Din cand in cand, scoarta terestra se pune brusc in miscare si isi modifica suprafata; acest

fenomen este cutremurul, unul dintre cele mai inspaimantatoare fenomene naturale. Seismele
sau cutremurele de pamant sunt cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe pamant. Pot
provoca distrugeri de zeci de mii de ori mai mari decat bomba atomica aruncata in 1945 peste
Hiroshima. Multe cutremure produc o miscare a solului asemanatoare cu leganatul unui vapor.
In functie de intensitatea cutremurului, solul este miscat in valuri fine sau este smucit cu putere.
Uneori, unduirile solului sunt vizibile si la suprafata: martori oculari sustin ca in timpul
cutremurului din San Francisco, din 1906, solul facea valuri inalte de un metru. Pana la oprirea
cutremurului, locul de declansare a acestuia - linia de refractie Sf. Andrei – s-a deplasat cu 6
metri. Majoritatea cutremurelor dureaza doar cateva secunde, dar sunt unele care tin pana la
un minut sau mai mult. Cutremurul din San Francisco, din 1906, de exemplu, a durat doar 40 de
secunde, iar cel din Alaska, din 24 ianuarie 1964, a durat peste 7 minute.

Cutremurul principal este urmat de altele cu intensitate din ce in ce mai mica. Acestea sunt
provocate de faptul ca rocile dislocate incep sa se reaseze intr-o pozitie stabila, ceea ce poate
provoca din nou distrugeri enorme. In 1985, in centrul orasului Mexico, un cutremur de gradul
11 pe scara Mercalli a provocat pagube imense. Replica din ziua urmatoare, de intensitatea 10
pe aceeasi scara, a distrus si ceea ce a mai ramas. Cele doua cutremure au provocat impreuna
moartea a aproximativ 10.000 de oameni si ruinarea cladirilor din oras. Explicatia producerii
acestora este, conform teoriei placilor tectonice, este aceea ca scoarta terestra este formata
dintr-un numar de placi si subplaci tectonice rigide. Acestea se sprijina pe astenosfera terestra,
aflata in stare partial topita la presiuni si temperaturi ridicate. In astenosfera exista curenti de
convectie termica. Acesti curenti determina miscari continue ale placilor litosferice una fata de
alta. Deplasarea relativa a placilor, separate prin dislocatii profunde, este franata indeosebi de
fortele de frecare care se nasc pe suprafetele de contact dintre placi, generand tensiuni care se
acumuleaza in timp.

Astfel, la suprafetele de separare dintre placi se inmagazineaza o mare cantitate de energie de

deformare. La un moment dat, echilibrul placilor cedeaza si se produc alunecari pe planul
faliilor, sau chiar ruperi in interiorul scoartei terestre. Socurile datorate acestor fenomene se
propaga sub forma de unde, cu viteze foarte mari si insotite de eliberarea unor cantitati mari de
energie, avand ca efect vibratii ale scoartei. Punctul (sau mai corect regiunea) in care se produce
cutremurul poarta numele de focar sau hipocentru. Proiectia focarului pe suprafata Pamantului
este epicentrul cutremurului. Focarele seismelor sunt situate:

in crusta terestra, pana la o adancime de 20 km in regiunile continentale si la cativa kilometri

sub fundul marii (la nivelul faliilor transformate sau al dorsalelor oceanice); ele se afla, deci,
oarecum la suprafata.in interiorul placilor in curs de subductie, unde seismele se produc chiar si
la o adancime de 700 km.

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub
forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa
radiaza sub forma unui val. Un cutremur este format dintr-o varietate de unde seismice care nu
se pot distinge si sursa energiei seismice este imprastiata pe o suprafata mare. In fiecare
cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.

Trei tipuri de baza ale undelor elastice produc cutremurele distrugatoare. Acestea sunt unde
similare cu cele din apa sau din aer. Din cele trei, doar doua propaga odata cu ele si corpuri
solide de roca.

