Undele seismice

Invelisul extern rigid al Pamntului este format din cincisprezece placi

tectonice mobile, de 60-100 km grosime, pe unele dintre care se afla si
continentele. Aceste placi litosferice "plutesc" pe astenosfera, stratul de
suprafata semitopit al mantalei Pamntului, si sub actiunea curentilor de
convectie din manta se deplaseaza extrem de lent, cu o viteza de pna la 12
cm pe an.
La marginile dintre placi miscarea este frnata de forta de frecare dintre ele,
astfel ca n aceste locuri se acumuleaza tensiuni enorme. Atunci cnd rocile
care ntra n contact se rup sau aluneca brusc, se produce o degajare sub
forma de unde seismice a energiei acumulate, adica se produce cutremurul
propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafata de rupere, de
adncimea la care se produce si de natura rocilor.
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia
radiaza in exterior sub forma unor unde seismice care se raspandeesc in
toate directiile, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de
apa radiaza sub forma unui val.
Pe masura ndepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se repartizeaza
pe tot mai multe particule efectele seismului sunt tot mai mici la distante
mai mari. Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si
transversale.

In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde

seismice:
Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a
pamantului, iar undele superficiale se deplaseaza la
suprafata acestuia.
Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde
interioare:
1. Unde primare (longitudinale), denumite si
unde P sau unde de comprimare, se propaga cu o
viteza de aproximativ 1.6 pana la 8

kilometri/secunda, depinzand de materialul prin care se deplaseaza.

Aceasta viteza este mai mare decat cea a altor unde, astfel incat
undele P ajung inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot
deplasa prin substante solide, lichide si gazoase, si astfel vor patrunde
prin scoarta pamantului. Aceste unde ajung de obicei la suprafata sub
forma unei bufnituri bruste.
2. Unde secundare (transversale), denumite si unde S sau unde de
taiere, ajung la suprafata putin in urma undelor P. In timp ce aceste
unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara particule de roca,
impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima
perioada de ondulare asociata cutremurelor. Spre deosebire de undele
P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula doar prin
materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din interiorul
pamantului. Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute
intr-o suprafata de apa - ele misca suprafata
pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de
obicei cele mai mari pagube deoarece miscarea
undei zguduie temeliile edificiilor create de
om. Undele L sunt cele mai lente dintre toate,
astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la
sfarsitul cutremurului.

Dintre undele de suprafata se deosebesc alte doua tipuri

de unde, si anume:
Unda lui Love: un englez care a descoperit existena ei n 1911. Micarea ei
se poate compara cu cea a undelor S fr micarea vertical. Undele lui Love
provoac o cltinare orizontal care este cauza numeroaselor pagube ale
fundaiei unui edificiu care nu este o construcie paraseismic. Undele lui
Love se propag cu viteza de aprox. 4km/s.
Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperit de John William Strutt Rayleigh n
1885. Micarea ei este complex, asemntoare cu cea a unei pulbere
purtat de un val, constituind o micare vertical i una orizontal.

Toate tipurile de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului

Pamantesc, si pot fi detectate pe partea opusa punctului din care a plecat

cutremurul. In mod constant se produc unde seismice foarte slabe care se

deplaseaza de-a lungul planetei.
Micarea solului produs de undele seismice este detectat de instrumente
specifice,cu ajutorul crora putem nregistra semnalele seismice.
nregistrarea astfel obinut senumete seismogram. Pe seismograme se
pot identica cu uurin timpii de sosire pentru diversele tipuri de unde
seismice.

Seismografele amplasate n diferite regiuni ale Pmntului nregistreaz, n

mod continuu,
date seismice (vibraii ale terenului), pentru a monitoriza activitatea
seismic, pentru a detecta i a nregistra semnale de la explozii. Acestea
nregistreaz, de asemenea, semnale seismice provenite de la diverse surse
de zgomot, cum ar : valurile oceanelor care lovesc rmurile, vntul, traficul
din apropiere, explozii sonice, tunete i alte surse care
produc vibraii ale solului.
Cnd se produce un cutremur semnificativ, undele seismice care se propag
prin interiorul Pmntului pot fi nregistrate de staiile seismice aflate la
distan.
Cu ajutorul seismogramelor de la cel puin trei staii poate fi determinat o
localizare preliminar a epicentrului iar pentru determinarea hipocentrului,
este nevoie de patru seismograme.Pentru a determina mrimea unui
cutremur este utilizat seismograful Acesta nregistreaz momentul, durata i
amplitudinea micrilor seismice.
Seismograful se bazeaz pe un principiu simplu din fizic, i anume principiul
ineriei
(proprietatea corpurilor de a-i pstra starea de repaus sau de micare): o
greutate mare care
este lsat liber va avea tendina s rmn n poziia iniial atunci cnd
terenul de sub ea
ncepe s se mite ca rspuns la
deplasarea undelor seismice.
Micarea Pmntului este
detectat de seismograf, care
trimite un semnal mecanic sau
electric unei penie ataate unui
tambur acoperit de hrtie.
Tamburul se rotete,
iar penia reproduce amplificat micarea terenului. nregistrarea astfel
obinut se numete

seismogram. Seismogramele pot fi nregistrate analog (pe hrtie) sau digital

(urmnd a
vizualizate pe monitoarele calculatoarelor).De asemenea, seismogramele pot
nregistra micarea pe vertical a solului pe componenta vertical a
senzorului seismic (Z), ct i cea pe orizontal, pe cele dou componente
orizontale (N-S; E-V)
Intensitatea cutremurului reprezint msura efectelor unui cutremur ntr-un
anumit loc. Ea este determinat pe baza observaiilor efectelor cutremurelor
asupra oamenilor, a structurilor sau a suprafeei Pmntului.