neascultȃnd, fugind, avȃnd,
nefiind
4. SUPINUL – se formeaza cu
prepozitiile de/la/pentru/de/din/după
+participiul verbului de conjugat:
Ex. de cules, la pescuit, pentru tăiat
1. Modul indicativ – timpuri manual digital limba romȃnă Art cl 5
a) Timpul prezent- acțiunea se desfășoară ȋn momentul vorbirii pg 66

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Eu cȃnt apar merg glumesc

Tu cȃnți Apari Mergi Glumești

El cȃntă Apare Merge Glumește

Noi cȃntăm Apărem Mergem Glumim

Voi cȃntați Apăreți Mergeti Glumiți

Ei cȃntă Apar Merg Glumesc

b) Timpul imperfect- exprimă o acțiune trecută, desfășurată ȋn același timp cu o altă

acțiune trecută.

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Eu cȃntam - Apăream mergeam glumeam

desinență

Tu cȃntai apăreai Mergeai Glumeai

El cȃnta Apărea Mergea Glumea

Noi cȃntam Apăream Mergeam Glumeam

Voi cȃntați Apăreați Mergeți Glumeați

Ei cȃntau Apăreau Mergeau Glumeau

c) Timpul perfect compus – acțiune trecută, terminatȃ ȋn momentul vorbirii

Alcătuit din forme specifice ale vb. auxiliar a avea+participiul vb. de conjugat

A cȃnta A apărea A merge A glumi

 Eu am cȃntat Eu am apărut eu am mers eu am glumit

Tu ai cȃntat Tu ai apărut tu ai mers tu ai glumit

El a cȃntat El a aparut el a mers El a glumit

Noi am cȃntat Noi am apărut noi am mers noi am glumit

Voi ați cȃntat Voi ați apărut voi ati mers voi ati glumit

Ei au cȃntat Ei au apărut ei au mers ei au glumit

d) Timpul perfect simplu – acțiune trecută și terminatȃ.

A cȃnta A apărea A merge A glumi

apărui mersei glumii

Eu cȃntai

Tu cȃntași Merseși glumiși

Apăruși

Aparu Merse Glumi

El cȃntă

Noi cȃntarăm Apărurăm merserăm glumirăm

Voi cȃntarăți Apărurăți Merserăți Glumirăți

Ei cȃntară Apărură Merseră Glumiră

e) Timpul mai mult ca perfect – acțiune trecută, terminatȃ ȋnaintea altei acțiuni
trecute; apare grupul –se-

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Eu cȃntasem apărusem mersesem glumisem

Tu cȃntaseși Apăruseși Merseseși Glumiseși

El cȃntase apăruse Mersese Glumise

 Noi cȃntaserăm Apăruserăm Merseserăm glumiserăm

Voi cȃntaserăți Apăruserăți Merseserăți Glumiserăți

Ei cȃntaseră Apăruseră Merseseră Glumiseră

f) Timpul viitor standard/simplu/de limbă scrisă – acțiune petrecută după momentul

vorbirii; aux a vrea pg. 74

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Eu voi cȃnta Eu voi apărea eu voi merge eu voi glumi

tu tu vei apărea tu vei merge tu vei glumi

el cânta el va apărea el va merge el va glumi

noi noi vom apărea noi vom merge noi vom glumi

voi voi veți apărea voi vom merge voi veți glumi

ei ei vor apărea ei vor merge ei vor glumi

g) Timpul viitor limbă vorbită

Viitor limba Viitor limbă Viitor popular

vorbită vorbită

Eu o să cȃnt= voi Am să cȃnt Oi cȃnta

cȃnt

tu o să cânți Ai să cânți Ăi cânta

el o să cânte O să cânte O cânta

noi o să cântăm O să cântăm Om cânta

voi o să cântați O să cântați Ăți cânta

ei o să cânte O să cânte Or cânta

h) Timpul viitor anterior

A termina

Eu voi fi terminat

Tu vei fi terminat

el va fi terminat

noi vom fi terminat

voi veți fi terminat

ei vor fi terminat

2. Modul imperativ - nu are timp

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Tu cȃntă! Apari! Mergi! Glumește!

voi Apăreți! Mergeți! Glumiți!

Du-te! Nu te duce! Duceți-vă! Nu vă duceți!

Fii cuminte! Nu fi obraznic!
Fă! Nu face!
Zi! Nu zice!

3.Modul conjunctiv
Acțiune posibilă, realizabilă; se formează cu ajutorul conjuncției/cuvȃntului să

Ex. să plec, să aduci, Să fii

Are 2 timpuri –prezent și perfect

Timpul prezent
 A cȃnta A apărea A merge A glumi

eu să (nu) cȃnt Să apar Să merg Să glumesc

tu să cȃnți Să apari Să mergi Să glumești

el să cȃntel Să apară Să meargă Să glumească

noi să cȃntăm Să apărem Să mergem Să glumim

voi să căntați Să apăreți Să mergeți Să glumiți

ei să cȃnte Să apară Să meargă Să glumească

Atenție: Să fiu, tu să fii

Timpul perfect

A cȃnta A apărea A merge A glumi

eu să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

tu să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

el să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

noi să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

voi să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

ei să fi cȃntat Să fi apărut Să fi mers Să fi glumit

Conjunctia Să + vb.aux. a fi + participiul vb. de conjugat

 4.Modul condițional-optativ
Acțiune posibilă, care exprimă o dorință a cărei realizare depinde de o condiție;

