Copii capitanului Grant

Cartea descrie aventurile unui grup foarte variat pe parcursul cutrii cpitanului Harry Grant, de pe nava Britannia.
Gsind n pntecele unui rechin masiv, capturat din ocean, o sticl cu o cerere disperat de ajutor, lansat chiar de
cpitanul Grant dup ce nava sa naufragiase, lordul i doamna Glenarvan, din Scoia, dau un anun la ziar, reuind
astfel s intre n legtur cu Mary i Robert, cei doi copii ai acestuia. Impresionai de starea copiilor, lordul i soia
sa hotrsc s se mbarce ntr-o expediie de salvare.
Marea problem este c pe hrtia mesajului coordonatele naufragiului fuseser terse parial, astfel nct nu se
cunotea dect latitudinea (37 de grade); astfel, expediia ar trebui s fac nconjurul pmntului de-a lungul celei
de-a 37 paralele Sud. Mesajul mai conine cteva indicii sub forma unor cuvinte n trei limbi: englez, francez i
german. Textul este lacunar, chiar i dup coroborarea celor trei texte, crora li se dau diverse interpretri pe
parcursul crii, n ncercarea de a afla locul unde a naufragiat cpitanul Grant.
Lord Glenarvan se dedic cu trup i suflet aciunii de cutare a cpitanului Grant; mpreun cu soia lui, cu copiii lui
Grant i cu echipajul iahtului su, numit Duncan, acesta se ndreapt mai nti spre America de Sud. Cutrii i se
altur un pasager neprevzut, geograful francez Jacques Paganel, care pierduse vaporul lui de India, urcndu-se
din greeal pe Duncan. Exploreaz cu toii Patagonia, insula Tristan da Cunha, insula Amsterdam i Australia.
n Australia ntlnesc un fost intendent de pe vasul Britannia, pe nume Ayrton, care se ofer s i conduc la locul
naufragiului. ns Ayrton este de fapt un impostor, care nu era prezent n momentul avarierii navei pentru c fusese
abandonat nainte n Australia, dup ce ncercase fr succes s acapareze nava pentru a o folosi n vederea
pirateriei. Ayrton ncearc s pun mna i pe Duncan, dar, printr-un mare noroc, nu reuete. ns soii
Glenarvan, copiii cpitanului Grant, Paganel i civa marinari rmn n Australia i, avnd impresia greit c
vasul Duncan fusese capturat, se ndreapt spre Auckland, Noua Zeeland, de unde vor s se ntoarc n Europa.
Nava lor naufragiaz n sudul Auckland-ului, pe coasta Noii Zeelande i sunt capturai de un trib Mori, dar reuesc
cu noroc s scape i se mbarc pe o nav care, spre marea lor mirare, se dovedete a fi chiar Duncan.
Ayrton, ajuns acum prizonier, se ofer s le spun tot ce tie despre cpitanul Grant, iar n schimb ei s l
abandoneze pe o insul pustie n loc s-l predea autoritilor engleze. Duncan se ndreapt acum spre insula
Tabor, care, printr-o uria i fericit coinciden, se dovedete a fi adpostul cpitanului Grant. Acolo l las pe
Ayrton n locul cpitanului, s triasc printre fiare i s i recapete astfel, n mod paradoxal, latura uman.

Opera este consistenta, organizata in 17 capitole, circulara, deoarece incepe si se sfarseste prin interventia
batranei.
Datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci personajele dau valoarea artistica scrierii.
Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M. Forester),fiind rezultate ale propriilor
fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului.
Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita,care,impreuna cu sotia sa, Ana
si Lica Samadaul formeaza triunghiul nefericirii.
In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic (evolutia
personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor), rezultatul fiind un
personaj individualizat.
Este urmarita decaderea omului care isi paraseste mediul natal in cautarea bogatiei, a aceluia care din bun
gospodar se transforma in impatimit de bani,pentru care e gata sa renunte la valorile morale, refuzand sa
vada ca de fapt, bogatia lui era linistea colibei.

Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se trezeasca singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare, de
manie, sentimente care, inevitabil ,duc la crima.
Acaste stari au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic, aflat in relatie de dependenta cu Ghita,
conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei.
Ana,care era prea tanara, prea asezata,prea blanda, reprezinta un personaj-barometru fata de atitudinea lui
Ghita, ea fiind sensibila la modificarile starii acestuia si evoluand paralel cu el in directia nefasta.
Pentru a-si contura personajele, Slavici se foloseste de toate tipurile de acracterizare, atata directa (de catre
naroator, alte personaje, autocaracterizare), cat si de cea indirectea, prin fapte, vorbe, ganduri.
Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de la inceputul nuvelei trasaturile
dominante ale lui Lica. Samadaul, porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori
furati [] e mai ales om aspru si neindurat [] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si
mai ales pe cei rai, de teama caruia tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar
si in oala de varza.
Desi exercita asupra Anei o dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind om rau
si primejdios. Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce se vede din ochii lui, din ranjetul
lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii.

