 Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat

un curent de idei şi practici politice din a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales
monarhiilor din centrul şi estul Europei. În noua
concepţie de guvernare se îmbinau formele feudale
de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor.
Din această simbioză a rezultat un ansamblu de
reforme care a ameliorat situaţia popoarelor din
Europa Centrală şi Răsăriteană. Politica reformistă
se caracterizează printr-un ansamblu de măsuri luate
de la nivelul monarhiei, concentrate în domeniul
administraţiei, justiţiei şi finanţelor, pentru a
consolida statul feudal prin înglobarea elementelor
capitaliste.
 În noua concepţie de guvernare, statutul monarhului
apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este de
natură divină, ci este o delegare a puterii poporului;
suveranul nu mai apare ca un trimis al lui
Dumnezeu, ci ca un părinte al poporului
 În ciuda diversităţii formelor de manifestare, noua
concepţie de guvernare are unele trăsături comune: un
absolutism centralizator, o ierarhie a funcţionarilor,
intervenţia statului în economie, învăţământ, religie, o
concepţie unitară de guvernare.
 Gândirea economică a monarhilor luminaţi era
mercantilismul. Se urmărea o balanţă comercială activă,
monarhia sprijinind activitatea manufacturieră şi
comercială. În plan social, statul intervine, din considerente
fiscale şi umanitare, în raporturile dintre ţărani şi nobili,
dorind să facă din fiecare locuitor un contribuabil eficient.
Este creat un aparat administrativ centralizat, având în
frunte suveranul care devine deţinătorul tuturor pârghiilor
statului. Caracterul naţionalist al activităţii de stat face ca
educaţia să devină o problemă de guvernare.
 Cât priveşte religia, importanţa Bisericii este menţinută, dar
ea este subordonată puterii de stat care caută să-i
reglementeze activitatea. Printre cei mai cunoscuţi despoţi
luminaţi au fost Maria Tereza şi Iosif al II-lea (Imperiul
Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a
(Rusia).
 DESPOTISMUL LUMINAT
ESTE O IPOSTAZĂ A
MONARHIEI ABSOLUTE
CARACTERIZATĂ PRIN
POLITICA REFORMISTĂ
A MONARHILOR,
MENITĂ SĂ ASIGURE
PROGRESUL SOCIAL.
 SCOP: ÎN POFIDA
DESCHIDERILOR
REFORMISTE, SPRE
PROGRES,
DESPOTISMUL LUMINAT
A REPREZENTAT O
MODALITATE DE A
CONSERVA “VECHIUL
REGIM” (SISTEMUL DE
ORGANIZARE FEUDALĂ )
 Susţinerea dezvoltării  Toleranţă religioasă;
economice prin măsuri biserică subordo- nată
fiscale şi prin investiţiile
monarhului;
făcute de stat;
 Organizarea eficientă a
 Dezvoltarea
aparatului birocratic şi, învăţământului şi
în general, a acti -vităţii promovarea unui cadru
administrative larg de activităţi
 Modernizarea legislaţiei; culturale
 Instituirea unui sistem de
asistenţă socială;
 Măsuri pentru ameliorarea
situaţiei ţărănimii;
 Maria Terezia, cunoscută şi ca
Maria Tereza, (n. 13 mai 1717,
Viena; d. 29 noiembrie 1780,
Viena), din Casa de Habsburg, a
fost conducătoarea Ţărilor
Ereditare Austriece între anii
1740-1780, fiica împăratului Carol
al VI-lea (1685–1740), soţia
împăratului Francisc Ştefan şi
mama împăraţilor Iosif al II-lea şi
Leopold al II-lea.
 Francisc Ştefan de Lorena a fost
ales în demnitatea de împărat
romano-german în 1745, purtând
numele de Franz I Stephan. De
atunci încolo Maria Terezia a
purtat titlul de Împărăteasă
Romană
  Regele Frederic al II-lea al
Prusiei a refuzat să recunoasca
pe Maria Tereza ca imparateasa
a Imperiului Habsburgic, ceea
ce a dus la Războiul Austriac de
Succesiune (1740-1748). Maria
Terezia a reuşit să se impună ca
succesoare a tatălui ei, pierzând
însă Silezia în favoarea Prusiei.
