Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – de Camil Petrescu

I. Eseu despre particularitatile unui roman psihologic studiat

Context:

Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil

Petrescu apartine literaturii autenticitatii. La Camil Petrescu, ca si la Proust:
"timpul este subiectiv, iar romanul inseamna experienta interioara".

Camil Petrescu ilustreaza estetica autenticitatii in numeroase studii toretice:

„De ce nu avem roman?”, „Noua structura si opera lui Proust” si in romanele
„ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (1930) si „ Patul lui
Procust”, 1933.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman
interbelic, modern, subiectiv și de analiză psihologică, publicat în anul 1930.
Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul
sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin
conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește
tragismul unui război absurd.

1. Evidentierea a doua trasaturi ale textului , ilustrative pentru specia

literara

Camil Petrescu respinge romanul de tip traditional si teoretizeaza romanul

modern, de tip proustian, considerand ca relatarea naratorului omniscient duce
la confuzia de a considera drept realitate o „propunere de realitate”.
Pentru evitarea acestei confuzii, Camil Petrescu formuleaza estetica
autenticitatii, in conferinta din 1953, „ Noua structura si opera lui Marcel
Proust” : „ Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mele, ceea ce gandesc eu...[...] Eu nu pot vorbi onest decat la
persoana intai”.
„ Ultima noapte de dragoste, inataia noapte de razboi” este un roman
modern, psihologic, de tip subiectiv, care ilustreaza afirmatiile pe care Camil
Petrescu le face in conferinta citata mai sus.
Caracteristicile romanului:
- Unicitatea perspectivei narative
- Timpul prezent si subiectiv
- Timpul psihologic care se substituie timpului cronologic

1
 - Fluxul constiintei
- Memoria afectiva ( involuntara)
- Naratiunea la persoana intai
- Luciditatea (auto)analizei
- Anticalofilismul
- Autenticitatea trairii.
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Stefana Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale:
iubirea si razboiul.

