Moara cu noroc- de Ioan Slavici

I.Eseu despre particularitatile nuvelei:

Context:

Scriitor afirmat la sf sec L XIX lea, Ioan Slavici este un adept al realismului clasic.
Publicat in volumul de debut „ Novele din popor”, nuvela realista, de natura
psihologica, „Moara cu noroc” devine reprezentativa pentru viziunea
moralizatoare a lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean.

1.Evidentierea a doua trasaturi ale nuvelei

Nuvela psihlogica
Nuvela realista

Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza , cu fir narativ central
si cu conflict concentrat.

Personajele sunt putine si scot in evidenta evolutia personajului principal, puternic

individualizat.

Moara cu noroc este o nuvele psihologica deoarece:

- infatiseaza framantarile de constiinta ale personajului principal
- analiza se realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog interior,
stil indirect liber, scene dialogate, insotite de gestica si mimica

Analiza psihologica este pusa in slujba unei teze morale: goana dupa inavutire cu
orice pret distruge echilibrul interior si linistea familiei.
Moara cu noroc este o nuvela realista prin :
- tema familiei si a dorintei de inavutire
- obiectivitatea perspectivei narative
- personaje tipice pentru o categorie sociala ( Ghita –carciumarul dornic de
imbogatire, Pintea – jandarm, Lica – samadau si talhar)
- analiza psihologica,
- verosimilitatea
- prezentarea veridica a societatii ardelenesti din a doua jum a sec al XIX lea
- tehnica detaliului semnificativ in descriere
- portretizare ( Lica Samadau)

1
O trasatura a realismului este perspectiva narativa obiectiva. Intamplarile sunt
relatate la pers a IIIa, de catre un narator omniprezent si omniscient.
Planul naratorului si cel al personajelor se intrepatrund prin utilizarea unui stil
indirect liber ( „ Ana isi calca pe inima si se dete la joc...La urma urmelor, de ce sa
nu joace?”).
Pe langa perspectiva narativa obiectiva apare si tehnica punctului de vedere in
interventiile simetrice ale batranei, din incipitul si finalul nuvelei.
Soacra afirma la inceput : „ Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba,
nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”) iar la sfarsit, atribuie intamplarile
tragice destinului necrutator: „ asa le-a fost data...”. Cele doua afirmatii constituie
tezele morale ale nuvelei.

2. Prezentarea subiectului prin raportarea la tema

2
Nuvela are ca tema consecintele nefaste si dezumanizante ale dorintei de
imbogatire, in momentul patrunderii relatiilor capitaliste in satul transilvanean.

Tema poate fi privita din perspectiva

- sociala: incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social,din cizmar sa devina
carciumar
- moralizatoare: consecintele nefaste ale dorintei de a avea bani
- psihologica: conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de imbogatire, isi
pierde increderea in sine si in familie
Spatiul si timpul sunt precizate in nuvela realista.
Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri, izolata.
Descrierea initiala a locurilor anticipeaza deznodamantul tragic : „ locuri rele”,
„ cinci cruci stau inaintea morii”.
Actiunea se petrece pe parcursul unui an, intre doua repere cu valoare religioasa :
de la Sf Gheorghe pana la Pastele din anul urmator, cand apa si focul purifica locul.

Nuvela este alcatuita din 17 capitole si are un subiect centrat.

