Lecțiile Mădălinei

Eseu despre particularităţile unui text narativ studiat, scris de Ioan Slavici/ unei nuvele
Perioada marilor clasici a reunit patru scriitori de valoare care au scris creații artistice
reprezentative, fiecare contribuind la dezvoltarea unui gen sau a unei specii în literatura română:
Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, I.L.Caragiale. Printre marii clasici, Ioan Slavici este
creatorul nuvelei de analiză psihologică. Nuvelele sale publicate sub titlul „Novele din popor”, îmbină
observaţia realistă cu tendinţa moralizatoare, ilustrând adevăruri cu caracter etic.
Publicată în 1881, nuvela realistă, de factură psihologică „Moara cu noroc” devine una dintre
scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean.
R1Este o nuvelă realistă prin trăsături manifestate la toate nivelurile textului: obiectivitatea
perspectivei narative, verosimilitatea, prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, construcția de personaje tipice pentru o categorie socială, folosirea detaliului
semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu noroc) și în portretizare.
O trăsătură a realismului este perspectiva narativă obiectivă, heterodiegetică. Întâmplările
din nuvelă sunt relatate la persoana a III-a, de către un narator detașat, omniscient și omniprezent,
prin focalizare externă, dar și internă. Interferența dintre planul naratorului și cel al personajelor se
realizează prin folosirea stilului indirect liber, prin care sunt reproduse gândurile personajului prin
apelul la enunțuri exclamative sau interogații retorice. („Ana își călcă pe inimă și se dete la joc. La
început se vedea c-a fost prinsă de silă; dar ce avea să facă? La urma urmelor, de ce să nu joace?”). În
intervenţiile simetrice ale bătrânei, din incipitul și din finalul nuvelei apare tehnica punctului de vedere.
Realismul prozei lui Slavici se realizează și la nivelul construcției de personaje tipice pentru
o categorie socială (Ghiță reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire, Pintea este jandarmul,
Lică este sămădăul, dar și tâlharul, soacra reprezintă omul simplu, care dă glas înțelepciunii populare).
Realismul impune tipul de nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de conștiinţă
ale personajului principal, care trăiește un conflict interior puternic. Analiza psihologică se realizează
prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior, autoanaliza, scene dialogate, însoțite de
notația gesticii și mimicii. Frământările interioare din sufletul lui Ghiță, surprinse în planul discursului
narativ, arată cele două dorințe contradictorii: de a rămâne un om cinstit alături de familia sa și de a se
îmbogăți alături de Lică.
În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate, sporind veridicitatea subiectului:se prezintă
societarea ardelenească din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea. Acțiunea se desfășoară pe
parcursul unui an, între două repere cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paștele din
anul următor. Spațiul creează iluzia vieții prin precizarea unor toponime reale: Arad, Ineu.
R2. Tema argumentează structura realistă și psihologică a nuvelei prin consecințele nefaste și
dezumanizate ale dorinței de îmbogățire asupra destinului uman.
O secvență relevantă pentru tema nuvelei este momentul apariției lui Lică Sămădăul, șeful
porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi, la Moara cu noroc, ce declanșază în sufletul lui Ghiță
conflictul interior și tulburând echilibrul familiei. Lică își impune de la început reguluile și își enunță
pretențiile, cu autoritate: „Eu sunt Lică Sămădăul. Multe se zic despre mine, și dintre multe, multe vor fi
adevărate și multe minciuni”. Dialogul pare un interogatoriu, Sămădăul abordându-l pe Ghiță dintr-o
perspectivă autoritară. Lică îi cere să-l informeze cine trece pe la cârciumă: „Eu voiesc să știu totdeauna
cine umblă pe drum(...) Cred că ne-am înțeles!”. Este momentul când Ghiță își dă seama că nu poate
rămâne la Moara cu noroc fără acordul Sămădăului. Ghiță simte pericolul care-l pândește dacă se supune
lui Lică, dar și riscul mai mare dacă-l refuză. Aflat pe o poziție inferioară își ia toate măsurile de apărare
împotriva lui Lică: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face rost de doi câini și își angajează
încă o slugă, pe Marți, „un ungur înalt ca un brad”.
O altă secvență semnificativă este scena uciderii Anei ce ilustrează decăderea totală și
dezumanizarea lui Ghiță. Orbit de furie și dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, Ghiță își
 Lecțiile Mădălinei

aruncă soția în brațele Sămădăului, lăsând-o singură la cârciumă, în timp ce el merge să-l anunțe pe
jandarmul Pintea că Lică are asupra lui banii furați. Dezgustată de lașitatea soțului, care se înstrăinase de
ea și de familie, într-un gest de răzbunare disperată, Ana i se dăruiește lui Lică deoarece, spune ea, în
ciuda nelegiuirilor comise, el e „om”, pe când Ghiță „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.