2. Prezentarea subiectului textului, prin raportare la tema

Textul este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica atat temele
romanului cat si cele doua experiente fundamentale traite de protagonist:
iubirea si razboiul.
Prima parte este reprezentata de rememorarea iubirii matrimoniale esuate
dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, fiind in intregime fictionala iar partea a doua ,
sub forma unui jurnal de campanie, urmareste experienta de pe front, in timpul
Primului Razboi Mondial, conferind autenticitate textului.
In incipit este prezentat cadrul spatio-temporal in care se desfasoara actiunea:
„ In primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat,
luasem parte, cu un regiment de infanterie, al fortificarea Vaii Prahovei, intre
Busteni si Predeal”.
Aflat la popota ofiterilor, Stefan Gheorghidiu asista la o discutie despre
dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat
care si-a ucis sotia infidela, a fost achitat la tribunal. Aceast discutie
declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintiri legate de
cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Intocmai ca la Proust, un eveniment exterior ( discutia de la popota)
declanseaza rememorarea unor stari traite intr-un timp trecut.
Proust povesteste evenimentele in mod spontan insa Camil Petrescu prezinta
evenimentele din trecut ordonate in mod cronologic, analizate cu luciditate.
Al doilea capitol „ Diagonalele unui testament” incepe abrupt, prin fraza „Eram
insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma
insala”. Tanarul, pe atunci student la Filosofie, se casatoreste din dragoste cu
Ela, o colega de la Litere.
Iubirea tanarului se naste din admiratie, duiosie dar mai ales din orgoliu, Ela
fiind cea mai frumoasa si populara studenta de la Universitate, iar faptul ca ea
era indragostita de Stefan trezea admiratia si invidia colegilor lui.
2
Dupa casatorie, cei doi indragostiti traiesc modest, dar fericiti. Echilibrul familiei
este tulburat de o mostenire lasata de unchiul lui Stefan, Tache.
Ela se implica puternic in discutiile despre bani, ceea ce lui Stefan ii displace
profund: „ As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare”.
Datorita noului statut social la care are acces datorita banilor, Ela este mult mai
atrasa de viata mondena decat Stefan si incep sa apara problemele in cuplu. Cu
ocazia unei excursii la Odobesti criza matrimoniala se declanseaza, cand Ela
pare sa-i acorde mai multa atentie unui domn G, „ vag avocat”, despre care
autorul narator crede ca ii va deveni amant mai tarziu.
Dupa aceasta excursie, iubirea lor care parea indestructibila, incepe sa fie serios
pusa la indoiala, mai ales de Stefan, urmand o serie de separari si impacari.
Concentrat pe Valea Prahovei, unde asteapta intrarea Romaniei in razboi,
Stefan primeste o scrisoare din partea Elei, in care ii cere sa puna o suma de
bani pe numele ei, in cazul in care el ar deceda pe front. Stefan e convins astfel
ca Ela planuieste divortul pentru a ramane cu domnul G. Din cauza izbucnirii
razboiului, Stefan nu mai poate verifica daca sotia il inseala sau nu.
Razboiul reprezinta cea de-a doua experienta in planul cunoasterii existentiale
si pune in umbra experienta iubirii.
Frontul este reprezentat prin haos, mizerie, masuri absurde, invalmaseala,
dezordine, ordine contradictorii. Din cauza informatiilor eronate, armata
romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane.
Capitolul „ Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” infatiseaza o imagine
apocaliptica. Viata luptatorilor tine de hazard iar eroismul este inlocuit de
spaima de moarte, omul pastrand doar instinctul de supravietuire, asa cum
remarca protagonistul: „ Nu mai e nimic omenesc in noi”. In iuresul colectiv,
individul se pierde.
Ranit si spitalizat, Stefan se intoarce acasa, la Bucuresti, dar se simte detasat de
tot ce il legase de Ela. Hotaraste sa o parasesaca, lasandu-i „ tot trecutul”.
Finalul romanului este unul deschis, lasand loc interpretarilor.

3. Analiza, la alegere, a doua componente de structura si limbaj ale textului

narativ

Spre deosebire de romanele tradaitionale in care conflictul este unul exterior,

in romanul lui Camil Petrescu are loc un conflict interior.
Acest conflict se desfasoara in constiinta personajului narator, Stefan
Gheorghidiu, care traieste sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela.
Motivul pentru care relatia celor doi se destrama consta in implicarea Elei in
lumea mondena, pe care eroul o dispretuieste.
3
Astfel, conflictul interior se produce datorita diferentei dintre aspiratiile lui
Stefan si realitatea lumii inconjuratoare.
Contradictiile dintre lumea ideala, utopica pe care si-o construieste
protagonistul in plan interior si lumea reala ( meschina, vulgara, mercantila)
produc framantari de constiinta, suferinta incertitudinii si sunt supuse
introspectiei si analizei lucide. El crede ca „ singura existenta reala este a ceea
a constiintei”.
Conflictul interior este dublat de unul exterior, al protagonistului cu societatea,
fiind plasat in categoria inadaptatilor social.
Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior.
Filosof, crede ca s-a detasat de lumea exterioara, insa evenimentele exterioare,
filtrate prin mintea sa, ii influenteaza destinul.
Astfel, Ela este prezentata doar din perspectiva lui Stefan Gheorghidiu. De
aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii sale si nu poate stabili
daca e mai degraba superficiala decat spirituala.
Nartorul subiectiv isi analizeaza cu luciditate trairile, starile si sentimentele,
realizand in prima parte a romanului o „ monografie a indoielii” ( C Cepraga)
iar in partea a doua un „ jurnal de campanie”.
Astfel, sunt utilizate tehnicile moderne ale analizei psihologice:
-introspectia,
-autoanaliza lucida(„Ma intreb daca nu-mi fac singur aceasat suferinta”),
-monologul interior, cu notarea starilor fiziologice ( „ mi-era pielea uscata,
capul dur si gol sa poti lovi cu ciocanul in el...”).
Stilul anticalofil („impotriva scrisului frumos”) pentru care opteaza autorul,
sustine autenticitatea limbajului.
Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii ci artificialitatea pe care o produce
exprimare personajelor din romanul traditional. De aceea, asa cum exprima
mai tarziu in „ Patul lui Procust”, pentru un scriitor este importanta experienta
de viata care poate fi transformata in literatura: „ fara ortografie, fara
compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie”.