In expozitiune, se fixeaza cadrul actiunii. Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga banu multi si repede.
Afacerile merg bine un timp iar semnele bunastarii apar, scena numararii banilor
sambata seara, fiind sugestiva.
Intriga este constituita prin aparitia lui Lica Samadau, seful porcarilor si al
turmelor de porci. Se declanseaza conflictul interior a lui Ghita si tulburarea
familiei. Lica ii cere sa-i spuna cine trece pe la carciuma si astfel Ghita realizeaza ca
nu poate ramane la moara fara acordul Samadaului.
Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva Samadaului: cumpara doua
pistoale, face rost de doi caini si angajeaza o sluga, „ un ungur inalt ca un brad”.
Desfasurarea actiunii infatiseaza instrainarea carciumarului fata de familie si
dezumanizarea provocata de dorinat de imbogatire prin complicitatea cu Lica.
Generozitatea Samadaului il ajuta pe Ghita sa prospere ins astfel isi pierde
increderea in sine, devenibd mohorat, interiorizat, violent, se poarta brutal cu Ana
si cu copiii. L aun moment dat, regreta chiar ca are familie. Dornic de avere, se
indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri, primind bani
obtinuti din jaf si crime.
Ghita isi pierde imaginea de om cinstit pe care o avea in fata oamenilor.
Framantarile si neputinta de a iesi din intelegerea cu Lica alterneaza cu momentele
de sinceritate in care cere iertare sotiei. Se aliaza cu Pintea, jandarmul, pentru a-l
3
da in vileag pe Lica, dar nu este cinstit nici fata de Pintea, pentru ca doreste sa
pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri murdare.
Punctul culminant ilustraza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatoarae Pastelui, Ghita
isi arunca sotia in bratele Samadaului, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el
merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani furati. Dezguststa de
lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica, spunand ca el e „om”, pe cand Ghita
„ nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”.
Deznodamantul este tragic. Ghita o ucide pe Ana pentru ca l-a inselat si el este la
randul lui omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Un incediu provocat de oamnenii lui
Lica mistuie carciuma. Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac.
Nuvela are un final moralizator, fiecare personaj primind ceea ce i se cuvine.
Pesonajele care
supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiinte morale si inocente.
Titlul nuvelei este unul ironic, Moara cu noroc, ajunge sa fie mai degraba o Moara
cu ghinion, care aduce nenorocire, deoarece castigurile obtinute aici sunt doar din
nelegiuiri.

3. Analiza a doua componente de structura si limbaj

4
Conflictul central, conflictul interior al personajului principal al nuvelei psihologice
este unul moral, psihologic.
Ghita, personaj principal, oscileaza intre dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o
parte si dorinta de a se imbogati, pe de alta parte.
Conflictul exterior consta in confruntarea dintre Ghita si Lica Samadau. Ghita se
simte vulnerabil fata de Lica deoarece are familie si tine la imaginea de om cinstit
in fata lumii. Fiind obisnuit cu independenta, Ghita se vede constrans sa accepte
colaborarea cu lica, ceea ce ii va afecta grav echilibrul interior.
Accentul NU cade pe actul povestirii ci pe constructia personajelor, care par sa aiba
un destin prestabilit.
Ghita, personaj principal, este cel mai bine conturat, un personaj „rotund”, care
traieste procesul dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Destinul lui este
consecinta nefasta a dorintei de inavutire.
Ghita, cizmar sarac dar harnic si cinstit, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc
pentru a se imbogati rapid, pentru a-si deschide un atelier cu zece calfe.
Relatia cu celelalte personaje ii nuanteaza evolutia. Declinul moral apare o data cu
venirea lui Lica Samadau la Moara cu noroc, care se foloseste de patima lui Ghita
pentru bani si il subordoneaza.

Modalitatile de caracterizare redau complexitatea personajului principal.

Framantarile si transformarile interioare sunt urmarite prin tehnicile analizei
psihologice:
- notarea gesturilor de catre narator ( „ursuz, nu mai zambea ca inainte, ci radea
cu hohot...”)
- monologul interior ( „Ei! Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat Dumnezeu!...)
- stilul indirect liber
Modificarile comportamentale si afective sunt percepute de Ana, din a carei
perspectiva naratorul realizeaza caracterizarea directa a barbatului : „simtea ca de
catva timp barbatul ei s-a schimbat”.
Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter: „ – Lica, tu
trebuie sa intelegi ca oameni ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni
nepretuiti”.
Prin transformarile interioare ale Anei, scriitorul realizeaza o fina analiza a
psihologiei feminine. La inceput, o femeie devotata caminului, protejata de mama
si sot, reprezentand idealul de feminitate ( „ Ana era tanara si frumoasa, era
frageda si subtirica”) este impinsa in bratele Samadaului si apoi ucisa de Ghita,
fiindca l-a inselat.
5
Lica ramane pe tot parcursul un „ om rau si primejdios”, este necrutator cu
tradatorii, generos cu aceia care il sprijina in afacerile necurate, hotarat si crud.
Trasaturile personajelor se desprind din:
-fapte
-gesturi
- din relatiile care se stabilesc intre acestea ( caracterizare indirecta).
Naratorul realizeaza portrete sugestive, iar detaliile fizice releva trasaturi morale
sau statul social.
Stilul nuvelei este unul sobru, concis.
Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice : limbaj
regional, ardelenesc, limbaj popular, oralitate.
Concluzie
„ Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvele realista prin
- tema
- tipologia personajelo
- stil
si o nuvela psihologica, pentru ca urmareste conflictul interior, framantarile in
planul constiintei personajelor.
Observarea este una minutioasa, detaliata si serveste unor psihologii complexe.

