Ioan Slavici este un prozator din Epoca Marilor Claisici, membru al societatii

Junimea. El a scris 2 romane, nuvele si basme. El este considerat autorul nuvelei

realist psihologice in literatura romana. Opera sa are un caracter moralizator si
prezinta realitatea satului transilvanean cu personaje puternice si complex
caracterizate.

Opera literara "Moara cu noroc" este o nuvela publicata in anul 1881, in volumul
"Novele din popor". Opera apare intr-o perioada in care literatura romana cunoaste
o dezvoltare fara precedent, societatea Junimea unind toti marii scriitori ai
vremii. Opera apartine realismului prin: fapte verosimile, obiectivitatea nararii,
simetria incipit-final, tipologia personajelor.

O prima trasatura specifica realismului este fixarea actiunii in timp si spatiu,

lucru ce da impresia de verosimil /(ajuta la evidentierea faptelor verosimile).
Actiunea este plasata la hanul "Moara cu Noroc" aflat langa o moara parasita, la o
rascruce de drumuri, lanta "Ineu", targ de langa satul Fundureni. In fata hanului
se afla 5 cruci, fapt ce simbolizeaza un topos blestemat, destinul fatidic al
personajului. Timpul are 2 dimensiuni: una reala (secolul 19) si una mitica (de la
Sf. Gheorghe la Pastele anului urmator).

O a doua trasatura specifica este perspectiva narativa obiectiva, faptele se

relateaza la persoana a III-a de catre un narator extradiegetic, auctorial. El isi
asuma rolul unui regizor in raport cu universul fictional, este omniscient,
omniprezent, focalizarea este neutra. El patrunde in gandurile personajelor si
dezvaluie framantarea acestora prin intermediul mijloacelor specifice prozei
psihologice: introspectia, monologul interior.

Tema este consecinta nefasta a dorintei de inavutire ce provoaca dezumanizarea

personajului, dorinta de a urca pe scara sociala, dublata de tema familiei in
contextul societatii ardelenesti de la inceputul secolului al XIX - lea

O prima scena semnificativa pentru tema este sosirea la han a lui Lica Samadaul,
seful porcarilor din zona, ilustrativa pentru primele semne ale transformarii
psihologice si morale ale protagonistului. Scena se aseamana unui interogatoriu
condus de Lica, acesta ii cere sa ii raporteze tot ceea ce se intampla la han, dar
nimeni in afara de acesta sa nu auda. Lica repeta interogatia "Ai inteles?" si
pleaca de la han, nu ii lasa lui Ghita prilej la replica. Plecarea lui Lica aduce
primele momente de nesinceritate, devine morocanos, se gandeste la castigul rapid,
devine un subordonat al lui Lica, vrea sa intre in cardasie cu acesta, ajunge sa
regrete ca are nevasta si copii ("prea putin imi pasa"). El refuza sa dea
amananunte despre afacerile cu Lica si se indeparteaza incet dar sigur de familie.
Scena anticipeaza conflictele centrale ale textului, atat cel interior pe care il
traieste Ghita dar si cel exterior intre Ghita si Lica.

O a doua scena specifica este cea in care Ghita o ucide pe Ana cu un motiv ridicol:
"Stiu ca nu mai pot trai, dar nici pe tine nu te pot lasa vie in urma mea". Ghita
pleaca la Ineu pentru a anunta jandarmul ca il poate prinde pe Lica la han cu banii
insumati asupra lui. O abandoneaza pe Ana in bratele Samadaului fara sa-i dezvaluie
planurile, fapt ce o determina pe Ana sa-l dispretuiasca si sa il numeasca "muiere
in haine barbatesti". Cand Ghita il vede pe Lica plecand, intelege ca a pierdut
onoarea familiei, o ucide pe Ana, dialogul cu aceasta ilustrand apogeul
dezumanizarii, dar si faptul ca Dumnezeu nu i-a dat gandul bun la momentul
potrivit. In acelasi moment, la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita
miseleste in ceafa (simbolizand caracterul lor de raufacatori), iar dupa ce dadu
foc la han, Lica, urmarit de Pintea, se sinucide lovindu-se cu capul de un stejar.

Un prim element de compozitie important este simetria incipit-final: opera incepe

si se termina cu vorbele batranei soacre a lui Ghita, fiind un simbol al
intelepciunii in mentalitatea populara, folosind tehnica punctului de vedere.
Ghita, un cizmar sarac, nemultumit de conditia sa, vrea sa ia in arenda hanul
"Moara cu Noroc", vorbele batranei anuntand desfasurarea ulterioara a actiunii:
"Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca vine vorba, nu bogatia ci linistea
colibei tale te face fericit". Finalul prezinta
observatia batranei care priveste ruinele hanului, arunca peste viata celor doi
soti mana destinului: "Simteam eu ca n-o sa fie bine. Asa le-a fost data".

Un alt element de compozitie este titlul, o antifraza, o ironie, prefigureaza

finalul tragic, ilustrand contrariul norocului sperat la inceput. "Moara cu Noroc"
este un han construit langa o veche moara, la cativa pasi de raulet, un spatiu
malefic care macina destine. Titlul anticipeaza tema operei, aflat in stransa
legatura cu intreg continutul textului. Denumeste spatiul in care se indeplineste
destinul personajelor care au incalcat norma morala, locul fiind purificat prin
foc.

In concluzie, opera "Moara cu Noroc" scrisa de Ioan Slavici este o nuvela realist-
psihologica si prezinta un model al dezumanizarii in urma goanei dupa bani.