Concluzie:
„ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman
psihologic modern, reprezentativ pentru estetica autenticitatii si pentru o noua
viziune, demitizata, asupra razboiului.
Prin Stefan Gheorghidiu, autorul impune in literatura romana o noua tipologie,
aceea a intelectualului inadaptat, care aspira spre absolut.

4
 II. Eseu despre particularitatile de constructie a unui personaj principal
dinromanul psihologic

Context:
Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil
Petrescu apartine literaturii autenticitatii. La Camil Petrescu, ca si la Proust:
"timpul este subiectiv, iar romanul inseamna experienta interioara".

Camil Petrescu ilustreaza estetica autenticitatii in numeroase studii toretice:

„De ce nu avem roman?”, „Noua structura si opera lui Proust” si in romanele
„ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (1930) si „ Patul lui
Procust”, 1933.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman interbelic,
modern, subiectiv și de analiză psihologică, publicat în anul 1930.
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, care trece prin doua experiente fundamentale in acelasi timp: iubire
si razboiul.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, corespunzatoare
experientelor traversate de aceeasi constiinta.

1. Statutul social, psihologic, moral al personajului ales

Personajul principal Stefan Gheorghidiu reprezinat tipul intelectualului lucid,

inadaptatul superior, care nu-si gaseste locul intr-o societate dominata de
mediocritate si de lipsa de moralitate.
Student la Filosofie, Stefan Gheorghidiu este un intelectual care traieste in
lumea ideilor, a cartilor si care are impresia ca s-a izolat de realitatea materiala
imediata. Tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului pe care el il
formeaza cu Ela.
Pana la momentul in care Stefan primeste mostenirea unchiului sau, Tache,
cuplul traieste in conditii modeste „era o gospodarie boema”, dar in armonie.
Stefan Gheorghidiu aspira la iubirea absoluta, dar este dezamagit de realitate.
Cunoastere de sine este posibila prin trairea iubirii si a razboiului : „ ...aveam
un motiv si o scuza: cautam o verificare si o identificare a eului meu”.

5
 2. Evidentierea a doua trasaturi ale personajului ales prin cate o secventa
comentata

Consider ca principala trasatura de caracter a protagonistului este orgoliul.