 Planul cancelarului Kaunitz de
Monumentul din Sibiu al redobândire a Sileziei a eşuat în
împărătesei Maria Terezia urma Războiului de şapte ani
(1756-1763).
 În plan intern Maria Terezia a iniţiat un amplu program
de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană
de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile şi a
comerţului. În 1768 a adoptat un nou cod penal
("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar în 1776 a
interzis tortura. A îmbunătăţit situaţia ţăranilor, în
special cea a iobagilor, deschizând drumul spre
desfiinţarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei
fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria
Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii şi
clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor
categorii. În 1774 a promovat reforma şcolară ("Ratio
educationis"), punând bazele învăţământului secularizat
(de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A
înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul
educaţiei.
 În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un
avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul
arhitecturii, cât şi în cel muzical (Wolfgang Amadeus
Mozart).
prof. Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad
 Iosif al II-lea din dinastia de
Habsburg-Lothringen (n. 13
martie 1741; d. 20 februarie
1790) a fost împărat roman
între anii 1765 - 1790. Fiind
cel mai în vârstă fiu al
împărătesei Maria Terezia şi
al soţului acesteia, împăratul
Francisc I, a fost cooptat la
conducerea Ţărilor Ereditare
Habsburgice după moartea
tatălui său în anul 1765.
Coregenţa a încetat de-abia
la moartea mamei sale, în
anul 1780.
 În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa,
Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda
voinţei acesteia, prima împărţire a Poloniei, în anul 1772.
În 1773 a obţinut Bucovina de la Înalta Poartă.
 A vizitat în mai multe rânduri Banatul şi Transilvania,
primind cu solicitudine petiţiile oamenilor şi intrând de
aceea în conştiinţa colectivă ca "bunul împărat". Hotelul
"Împăratul Romanilor" din Sibiu a fost astfel denumit în
amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele
comunelor învecinate Salva, Romuli, Parva şi Nepos, în
urma exlamaţiei "Vă salut mici urmaşi (nepoţi) ai
romanilor" (în lb. lat.: "Salva Romuli parva nepos").
 În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost
adeptul iluminismului, secularizând averile Bisericii
Catolice, însă sprijinind emanciparea celorlalte culte.
 A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din
piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din
Braşov şi în special din Mărginimea Sibiului.
 Leopold II ( Peter Leopold
Joseph) din dinastia de
Habsburg-Lothringen, (n. 5 mai
1747, Viena; d. 1 martie 1792,
Viena)
 a fost împărat roman între anii
1790 şi 1792 şi mare duce de
Toscana.
 A fost fiul împărătesei Maria
Terezia şi al împăratului
Francisc Ştefan de Lorena, frate
cu Iosif al II lea.
 Leopold al II lea a fost unul
dintre "monarhii luminaţi".
 Mare duce de Toscana
 Timp de 25 de ani a fost mare duce al Toscanei şi a locuit la Florenţa, în
timp ce fratele său, Iosif al II-lea era împărat roman, la Viena. În perioada
cît şi-a exercitat atribuţiile de suveran al Toscanei, aceasta a cunoscut o
mare înflorire economică şi socială, datorată reformelor judicioase pe care
le-a impus. A înlăturat restricţiile impuse locuitorilor ducatului de către
predecesorii săi din familia Medici. Cea mai importantă reformă, cu
adevarat remarcabilă pentru acel timp, a fost abolirea pedepsei cu moartea
în 1786.
