Din cand in cand, scoarta terestra se pune brusc in miscare si isi

modifica suprafata; acest fenomen este cutremurul, unul dintre cele mai
inspaimantatoare fenomene naturale. Seismele sau cutremurele de pamant
sunt cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe pamant. Pot provoca
distrugeri de zeci de mii de ori mai mari decat bomba atomica aruncata in
1945 peste Hiroshima. Multe cutremure produc o miscare a solului
asemanatoare cu leganatul unui vapor. In functie de intensitatea
cutremurului, solul este miscat in valuri fine sau este smucit cu putere.
Uneori, unduirile solului sunt vizibile si la suprafata: martori oculari
sustin ca in timpul cutremurului din San Francisco, din 1906, solul facea
valuri inalte de un metru. Pana la oprirea cutremurului, locul de
declansare a acestuia - linia de refractie Sf. Andrei s-a deplasat cu 6
metri. Majoritatea cutremurelor dureaza doar cateva secunde, dar sunt
unele care tin pana la un minut sau mai mult. Cutremurul din San
Francisco, din 1906, de exemplu, a durat doar 40 de secunde, iar cel din
Alaska, din 24 ianuarie 1964, a durat peste 7 minute. Cutremurul
principal este urmat de altele cu intensitate din ce in ce mai mica.
Acestea sunt provocate de faptul ca rocile dislocate incep sa se reaseze
intr-o pozitie stabila, ceea ce poate provoca din nou distrugeri enorme.
Explicatia producerii acestora este, conform teoriei placilor tectonice,
este aceea ca scoarta terestra este formata dintr-un numar de placi si
subplaci tectonice rigide. Acestea se sprijina pe astenosfera terestra,
aflata in stare partial topita la presiuni si temperaturi ridicate. In
astenosfera exista curenti de convectie termica. Acesti curenti determina
miscari continue ale placilor litosferice una fata de alta. Deplasarea
relativa a placilor, separate prin dislocatii profunde, este franata
indeosebi de fortele de frecare care se nasc pe suprafetele de contact
dintre placi, generand tensiuni care se acumuleaza in timp.
Astfel, la suprafetele de separare dintre placi se inmagazineaza
o mare cantitate de energie de deformare. La un moment dat, echilibrul
placilor cedeaza si se produc alunecari pe planul faliilor, sau chiar
ruperi in interiorul scoartei terestre. Socurile datorate acestor
fenomene se propaga sub forma de unde, cu viteze foarte mari si insotite
de eliberarea unor cantitati mari de energie, avand ca efect vibratii ale
scoartei. Punctul (sau mai corect regiunea) in care se produce cutremurul
poarta numele de focar sau hipocentru . Proiectia focarului pe suprafata
Pamantului este epicentrul cutremurului. Focarele seismelor sunt situate:

in crusta terestra , pana la o adancime de 20 km in regiunile

continentale si la cativa kilometri sub fundul marii (la nivelul faliilor

transformate sau al dorsalelor oceanice); ele se afla, deci, oarecum la
suprafata.
in interiorul placilor in curs de subductie, unde seismele se produc
chiar si la o
adancime de 700 km.
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia
radiaza in exterior sub forma unor unde seismice, la fel cum energia
formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza sub forma unui val.
Un cutremur este format dintr-o varietate de unde seismice care nu se pot
distinge si sursa energiei seismice este imprastiata pe o suprafata mare.
In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice .

Trei tipuri de baza ale undelor elastice produc cutremurele

distrugatoare. Acestea sunt unde similare cu cele din apa sau din aer.
Din cele trei, doar doua propaga odata cu ele si corpuri solide de roca.

Cea mai rapida dintre aceste unde este numita unda primara (longitudinala,
provoaca vuietul surd al seismelor) sau pur si simplu unda P. Mai este numita

unda de comprimare. Miscarea ei este aceeasi cu unda sunetului; in timp ce se

imprastie, dilata si comprima simultan roca. Aceste unde P, la fel ca undele
sunetului sunt capabile sa treaca atat prin roci solide, cum ar fi muntii de

granit, cat si prin material lichid, cum ar fi magma vulcanica sau apa
oceanelor. Deplasarea acestei unde este asemanatoare cu cea a unei 'rame'
( contractie - extensie ). Determina miscarea particulelor solului paralel cu
directia de propagare. Are o viteza medie de propagare de 7.8 Km/s ( pentru
structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Amplitudinea acestei
unde este direct proportionala cu magnitudinea ( energia cutremurului ).
Este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o 'saltare', un mic soc in
plan vertical.

Nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta)

aproximativ 20% din energia totala a cutremurului de pamant.
Cea de-a doua unda este unda secundara (transversala) sau unda S. Mai
este numita unda de taiere si are o viteza cuprinsa intre 1,6-8 km/secunda .
Cand o unda S se propaga, taie roca formand unghiuri de 90 0 cu directia in care
merge. Totusi, la suprafata pamantului, undele S pot produce atat miscari
verticale, cat si orizontale. Undele S nu se pot propaga in substante lichide,
cum ar fi oceanele, si amplitudinea este redusa considerabil cand strabate sol
noroios. Este o unda transversala de forfecare.

Determina miscarea particulelor solului perpendicular ( transversal ) fata de

directia de propagare. Deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui

sarpe ( miscari ondulatorii stanga-dreapta fata de directia propagarii ) si

este resimtita la suprafata solului sub forma unei miscari de forfecare, de
balans in plan orizontal. Este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80%

din energia totala a cutremurului de pamant.

Are viteza medie de propagare de 4,6 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea
la o adancime intermediara ). Determina distrugeri proportionale cu
magnitudinea cutremurului si cu durata de oscilatie. Cladirile cad datorita
intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a structurii cladirii
cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic
amplificat.
Viteza actuala a undelor seismice P si S depinde de densitatea si de
proprietatile elastice ale rocilor si ale solului prin care trec. In
majoritatea cutremurelor, undele P sunt primele care se simt. Efectul este
similar cu cel al unei explozii sonice (sonic boom) care zgaltaie si sparge

geamurile.
Cateva secunde mai tarziu soseste si unda S astfel incat miscarea
pamantului este si verticala si orizontala. Aceasta unda S are cel mai
distructiv efect asupra cladirilor.
In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de compozitia
materialului prin care se deplaseaza, raportul dintre vitezele celor doua unde
va ramane relativ constant in orice cutremur. Undele P se deplaseaza in general
de 1,7 ori mai rapid decat undele S. Folosind acest raport, seismologii pot
calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata pamantului si epicentrul
cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea.
Al treilea tip de unda este numita unda de suprafata pentru ca miscarea

sa este limitata doar la suprafata pamantului . Asemenea unde seamana cu

valurile produse de vant pe suprafata unui lac .
Undele seismice de suprafata se impart in doua tipuri: unde-iubire
(Love) si unde Rayleigh. Miscarea undelor-iubire seamana cu cele S, doar ca nu

se deplaseaza si pe verticala, ci doar pe orizontala intr-un plan paralel cu

suprafata pamantului, formand unghiuri de 900 pe directia propagarii. Undele R
au acelasi efect ca valurile oceanice, maturand din calea lor rocile, cu
miscari verticale si orizontale, intr-un plan vertical cu directia deplasarii
undelor. Fiecare bucatica de roca se misca sub forma unei elipse pe masura ce

unda R trece. Undele de suprafata se deplaseaza mai incet decat undele S si P,

iar dintre cele doua unde de suprafata, unda-iubire se misca mai repede decat

unda R.
Cand undele P si S trec din stratul de roci in crusta, sunt reflectate si

refractate. De asemenea, cand o unda este reflectata sau refractata, o parte

din energia unui tip de roca trece odata cu unda in alt tip de roca. Cand
undele S si P ajung la suprafata pamantului, majoritatea energiei ce o au este
reflectata inapoi in crusta, astfel incat suprafata este afectata aproape
simultan de miscari de urcare si de coborare. Din acest motiv au loc la
suprafata cutremure considerabile, uneori cu amplitudine dubla decat ar fi
normal. Dupa mai multe cutremure, lucratorii din mine au raportat miscari mai
mici, decat cei de la suprafata.

Puterea undelor seismice de toate tipurile este diminuata datorita

proprietatilor non-elastice ale rocilor si solului. Undele S sunt mai atenuate

decat cele P, dar pentru amandoua atenuarea creste cu cat frecventa creste.
Descrierea fizica este aproximativa si, desi s-au verificat indeaproape undele
inregistrate de seismografe de la o distanta considerabila de sursa undelor
('terenul indepartat'), nu se pot explica detaliile importante ale miscarii
grele din apropierea centrului unui cutremur mare ('terenul apropiat').
Distingerea undelor P, S si a celor de suprafata nu este usoara.
Oricum, in ultimii ani, in urma unor studii interne si realizarea unor modele
tectonice, s-a progresat in clarificarea acestor probleme. Undele seismice sunt

afectate atat de conditia solului, cat si de topografie.