II.Eseu despre particularitatile de constructie a personajului principal

Caracterizarea lui Ghita

Context:
6
Scriitor afirmat la sf sec L XIX lea, Ioan Slavici este un adept al realismului clasic.
Publicat in volumul de debut „ Novele din popor”, nuvela realista, de natura
psihologica, „Moara cu noroc” devine reprezentativa pentru viziunea
moralizatoare a lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean.
Nuvela are ca tema consecintele nefaste si dezumanizante aledorintei de
imbogatire iar personajele reprezinta ” acel amestec de bine si rau ce se afla in
oamenii adevarati”( G Calinescu).

1. Precizarea statutului social, psihologic, moral al personajului

Ghita este cel mai bine conturat personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj
„ rotund”, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de inavutire.
Personajul este tipic pentru o categorie sociala ( Ghita este tipul carciumarului
interesat de bani) cu trasaturi conditionate de mediu si o evolutie care il
individualizeaza.
Dezumanizarea personajului este urmarita prin analiza psihologica.
Personajul oscileaza intre cele doua valori: familia si banii, evolutia sa fiind
anticipata de dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacra si Ghita : soacra este
adepta valorilor traditionale iar Ghita doreste bunastarea materiala.
Ghita, cizmar saraca, dar harnic, bland si cumsecade, sot iubitor , ia in arenda
carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, pentru a-si deschide un
atelier cu zece calfe.
Atata timp cat este un om de actiune, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma
aduce profit si familia traieste in armonie. Dupa venirea la carciuma a lui Lica, „ om
rau si primejdios”, Ghita se instraineaza de familie si se dezumanizeza treptat. Bun
cunoscator de oameni, Lica se foloseste de slabiciune carciumarului pentru bani si
il atrage in afaceri necurate, stivindu-i personalitatea si indepartandu-l de familie.

2. Evidentierea a doua trasaturi ale personajului

Nuvele psihologica prezinta dezumanizarea personajului generata de lacomie,

manifestata prin instrainarea de familie, minciuna, razbunare, gelozie, crima.
Ghita isi pierdea linistea sufleteasaca si a familiei pentru o „ fericire” iluzorie.
O data cu venirea lui Lica la carciuma, incepe instrainarea lui Ghita de familie.
7
Desi intelege ca Lica prezinta un pericol pentru familia sa, Ghita este lacom si nu se
poate sustrage ispitei castigului, mai ales ca intelege ca nu poate ramane la Moara
cu noroc fara acordul Samadaului.
Pentru a-si proteja familia, Ghita isi ia toate masurile de aparare: cumpara doua
pistoale, isi ia doi caini si o sluga, pe Marti.
Ghita devine interiorizat, mohorat, violent, se poarta brutal cu Ana si cu copiii,
devine las, fricos si subordonat Samadaului.
Desi devine tot mai bogat datorita generozitatii Samadaului, Ghita isi pierde
increderea in sine.
Lica incearca sa-i distruga imaginea de om cinstit in fata lumii.
Axa vietii morale a lui Ghita este distrusa treptat: pierde pe rand increderea
celorlalti, a Anei si increderea in sine.
De rusinea lumii, de dragul sotiei si a copiilor, se gandeste sa plece de la Moara cu
noroc. Incepe sa colaboreze cu Pintea, jandarmul, dar nu este sincer nici fata de
acesta.
Dezumanizarea lui Ghita il conduce pe ultima trapta a degradarii morale, cand, de
Paste, orbit de furie, isi arunca sotia in bratele Samadaului.
Ana, dezgustata de lasitatea sotului, intr-un gest de razbunare, se daruieste
Samadaului. Dandu-si seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana, scena
reprezentand dezumanizarea carciumarului prin tehnicile analizei psihologice.
Naratorul noteaza mimica si gesturile lui Ghita, care ii tradeaza incordarea:
„...galben la fata ca si cand i-ar fi secat sangele in vine..”.
Ana, simbol al frumisetii feminine, al dragostei de viata, il implora: „ Nu vreau sa
mor, Ghita! Nu vreau sa mor!”

