Preliminarii

• Ioan Slavici, un important prozator, unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii române:
Creangă, Eminescu, Caragiale
• publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu noroc este o scriere
reprezentativă pentru ilustrarea viziunii autorului asupra vieții rurale într-o notă
profund tradițională.

1.Încadrarea într-o specie/ curent

• specie – nuvelă
o are un singur fir narativ – viața lui Ghiță și a familiei lui
o prezintă un conflict major – între Ghiță și Lică, conflictul interior al lui Ghiță
o avem un singur personaj puternic individualizat – Ghiță
• nuvelă psihologică
o evidențiază conflictul interior al lui Ghiță între cinste, corectitudine și iubirea de
bani
o pentru redarea stărilor sale psihice sunt folosite tehnici ca monologul interior,
evidențierea el. nonverbale și paraverbale
• nuvelă realistă
o are tematică socială: lăcomia de bani
o perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
o ton impersonal, neutru
o personajele reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală de
caracter: Ghiță- lacomul, Lică- tâlharul
o se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
o elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate): Arad, Ineu etc.

2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative

Tema– consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire

• secvența 1- plecarea la moară contrar sfatului bătrânei de la început

• secvența 2- scena finală când bătrâna și copiii ajung la locul incendiat de focul
purificator

Viziunea despre lume– clasică: sunt susținute valorile morale (vezi sfaturile bătrânei) și
condamnate viciile (lăcomia lui Ghiță)

3. Elemente de structură

Titlul – ironic, element de spațialitate ce pare că aduce ghinion familiei personajului principal

Perspectiva narativă – obiectivă, narator omniscient, obiectiv, narațiunea este la persoana a

III-a, autorul își maschează opiniile în vorbele bătrânei

Subiectul –
 • Expozițiunea
o prezentarea familiei lui Ghiță și a discuției cu soacra
o prezentarea morii, loc părăsit și primejdios
• Intriga
o apariția lui Lică la han
• Desfășurarea acțiunii
o apăsarea exercitată de Lică
o afacerile necurate ale lui Ghiță
o moartea văduvei și a copilului ce trec pe la han
o bătaia misterioasă a arândașului
o procesul, mărturia strâmbă a lui Ghiță
o destrămarea familiei, Ana se dăruiește sămădăului
• Punctul culminant
o Ghiță își ucide soția, Răuț îl va ucide pe Ghiță, Lică se va sinucide pentru a nu fi
prins
• Deznodământ
o arderea hanului, cuvintele moralizatoare ale bătrânei

Realizați o legătură între partea de incipit și cea de final a nuvelei:

„— Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale
te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima, și Dumnezeu să vă ajute și să vă
acopere cu aripa bunătății sale.”

„Bătrâna ședea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci și plângea cu lacrimi alinătoare.

— Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simțeam eu că nu are să iasă
bine; dar așa le-a fost dat!…

Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.”

Ce registre stilistice apar în text? Motivați cu exemple.

Care sunt calitățile stilului lui Slavici?

Ce denotă elementele de spațiu prezente în nuvelă (Oradea Mare, Ineu)?

Precizează semnificația textului: „De la Ineu drumul de țară o ia printre păduri și peste țarini
lăsând la dreapta și la stânga satele așezate prin colțurile văilor. Timp de un ceas și jumătate
drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, și după ce ai coborât iar în vale, trebuie să
faci popas, să adapi calul ori vita din jug și să le mai lași timp de răsuflare, fiindcă drumul a
fost cam greu, iară mai departe locurile sunt rele.

Aici în vale e Moara cu noroc. Ori din care parte ar veni, drumețul se bucură când o zărește
din culmea dealului pleșuv, căci, venind dinspre locurile rele, ea îl vestește că a scăpat
norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți drumeți, ca să nu
plece singur mai departe.

Cinci cruci stau înaintea morii, două de piatră și trei altele cioplite din lemn de stejar,
împodobite cu țircălamul și vopsite cu icoane sfinte; toate aceste sunt semne care-l vestesc pe
drumeț că aci locul e binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o
bucurie ori a scăpat altul de o primejdie.

Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniseră cârciumarul cel nou cu nevasta lui
tânără și cu soacră-sa cea bătrână, căci ei nu primeau pe drumeț ca pe un străin venit din lume,
ci ca pe un prieten așteptat de multă vreme la casa lor.

Identificați conflicte prezente în nuvelă.

Tema și viziunea despre lume

Ioan Slavici este un important prozator român de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unul dintre
cei patru mari clasici ai literaturii române pe lângă Creangă, Eminescu, Caragiale. Publică în
1881 Moara cu noroc, în volumul Novele din popor, scriere ce devine reprezentativă pentru
ilustrarea viziunii autorului asupra vieții rurale, caracterizată de o notă profund tradițională.

1.Încadrarea într-o specie/ curent

Ca specie este o nuvelă, având un singur fir narativ (viața lui Ghiță și a familiei lui), un
conflict major (între Ghiță și Lică, sau conflictul interior al lui Ghiță) și un singur personaj
puternic individualizat (Ghiță). Este o nuvelă psihologică pentru că evidențiază conflictul
interior al lui Ghiță între cinste, corectitudine și iubirea de bani. Pentru redarea stărilor sale
psihice sunt folosite tehnici ca monologul interior, evidențierea elementelor nonverbale și
paraverbale (rânjetul, învinețirea Anei din joacă). Aparține realismului prin tematică socială
(lăcomia de bani), perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent, prin tonul
impersonal, neutru. Personajele reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală
de caracter: Ghiță- lacomul, Lică- tâlharul. Se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât
mai fidelă a mediului, iar elemente de cronotop sunt reale: Arad, Ineu, Oradea Mare etc.