Reprezentativa in acest sens sta marturia lui Gheorghidiu referitoare la felul in
care ia nastere iubirea lui pentru Ela:
„ Iubesti intai din mila, din duiosie, iubesti pentru ca asta o face fericita” insa la
o autoanaliza lucida, naratorul recunoaste: „ Incepusem sa fiu magulit de
admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine[....] si cred ca acest
orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri”.
O prima secventa narativa semnificativa pentru ilustrarea orgoliului
personajului consta in scena realizata la masa de familie din casa batranului
avar, Tache, prilej cu care batranul hotaraste sa lase cea mai mare parte averii
lui Stefan.
Astfel, de Sf Dumitru, Ela si Stefan sunt invitati la masa la Tache, unde celalalt
unchi, Nae Gheorghidiu ironizeaza casatoria din dragoste cu o fata saraca, pe
care i-o reproseaza atat lui Stefan cat si tatalui sau mort, Corneliu, pe care, in
plus, il acuza ca nu i-a lasat nicio mostenire fiului.
Stefan incearca sa-si apere tatal si le spune unchilor ce crede despre ei.
Tache, in mod surprinzator, impresionat de sinceritatea lui Stefan, decide sa-i
lase cea mai mare parte a averii sale.
Caracterizandu-l in mod direct, unchiul Nae remarca mai tarziu: „ n-ai simt
practic...ai sa-ti pierzi averea... cu filosofia dumitale nu faci doi bani”.
Aceasta mostenire va genera numeroase discutii in familie, pentru ca atat Nae
cat si mama si surorile lui Stefan ii vor intenta proces pentru a obtine o parte
cat mai mare din avere.
Atitudinea sotiei care se implica puternic in discutiile pentru bani, il surpinde in
mod dureros pe Stefan : „ As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor
acestea vulgare[...], nu sa intervina atat de energic interesata”.
Dezgustat, Stefan cedeaza o parte a averii in favoare familiei dar se simte tot
mai izolat de lumea meschina si egoista in mijlocul careia traieste, mai ales
cand isi da seama ca nici femeia iubita nu il intelege.
Primirea mostenirii genereaza criza matrimoniala, Ela fiind puternic atrasa de
tentatiile mondene, comparandu-l, in mod dezavantajos, pe Stefan cu
dansatorii din noul cerc de prieteni.
Tot din orgoliu Stefan refuza sa intre in competitie cu ceilalti, considerand ca
este sub demnitatea lui sa-si schimbe garderoba si sa adopte comportamentul
artificial al dansatorilor mondeni.

6
Din dorinta de a trai o experienta existentiala pe care o considera definitorie
pentru formarea lui ca om, dar si din orgoliu, Stefan se inroleza voluntar, desi
ar fi putut evita participarea la razboi, folosindu-se de averea sa, ca Nae
Gheorghidiu.
Razboiul constituie o alta secventa semnificativa pentru orgoliul
protagonistului, care constata ca realitatea frontului nu corespunde imaginii
despre eroism pe care si-o formase in timpul inrolarii: „ Orgoliului meu i se
pune acum si o alta problema. Nu pot sa dezertez, căci n-a s vrea sa existe pe
lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc,
mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc”.
Sunt conturate si alte trasaturi ale protagonistului :
-natura analitica si reflexiva,
-luciditatea,
-sensibilitatea exagerata,
-inteligenta,
-constiinta propriei valori in raport cu filfizonii mondeni apreciati de Ela.

Fraza embematica romanului camilpetrescian : „ Cata luciditate, atata

pasiune, si deci, atata drama” , formulata mai intai in „ Jocul Ielelor” este
reformulata de protagonist intr-o discutie cu o doamna cunoscuta
intamplator: „ Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc,
asa cum, de altfel, atentia sporeste si durerea de dinti”.

Deznodamantul infatiseaza efectele celor doua experiente prin care trece

protagonistul.
Dupa trairea experientei frontului, a dramei colective, Stefan nu mai este
interesat sa dovedeasca autenticitate faptelor descrise in scrisoarea anonima
pe care o primeste si in care i se dezvaluie ca sotia il inseala.
Barbatul care odinioara se credea capabil sa omoare din gelozie, devine detasat
si indiferent fat de iubirea pentru Ela, hotarand sa-i lase „tot trecutul” .

7
 3. Analiza, la alegere, a doua componente de structura si limbaj ale textul
narativ, semnificative pentru constructia personajului ales