Ucigand-o pe Ana, Ghita se plaseaza pe pozitia de forta in relatia calau- victima,

drept razbunare ca nu s- a putut pozitiona altfel fata de Lica.

3. Analiza a doua componente de structura si limbaj semnificative pentru

constructia pesonajului

Nuvela psihologica „ Moara cu noroc” de Ioan Slavici are drept conflict central,
conflictul interior al personajului principal, Ghita.a Acesta oscileaza intre dorinat de

8
a ramane un om cinstit, pe de o parte si de a se imbogati, alaturi de Lica, pe de alta
parte.
Conflictul interior se reflecta in plan exterior in confruntarea dintre Ghita si Lica
Samadaul.

Modalitati de caracterizarea in nuvela realista pun in evidenta complexitatea si

transformarea personajului principal, ata prin procedee de caracterizare directa,
cat mai ales prin mijloace de investigatie psihologica:
-scenele dialogate,
-monologul interior,
-stilul indirect liber,
-notatia gesticii si a mimicii, tonul vocii.
Naratorul omniscient, obiectiv, realizeaza personajului un portret moral, prin
caracterizarea directa(„ era un om cu minte”), dar si indirecta prin notarea
gesturilor, reactiilor, gandurilor, in stil indirect liber.
Portretul fizic a lui Ghita este redus la cateva detalii: la inceput „ inalt si spatos”,
pentru ca apoi trasaturile carciumarului sa reflecta framantarile sale.
Ghita este caracterizat direct de celelalte personaje. Lica isi da seama ca Ghita
este un om de nadejde, Ana ii cedeaza lui Lica pentru ca e „ om” iar Ghita „ nu e
decat o muiere imbracata in straie barbatesti”.
Framantarile si transformarile sale sunt urmarite prin tehnicile analizei
psihologice: notarea gesturilor de catre narator, monologul interior si stilul
indirect.
Raportat la destinul carciumarului, titlul este unul ironic, Moara cu noroc fiind o
Moara cu ghinion, care aduce nenorocire, deoarece castigurile obtinute aici
ascund nelegiuiri si crime.
Perspectiva narativa este obiectiva. Intamplarile din nuvela sunt relatate la
persoana a III a, din perspectiva unui narator omiscient si omniprezent care
apeleaza la stilul liber indirect pentru a reda gandurile personajului.
Stilul nuvelei este sobru, concis.
Limbajul naratorului si al personajelor verifica aceleasi registre stilistice: limbaj
regional, arde;lenesc, limbaj poular, oralitate.
Cele doua afirmatii ale soacrei lui Ghita, din incipitul si finalul nuvelei si anume:
„ Omul sa fie multumit cu saracia lui, caci, daca-i vorba, nu bogatia ci linistea colibei
tale te face fericit” si „ asa le-a fost data!...” reprezinta tezele morale ale nuvelei.

Concluzie:
9
„ Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista, psihologica, pentru ca
urmareste efectele dorintei de imbogatire, framantarile personajelor in planul
constiintei, conflictul interior al ptotaginistului. Maiestria lui Ioan Slavici consta in
finetea analizei psihologice care sustine o teza morala: goana dupa inavutire cu
orice pret distruge echilibrul interior si linistea familiei.

III. Eseu despre relatia dintre doua personaje dintr-o nuvela

Context:
Scriitor afirmat la sf sec L XIX lea, Ioan Slavici este un adept al realismului clasic.
Publicat in volumul de debut „ Novele din popor”, nuvela realista, de natura
psihologica, „Moara cu noroc” devine reprezentativa pentru viziunea
moralizatoare a lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean.

