Poezia „Revedere” este o creaţie eminesciană inspirată
din folclor şi avand substrat folcloric. Poezia „Revedere” este o meditaţie eminesciană,este prima poezie scrisă-n metru popular după întoarcerea poetului din Germania. Tema poeziei este caracterul trecător al destinului uman în raport cu ebernitatea naturii.Ideea este că autorul trebuie să fie un luptător al cunoştinţei naţionale.Compoziţional, poezia se structurează în jocul unui dialog dintre eul liric şi codrul romînesc,dialog intim şi tensionat. Codrul simbolizea-ză statornucia,nemurirea planului mioritic,la fel lucrarea se consideră din 2 panuri: 1.Planul uman adică efemer,muritor 2.Planul naturii adică eternitate. Eul liric îşi formează întrebările către măria sa codrul la care aceasta răspunde,răspunsurile codrului.Planul naturii este personificat şi conţine meditaţii puternice: „Numai omu-i schimbător / Pe pămînt rătăcitor”. Prin versurile date se sugerează caracterul trecător al destinului omenesc,iar statornicia naturii, eternitatea ne sunt sugerate din rîndurile: „Iar noi locului ne ţinem Cum am fost aşa rămînem”. Din poezie desprindem un şir de simboluri:codrul,mare,rîuri,soare,lună,izvoare care ne sugerează statornicia fiinţei naţional la fel şi contrastul izbitor al omului. Criticul literar Emil Alexăndrescu vede în codru simbolul fiinţei naţionale, în loc de conştiinţa naţională, în stele,frunze,destin etc.Referindu-se la poezia „Revedere” G.Coşbuc preciza „Codrul, marea,rîul nu sunt fenomene ci idei devinităţi,fenomen este doar omul”. Poezia „Revedere” este adînc fiilozofică prin împletirea personajelor în planul naturii cu planul uman.Ea îndemnează să medităm profund în preajma vieţii noastre.Ne îndeamnă să gîndim pentru ce-am venit pe pămînt,să lăsăm să ne treacă viaţa pe lîngă noi, sai să-i dăm un sens acestuia.