Ex. aș pleca, ai aduce

Are 2 timpuri –prezent și perfect

Timpul prezent

- se formează cu ajutorul verbului auxiliar a avea (forme speciale) + infinitivul

verbului de conjugat

A cȃnta A apărea A merge A glumi

Eu aș cȃnta aș Aș merge Aș glumi

apărea

Tu ai cȃnta ai apărea ai merge ai glumi

El ar cȃnta ar apărea ar merge ar glumi

Noi am cȃnta am apărea am merge am glumi

Voi ați cănta ați apărea ați merge ați glumi

Ei ar cȃnta ar apărea ar merge ar glumi

Vb aux a avea vb la infinitiv

Timpul perfect

-se formează cu auxiliarele a avea , a fi și participiul verbului de conjugat

A cȃnta A apărea A merge A glumi

 Eu aș fi cȃntat Aș fi apărut Aș fi mers Aș fi glumit

Tu ai fi cȃntat Ai fi apărut ai fi mers ai fi glumit

El ar fi cȃntat Ar fi apărut ar fi mers ar fi glumit

Noi am fi cȃntat Am fi apărut am fi mers am fi glumit

Voi ați fi cȃntat Ați fi apărut ați fi mers ați fi glumit

Ei ar fi cȃntat

vb.aux. a avea vb aux. a fi partic. vb de conjugat

Final fisa verb

Posibilități combinatorii ale verbului.

Predicatul nominal

Predicat verbal (ce face SB?) și predicat nominal (ce este? cum este? cine este? SB)

Predicatul verbal se exprimă prin verb predicativ, la un mod personal.

Valorile morfologice ale verbului a fi: Verbul a fi – poate fi:

1. Predicativ (formează singur predicat verbal cȃnd are sensul de a trăi, a se afla, a
costa, a dura, a merge etc.)
Ex. El este la munte.PV Pȃinea a fost doi lei. PV Ședința va fi două ore.PV
(se află) (a costat) (va dura)
2. Auxiliar: ar fi mers, să fi auzit
3. Copulativ cȃnd nu poate forma singur predicat.
 Vb. copulativ+ nume predicativ=predicat nominal
Alte verbe copulative:a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a rămȃne, a părea, a ȋnsemna etc.

Ex. Dan este inginer.PN Ana a devenit avocat.PN El a ieșit mecanic.PN

Vb. cop. NP expr. prin subst.

Obs. El a ajuns pȃnă ȋn fața casei. PV Ana a ieșit ȋn curte. PV Ea si-a ȋnsemnat tema.PV

Numele predicativ se poate exprima prin diferite părți de vorbire: adjectiv și substantiv.

Ex. Cerul pare ȋnnorat. PN (NP - ȋnnorat- adjectiv)

Acesta este cȃștigătorul. PN ( NP - cȃștigătorul- substantiv)

Numele predicativ – simplu (1 termen): ex. A rămas neschimbată. NP

- multiplu (2 sau mai mulți termeni) ex. Ea pare fericită și optimistă. NP

Acordul numelui predicativ cu subiectul

Băiatul este inteligent. = PN Fata este inteligentă.

Subiectul

Simplu: Casa e nouă.

Multiplu: Ferestrele și ușile au fost schimbate acum doi ani.

Subiect- exprimat (prezent ȋn prop.) Ana citește.- subst. propriu

- neexprimat (lipsește din enunț) – inclus (pers. I și a II-a) ex. (TU)Mergi la film mȃine?
(NOI) Cȃntăm și mȃine?

-subȋnțeles (pers. a III-a) ex. (EI/ELE)Au călătorit trei

ore.

Acordul SB cu PR: verbul prin care se exprimă predicatul se acordă ȋn persoană și număr cu
partea de vorbire prin care se exprimă subiectul.

Posibilități combinatorii ale verbului

 Verbul – poziție de CENTRU cȃnd are categoria modului și indeplinește funcția sintactică
de PREDICAT VERBAL Și NOMINAL

Verbul ca CENTRU se poate combina cu:

1. nume predicativ
2. subiect
3. complement

Complementul

Părți de propoziție principale (predicat, subiect) și secundare (atribut și complement)

Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb.

Ȋntrebări: pe cine? ce? : Văd o lebădă. Compl. direct

cu cine?/cu ce? Vorbesc cu directorul compl.prepozițional

pentru cine?/pentru ce? Iau flori pentru mama. Compl. prepozițional

despre cine?/despre ce? Scrie despre experiențele ei. Compl. prepozițional

la cine?/la ce? Se gȃndește la proiect. Comp. prepozițional

unde? cȃnd? cum?: Vine mȃine. Stă la casă. Citește cu atenție. Circumstanțiale (de
loc, timp, mod)

cui? A ȋmprumutat vecinului mașina. Complement indirect

Prepozițiile sunt părți de vorbire, fără funcție sintactică, ce ȋnsoțesc alte părți de vorbire,
analizȃndu-se ȋmpreună cu ele. Ele leagă atributul sau complementul de părțile de vorbire
determinate (substantive sau verbe).

Prepozițiile – simple: cu, de, la, spre, ȋn, pe, ȋntre, lȃngă etc

- compuse: de la, de pe lȃngă, de sub, printre, despre etc

Structură compunere narativă

Etapele acțiunii Evenimentele

150-180 de cuvinte/15-18 rȃnduri
Expozițiunea Locul, timpul, personaje, atmosfera generală
3-4 r Vb imperfect/ prezent
Intriga Deodată, / La un moment dat…
2-3 r Vb perfect simplu sau perfect compus/prezent
Desfășurarea Eveniment1
acțiunii Eveniment2…
8-10r Eveniment n
Vb ps/pc/prezent
Punctul culminant Moment tensionat, rezolvare
3-4 r Vb ps/pc/prezent
Deznodămȃntul Sfȃrșitul acțiunii
2-3r Vb ps/pc și la imp./prezent