2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative

Tema este socială, deci realistă, și ilustrează consecințele nefaste și dezumanizante ale
dorinței de îmbogățire ale personajului Ghiță. Secvența inițială surprinde plecarea la moară
contrar sfatului bătrânei. Vorbele ei: „— Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit…” ilustrează ideile naratorului care se
ascunde în spatele acestui personaj. Aceasta concepție despre existență (fericirea omului nu
stă în bogăția sa) se va verifica în secvența finală, în care, ajungând împreună cu copiii la
hanul incendiat, ea recunoaște că destinul pedepsește pe cei ce cutează să îl înfrunte:
„Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!…”. Focul are aici rol purificator.

Viziunea despre lume se dovedește clasică: ca în majoritatea operelor lui Slavici sunt
susținute valorile morale precum familia, cinstea, adevărul (vezi sfaturile bătrânei) și
condamnate viciile: lăcomia lui Ghiță, hoția sămădăului. Personajele care încalcă această lege
morală sunt aspru pedepsite.

3. Elemente de structură

Titlul conține pe de o parte un element de spațialitate- moara. În trecut funcțională apoi lăsată
de izbeliște, cu lopețile frânte și acoperișul ciuruit, apoi transformată în cîrciumă, loc de popas
pentru drumeții obosiți ce vin sau pleacă spre „locurile rele”. Pe de altă parte titlul conține și
un element de destin, norocul. Remarcăm nuanța ironică folosită de autor întrucât moara se va
dovedi fatală pentru destinul familiei lui Ghiță.

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniscient, obiectiv, narațiunea este la persoana
a III-a. Deși este o scriere realistă, autorul își maschează discret opiniile în spatele bătrânei,
personaj cheie ce denotă înțelepciunea populară și viziunea despre lume a autorului.

Subiectul

Expoziţiunea prezintă personajele nuvelei: Ghiţă, Ana, copilul, soacra. Locul ales de Ghiţă
pentru a se muta denotă semnele părăsirii: vechea moară are „lopeţile rupte” şi
„acoperământul ciuruit”. Cele cinci cruci din faţa morii semnifică binecuvântarea (locul nu a
fost uitat de Dumnezeu) dar şi prevestirea tragică: li se vor adăuga şi altele în scurt timp.
Pentru început câştigul cârciumarului este mulţumitor. Ghiţă se dovedeşte a fi un om harnic şi
întreprinzător, urmărindu-şi cu perseverenţă scopul, ajutat de soţia sa Ana.

Intriga nuvelei este momentul apariţiei lui Lică Sămădăul la han. El întruchipează forţa răului
care distruge treptat echilibrul familiei lui Ghiţă. Capacitatea sa de a domina este evidentă
încă de la început, din momentul în care îşi face apariţia la han: „Eu sunt Lică Sămădăul! …
Multe se zic despre mine[…] multe vor fi adevărate şi multe scornite.”. Lică i se adresează
poruncitor lui Ghiţă şi îi atribuie, fără a-l consulta, rolul de informator al său. Prima reacţie a
lui Ghiţă este aceea de a se apăra, dar, în scurt timp îşi dă seama că Lică este stăpânul
locurilor şi că, în faţa lui, noul venit este complet lipsit de apărare. Deşi este avertizat de Ana
de influenţa malefică a Sămădăului, Ghiţă devine părtaş nelegiuirilor lui Lică din dorinţa
obsedantă de a face avere. Astfel ajunge să depună mărturie mincinoasă în favoarea lui Lică şi
primeşte de la el porci furaţi. Banii pe care i-i restituie Lică sunt şi ei dovada incontestabilă a
jafurilor comise de acesta. În aceste momente de degradare, singura speranţă de reabilitare
pentru Ghiţă este apariţia jandarmului Pintea, cel care îşi jurase să-l închidă pe Lică, fostul său
tovarăş de tâlhhării. Cârciumarul adoptă însă o atitudine duplicitară faţă de acesta: pe de o
parte se aliază cu el, pe de altă parte rămâne prieten cu Lică. Orbit de dorinţa de câştig, Ghiţă
nu pleacă de Paşte împreună cu familia la Ineu ci rămâne cu Ana la han ştiind că li se va
alătura şi Lică. Acesta din urmă provoacă gelozia soţului care se hotăreşte să finalizeze planul
de răzbunare. O sacrifică pe Ana, împingând-o în braţele lui Lică, şi pleacă după Pintea.

În punctul culminant Ghiţă o ucide pe Ana nesuportând gândul că a fost înşelat, după care
este împuşcat de Răuţ. Urmărit de Pintea, Lică se sinucide violent, izbindu-se cu capul de
trunchiul unui copac, pentru a nu-i oferi jandarmului satisfacţia închiderii sale. În
deznodământ, hanul este cuprins de un foc mistuitor care purifică locul de toate nelegiuirile
petrecute acolo.