Moara cu noroc

De Ioan Slavici
=tema si viziunea despre lume=
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos,
Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru correspondent al
Academiei Romane.
Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul “Novele
din popor”.
Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela
psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre
povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Viziunea despre lume a scriitorului este vizibilă în modul de construcţie a personajului
său, întrucât Slavici, fidel crezului său realist, consideră că personajele autentice se află în
continuă transformare, ele având atât calităţi, cât și defecte, asemenea oamenilor din
realitatea zilnică. De aceea, la început, Ghiţă era un bărbat muncitor, onest și iubitor în
relaţia cu familia sa. Iniţial, dorinţa de îmbogăţire este firească, ea nedepăṣind limitele
normalului.
Tema este reprezentată de dezumanizarea personajului principal care are o dorință
puternică de a se îmbogăți, totul fiind plast in lumea Transilvăneană a secolului al XIX-
lea.Tema este dublată de ce a destinului implacabil pe care Ghiță are iluzia ca îl poate
modifica și controla, Făcând trimitere la motivul „fortuna labilis”.
Titlul „Moara cu noroc”.Denotativ, titlul nuvelei indică reperul spatial al
evenimentelor.Moara este situate la răscruce de drumuri, între Ineu și Fundureni.Conotativ,
titlul are valoare simbolică anunțând zbuciumul sufletesc al personajului și pune in evidență
componenta psihologică a nuvelei.Sintagma „cu noroc” are un dublu sens:pe dee o parte
indica norocul pe care Ghiță l-a avut venind la moara și strângând bani, iar pe de altă parte,
are un sens ironic ca expresie ce indica nenorocul pe care-l atrage Ghiță, prin alegerile
greșite făcute odata cu apariția lui Lică Sămădăul Motivele literare prezente in aceasta
opera sunt: Moara,banul,averea,mostenirea
Opera literara „Moara cu noroc ” are o structura simetrica, tipica nuvelei. Discursul
narativ este structurat in 17 capitole, incadrate de cele 2 replici ale batranei. Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa, de la
Sfantul Gheorghe  pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Atat timpul cat si
spatiul sunt bine precizate, lucru specific nuvelei.
In expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care se
afla carciuma fixeaza cadrul actiunii. Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce
de drumuri, izolata, inconjurata de pustietati intunecoase. Actiunea se desfasoara pe
parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe
pana la Pastele din anul urmator; apa si focul purifica locul.
 Ghita, cizmar sarac, hotoraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a
castiga bani mai multi mai repede. O vreme, afacerile ii merg bine, iar primele semne ale
bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara, scena numararii
banilor, sambata seara, fiind sugestiva.
 Intriga este reprezentată de aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de
porci din imprejurimi, la Moara cu noroc, constituie intriga nuvelei, declansand in sufletul lui
Ghita conflictul interior si tulburand echilibrul familiei. Lica ii cere sa spuna cine trece pe la
carciuma, iar Ghita isi da seama ca nu poate ramane la Moara cu noroc fara acordul
Samadaului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad
sa-si cumpere
Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instrainarii carciumarului fata de familie si al
dezumanizarii provocate de dorinta de imbogatire prin complicitatea cu Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare, numai ca
Ghita incepe sa-si piarda increderea in sine. Carciumarul devine interiorizat, mohorat,
violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, se poarta brutal fata de Ana si devine complicele
lui Lica la diverse nelegiuiri, primind in schimb bani obtinuti din jafuri si crime.
Este anchetat in doua randuri, fiind acuzat de complicitate la jefuirea arendasului de
unde este eliberat pe "chezasie" (eliberat prin garatie morala), si chiar in uciderea unei
femei si unui copil. Isi pierde imaginea de om cinstit pe care o avea in fata oamenilor.
Framantarile si neputinta de a iesi brusc din intelegerea cu Lica alterneaza cu momentele de
sinceritate in care ii cere iertare sotiei. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de
codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau, insa nu este cinstit fata de
acesta, caci doreste sa isi pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri necurate.
