România

 Realizat de către: Vasiluț

Alexandra
 Localizare și poziție
România este un stat situat în sud-estul
Europei Centrale, pe cursul inferior
al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și
la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe
teritoriul ei este situată aproape toată
suprafața Deltei Dunării și partea sudică și
centrală a Munților Carpați. Se învecinează
cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-
vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și
est și Republica Moldova la est, iar
țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.
România este situată în emisfera nordică
aproximativ la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord astfel paralela de 45 de grade trece prin
jumătatea de sud a României. Prin partea centrală a țării trece paralela de 46 de grade pe linia localotăților
Variaș,Tg. Secuiesc, Soveja, Suceava, etc. În longitudine România este situată în emisfera estică, prin centrul
țării trecând meridianul de 25 de grade longitudine estică pe linia localităților Lunca Evei, Sovata, Făgărași, etc.
Cele două linii se intersectează în partea centrală a țării.
 
 
 Potențial geodemografic
Conform recensământului din 2011,
România are o populație de 20121641 de
locuitori și este de așteptat ca în următorii
ani să se înregistreze o scădere lentă a
populației ca urmare a sporului natural
negativ. Principalul grup etnic în România îl
formează românii. Ei reprezintă, conform
recensământului din 2011,88,9% din
numărul total al populației. După români,
următoarea comunitate etnică importantă
este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,1%
din populație, respectiv un număr de aproximativ 1200000 de cetățeni. După datele oficiale, în
România trăiesc 665 000 de rromi(țigani). Alte comunități importante sunt cele ale germanilor,
ucrainienilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, croaților, grecilor, evreilor,
cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Din cei 745421 de germani câți erau în România
în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60000. De asemenea, în 1924, în Regatul
României erau 796056 de evrei,  însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.
 Economie
Cu un PIB (produsul intern brut) estimat de 404,7 miliarde de lei și de 18,791 lei pe cap de
locuitor în 2007, România este o țară cu un venit mediu-superior. Produsul intern brut al
României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 2,9%, temperând creșterea pe întregul an la
7,1%. Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei (136,8 miliarde euro). După căderea
regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic,
consecințe provocate de o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor reale reforme
structurale. Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria
metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a
materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. După o serie
de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, intervenția
guvernului în economia țării a fost destul de absentă, în comparație cu economiile celorlalte
state din Europa. Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 62.6% din
PIB, iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 33.2%, respectiv
4.2% din PIB. În schimb, 28.3% din populația țării este angajată în agricultură și producție, una
dintre cele mai mari rate din Europa.
 Scurt istoric
Stema României, adoptată de cele două Camere ale
Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992,
constă într-un vultur sau o acvilă, pe un scut, având aripile
deschise; în cioc ţine o cruce iar în gheare o spadă şi
un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărţit în
cinci părţi cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice:
 Stema Ţării Româneşti: acvilă cu capul conturnat, având în
cioc o cruce ortodoxă, la dreapta un soare, la stânga o
lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document
din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.
 Stema Dobrogei: constă din 2 delfini afrontaţi, pe fond de
azur, dispuşi cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe
stemă în 1872, şi reprezenta iniţial „Ţinuturile Mării”,
întrucât la acea dată România nu deţinea şi nu revendica
Dobrogea, având însă ieşire la Marea Neagră prin fâşia
Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a
schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul
heraldic se referă la aceasta din urmă
 Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în
afara vulturului Munteniei şi bourului moldovenesc şi simbolul Olteniei, pe un fond roşu, un
leu încoronat ieşea dintr-o coroana antică şi o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma
de azi, în cartierul al treilea, pe fond roşu, un leu ieşind dintr-un pod (podul de la Drobeta).
 Banatul, Crişana şi Maramureşul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca
stema Olteniei să fie atribuită şi Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită şi Crişanei
şi Maramureşului.
 Stema Transilvaniei: scut împărţit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate
de acvilă, cu zborul desfăcut, ieşind din linia de demarcaţie, iar în câmpul inferior, turnuri