10
Nuvela are ca tema consecintele nefaste si dezumanizante aledorintei de
imbogatire iar personajele reprezinta ” acel amestec de bine si rau ce se afla in
oamenii adevarati”( G Calinescu).
Legatura dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul, seful porcarilor se afla sub
semnul patimii banilor, dar si al raportului de forte care il avantajeaza pe Lica,
Amandoi sunt personaje puternice, insa Lica este mai abil decat Ghita si lipsit de
scrupule iar Ghita devine o victima sub influenat nefasta a lui Lica.

1. Prezentarea statului social, psihologic, moral al fiecaruia dintre personaje

Ghita este cel mai conturat personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj
„ rotund”, memorabil, ala carui destin ilustraeza consecintele nefaste ale dorintei
de imbogatire.
Statutul initial a lui Ghita este reliefat in prima scena a nuvelei. Ghita locuieste cu
Ana, cu copilu lor si cu soacra intr-un sat cu oameni saraci. Cei trei au un trai
modest, Ghita fiind cizmar.
Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa-si schimbe statutul
social. De aceea, el ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, ca sa agoniseasca
bani pentru as- deschide un atelier cu zece calfe.
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei dar si
echilibrul interior al lui Ghita.
Lica este construit din lumini si umbre: samadau si talhar, necrutator cu tradatorii
dar generos cu aceia care il sprijina in afaceri, hoatarat si crud.
Lica este un personaj tipic, naratorul il include in categoria pastorilor de porci.
Lica este individualizat printr-un portret fizic, in care naratorul evidentiaza
trasaturile morale:asprimea, rautatea.

2. Evidentierea prin doua secvente comentate, a modului in care evolueaza

relatia dintre cele doua personaje

La putin timp dupa ce Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc si

agoniseste ceva bani, apare Lica pentru a-si impune regulile. Lica se
autocaracterizeaza: „ Eu sunt Lica Samadaul.... Eu voiesc sa stiu totdeauna cine
umbla pe drum, cine trece pe aici...”).
Dupa sosirea lui Lica la carciuma incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de
familie.
11
Desi intelege ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familie, Ghita nu se poate
sustrage ispitei castigului, mai ales ca este constient ca nu poate ramane la
carciuma fara acordul lui Lica.
Ghita isi ia toate masurile de precautie pentru protejarea familiei: isi cumpara doua
pistoale, doi caini si isi ia o sluja, pe Marti.
Scena confruntarii din capitolul al V lea reprezinta doua caractere tari. Lica a re o
atitudine de stapan asupra vietii tuturor iar Ghita incearca sa castige un statut cat
mai demn in fata lui Lica.
Analiza psihologica releva incordarea si hotararea celor doi. Banii sunt slabiciunea
carciumarului, iar Lica se foloseste de acest lucru. Lica distruge treptat imaginea de
om cinstit a lui Ghita in fata lumii. Astfel, Ghita se trezeste fara sa-si dea seama
implicat in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei.Este retinut de jandarmi si
i se da drumul numai pe „ chezasie”. Pierde respectul si increderea oamneilor si se
tema ca din acauza faptelor sale, familia ar avea de suferit. La proces jura stramb si
devine astfel complicele lui Lica.
De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece
de la Moara cu noroc.
Cand carciumarul spune ca vrea sa plece, Lica nu-l lasa sa plece, pentru ca stie ca se
teme de el si il va folosi ca sa schimbe banii furati.
O alta scena semnificativa pentru destinele celor doua personaje este duminica de
Paste, cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale. Orbit de furie si
dispus sa se razbune, o arunca pe Ana, sotia sa, in bratele lui Lica. Dezgustat de
lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica pentru ca el este „ om”, in timp ce
despre Ghita crede ca „ nu e decat o muiere imbracata in straie barbatesti”.
Lica are o influenta negativa asupra tuturor destinelor celor din preajma sa. El il
aduce pe Ghita in situatia de a-si ucide sotia, din ordinul lui Ghita este impuscat,
carciuma incendiata. Sfarsitul lui Lica este pe masura faptelor sale, moare,
zdrobindu-si capul de un copac.
Puternic si orgolios, Lica este un personaj remarcabil prin vitalitate si forta. Cand
este obligat sa-si asume esecul, prefera sa-si ia viata.

Finalul pune in evidenta antiteza caracter slab- caracter tare. Ghita este ucis,
devenind o victima air Lica alege sa ase sinucida, pentru a nu deveni victima.