 Împărat roman
 În anul 1790 pleacă la Viena, pentru a ocupa tronul fratelui său, decedat
fără moştenitori. Scurta sa domnie a fost frământată de rivalităţile dintre
marile puteri ale Europei şi de agitaţiile politice din provinciile vastului său
imperiu. A trăit epoca de tulburărilor revoluţionare din Franţa, unde
printre mulţi alţii şi-a pierdut viaţa sora sa, regina Maria-Antoaneta, soţia
regelui Ludovic al XVI-lea. Referitor la Revoluţia franceză, a facut un apel
către capetele încoronate din Europa de a lua măsuri împotriva
evenimentelor care "compromit onoarea tuturor suveranilor şi securitatea
tuturor guvernelor".
 A fost căsătorit cu Maria-Luisa a Spaniei. A avut 16 copii, dintre care cei
mai cunoscuţi sunt:
 Francisc, viitor împărat roman, ulterior primul împărat ereditar al Austriei
 Karl, arhiduce al Austriei, duce de Teschen, care a îmbrăţişat cariera
militară
 A murit subit, dupa doar 2 ani de domnie ca împărat, fiind înmormântat în
Cripta Imperială din Viena.
 Prusia a fost un stat situat pe teritoriul de
astăzi al Poloniei de NV şi Germaniei de E.
Ultima capitală a Prusiei a fost la Berlin. În
anii de prosperitate a fost una din cele mai
mari puteri ale Europei. De asemenea a
cunoscut cea mai mare dezvoltare
tehnologică din Europa acelei vremi. Prusia
devine independentă din secolul XVII până
in 1871 când se creează Imperiul German.
 Numele de Prusia vine de la vechii prusaci, un neam
baltic înrudit cu lituanienii şi letonii. Vechea Prusie a fost
cucerită şi germanizată de Cavalerii Teutoni care au
înfiinţat aici Statul Teuton. Uniunea Brandeburgului cu
Ducatul Prusiei în 1701 a dus la crearea Regatului
Prusiei.
 Pe 18 ianuarie 1701 principele elector Frederick al III-lea
de Brandenburg s-a autoproclamat rege, sub numele
Frederic I. Astfel Regatul Poloniei a pierdut legaturile cu
Ducatul Prusiei. Pentru a nu-l deranja pe Leopold I,
împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic a luat titlul
de Rege în Prusia şi nu Rege al Prusiei. Frederic I a fost
succedat la tron de fiul sau Frederic Wilhelm I,
supranumit "regele soldat", care şi-a concentrat
activităţile spre organizarea armatei, reuşind să creeze o
armată dintre cele mai puternice ale Europei. Despre
aceasta Voltaire avea să spună mai târziu: "În timp ce
unele state au armată, armata prusacă are un stat!".
  Frederic al II-lea, cel Mare [germ.
Friedrich II., der Große sau der Alte Fritz]
(n. 24 ianuarie 1712, Berlin - †d. 17 august
1786, Potsdam, rege al Prusiei (1740-1786),
din dinastia de Hohenzollern. Fiul lui
Frederic Wilhelm I şi al Sophiei Dorothea
von Hannover, fraţii lui au murit ca şi
copii.
 Friedrich a fost crescut de tatăl său
Friedrich Wilhelm I. (regele soldat) într-un
stil autoritar, dur, milităros. Din anul 1730
începe să ducă împreună cu prietenul său
Hans Hermann von Katte o viaţă
diletantă, încercând să scape de sub
controlul tatălui său printr-o încercare de
a fugi în Anglia care eşuează.
Cei doi prieteni sunt arestaţi fiind închişi
în fortăreaţa Küstrin, unde prietenul, în
“COROANA ESTE CA O prezenţa lui Frederic, este executat.
PĂLĂRIE PRIN CARE
TRECE PLOAIA”
 Cucerirea Sileziei (1740–1742) în primul
război profitând de slăbiciunea Austriei .
 In războiul de şapte ani trupele prusace
patrund în Saxonia: prin această
manevră determină vecinii să se unească
împotriva Prusiei într-o alianţă alcătuită
din Austria, Franţa, Rusia; raportul
forţelor era de 1:3 în favoarea aliaţilor,
cu toate acestea i-a invins; iscusinţa sa
strategică i-a determinat pe
contemporani să-l numească Frederic cel
Mare.