Cea mai rapida dintre aceste unde este numita unda primara (longitudinala, provoaca vuietul
surd al seismelor) sau pur si simplu unda P. Mai este numita unda de comprimare. Miscarea ei
este aceeasi cu unda sunetului; in timp ce se imprastie, dilata si comprima simultan roca. Aceste
unde P, la fel ca undele sunetului sunt capabile sa treaca atat prin roci solide, cum ar fi muntii de
granit, cat si prin material lichid, cum ar fi magma vulcanica sau apa oceanelor. Deplasarea
acestei unde este asemanatoare cu cea a unei 'rame' ( contractie - extensie ). Determina
miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare. Are o viteza medie de propagare
de 7.8 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Amplitudinea
acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea ( energia cutremurului ).

Este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o 'saltare', un mic soc in plan vertical.

Nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta) aproximativ 20% din
energia totala a cutremurului de pamant.

Cea de-a doua unda este unda secundara (transversala) sau unda S. Mai este numita unda de
taiere si are o viteza cuprinsa intre 1,6-8 km/secunda . Cand o unda S se propaga, taie roca
formand unghiuri de 900 cu directia in care merge. Totusi, la suprafata pamantului, undele S pot
produce atat miscari verticale, cat si orizontale. Undele S nu se pot propaga in substante lichide,
cum ar fi oceanele, si amplitudinea este redusa considerabil cand strabate sol noroios. Este o
unda transversala de forfecare.

Determina miscarea particulelor solului perpendicular ( transversal ) fata de directia de

propagare. Deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui sarpe ( miscari ondulatorii
stanga-dreapta fata de directia propagarii ) si este resimtita la suprafata solului sub forma unei
miscari de forfecare, de balans in plan orizontal. Este periculoasa, deoarece transporta
aproximativ 80% din energia totala a cutremurului de pamant.

Are viteza medie de propagare de 4,6 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime
intermediara ). Determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata
de oscilatie. Cladirile cad datorita intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a structurii
cladirii cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat.

Viteza actuala a undelor seismice P si S depinde de densitatea si de proprietatile elastice ale

rocilor si ale solului prin care trec. In majoritatea cutremurelor, undele P sunt primele care se
simt. Efectul este similar cu cel al unei explozii sonice (sonic boom) care zgaltaie si sparge
geamurile.

Cateva secunde mai tarziu soseste si unda S astfel incat miscarea pamantului este si verticala si
orizontala. Aceasta unda S are cel mai distructiv efect asupra cladirilor.

In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de compozitia materialului prin care se
deplaseaza, raportul dintre vitezele celor doua unde va ramane relativ constant in orice
cutremur. Undele P se deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid decat undele S. Folosind acest
raport, seismologii pot calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata pamantului si
epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea.

Al treilea tip de unda este numita unda de suprafata pentru ca miscarea sa este limitata doar la
suprafata pamantului. Asemenea unde seamana cu valurile produse de vant pe suprafata unui
lac.

Undele seismice de suprafata se impart in doua tipuri: unde-iubire (Love) si unde Rayleigh.
Miscarea undelor-iubire seamana cu cele S, doar ca nu se deplaseaza si pe verticala, ci doar pe
orizontala intr-un plan paralel cu suprafata pamantului, formand unghiuri de 900 pe directia
propagarii. Undele R au acelasi efect ca valurile oceanice, maturand din calea lor rocile, cu
miscari verticale si orizontale, intr-un plan vertical cu directia deplasarii undelor. Fiecare
bucatica de roca se misca sub forma unei elipse pe masura ce unda R trece. Undele de suprafata
se deplaseaza mai incet decat undele S si P, iar dintre cele doua unde de suprafata, unda-iubire
se misca mai repede decat unda R.

Cand undele P si S trec din stratul de roci in crusta, sunt reflectate si refractate. De asemenea,
cand o unda este reflectata sau refractata, o parte din energia unui tip de roca trece odata cu
unda in alt tip de roca. Cand undele S si P ajung la suprafata pamantului, majoritatea energiei ce
o au este reflectata inapoi in crusta, astfel incat suprafata este afectata aproape simultan de
miscari de urcare si de coborare. Din acest motiv au loc la suprafata cutremure considerabile,
uneori cu amplitudine dubla decat ar fi normal. Dupa mai multe cutremure, lucratorii din mine
au raportat miscari mai mici, decat cei de la suprafata.