NUVELA REALISTĂ DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ

CARACTERIZAREA LUI GHIȚĂ

„Moara cu noroc”
de Ioan Slavici

I. INTRODUCERE

Nuvelist, memorialist, romancier, dramaturg și gazetar, Ioan Slavici întregește galeria marilor
clasici. Locul său este de prim ordin în proza românească a secolului trecut, el apare ca un autor obiectiv, un
excelent analist al stărilor sufletești și creator al unor tipologii viguroase.

Nuvela „Moara cu noroc”a fost publicată în anul 1881 în volumul de debut al scriitorului, „Novele
din popor”.

II. APARTENENȚA LA UN CURENT LITERAR

„Moara cu noroc” este o nuvelă, specie a genului epic în proză, în care accentul cade mai mult pe
caracterizarea personajelor decât pe acțiune.

Este o nuvelă REALISTĂ prin tema familiei și dorința de înavuțire,personajele tipice pentru o
categorie socială (Ghiță- cârciumarul dornic de înavuțire, Lică- tâlharul, Pintea-jandarmul), tehnica
detaliului semnificativ, utilizată în descrierea drumului ce duce la Moara cu noroc, dar și în portretizarea
unor personaje precum Lică etc.

Totodată, opera în discuție este o proză de analiză psihologică, deoarece: prezintă viața interioară a
personajelor, sub presiunea unor situații neobișnuite, conflictele exterioare determinându-le pe cele
interioare.

PERSPECTIVA NARATIVĂ

Proza realist-obiectivă se realizează prin naraţiune la persoana a III-a, cu viziune „dindărăt”, ceea ce
presupune un narator obiectiv, detaşat. Naratorul omniscient şi omniprezent dirijează evoluţia
personajelor ca un regizor universal.

Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, intervine TEHNICA PUNCTULUI DE VEDERE în

intervențiile simetrice ale bătrânei, personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul
moralizator al nuvelei. Înainte și după discursul narativ propriu-zis, bătrâna rostește cele două replici teze
ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii și la forța destinului.

III. TEMA nuvelei este dezumanizarea provocată de câștigul necinstit.

IV. TITLUL este mai degrabă ironic. Moara cu noroc este mai degrabă Moara cu ghinion, Moara
care aduce nenorocirea, pentru că ușurința câștigurilor de aici ascunde abateri etice grave,
precum crima.

1
 V. TIMP ȘI SPAȚIU- Acțiunease desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu
valoare religioasă: de la Sf. Gheorghe până la Paște.
VI. STRUCTURAL, nuvela este alcătuită din 17 capitole.

VII. CARACTERIZAREA PROPRIU-ZISĂ

Statutul social, psihologicși moral

Ghiță este protagonistul operei, dar și cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un
personaj „rotund”, al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire.

Statutul inițial al personajului este reliefat în dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacră și Ghiță, în
care se confruntă două concepții despre viață/fericire: bătrâna este adepta păstrării tradiției, în timp ce
Ghiță dorește bunăstarea materială. Din punct de vedere social, Ghiță este inițial un cizmar sărac, dar
onest, harnic și muncitor, care în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a câștiga rapid bani.

Psihologic, Ghiță este un om învins de propia slăbiciune. El reprezintă conștiința sub influența
coruptoare a banului, care un sesizează gravitatea compromisului, deoarece percepțiasa e alterată de
înclinația către lăcomie. Zbuciumul interior al personajului oferă realism tezei morale exprimate.

Încălcând legile morale, protagonistul este pedepsit cu moartea. Orbit de patima banului, Ghiță se
simte vulnerabil față de Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa în fața lumii. Obișnuit cu
independența, se vede constrâns să accepte colaborarea cu Lică, fapt care îi va afecta grav echilibrul
interior. Finalul nuvelei pune în lumină caracterul său slab.

