Revedere

de M.Eminescu

Poezia „Revedere” este o creaţie eminesciană inspirată

din folclor şi avand substrat folcloric. Poezia „Revedere” este
o meditaţie eminesciană,este prima poezie scrisă-n metru
popular după întoarcerea poetului din Germania.
Tema poeziei este caracterul trecător al destinului
uman în raport cu ebernitatea naturii.Ideea este că autorul
trebuie să fie un luptător al cunoştinţei
naţionale.Compoziţional, poezia se structurează în jocul unui
dialog dintre eul liric şi codrul romînesc,dialog intim şi
tensionat.
Codrul simbolizea-ză statornucia,nemurirea planului
mioritic,la fel lucrarea se consideră din 2 panuri:
1.Planul uman adică efemer,muritor
2.Planul naturii adică eternitate.
Eul liric îşi formează întrebările către măria sa codrul la
care aceasta răspunde,răspunsurile codrului.Planul naturii
este personificat şi conţine meditaţii puternice: „Numai omu-i
schimbător / Pe pămînt rătăcitor”. Prin versurile date se
sugerează caracterul trecător al destinului omenesc,iar
statornicia naturii, eternitatea ne sunt sugerate din rîndurile:
„Iar noi locului ne ţinem
Cum am fost aşa rămînem”.
Din poezie desprindem un şir de
simboluri:codrul,mare,rîuri,soare,lună,izvoare care ne
sugerează statornicia fiinţei naţional la fel şi contrastul izbitor
al omului. Criticul literar Emil Alexăndrescu vede în codru
simbolul fiinţei naţionale, în loc de conştiinţa naţională, în
stele,frunze,destin etc.Referindu-se la poezia „Revedere”
G.Coşbuc preciza „Codrul, marea,rîul nu sunt fenomene ci
idei devinităţi,fenomen este doar omul”.
Poezia „Revedere” este adînc fiilozofică prin împletirea
personajelor în planul naturii cu planul uman.Ea îndemnează
să medităm profund în preajma vieţii noastre.Ne îndeamnă
să gîndim pentru ce-am venit pe pămînt,să lăsăm să ne
treacă viaţa pe lîngă noi, sai să-i dăm un sens acestuia.