de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenbürgen ("Şapte cetăţi"),
nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.
 Stema Moldovei: în varianta de pe stema României, capului de bour îi este asociată, pe lângă
luna crai-nou şi roza, o stea în locul soarelui atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de
domnul Roman I.
La baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în anul 1921 de
heraldistul clujean József Sebestyén, la cererea regelui Ferdinand I al României. Stemei actuale
îi lipseşte, faţă de stema interbelică, câmpul argintiu-negru din interior (simbolul heraldic
al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea
decoraţiei "Trecerea Dunării".
 Hidrografie
România beneficiază de toate tipurile de
unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape
subterane, ape marine. Particulariltățile
hidrografice și hidrologice ale României sunt
determinate, în principal, de poziția geografică
a țării în zona climatului temperat-continental
și de prezența arcului carpatic. Factorul
antropic a contribuit la unele modificări ale
acestor particularități. Apele curgătoare
izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroana
centrală a Carpaților și sunt colectate, aproape
în totalitate, de Dunăre.
 Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al țării pe o mică distanță.
Printre alfuenții ei, mai importanți sunt: Someșul, Crișul, care adună apele dintr-o bună parte a Munților
Apuseni, și Mureșul. În Banat, principalul râu este Timișul, dar navigabil este numai Bega. Râurile mai
mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul,
care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar
afluentul său, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul
țării, Siretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei
(Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul e
cel mai mare rau din România,cu un debit foarte mare și o lungime foarte lungă.
 Relief
Principala caracteristică a reliefului
României este faptul că este foarte variat.
În România există aproape toate formele
de relief existente pe glob. Carpații
reprezintă treapta cea mai înaltă din țară și
ocupă aproximativ 28% din suprafața
totală. Cea mai înaltă înălțime o întâlnim în
Munții Făgăraș mai exact în vârful
Moldoveanu (2544 m). Cea mai mare
suprafață însă nu este ocupată de către
munți ci de către dealuri și podișuri.
Acestea din urmă ocupă aproximativ 42%
din suprafața țării. Dealurile si podișurile
României sunt
așezate predominant în părțile învecinate munților pe care îi înconjoară în mare parte. Din punct
de vedere altimetric această grupă de relief reprezintă treapta intermediară între munți și câmpii,
acestea din urmă, întâlnindu-se la altitudini mai mici de 300m. Cea mai înaltă înălțime din
cadrul unităților de campie o întâlnim în Câmpia Piteștiului, iar cea mai joasă o întâlnim în
Câmpia Siretului Inferior.
 Fauna
 Fauna României este una din cele mai bogate și variate
din Europa, conținând specii rare sau chiar unice pe
continent. În România trăiesc 732 specii și subspecii
de vertebrate și numeroase (câteva mii) specii
de nevertebrate. Vertebratele sunt reprezentate în fauna
României prin: ciclostomi (4 specii), pești (184 specii
și subspecii), amfibieni (20 specii și
subspecii), reptile (31 specii și subspecii), păsări (382
specii și subspecii) și mamifere (110 specii și
subspecii). Printre mamifere una este în pericol iminent
de extincție (vaca de mare), una în pericol (nurca), 13
vulnerabile și 4 amenințate. Fauna din țară este divizată
pe trei etaje, conform zonelor de vegetație. Mamiferele
din zona de stepă sunt reprezentate în special
de rozătoare: popândău, hârciog, șoarece de
câmp, iepure de câmp, dihor, bizam și orbete. Printre
păsările găsite în această zonă se
numără dropia, prepelița, pitpalacul, graurul, ciocârlia,
 mierlă, sticletele. Reptilele cel mai des întâlnite
sunt gușterul și broasca țestoasă, iar fauna acvatică este
reprezentată de crap, clean, caras și șalău.
 Flora
Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și
clasificate pe teritoriul acestei țări.
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de
plante din care până în prezent 23 au fost declarate
monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171
vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone
de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și
zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță
cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de
altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de
stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de
metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de
metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (între 1800 și
2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte
(peste 2000 de metri). În largul văilor mari,
datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică
de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri
de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația
de mlaștină.
Bibliografie:
1. www.wikipedia.org
2. www.ro-geo.ro
3. www.epochtimes-romania.com

Vă mulțumesc
pentru atenția
acordată!