Nr.

1
FIŞĂ – TEST

Citeşte textul de mai jos şi răspunde cerinţelor:

Şi, când pe aproape de miezul nopţii, fata împăratului se preface într-o păsărică şi zboară
nevăzută prin cinci străji. Dar când ajunge pe la străjerul Ochilă, el, sireicanul, mi ţi-o vede şi dă
de ştire lui Păsărilă, zicând:
- Măi, fetişoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgâtie de fată! s-a prefăcut în
păsărică, a zburat ca săgeata pe lângă ceilalţi şi ei habar n-au despre asta. Ei, apoi? Lasă-te în
seama lor dacă vrei să rămâi fără de cap. De-acum, numai noi o putem găsi şi aduce la urma ei.
Taci molcom şi haidem după dânsa. Eu ţi-oi arăta-o pe unde se ascunde, iar tu să mi-o prinzi cum
şi-i meşteşugul şi să-i strâmbi gâtul oleacă, să se înveţe ea de altă dată a mai purta lumea pe
degete.
Şi atunci, odată şi pornesc ei după dânsa, şi nu merg tocmai mult şi Ochilă zice:
- Măi, Păsărilă, iacătă-o, ia! acolo, în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui, pune
mâna pe dânsa şi n-o lăsa!
Păsărilă atunci se lăţeşte cât ce poate, începe a bojbăi prin toate buruienile şi, când să
pună mâna pe dânsa, zbrr! pe vârful unui munte, şi se ascunde după o stâncă.
- Iacătă-oi, măi, acolo, în vârful muntelui, după stânca ceea zise Ochilă.
Păsărilă atunci se înalţă puţin şi începe a cotrobăi pe după stânci; şi când să pună mâna pe
dânsa, zbrr! şi de-acolo şi se duce de se ascunde tocmai după lună.
- Măi, Păsărilă, iacătă-oi! ia! acolo, după lună, zise Ochilă; căci nu pot eu s-o ajung, să-i
dau o scărmănătură bună.
Atunci Păsărilă se deşiră odată şi se înalţă până la lună. Apoi, cuprinzând luna în braţe,
găbuieşte păsărica, mi ţi-o înşfacă de coadă şi cât pe ce să-i sucească gâtul. Ea atunci se preface
în fată şi strigă înspăimântată:
- Dăruieşte-mi viaţa, Păsărilă, că te-oi dărui şi eu cu milă şi cu daruri împărăteşti, aşa să
trăieşti!
- Ba că chiar că erai să ne dăruieşti cu milă şi cu daruri împărăteşti, dacă nu te vedeam
când ai paşlit-o, farmazoană ce eşti! zise Ochilă. Ştiu că am tras o durdură bună căutându-te. Ia,
mai bine hai la culcuş, că se face ziuă acuşi. Ş-apoi, ce-a mai fi a mai fi.
Şi odată mi ţi-o înşfăcă ei, unul de-o mână şi altul de cealaltă şi hai! hai!, hai! în zori de
ziuă ajung la palat, şi trecând cu dânsa printre străji, o silesc să intre în odaia ei, tot cum a ieşit.
(Ion Creangă, Povestea lu Harap-Alb)

1. Transcrie din fragmentul citat doi termeni populari. 0,5p

2. Explică rolul virgulei în secvenţa: ,,- Măi, fetişoara împăratului ne-a tras butucul”. 0,5p
3. Identifică în fragmentul de mai sus două motive literare. 0,5p
4. Selectează un reper spaţial şi unul temporal. 0,5p
5. Precizează cinci mărci ale oralităţii şi ilustrează-le cu exemple din textul dat. 1p
6. Menţionează două elemente fabuloase prezente în text. 1p
7. Realizează, în 6-10 rânduri, o caracterizare a fetei de împărat, pe baza textului citat. 2p
8. Foloseşte fragmentul dat pentru a pune în evidenţă două trăsături specifice basmului cult.
2p
9. Indică, prin exemplificare, tipul naratorului şi al perspectivei narative. 1p
Nr. 2
FIŞĂ – TEST

Citeşte textul de mai jos şi răspunde cerinţelor:

Ochii împărătesei Ilenei, orbiţi de plâns, nu mai vedeau nimic, decât i se părea numai că-n
luciul băii, plină de lacrimile ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii ei, două izvoare
secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben şi lung, despletit în
împrăştiat ca creţii unei mantii de aur, cine-ar fi văzut faţa ei de-o durere mută, săpată parcă cu
dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de
prund.
Dar cum auzi vuietul venirii lui, faţa ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din baie şi
stropi grădina. Ca prin farmec, foile galbene ale aleilor de arbori şi ale straturilor se-nverziră ca
smaraldul. Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit, şi din botezul de lacrimi
luară numele lăcrămioare.
Împărăteasa cea oarbă şi albă umblă încet prin straturi şi culese în poale o mulţime de
lăcrămioare, pe care apoi, aşternându-le lângă baia de aur, făcu un pat de flori.
Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă, amuţită de bucurie, ea nu putu
decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi
ea îl luă de mână şi-i arătă baia de lacrimi.
Luna limpede înflorea ca o faţă de aur pe seninul cel adânc al cerului. În aerul nopţii, Făt-
Frumos îşi spălă, faţa în baia de lacrimi, apoi, învălindu-se în mantaua ce i-o ţesuse din raze de
lună, se culcă să doarmă în patul de flori. Împărăteasa se culcă şi ea lângă el şi visă că Maica
Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte. A doua zi,
deşteptată, ea vedea...”
(Mihai Eminescu, Făt –Frumos din lacrimă)

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor subliniate. 0,5p
2. Construieşte un enunţ cu o expresie/ locuţiune care să conţină cuvântul chip. 1p
3. Prezintă rolul punctelor de suspensie din ultimul enunţ al textului. 1p
4. Selectează un reper spaţial şi unul temporal. 0,5p
5. Identifică două trăsături ale basmului cult, prezente în textul citat. 2p
6. Menţionează două motive literare ale basmului cult, prezente în textul dar. 0,5p
7. Selectează două figuri de stil diferite din fragmentul citat. 0,5p
8. Indică, prin exemplificare, tipul naratorului şi al perspectivei narative în fragmentul citat.
1p
9. Realizează, în 6-10 rânduri, o caracterizare a personajului feminin pe baza textului citat. 2p