3. Analiza a doua componente de structura si limbaj, semnificative pentru

analiza relatiei dintre cele doua personaje

12
Nuvela psihologica „ Moara cu noroc” de Ioan Slavici are drept conflict central,
conflictul interior al personajului principal, Ghita.a Acesta oscileaza intre dorinat de
a ramane un om cinstit, pe de o parte si de a se imbogati, alaturi de Lica, pe de alta
parte.
Conflictul interior se reflecta in plan exterior in confruntarea dintre Ghita si Lica
Samadaul.

Modalitati de caracterizarea in nuvela realista pun in evidenta complexitatea si

transformarea personajului principal, atat prin procedee de caracterizare directa,
cat mai ales prin mijloace de investigatie psihologica:
-scenele dialogate,
-monologul interior,
-stilul indirect liber,
-notatia gesticii si a mimicii, tonul vocii.
Naratorul omniscient, obiectiv, realizeaza personajului un portret moral, prin
caracterizarea directa(„ era un om cu minte”), dar si indirecta prin notarea
gesturilor, reactiilor, gandurilor, in stil indirect liber.
Portretul fizic a lui Ghita este redus la cateva detalii: la inceput „ inalt si spatos”,
pentru ca apoi trasaturile carciumarului sa reflecta framantarile sale.
Ghita este caracterizat direct de celelalte personaje. Lica isi da seama ca Ghita
este un om de nadejde, Ana ii cedeaza lui Lica pentru ca e „ om” iar Ghita „ nu e
decat o muiere imbracata in straie barbatesti”.
Framantarile si transformarile sale sunt urmarite prin tehnicile analizei
psihologice: notare agesturilor de catre narator, monologul interior si stilul
indirect. Modificarile comporatmentale si afective ale lui Ghita sunt percepute de
Ana, din a carei perspectiva, naratorul realizaeaza o caracterizare directa a
barbatului” simtea ca de catva timp, barbatul ei s-a schimbat”.
Dialogul este reprezentativ pentru ilustraea unor trasaturi de caracter: „ Lica, tu
trebuie sa intelegi ca oameni ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni
nepretuiti”.
Ghita este caracterizat in mod direct si de Lica: „ Tu esti om, Ghita, om cu multa ura
in sufletul tau, si esti om cu minte[...] Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu
alaturea cu un om ca tine”.
Bun cunoscator de oameni, Lica stie cum sa se foloseasca de slabiciunile celorlalti.
Astfel, se foloseste de patima lui Ghita pentru bani si il atrage in afaceri necurate,
ca apoi sa-i anuleze personalitatea. In mod direct il caracterizeaza si Ana, care

13
intuieste ca este un „ om rau si primejdios”. Insa pIntea il caracterizeaza cel mai
exact: „ El are o slabiciune, una singura: sa faca, sa laude, sa tie lumea de frica...”
Titlul nuvelei este unul ironic: daca la inceput , cand ia in arenda carciuma era cu
noroc, pentru ca „ sporul era dat de la Dumnezeu, din castig facut cu bine”,
deznodamantul arata ca moara este una cu ghinion, care aduce nenorocirea,
deoarece castigurile erau acum facute din nelegiuri si crime.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu
valoare religioasa: De la Sf Gheorghe pana la Pastele anului viitor, cad apa si focul
purifica locul.
Stilul nuvelei este sobru, concis.
Limbajul naratorului si al personajelor verifica aceleasi registre stilistice: limbaj
regional, ardelenesc, limbaj poular, oralitate.
Cele doua afirmatii ale soacrei lui Ghita, din incipitul si finalul nuvelei si anume:
„ Omul sa fie multumit cu saracia lui, caci, daca-i vorba, nu bogatia ci linistea colibei
tale te face fericit” si „ asa le-a fost data!...” reprezinta tezele morale ale nuvelei.

Concluzie:
„ Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista, psihologica, pentru ca
urmareste efectele dorintei de imbogatire, fraamantarile personajelor in planul
constiintei, conflictul interior al ptotaginistului. Maiestria lui Ioan Slavici consta in
finetea analizei psihologice care sustine o teza morala: goana dupa inavutire cu
orice pret distruge echilibrul interior si linistea familiei.

14