Moara cu noroc

Text

REPER 1(definitie, aparitie, 2 trasaturi)

Nuvela a fost publicată în volumul de debut al scriitorului, intitulat

„Novele din popor”, apărut în 1881 și considerat reprezentativ pentru viziunea
lui Slavici asupra vieții rurale a perioadei. Ea se circumscrie perspectivei realiste
prin tematica abordată, lipsa de idealizare și atitudinea critică asupra vieții
sociale rurale, surprinderea aspectelor contemporaneității, verosimilitatea,
tipicitatea personajelor, observația psihologică, tehnica detaliului semnificativ
în descriere, obiectivitatea perspectivei narative, sobrietatea stilului, fără
podoabe stilistice.

(de aici se mai poate taia. Trebuie sa ramanem cu 2 trasaturi explicate.

Exemplu incipit-final)

Ca nuvelă psihologică, textul se recomandă prin următoarele trăsături:

tema principală este procesul dezumanizării prin chivernisire necinstită, situaţia
conflictuală este plasată în conştiinţa personajului principal, prezența
procedeelor specifice prozei psihologice, prin care se creează personaje
dilematice, cu o viaţă interioară marcată de nelinişti (scenele dialogate,
monologul, monologul interior, monologul interior adresat, stilul indirect liber),
accentul cade pe analiza stărilor emoţionale, pe dezvăluirea cauzelor care au
dus la instaurarea disconfortului psihic, faptele exterioare constituie doar un
reper în construirea portretului interior al eroului. Într-un stil concis, specific
scrierilor realiste, valorificând registrul stilistic regional, popular și oral, prin
care se realizează reflectarea fidelă a realității, nuvela dezvoltă patru straturi
tematice care explică involuția personajului: consecinţele exterioare nefaste pe
care setea de îmbogăţire le are asupra vieţii individului, asupra destinului său,
procesul dezumanizării prin acumulare necinstită, fascinaţia ideii de Forţă,
simbolul puterii reprezentat de Lică, cel care fascinează, pe rând, toate
personajele, supratema destinului, care, în incipit, se articulează prin cuvintele
prevestitoare ale bătrânei: „omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”. Finalul este construit
simetric, bătrâna meditând pe marginea celor petrecute la han, subliniind
amar-ironic ideea unei fatalităţi oarbe: „Simţeam eu că n-are să iasă bine, dar
aşa le-a fost dată”. Prin prezența bătrânei soacre, personaj episodic, raisonneur,
ce exprimă, cu autoritatea vârstei, mesajul moralizator al nuvelei, omnisciența
obiectivă a vocii naratorului este dublată de tehnica punctului de vedere.
Incipitul și finalul sunt, astfel, semnificative și pentru construcția personajului a
cărui cădere este predestinată și anunțată cu autoritatea venită din experiența
de viață a bătrânei.

REPER 2 : TEMA+ 2 SECVENTE CARE ARATA TEMA

Tema principală este procesul dezumanizării prin chivernisire necinstită.

O scenă semnificativă pentru tema setei de îmbogățire și a dezumanizării

eroului este aceea a plății pe care Ghiță ar trebui să o primească de la Lică, de
față cu oamenii. (vezi scena în caracterizarea personajului). Reținut de poliție,
lui Ghiță i se dă drumul pe chezășie, jură strâmb la judecată, se aliază cu Pintea,
jandarmul, pentru a-l da în vileag pe Lică. Punctul culminant coincide cu
momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a dezumanizării. Își aruncă
soția în brațele lui Lică, în ajunul sărbătorilor pascale, merge să anunțe pe
jandarm că Sămădăul se afla la han, cu banii furați asupra lui, iar când se
întoarce, convins că Ana îl trădase, o ucide, fiind, la rândul lui, ucis de oamenii
lui Lică.

(nu trebuie neaparat specificat contextul spatio temporal si puncul

culminant se poate reformula putin pentru doar secvente)

O a doua scenă relevantă pentru tema dezumanizării se consumă în acest

moment, prin omorârea Anei. Uciderea Anei reprezintă, în mintea lui, o
sinucidere comună şi salvatoare. Ghiţă vrea să-şi scape soţia din imensul chin al
păcatului, al pierderii individualităţii. E și un transfer de vinovăție, e o nevoie
adâncă de a suprima pe cel ce l-a suprimat. Omorul are înțelesul unui act de
dragoste, ba chiar de paternitate. Ucigașul își iubește victima și o omoară
pentru că o iubește.

REPER 3: 2 TRASATURI ALE SPECIEI

 (sunt foarte multe aici. Se poate vorbi despre orice e scris cu bold si
subliniat in document)

Contextul spațio-temporal plasează acțiunea în câmpia arădeană, în zona

Șiria-Ineu-Fundureni, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe parcursul unui an, între
două repere temporale religioase: sărbătoarea Sf. Gheorghe și Paștele.

Abia în final se gustă ironia amară a titlului, căci hanul e cel fără noroc, loc
al nefericirii şi al dramei sufleteşti a eroului. Semnele care o înconjoară sunt ale
părăsirii: vechea moară cu lopeţile rupte, cele cinci cruci. La început, hanul se
arată a fi într-adevăr cu noroc, afacerea lui Ghiţă prosperă, dar câştigul rapid
nelinişteşte. Acumularea fără efort nu poate rămâne nesancţionată. Prin funcţia
ei pragmatică, a morăritului, moara ar fi reprezentat un topos faber, un loc al
creării continue. La sosirea lui Ghiţă, nu numai moara, dar şi hanul devin
amintiri. Convertită în cârciumă, moara şi-a anihilat ultimele potenţe creatoare,
după ce şi le pierduse şi pe cele generatorare de poveste (ca han). Cum această
decădere din rangul ei mitic în cel pur comercial e legată de numele lui Ghiţă
„nu mai era Moara cu noroc, ci cârciuma lui Ghiţă”, ea va determina, implicit, şi
decăderea eroului.