Punctul culminant ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi
arunca sotia in bratele Samadaului, lasand-o singura la carciuma in timp ce el merge sa-l
anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului si
nestiind motivul real pentru care acesta plecase, intr-un gest de razbunare disperata, Ana i
se daruieste lui Lica deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, el e "om", pe cand
Ghita "nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti".
Deznodamantul este tragic. Dandu-si seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana,
fiind la randul lui omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Un incediu provocat de oamenii lui
Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica
se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Nuvela are final moralizator, sanctionarea
protagonistilor este pe masura faptelor. Singurele personaje care supravietuiesc sunt
batrana si copiii, fiintele morale si inocente.
Incipitul prezintă discuția dintre bătrână și Ghiță.Cuvintele bătrânei reprezintă vocea
auctorială, moralizatoare având rol anticipativ, făcând trimitere la experiențe de viață a
acesteia „omul sa fie mulțumit cu ceea ce are, pentru că nu bogația colibei tale te face
fericit”.
Finalul este reprezentat tot de cuvintele moralizatoare ale bătrânei „Se vede c-au lăsat
ferestrele deschise” sugerează intruziunea unei alte persoane(Lică în familia lui Ghiță).
Sintagma „Simțeam ca nu are sa iasă bine, dar așa le-a fost dat” dezvoltă tema destinului
implacabil.
Simetria incipit-final se realizează prin descrierea drumului. Simbolistica inițială a
drumului se completează în final, cu sugestia drumului vieții care se continuă și dupa
tragedie „Apoi ea luă copiii și plecă mai departe
Pespectiva narativa este obiectiva, deoarece relatarea faptelor se face la persoana a III-a,
de catre un narator omniscient, omniprezent, detasat si impersonal.Ca tehnica narativa
avem tehnica simetriei, intre inceput si final, realizata de batrana.Nuvela are un subiect
concentrat.
 Fiind o nuvela psihologica, in "Moara cu noroc" conflictul central este cel moral
psihologic,conflict interior al protagonistului.Perspnajul principal,Ghita, traieste un puternic
conflict interior , osciland intre dorinte puternice,dar contradoictorii:dorinta de a ramane
om cinstit,pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte. In
constiinta personala acest conflict duce la pierderea increderii de sine,fapt care,in planul
exterior,afecteaza grav reltiile sale de familie. De asemenea , conflictul interior se reflecta in
plan exterior, prin confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul.
Limbajul artistic.Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atât prin
tematică, prin concepţia morală, cât şi prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. El este un
adevărat maestru în construirea dialogurilor şi a monologărilor interioare, prin care
sondează sufletul omenesc, analizează reacţiile, trăirile interioare, gândurile personajelor.
Un episod din care reiese specificul  temei nuvelei este acela al înfruntării între Ghiță și
Lică ce are loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut
loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți,
un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea
bine cu stăpânirea, dacă nu era și om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile.
”Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”.
Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin
forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din
casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți,
față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit omul.” Totuși, din această scenă
cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este
pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de compromisuri.
Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății. Ghiță și-a
pierdut autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este
conștient în ce este implicat fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând datorită
suspiciunii comunității ( ”Relația dintre individ și colectivitate reprezintă cel mai important
factor de coerență interioară a individului”.- Magdalena Popescu).  Lică este cel care 
domină acum întreaga situație prin promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor,
capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei publice: într-o zi și o
noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți, îl trece sub bănuială pe Ghiță,
dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește ruptura  între Ghiță și Ana.
Prin concluzie, Ioan Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele implicate in afaceri
necinstite: arendasul este pradat si batut incat abia se mai tinea pe picioare; femeia tanara
in negru, banuita a avea "slabiciuni de aur si pietre scumpe", e asasinata prin sufocare;
Buza-Rupta si Saila sunt condamnati si intemnitati; Lica se sinucide intr-un mod violent;
Ghita este pedepsit de doua ori, intrucat isi injunghie sotia pe care o iubea inca foarte mult
si devine astfel criminal; Moara cu Noroc se mistuie intr-un incendiu care distruge si
transforma totul in scrum, ca semn ca locul trebuia purificat, curatat de relele ce se
inradacinasera acolo. Tot sugestive sunt si cuvintele batranei din finalul nuvelei: "asa le-a
fost dat".