Moara cu noroc

Ioan Slavivi
Perioada marilor clasici reprezintă pentru literatura română momentul consolidării cele
trei genuri literare: epic, liric și dramatic, precum și al așezării stabile în matca unei valori
estetice impusă de Titu Maiorescu prin articolele sale critice, dar și prin calitatea de îndrumător
al epocii. Sub auspiciile originalității și ale specificului național se afirmă scriitori care rămân
stâlpi de susținere ai literaturii, cunoscuți sub numele de cei patru mari clasici: Mihai Eminescu,
Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale dar si Ion Creanga.

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea , Ioan Slavici este unul dintre adepții
realismului clasic.Publicată în 1881 în volumul de debut “Nuvele din popor” nuvela realistă de
factură pshologică “Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea
lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean.
Moara cu noroc este o nuvelă , adică o specie în proză, cu un fir narativ central și cu o
construcție riguroasă, cu un conflict central.Personajele relativ puține scot în evidență evoluția
personajului principal puternic evidențiat.
Este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de conștiință ale
personajului principal ,care trăiește un conflict interior , moral, și se transformă sufletește, iar
analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică : monolog interior, stil indirecr liber,
scene dialogate , însoțite de notația gesticii și a mimicii.
Este o nuvelă realistă prin tema familiei și a dorinței de inavuție, obiectivitatea
perspectivei narative , personajele tipice pentru o categorie socială : (Ghiță reprezintă tipul
cârciumarului dornic de înavuțire, Pintea este jandarmul, Lică este Sămădăul), verosinilitatea ,
prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua parte a secolului al XIX-lea , tehnica
detaliului semnificativ în descriere și în portretizare.(Drumul și loocul de la Moara cu noroc,
Lică Sămădăul).
Tema nuvelei dezumanizare și consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire. Tema
poate fi privită din mai multe perspective .Din perspectiva socială, nuvela prezintă încercarea lui
Ghițăde a-și schimba traiul și de ai asigura familiei un tri îndestulat.Din persepctiva
naralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani.Din perspectiva
psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță, care dornic de prosperitate
economică.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic.Cârciuma numită Moara cu noroc ajunge să
însemne mai curând, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea , deoarece câștigurile
obținute ascund nelegiuiri.
 Perspectiva narativă din nuvelă este obiectivă, întâmplările din nuvelă sunt
relatate la persoana a III-a, de către un narator omniscient , omniprezent , detașat. Pe lângă
perspectiva obiectivă a naratorului, apar thenica punctului de vedere , în intervenșiile bâtrănei ,
din incipitul și din finalul operei. Soacra afirmă de la început ,într-o doscuție cu ghiță ,că :
“Omul șă fie muțumit cu sărăcia sa , căci , dacă-I vorba , nu bogăția , ci liniștea colibei tale te
face fericit”, iar la sfârșit pune întâmplările tragice din nuvelă pe seama destinului necruțător :
“așa le-a fost dată…”.
Cele 2 teze morale sunt confirmate în desfîșurarea narativă, iar personajele care
încalcă aceste principii ale satului tradițional sunt sancționate în finalul nuvelei. Așadar ,
viziunea despre lume în nuvela lui Slavici are carcater clasic , moralizator..
Fiind o nuvelă psihologică, în Moara cu noroc , conflictul interior al protagonistului
.Personajul principal, Ghiță, oscilează între dorința de a rămâne om cinstit , pe de o parte, și
dorința acestuia de a se îmbogății alături de Lică, pe de altă parte, Conflictul interior se reflectă
în plan exterior ,confruntarea dintre Ghiță și Lică.
În nuvela realistă , spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la Moara cu noroc
e așezată la răscruce de drumuri, izolată, înconjurată de pustietăți întunecoase .Acțiunea se
desfășoară pe parcursul unui an , ăntre 2 repere temporale cu valoare religioasă , : “ de la sfântul
Gheorghe până la paște, apa și focul purifică locul”
Alcătuită din 17 capitole , cu prolog și epilog , nuvela are un subiect concentrat.
În expoziție, descrierea drumului spre moară și a locului în care se află aceasta
fixează cadrul acțiunii, Ghiță , cizmarul sărac hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu
noroc pentru a câștiga bani mulți și mai repede . O vreme , afacerile merg bine , scena numărării
banilor în familie fiind sugerată.
Intriga nuvelei este declanșată în sufletul lui Ghiță , conglictul interior și tulburând
schilibrul familiei.Mai întâi Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotrivsa lui Lică: își cumpără
2 pistoale , își face rost de 2 câini și își angașează încă o slugă.
Desfășurarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării cârciumarului față de familie și al
dezumanizării provocate de dorința de îmbogățire princomplicitatea cu Lică. El începe să-și
piardă încrederea în sine , devine interiorizat, mohorât , violent , sepoartă brutal cu ana.Ajunge
sămregrete că are familie și copii, pentru că nu-și mai poate asuma total total riscul îmbogățirii
alături de Lică. Dornic să facă avere , se îndepărtează treptat de Ana și devine complicele lui
Lică la diferite nelegiuiri:Este anchetat în 2 rânduri , fiind acuzat de complicitate în jefuirea
arendașului și chiar în uciderea unei femei și a unui copil. Apoi se aliază cu jandarmul Pintea
pentru a-l da în vileag pe Lică, însă nu e cinstit nici față de acesta căci dorește să-și păstreze o
parte din banii obținuți din afaceri necurate.
Punctul culminant ilustrează dezumanizarea lui Ghiță . La Paște ,își aruncă soția în
brațele lui Lică .Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se dăruiește lui Lică deoarece, spunea că în
ciuda nelegiuirilor comise m el e “om” , pe când Ghiță “nu e decât o muiere îmbrăcată în haine
bărbătești”.
 Deznodământul e tragic.Dându-și seama că soția l-a înșelat , Ghișă o ucide pe Ana ,
fiind la rândul lui ucis de Răuț, din ordinul lui Lică. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică
mistuie Moara cu noroc.Pentru a nu fi prins , Lică se sinucide.Singurele personaje care
supraviețuiec sunt bătrâna și copii, ființele morale și inocente.
În nuvelă , accentul cade pe complexitatea personajelor ,care par sa aibă un destin
prestabilit. Personajul principal Ghiță , e cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un
personaj “rotund”care trăiește un proces al dezumanizării cu frământări sufletești și ezitări.
Destinul lui ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire.
În opinia mea , analiza psihologică e pusă în slujba unei teze morale :goana după
înavuțire , cu orice preț distruge echilibrul interior și liniștea familiei.
Moara cu noroc e o nuvelă realistă prin temă , tipologia perosnjelor și stil și o nuvelă
psihologică , pentru că unește conflictul interior .Observarea e minuțioasă, detaliată și servește
realizării unor psihologii complexe(Ghiță).