Tot Ana este cea care la un moment dat observa o diferenta intre Lica si Ghita, contribuind la caracterizarea
amandurora: Tu esti om ,Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau
decat asa.
Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este intospectia, autoanaliza.Cand cade
in patima banilor, isi da seama ca este o fire slaba,autocaracterizandu-se: asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi
fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!
Caracterizarea indirecta se regaseste pe tot parcursul operei. Faptele graiesc pentru personaje.
Astfel,om harnic si cinstit,la inceput Ghita ia in arenda hanul Moara cu noroc deoarece isi dorea sa
agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor.
Treptat, el este atins de patima banilor care ii va oferi de altfel si un sfarsit tragic.
Faptul ca isi cumpara pistoale de la Arad, ca isi mai angaleaza o sluga, pe Marti, un ungur nalt ca un brad si
doi caini indica incertitudinea si nesiguranta care il domina dupa ce relatiile cu Lica Samadaul se complica din
ce in ce mai mult.
Gandurile lui Ghita privitor la faptul ca pentru prima oara isi dorea sa nu fi avut nevasta si copii, sa nu fi fost
legat de nimic si sa fi putut risca pentru a castiga mai mult sunt un prim indiciu al transformarii lui Ghita intr-un
impatimit.
Atunci cand isi da seama de gravitatea situatiei in care ajunge, Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere
si dureroase: iarta-ma,Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului.
Pe masura ce petrece mai mult timp la Moara cu noroc si are un mai mare contact cu Lica Samadaul, relatiile
lui Ghita cu familia sa devin din ce in ce mai reci si mai tensionate.Ana observa ca barbatul ei este
ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, ajunge mai de tot ursuz, nu mai zambeste ca inainte si se
mainie foarte usor.

Chiar si mediul influenteaza caracterul personajelor: asezata intr-o vale, Moara cu noroc este incunjurata de
locuri rele.
Chiar numele sugereaza un topos negativ, idee sustinuta de mentalitatea rurala (la moara dracii macina
sufletele),iar alaturarea calificativului cu noroc nu face decat sa il amageasca amarnic pe cel care vrea sa
infrunte intelepciunea colectivitatii.
Hanul devine simbol al imbogatirii si va exercita influente negative asupra lui Ghita in acelasi mod in care o va
face Lica Samadaul, devenind mediul propice pentru un impatitit al banilor.

Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un narator
omniscient si omniprezent.
Focalizarea externa predomina pe parcursul operei,deoarece Slavici imprumuta ipostazei naratoare registrele
stilistice ale personajelor, de aici rezulta impresia de veridicitate dar si de stil neprelucrat ,neartistic.
Alaturi de aceasta apare si tehnica punctului de vedere sau a focalizarii interne, deoarece povestitorul
omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea colectivitatii (a sfatului batranilor,
care in lumea rurala are autoritate deplina);de aici rezulta dimensiunea moralizatoare a nuvelei.

Modalitatile de expunere sunt folosite variat, pentru a sugera gama variata de stari si pentru a focaliza asupra
aspectelor care intereseaza.
Naratiunea este dinamizata si dramatizata prin dialog(inceputul nuvelei), apoi ritmul este incetinit prin
prezenta secventelor descriptive cu rol in descrierea cadrului naratiuni, a conturarii portretelor.
Specifice unei opere de analiza psihologica sunt monologul interior de factura traditionalista care reda
gandurile personajului(cap IV) si monologul interior adresat,(Ghita vorbeste cu sine,imaginand-o pe Ana ca
interlocutor), cu rol de caracterizare indirecta.
Datorita acestor insertii dar si elipsei, tehnicii flash-back-ului ,naratiunea capata aspect discontinuu,dand
impresia ca ezitarile personajului se imprima povestirii si discursului narativ, ajutand lectorul sa vibreze la
situatia descrisa.
Stilul este imprimat de oralitatea ardeleneasca , asemanator lui Creanga ,mult mai cenusiu insa,la fel ca
pusta aradeana,fara savoare, ci doar sters, sarac,cu repetarea acelorasi cuvinte in interiorul acelorasi fraze
(T. Vianu),urmarind ritmul vorbirii.
Realizata in maniera realista, cu accente clasice, opera retine atentia prin complexitatea sa, fiind desemnata
de G. Calinescu drept nuvela solida cu subiect de roman, dar si personaje pregnant conturate, dar,mai ales,
in maniera tipica pentru Slavici :includerea ideii moralizatoare ,nuvela capatand valoare de parabola a
cumpatarii.