Funcțiile de nutriție

Sunt realizate de:

1. HRĂNIRE
2. CIRCULAȚIE
3. RESPIRAȚIE
4. EXCREȚIE
Hrănirea sau nutriția ,în lumea vie se clasifică în :
1. Hrănire autotrofă-organismele produc substanțele organice din substanțe
anorganice utilizând surse de energie .
a)fotosinteză
b)chemosinteză
2. Hrănire heterotrofă-procură hrana din mediu .
a)prin ingestie-digestie
b)saprofită
c)parazită
3. Hrănire mixotrofă-se hrănesc și autotrof si heterotrof .
a) Semiparazită
b) Simbiontă
c) Plantele carnivore

Hrănirea la plante

Plantele sunt organism autotrofe fotosintetizatoare , se află la baza lanțurilor

trofice având capacitatea de a transforma substanțele anorganice sau minerale din
substrat în substanțe organice cu care se hrănesc și alte organism .
FOTOSINTEZA SI ROLUL FRUNZEI ÎN FOTOSINTEZĂ
Fotosinteza este procesul prin care plantele verzi transforma seva brută(apa
+sărurile minerale) si CO2 , în prezența energiei luminoase captate de clorofila din
cellule se transform în seva elaborată si O2 care se elimină în aer .
ECUAȚIA REACȚIEI DE FOTOSINTEZĂ
H2O+CO2+sărurile minerale  substanțe organice + O2
La plante fotosinteza se realizează la nivelul frunzelor și în tulpina plantelor
ierboase.
Frunza este alcătuită din :
  Teacă(cu care se prinde de tulpină)
 Pețiolul sau codița frunzei
 Limbul frunzei – străbătut de nervuri
Limbul frunzei este protejat de epiderma superioară și inferioară la nivelul
cărora se află celulele stomatice prevăzute cu ostiolă prin intermediul cărora intră
și iese din plantă O2 , CO2 și iese H2O .
Fotosinteza se realizează în cloroplastele situate în celulele țesutului asimilator
din frunze . Presupune două etape :

 Faza de întuneric
 Faza de lumină

Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei .

Importanța fotosintezei în natură .

Fotosinteza este influențata de două categorii de factori :

 Externi
 Interni
Factorii externi : lumina , CO2 , cantitatea de săruri minerale și apă din
substrat , temperatura
Factorii interni : cantitatea de apă din frunză , vârsta plantelor , poziția și
orientarea frunzelor , cantitatea de clorofila din celule
Importanța fotosintezei :
1.singurul proces care menține constantă compoziția aerului
2.reprezintă principala sursă de substanțe organice
3.stochează energia solară în substanțele organice

Hrănirea la animale

Animalele se hrănesc heterotrof prin ingestie realizată de organe

specializate.
La mamifere și om digestia este realizată de organe specializate care
alcătuiesc SISTEMUL DIGESTIV .
 Sistemul digestiv la om

 Tub digestiv
a)cavitate bucală
b)faringe
c)esofag
d)stomac
e)intestin subțire
f)intestin gros

 Glandele anexe
a)ficat  bila
b)pancreas sucul pancreatic
c)glande salivare  saliva

Cavitatea bucală conține dinții și limba – organ muscular cu rol în procesul

de masticație .
Faringele – organ muscular unde se intersectează calea digestivă cu cea
respiratorie .
Esofagul- tub lung care face legătura între faringe și stomac , în pereții
căruia se găsesc fibre musculare netede .
Stomacul- organ cavitar al cărui perete este alcătuit din fibre musculare
netede , dispuse circular , longitudinal și oblic , conține o mucoasă gastrică care
produce sucul gastric și are o suprafață pliată .
Intestinul subțire – 4-6 m ,are trei regiuni : o porțiune fixă numită
DUODEN și o porțiune mobilă numită JEJU și ILEON .
Intestinul gros – 1,5 m și este alcătuit din cecum cu apendice , colon in forma
literei ,,u” și rect care se deschide la exterior prin anus .

Digestia la om
Alimentele sunt substanțe complexe alcătuite din următorii factori nutritivi:
1) SUBSTANȚE ORGANICE
 Proteine- rol functional si plastic
  Glucide - rol energetic
 Lipide –rol energetic
2) SUBSTANĂE MINERALE
3) VITAMINE
4) APĂ
Digestia reprezintă totalitatea transformărilor mecanice , fizice , chimice
suportate de alimente de-a lungul tubului digestiv .
În urma digestiei , substanțele organice proteine , lipide , glucide ,
neabsorbabile sunt descompuse în substanțe simple absorbabile numite
nutrimente . Acestea sunt transportate de sânge la celulele unde vor îndeplini
diferite roluri :
 Rol funcțional
 Rol structural
 Rol energetic

Adaptări ale digestiei și organelor digestive la diferite

vertebrate în funcție de regimul de hrană
Sistemul digestiv prezintă numeroase particularități structurale și
funcționale determinate de tipurile de hrană și modurile de hrănire .
PEȘTI :
Majoritatea au dinți numeroși
Nu au glande salivare
Stomacul poate lipsi dar la peștii răpitori este voluminos
Au intestinul scurt la peștii răpitori , dar la crap este lung
AMFIBIENI :
Au dinți , dar aceștia lipsesc la unele specii
Limba poate fi proiectată în afară prin răsturnare , pentru a prinde prada
Stomacul are forma unui sac
Intestinul se deschide în cloacă
REPTILE:
Au dinți , care la șerpi și șopârle veninoase au un canal prin care se scurge veninul
Limba este subțire și despicată la vârf
Șerpii pot înghiți prada întreagă pentru că nu au stern , iar pereții esofagului sunt
foarte elastici
Intestinul gros , delimitat de cel subțire se deschide în cloacă
PĂSĂRI:
Nu au dinți
Au cioc cornos
Esofagul prezintă o dilatație, numită gușă
Au stomac glandular și stomac musculos
MAMIFERE :
a) Carnivore
-incisivii sunt mici , canini sunt conici și mari , iar măselele tăioase
-stomacul este unicameral
-intestinul subțire este scurt datorită hranei consistente
b) Erbivore
-au dinții adaptați pentru a tăia iarba și măcinat , nu au canini
-glandele salivare secretă o cantitate foarte mare de salivă
-stomacul este uni cameral la erbivore nerumegătoare sau tetrocameral la
rumegătoare
-intestinul subțire este scurt
c) Omnivore
-dentiție adaptată pentru un regim mixt de hrană , incisivi lați și canini
ascuțiți
-stomacul este unicameral
-intestinul subțire este mediu datorită hranei consistente