Spre deosebire de romanele traditionale, unde conflictul este unui exterior, in

romanul lui Camil Petrescu apare conflictul interior, care se desfasoara in
constiinta personajului narator, Stefan Gheorghidiu.
Acesta traieste stari si sentimente contradictorii pentru sotia sa, Ela.
Confictul interior este generat de raportul pe care il are protagonistul cu
realitatea inconjuratoare.
Principalul motiv al rupturii legaturii dintre Stefan si sotia sa consta in
implicarea Elei in lumea monden ape care Stefan o dispretuieste.
Conflictul exterior scoate la iveala realtia personajului cu societatea,
protagonistul fiind incadrat in categoria inadaptatilor social.
In romanul subiectiv, de analiza psihologica, scris la persoana I, este adesea
folosita autocaracterizarea, pentru portretul fizic , moral sau psihologic: „ Eram
alb, ca un om fara globule rosii, ... „Eram inalt si elegant...”... „ Lipsit de orice
talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut
realiza – si am incercat-o - intr-o dragoste absoluta”.
Pentru observarea propriilor trairi, autorul utilizeaza tehnici moderne ale
analizei psihologice:
- introspectia,
- autoanaliza lucida ( „ evident, ma intreb daca nu-mi fac singur aceasat
suferinta”... „ Nu , n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit din
cauza iubirii”
- monologul interior , cu notarea starilor fiziologice si a senzatiilor
organice( „ mi-era pielea uscata, capul dur si gol sa poti lovi in el cu
ciocanul”..)
- fluxul constiintei.
Caracterizarea directa este realizata rar prin intermediul altor personaje, de
exemplu, Nae Gheorghidiu: „ n-ai simt practic...” sau Ela, cand ii reproseaza
sotului comportamentul din timpul excursiei la Odobest: „ Esti de o sensibilitate
imposibila”.
Caracterizarea indirecta a portretului personajului se desprinde din fapte,
ganduri, gesturi, atitudini si din relatiile cu celelalte personaje.
Discutia de la popota, din primul capitol, ilustreaza idealismul protagonistului,
credinta sa in absolutul si unicitatea iubirii: „Orice iubire e un monoideism,
voluntar la inceput, patologic pe urma...”... „ acei care se iubesc au drept de
viata si de moarte , unul asupra celuilalt”. De aceea, dezamagirea provocata de
prabusirea relatiei de cuplu, ca posibil adulter al Elei, este asa de greu depasita.

8
In raport cu celellate pesronaje, protagonistul isi dovedeste superioritatea
morala, respingand orgolios, „valorile” unei societati meschine : abilitatile
specifice unui dansator monden ca domnul G, a aunui arivist ca Nae
Gheorghidiu sau ale unui multimilionar analfabet ca Tanase Lumanararul.

Concluzie:

„ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman modern,

psihologic, de tip subiectiv, reprezentativ pentru o viziune autentica si
demitizata asupra razboiului.
Prin Stefan Gheorghidiu, autorul impune in literatura romana o noua tipologie,
cea a intelectualului inadaptat, ce aspira spre absolut.

9
 III. Relatia dintre doua personaje dintr-un roman psihologic studiat

Context:

Iubirea dintre Stefan si Ela, protagonistii romanului „ Ultima noapte de

dragoste, intaia noapte de razboi”, surprinsa din perspectiva subiectiva a
personajului narator, este situata sub semnul orgoliului si al frustarii
neimplinirii in absolut.
Textul narativ, structurat in doua parti precizate in titlu indica temele
romanului si experientele fundamentale ale cunoasterii traite de protagonist:
iubirea si razboiul.
Prima parte dezvolta tema iubirii ca experienta de cunoastere, prin intermediul
rememorarii protagonistului iar finalul cartii prezinta destramarea cuplului,
dupa derularea povestii de razboi.

1. Statutul social, psihologic si moral al fiecaruia dintre personaje

Retrospectiva iubirii dintre Stefan si Ela incepe abrupt, in cel de-al doile capitol
„ Diagonalele unui testament” : „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega
de la Universitate si banuiam ca ma inseala”.
Tanarul intelectual insetat de absolut, student la Filosofie, lipsit de mijlaoce
materiale deosebite, se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la Litere,
orfana, crescuta de o matusa.
Ela, tanara cocheta, considerata cea mai frumoasa si mai populara studenta de
la Universitate, este aceea care se indragosteste mai intai de Stefan.
Iubirea lui Stefan pentru Ela, nascuta din admiratie, din duiosie si mai ales din
orgoliu, devine obisnuinta ca apoi sa devina obsesie: „ Orice iubire este un
monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma”.
Pentru Stefan, iubirea este traita intr-un mod idealist, dragostea insemnand
pentru el implinirea totala.

