VIATA PRIVATA SI VIATA PUBLICA

IN ROMANIA
IN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST

Viata private constituie o realitate istorica care se defineste in raport cu viata publica. In regimul
comunist, viata publica nu a respectat limitele vietii private, totul era supus controlului "de catre
partid si de stat" .

In timpul regimului comunist au fost adoptate masuri care sa mentina familia unita, insa
interventia statului in viata privata a familiei a avut consecinte dramatice.

In prima etapa a comunismului (1950-1965) s-a manifestat o criza la nivelul familial

(scaderea brusca a fertilitatii si sporirea divorturilor) care a fost rezultatul industrializarii masive,
a colectivizarii agriculturii si a exodului rural. In aceste conditii , s-a adoptat liberalizarea
avorturilor (1957), emanciparea femeii devenind o cerinta a modului de dezvoltare a economiei.
Dupa 1965, cand Nicolae Ceausescu a preluat conducerea, statul si-a schimbat atitudinea fata de
familie. Valorile familiale au fost dictate politic si exprimate legislativ. Astfel, prin Decretul
770/1966, care prevedea interzicerea avorturilor, statul se implica direct in viata privata a
familiei. Aceasta interventie a avut consecinte dramatice, intre 1966-1989 s-au inregistrat 9452
decese. Asa au aparut "decreteii", numele prin care erau desemnati copiii nascuti in anii '60- '70,
cand cresterea demografica a fost spectaculoasa. O alta masura luata cu scopul de a mentine
obligatoriu familia unita a fost Decretul 774/1966 prin care au fost introduce masuri care sa
ingreuneze obtinerea divortului.

De asemenea, la jumatatea anilor ’50, dupa ce a avut loc nationalizarea caselor, multe
familii si-au pierdut locuintele, fapt ce a dus la destramarea acelor familii unite de odinioara. Un
copil crescut pana atunci intr-o casa cu parintii, bunicii, fratii, verisorii, a ajuns adolescent intr-o
alta locuinta unde locuia doar cu parintii, iar la maturitate a ajuns intr-o alta casa unde a ramas cu
sotia. Astfel, din acea familie mare si unita, s-a ajuns la risipirea acesteia si a acelei legaturi
puternice.

Viata la bloc a reprezentat contextul social in care s-a desfasurat viata privata. In fiecare bloc
locuia cel putin un informator al Securitatii. Cetatenii erau supravegheati indeaproape prin
ascultarea telefoanelor si citirea corespondentei. Este evident ca, in aceste conditii, chiar daca nu
cunosteai pe nimeni, erai cunoscut de toata lumea.

Patriarhatul socialist a consacrat dominatia tatalui in familie. Femeile au fost exploatate de catre
stat in sfera productiei, iar in sfera familiala, de catre barbati (abuzurile in familie nu erau
interzise prin lege).
 Controlul statului asupra vietii private nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii
se urmareste controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea
traseului scolar obligatoriu; organizatii care protejeaza interesele copilului pot decide decaderea
din drepturile paternale a unor persoane care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai
ramane din aceasta situatie familiei din perspective relatiei cu copii? Sa-I hraneasca, sa-I
imbrace, sa le asigure tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice.

Utopia idealului comunist in societate era o "multime de oameni egali". Fiecare membru al
familiei apartinea unei organizatii si trebuia sa-si manifeste entuziasmul si recunostinta fata de
conducator si partid participand in mod obligatoriu la intalnirile si spectacolele omagiale. Erau
acceptate in public personalitatile care il omagiau pe conducator (Adrian Paunescu "Cenaclul
Flacara") sau care prin performantele lor sportive sau cultural sustineau superioritatea regimului
comunist.

Perioada postbelică a adus o serie de provocări importante celor două medii. Instaurarea treptată
a regimului comunist a condus la impunerea unui control ridicat atât asupra vieții private, cât și
asupra vieții publice. Practic, dreptul la intimitate nu a existat în această perioadă, fiind încălcat
în mod flagrant în interesul „statului și partidului”. Astfel, regimul comunist a inovat o serie de
tehnici prin care realiza imixtiunea în viețile private ale cetățenilor. Acestea porneau de la
ascultarea telefoanelor, interceptarea corespendeței scrise, până la crearea unor rețele
de delațiune, care funcționau sub atenta supraveghere a Securității. Acestea aveau rolul de a
asigura dominația totală a partidului-stat, fără a ține cont de vreun drept al cetățenilor.

In concluzie, atat viata publica, cat si cea privata era sub controlul strict al statului,
implicit al partidului comunist si a avut de suferit enorm ca si grup social, fiind deseori presata
de catre institutiile partidului communist si lasata la tacere.