Deznodământul este tragic: dându-și seama că soția l-a înșelat, Ghiță o ucide pe Ana. Descrierea
minuțioasă a gesturilor criminalului depășesc rolul strict de a crea iluzia realității, evidențiind patima,
cruzimea și nebunia care au pus stăpânire pe omul obsedat de înavuțire și răzbunare. Moartea Anei
reprezintă revolta lui Ghiță împotriva sinelui pasiv, împotriva neleguirilor făcute și neputința de a se
împăca cu ființa sa. Apoi, din ordinul lui Lică, Ghiță este împușcat și cârciuma incendiată.
R3. Simetria incipitului cu finalul este realizat prin vorbele bătrânei. Cele două teze morale,
formulate în prolog și epilog reprezintă viziunea despre lume a autorului dar și principiile satului
tradițional. În dialogul dintre soacră și Ghiță din incipitul nuvelei, se confruntă două concepții despre
viață: bătrâna este adepta valorilor tradiționale, în timp ce Ghiță dorește bunăstarea materială: „Omul să
fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”.Vorbele ei
reprezintă înțelepciunea spirituală a poporului, pentru care e mult mai importantă împlinirea sufletească
oferită de familie decât îmbogățirea. În epilog, bătrâna pune întâmplările tragice pe seama destinului
necruțător „așa le-a fost data!...”. Simetria începutului cu finalul este redată și prin prezentarea
detaliată a drumului sinuos, care duce la han. Descrierea obiectivă are rolul de a introduce lectorul pe
tărâmul imaginației, fixând o serie de simboluri: drumul de țară de la Ineu, care o ia printre păduri și peste
țarini se contopește sugestiv cu drumul vieții din finalul nuvelei căci bătrâna împreună cu cei doi copii îşi
continuă destinul, părăsind locul tragicelor evenimente: ,,Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe.” Cele
cinci cruci așezate înaintea morii simbolizează destinul tragic al protagoniștilor.
Un alt element semnificativ este acțiunea nuvelei Nuvela este alcătuită din 17 capitole și urmărește, într-
un mod detaliat pe Ghiță, cizmar sărac, ce se hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a
câștiga bani mai mulți și mai repede. O vreme, afacerile îi merg bine, iar primele semne ale bunăstării nu întârzie să
apară, scena numărării banilor, fiind sugestivă. Apariția lui Lică tulbură echilibrul familiei. Ghiță se îndepărtează
treptat de Ana și devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri, primind în schimb banii obținuți din jafuri și
crime. Este anchetat în două rânduri, fiind acuzat de complicitate la jefuirea arendașului de unde este eliberat pe
„chezășie” și chiar la uciderea unei femei și a unui copil. Își pierde imaginea de om cinstit pe care o avea în fața
oamenilor. Se aliază cu jandarmul Pintea pentru a-l da în vileag pe Lică. Nuvela are un final moralizator,
sancționarea protagoniștilor fiind pe măsura faptelor: Ana este omorâtă de Ghiță, Ghiță este împușcat din ordinul
lui Lică, Lică își zdrobește capul de un copac pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. Personajele care
supraviețuiesc sunt bătrâna și copiii, ființe morale și inocente.
Din punct de vedere denotativ, titlul impune un topos, spațiu în care se va desfășura întreaga
acțiune a nuvelei: un han aflat la răscruce de drumuri, între Ineu și Fundureni. Amplasarea morii capătă
valoare simbolică sugerând „răscrucea” la care se află Ghță odată ajuns aici. Este un titlu sugestiv și
ironic pentru că mutarea familiei la Moara cu noroc aduce ghinion, prin alegerile greșite pe care Ghiță le
face. În credința populară, moara are o conotație negativă, fiind un loc al spiritelor rele, anunțând
„măcinarea” sufletească a protagonistului și punând în evidență componența psihologică a nuvelei.
,,Nuvelă solidă cu subiect de roman”(G. Călinescu), ,,Moara cu noroc” transmite concepția
moralizatoare a autorului care nu condamnă munca cinstită, aducătoare de bunăstare, ci goana
nesăbuită după bani. Ioan Slavici a realizat o viguroasă nuvelă realistă și una din primele nuvele
psihologice din literatura română, creând o operă literară de o valoare incontestabilă.