2. Evolutia dintre personaje/secvente comentate

La inceput, cuplul pe care tanarul filosof il formeaza cu Ela, constituie pentru

cei din jur un model de iubire si fidelitate.
Primirea mostenirii de la unchiul Tache, dupa scena memorabila a cinei de
familie, declanseaza criza matrimoniala si marcheaza diferentele de perceptie
asupra lumii dintre cei doi indragostiti.
10
Ela intervine energic in discutiile pentru bani, lucru care il surprinde dureros pe
Stefan, deoarece el ar fi vrut-o „mereu feminina, deasupra acestor discutiii
vulgare[...], nu sa intervina ata de energic interesata”.
Dupa ce Stefan cedeaza o parte din avere familiei, „gosodaria boema” de pana
atunci se transforma intr-un mariaj monden, deloc pe placul protagonistului.
In opinia lui Stefan, un om lucid, inteligent si constient de propria valoare, Ela
se dovedeste superficiala si frivola, lasandu-se in seama tentatiilor mondene.
Dintr-un orgoliu nemasurat, Stefan nu doreste sa intre in competitie cu ceilalti,
considerand ca este sub demnitatea lui sa-si schimbe garderoba si sa adopte
comportamentul superficial al celor apreciati de Ela.
O alta secventa semnificativa pentru evolutia relatiei dintre cei doi protagonisti
este aceea a excursiei la Odobesti, acre declanseaza ireversibil criza
matrimoniala.
Stefan, fire reflexiva si cu o sensibilitate excesiva, sufera pentru ca are impresia
ca este inselat.
Micile incidente, anumite gesturi, privirile pe care le arunca Ela spre domnul G
sunt amplificate in constiinta protagonistului: „Toata suferinta asta
monstruoasa imi venea din nimic”.
Nevoia de absolut il determina sa-si analizeze cu luciditate starile si sa-si
exagereze suferinta.
Ela apare ca o femeie infidela, dar tradarea ei nu este evidenta, ci se constituie
intr-o serie de imprejurari pe care Stefan le interpreteaza in maniera proprie.
Ela considera ca „ toate femeile fac la fel” si ca „ sensibilitatea imposibila” a lui
Stefan amplifica neintelegerile dintre ei.
Dupa excursia de la Odobesti, iubirea ce parea pana atunci indestructibila,
incepe sa fie pusa serios la indoiala de catre Stefan. Relatia lor devine un lung
sir de despartiri si impacari, Stefan pierzandu-si trepat increderea in iubirea
absoluta si in femeia cu ajutorul careia spera sa sa-si realizeze idealul.
Concentrat pe Valea Prahovei, unde astepta intrarea Romaniei in razboi,
Gheorghidiu primeste o scrisoare din partea Elei in care aceasta ii cere sa
treaca o parte din avere pe numele ei, pentru afi asigurat financiar in cazul
mortii lui pe front.
Stefan este ranit de egoismul nevestei si crede ca aceasta isi planuieste divortul
pentru a ramane cu domnul G. Din cauza izbucnirii razboiului, Stefan nu mai are
ocazia sa se convinga daca sotia il inseala sau nu.
Ranit si spitalizat, Stefan se simte detasat de tot ce i legase candva de Ela si
hotaraste sa se desparta de ea, lasandu-i „tot trecutul”.
3. Analiza, la alegere, a doua componente de structura si limbaj,
semnificative pentru relatia dintre cele doua personaje

