,,FIZICA SI VIATA COTIDIOANA”

UNDELE SEISMICE
=referat=

Undele seismice sunt unde elastice care pot traversa un mediu fără a se

modifica. Impulsul dat la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu
care vor împinge alte particule înainte să-și reia locul, se produce după o reacție în
lanț.

Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile. Se disting două tipuri de

unde, undele de volum care traversează Pământul și undele de suprafață care se
propagă la suprafața Pământului. Pe înregistrările seismografelor, ele se succed sau
se suprapun. Viteza lor de propagare și amplitudinea lor sunt modificate de către
structurile geologice pe care ele le traversează de aceea, semnalele înregistrate sunt
combinația de efecte legate la sursă, la mijloacele traversate și la instrumente de
măsură.

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia
radiaza in exterior sub forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin
miscarea unei suprafete de apa radiaza sub forma unui val. Un cutremur este
format dintr-o varietate de unde seismice care nu se pot distinge si sursa energiei
seismice este imprastiata pe o suprafata mare. In fiecare cutremur, exista mai multe
tipuri de unde seismice.

Diferitele tipuri de unde:

Undele de volum

Ele se propagă în interiorul globului pământesc. Viteza lor de propagare

depinde de materialul pe care acestea îl traversează, și, de o cauza generală, aceasta
din urmă crește odată cu profunzimea, căci materia traversată devine mai densă.

Distingem:

Undele P sau undele primare numite și unde de compresie sau unde

longitudinale. Deplasarea pământului care acompaniază trecerea lor se face prin
dilatații și compresii succesive. Ele se deplasează paralel cu direcția de propagare a
undei. Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s aproape de suprafață) și sunt primele
înregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de zgomotul pe care îl putem
auzi la începutul unui cutremur.

Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele

transversale. La trecerea lor, mișcările solului se efectuează perpendicular pe
sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se propagă în medii lichide, ele sunt
de obicei oprite de nucleul extern al Pământului. Viteza lor este de 4,06 km/s. Ele
apar al doilea pe seismograf.
Diferența de timp dintre venirea undelor P și S e mare, cunoscând viteza lor se pot
da indicații despre îndepărtarea seismului. Așa putem localiza epicentrul cu
ajutorul a trei seismografe.

Undele de volum se propagă asemănător cu razele de lumină: ele pot fi reflectate

sau refractate, adică deviate la fiecare schimbare a mediului. Ele pot urma trasee
foarte complexe în interiorul Pământului. Timpul lor de parcurgere depinde de
acest traseu, ele nu ajung toate în același timp sau în același loc.

Undele de suprafață

Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului. Efectul lor se poate compara
cu încrețiturile la suprafața unui lac. Ele sunt mai puțin rapide ca undele de volum
dar amplitudinea lor este de obicei mai mare.

Se pot distinge:

Unda lui Love: un englez care a descoperit existența ei în 1911. Mișcarea ei se

poate compara cu cea a undelor S fără mișcarea verticală. Undele lui Love
provoacă o clătinare orizontală care este cauza numeroaselor pagube ale fundației
unui edificiu care nu este o construcție paraseismică. Undele lui Love se propagă
cu viteza de aprox. 4km/s.
Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperită de John William Strutt Rayleigh în 1885.
Mișcarea ei este complexă, asemănătoare cu cea a unei pulbere purtată de un val,
constituind o mișcare verticală și una orizontală.

Din cand in cand, scoarta terestra se pune brusc in miscare si isi modifica
suprafata; acest fenomen este cutremurul, unul dintre cele mai inspaimantatoare
fenomene naturale. Seismele sau cutremurele de pamant sunt cele mai
distrugatoare fenomene naturale de pe pamant. Pot provoca distrugeri de zeci de
mii de ori mai mari decat bomba atomica aruncata in 1945 peste Hiroshima. Multe
cutremure produc o miscare a solului asemanatoare cu leganatul unui vapor. In
functie de intensitatea cutremurului, solul este miscat in valuri fine sau este smucit
cu putere. Uneori, unduirile solului sunt vizibile si la suprafata: martori oculari
sustin ca in timpul cutremurului din San Francisco, din 1906, solul facea valuri
inalte de un metru. Pana la oprirea cutremurului, locul de declansare a acestuia -
linia de refractie Sf. Andrei – s-a deplasat cu 6 metri. Majoritatea cutremurelor
dureaza doar cateva secunde, dar sunt unele care tin pana la un minut sau mai mult.
Cutremurul din San Francisco, din 1906, de exemplu, a durat doar 40 de secunde,
iar cel din Alaska, din 24 ianuarie 1964, a durat peste 7 minute.