TRĂSĂTURA DOMINANTĂ ȘI SCENE REPREZENTATIVE

Una dintre trăsăturile fundamentale ale personajului este lăcomia. Un episod din care reiese această
trăsătură este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată
apariția la Moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale
și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se
punea bine cu stăpânirea, dacă nu era om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. ,,Iar Ghiță
voia cu tot dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”. Când, în sfârșit, Lică își facea
pariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se
lăsa bat jocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează :
„Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare căși-a găsit omul.” Totuși, din
această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este

2
pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică ,primul gest dintr-o serie de abateri. Tonul amenințător al lui
Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura evenimentelor.

Alt episod care ilustrează lăcomia personajului este acela al depozițieiși al judecății. Ghiță și-a pierdut
autoritate amorală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este conștient în ce este implicat
fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând datorită suspiciuni icomunității. Lică este cel care
domină incontestabil întreaga situație prin promptitu din ea adecvării, mobilitatea reacțiilor, capacitatea
diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei publice: într-o zi și o noapte ucide trei oameni,
pradă, in culpă dușmanii direcți, îl trece sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai
mult, adâncește ruptura dintre Ghiță și Ana. Ghiță devine o unealtă într-un sistem de intrigi și fărădelegi.
Elemente de structurăspecificecaracterizăriipersonajului

Relevant pentru construcția personajului este și conflictul moral, psihologic al protagonistului.Ghiță

oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte și dorința de a se îmbogăți alături de Lică,
pe de altă parte.

Bun cunoscător de oameni, Lică se folosește de patima lui Ghiță pentru bani pentru a-l atrage în
afaceri necurate, anulându-i personalitatea.

Gesturile și gândurile cârciumarului trădează frământările sale sufletești, conflictul interior,

contribuind la realizarea analizei psihologice.

Naratorul redă transformările eroului care „devine de tot ursuz, se aprindea pentru orișice lucru de
nimic, nu mai zâmbea ca înainte..”. Devine interiorizat, mohorât, violent, se poartă brutal cu Ana și cu
cei doi copii.

La un moment dat, Ghiță ajunge să regrete că are familie fiindcă nu își poate asuma total riscul
îmbogățirii alături de Lică.

Semnificative pentru construcția personajului sunt și modalitățile de caracterizare.

Portretul fizic al lui Ghiță este aproape absent, fiind surprinse doar câteva detalii la început: „înalt și
spătos”. Apoi trăsăturile personajului, expresia chipului, tonul, vocea, toate reflectă transformările sale
sufletești.

3
 Prin intermediul monologului interior, sunt redate frământările personajului, realizându-se astfel
autocaracterizarea: „Ei! Ce să-mi fac? Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai
tare decât voința mea?” Astfel, Ghiță devine laș, fricos și subordonat Sămădăului.

Ghiță este caracterizat în mod direct de Lică: „Tu ești om , Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău și
om cu minte..” Treptat, Sămădăul distruge imaginea de om onest pe care o avea Ghiță. Astfel, fără să-și
dea seama, cârciumarul ajunge să fie implicat în jefuirea arendașului și în uciderea unei femei și a unui
copil. Este eliberat de autorități numai „pe chezășie”.

Axa vieții lui morale se distruge treptat., iar Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării sale morale
în momentul în care, orbit de furie, își aruncă soția, la sărbătorile Paștelui, drept momeală, în brațele
Sămădăului. Speră că Ana va rezista influenței malefice a acestuia, însă, dezgustată de lașitatea lui
Ghiță, într-un gest de răzbunare, Ana i se dăruiește lui Lică. Dându-și seama că soția l-a înșelat, Ghiță o
ucide pe Ana, el fiind ucis de Răuț, din ordinul lui Lică. Cârciuma este incendiată.

În concluzie, Ghiță este un personaj complex, iar analiza lui psihologică detaliază și susține o teză
morală: goana cu orice preț după avere distruge echilibrul interior și liniștea familiei.