Numai războiul de şapte ani (1756-1763) a
costat viaţa a unui milion de oameni,
regiuni întregi fiind depopulate, în acest
context regele este numit monstru de
scriitorul german Thomas Mann.
 In 1772, 1793 si 1795 Prusia participa la dezmembrarea
Poloniei, alaturi de Austria si Rusia.
 A atras atenţia regilor şi principilor europeni asupra Prusiei
prin reformela sale: a interzis interogarea prin schingiuire
(iunie 1740), acordă libertatea religiei, lozinca lui era eu sunt
primul supus statului meu, a contribuit la dezvoltarea
principiilor de drept,
In agricultură in timpul său s-a introdus cultura cartofului,
asanarea mlaştinilor , reforme în educaţia militară şi alcătuirea
unei structuri stabile de funcţionari de stat, fiecare cetăţean
indiferent de obârşie fiind tratat la fel.
Prusacii având în vedere avantajele economice printr-o
repopulare a regatului, prezintă toleranţă faţă emigranţi care
erau de religie sau naţionalitate diferită, mai ales francezii
hughenoti.
 Toţi cetăţenii se pot adresa direct cu scrisori regelui.
 Prusia a fost primul regat în Europa unde s-a introdus
libertatea (cu anumite limitări) presei, ceea ce într-un sistem
feudal era până atunci de neconceput.
“Conducătorul trebuie să-şi repete adesea că este
un simplu om asemenea celui depe urmă
dintre supuşii săi… El nu este decât cel dintâi
dintre slujbaşii statului, ca şi când ar trebui în
orice clipă să dea socoteală cetăţenilor de felul
în care administrează treburile… Chiar dacă ar
avea cea mai mare bunăvoinţă din lume, el tot
poate greşi…Aşadar, şi în guvernare ca în
oricare alt domeniu, trebuie să ne mulţumim
cu ceea ce este mai puţin greşit.”
(Frederic al II-lea, Eseuri despre formele de
guvernământ, 1771)
 MOTTO
 “DUMNEAVOASTRĂ
LUCRAŢI PE
HÂRTIE, CARE
POATE SĂ SUPORTE
TOTUL, DAR EU
LUCREZ CU PIELEA
OMENEASCĂ
IRITABILĂ ŞI
DIFICILĂ”.

ECATERINA a II-a ( cea Mare)

(1762-1796)
-Urmăreşte dezvoltarea economiei,
aplicând principiile liber-
schimbismului;
-Încurajează imigraţia calificată;
-Întăreşte aparatul birocratic pe care
îl ţine sub control;
-Conservă privilegiile nobililor;
-Permite pedepsirea şerbilor, cu
condiţia de a se evita tortura şi
moartea;
-Practică toleranţa religioasă şi ţine
biserica sub controlul statului;
-Susţine dezvoltarea
învăţământului rusesc
(primul Colegiu de Medicină,
reactivează Academia de Ştiinţe,
reformează Academia Militară,
înfiinţează prima şcoală de fete).
 “9. Suveranul este absolut; astfel nu există altă autoritate decât
cea care izvorăşte din persoana lui şi care poate acţiona ca o
forţă proporţională cu întinderea unui asemenea domeniu.
 34. Egalitatea cetăţenilor constă în aceea că toţi trebuie să se
supună aceloraşi legi.”
(Extras din Nakaz-ul Ecaterinei a II-a de 526 de articole, publicat
în 1767)
 “2. Nu numai că este folositor pentru imperiu, dar şi just să fie
păstrate şi să se stabilească distincţiile nobiliare.
 12. Persoana de rang nobil nu poate fi judecată decât de egalii
săi.
 36. Persoana de rang nobil nu va plăti niciun fel de impozite”
( Ecaterina a II-a, Carta Nobilimii, 1785)
 “Gloatele nu trebuie să fie educate spre a nu ajunge să ştie tot
atâtea lucruri ca voi sau ca mine şi să refuse să ne mai dea
ascultare.”
( Ecaterina a II-a, despre educaţie, afirmaţie făcută spre sfârşitul
domniei)