11
Spre deosebire de romanele traditionale, unde conflictul este unui exterior, in
romanul lui Camil Petrescu apare conflictul interior, care se desfasoara in
constiinta personajului narator, Stefan Gheorghidiu.
Acesta traieste stari si sentimente contradictorii pentru sotia sa, Ela.
Confictul interior este generat de raportul pe care il are protagonistul cu
realitatea inconjuratoare.
Principalul motiv al rupturii legaturii dintre Stefan si sotia sa consta in
implicarea Elei in lumea mondena pe care Stefan o dispretuieste.
Conflictul exterior scoate la iveala relatia personajului cu societatea,
protagonistul fiind incadrat in categoria inadaptatilor social.
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a protagonistului,
care trece prin cele doua experiente ale cunoasterii: iubirea si razboiul.
Relatarea la persoana I confera autenticitate si caracter subiectiv textului.
O consecinata a acestui fapt este aceea ca pe parcursul intregului roman, Ela
ramane un mister pentru cititor, fiind descrisa doar prin intermediul impresiilor
lui Stefan. De aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra infidelitatii ei si nici
nu poate emite opinii daca e mai degraba superficiala decat spirituala.
Stefan o descrie diferit pe Ela: la inceputul povestii de iubire o vede foarte
frumoasa : „ cu ochii mari, albastri, cu gura necontenit umeda si frageda, cu o
inteligenta care irumpea” iar la sfarsitul povestii de dragoste, cand nu o mai
iubeste, fiind dezamagit de comportamentul ei, considerand-o infidela, Stefan
gandeste despre ea: „ Si cum se cunoaste ca a imbatranit. Nu simte ca asa,
destul de trupesa, nu mai prind anumite graţii”.
In romanul subiectiv, de analiza psihologica, scris la persoana I, este adesea
folosita autocaracterizarea, pentru portretul fizic , moral sau psihologic: „ Eram
alb, ca un om fara globule rosii, ... „Eram inalt si elegant...”... „ Lipsit de orice
talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut
realiza – si am incercat-o - intr-o dragoste absoluta”.
Pentru observarea propriilor trairi, autorul utilizeaza tehnici moderne ale
analizei psihologice:
- introspectia,
- autoanaliza lucida ( „ evident, ma intreb daca nu-mi fac singur aceasat
suferinta”... „ Nu , n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit din cauza
iubirii”
- monologul interior , cu notarea starilor fiziologice si a senzatiilor
organice( „ mi-era pielea uscata, capul dur si gol sa poti lovi in el cu ciocanul”..)
- fluxul constiintei.
Caracterizarea directa este realizata rar prin intermediul altor personaje, de
exemplu, Nae Gheorghidiu: „ n-ai simt practic...” sau Ela, cand ii reproseaza

12
sotului comportamentul din timpul excursiei la Odobest: „ Esti de o sensibilitate
imposibila”.
Caracterizarea indirecta a portretului personajului se desprinde din fapte,
ganduri, gesturi, atitudini si din relatiile cu celelalte personaje.
Discutia de la popota, din primul capitol, ilustreaza idealismul protagonistului,
credinta sa in absolutul si unicitatea iubirii: „Orice iubire e un monoideism,
voluntar la inceput, patologic pe urma...”... „ acei care se iubesc au drept de
viata si de moarte , unul asupra celuilalt”.
Relatia dintre cei doi se bazeaza pe orgoliu. Stefan incepe sa tina la Ela din
orgoliul de a fi iubit iar gelozia apare din acelasi motiv.
Ela il iubeste atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala in lumea lor
de studenti saraci si se indeparteaza de el, cand, in noul cerc monden, sotul
nu-i mai trezeste admiratia.

Concluzie:

Asadar, prin Stefan Gheorghidiu, personajul narator, scriitorul impune in

literatura romana o noua tipologie: intelectualul inadaptat, care traieste
nostalgia absolutului si a perfectiunii.
Ela, femeia frumoasa, populara, cocheta cu aspiratii comune, nu-l poate
intelege.
Stefan si Ela reprezinta doua destine incompatibile, pe care iubirea le uneste
pentru un timp, dar pe care existenta le separa, potrivit esentei lor.

13