Caracterizarea personajului Ștefan Gheorghidiu

Ştefan Gheorghidiu este protagonistul şi personajul-narator

al romanului"Ultima, noapte de dragoste, întâia noapte de război". Ștefan
Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid, aflat în căutarea absolutului atât
în ceea ce privește experiența războiului, cât și în relație cu Ela. În relația cu Ela,
protagonistul dă dovadă de gelozie, este hipersensibil și orgolios, suferind o
transformare sufletească și comportamentală, de la iubire absolută la dezamăgire
totală
Student sarac, la filosofie, casatorit - din dragoste - cu o studenta de aceeasi
conditie sociala, apoi bogat - peste noapte - prin surprinzatorul testament lasat de
unchiul sau Tache, sublocotenent in armata romana inca de la intrarea tarii in
Primul Razboi Mondial si aflandu-se in primele randuri de combatanti in campania
din Transilvania, eroul poate fi considerat un alter ego al scriitorului, spirit
introvertit, nelinistit, lucid, polemic.
Principala metodă de caracterizare folosită este cea indirectă, faptele, vorbele și
atitudinile sale fiind prezentate subiectiv. Pe parcursul romanului, Gheorghidiu își
face autocaracterizarea, prezentându-se ca fiind orgolios și dornic de atingere a
absolutului. 
Ca toate personajele lui Camil Petrescu, el trăieşte drama îndrăgostitului de
absolut, care trec prin două experienţe esenţiale pentru formarea lui ca
om: dragostea şi războiul.
Prima experienţă stă sub semnul incertitudinii şi reprezintă un zbuciumpermanent.
Suferinţa provine, pe de o parte din iubirea înşelată, iar, pe de altăparte, din faptul
că Ştefan caută certitudini.Suferinţa născută din iubirea înşelată se bazează
pe concepţia aproapemistică a tânărului care considera că fiecărui bărbat îi
este hărăzită o anumităfemeie, încă de la începutul lumii, că cei care se iubesc au
drept de viaţă şi demoarte unul asupra celuilalt.Iubirea este pentru el un proces de
autosugestie. Sentimentul lui pentru Elase naşte din admiraţie, duioşie. Pasiunea se
naşte din orgoliu. Tot din orgoliu încearcă s-o modeleze pe Ela după propriu ideal
de feminitate. Ela participă lacursurile şi seminariile lui, îi răsfoieşte – serioasă şi
cuminte – cărţile de filozofie şieste iniţiată în teoriile lui Kant, din dorinţa de a se
ajunge la iubirea spirituală, înaltă.
El este un intelectual care trăieşte în lumea ideilor, a cărţilor, avândimpresia că este
izolat de realitatea materială imediată. Însă tocmai aceastărealitate imediată
produce destrămarea cuplului. Până în momentul în careGheorghidiu primeşte
moştenirea de la unchiul Tache , cuplul trăieşte în condiţiimodeste, dar în
armonie. Primirea moştenirii generează criza matrimonială, maiales că Ela este
atrasă de viaţa mondenă a capitalei. Gheorghidiu nu face nimic pentru a salva
situaţia. Gelozia nu este motivată în actele Elei, dar devine paroxistică în
imaginaţia lui Ştefan Gheorghidiu. Punctul de pornire este prejudecarea socială, pe
care o dispreţuieşte: ,,Auzisem de scandaluri ‘’ la care se adaugă o formaţie
interioară misogină: ,,Sunt clipe când ura şi dezgustul meu pentru femei devin atât
de absolute, că socotesc că de la oricare dintre ele te poţi aştepta la
orice.’’Suferinţa este alimentată şi de plăcerea disimulării. Comportamentul Elei,
chiar dacă pare cam exagerat, trezeşte în erou gelozia mascată prin,, veselie
excesivă’’, dar şi patetismul dezamăgirii: descoperirea unui ,,cap străin şi vulgar.’’

Se poate spune ca Stefan Gheorghidiu este un “invingator invins”, el depaseste

situatia critica in care se afla casnicia sa insa o pierde pe femeia iubita, el
ramanand in aceasta privinta marcat toata viata. Tot trecutul, daruit Ellei insemna
de fapt o mare parte din viata lui, o parte din sufletul lui, care, pentru a scapa de
mustrarile de constiinta, o daruieste celei pe care nu a stiut sa o fereasca de
capcanele ivite, si pe care nu in ultimul rand nu a stiut sa o iubească.
Consider că indiferent de greșeala pe care o putem face nimeni nu este in
drept de a lua viata altei persoane. Infidelitatea poate fi primită ca un semn al lipsei
dragostei, si atunci despartirea e cea mai buna solutia. Nu sunt de acord cu faptul
că o persoană ar putea sa isi ucida partenerul pentru infidelitate.
In concluzie, pot spune ca Ștefan Gheorghidiu se aseamănă cu personajul
Ion din romanul,,Ion”, deoarece ambele  personajeactioneaza sub influenta
obsesiilor lor, lasandu-se condusi de acestea. Ei sunt orbitide idealurile lor, fiind
dispusi sa incalce regulile eticii pentru a le atinge-S.Gheorghidiu vrea sa dezerteze,
Ion se foloseste de Ana si sarcina ei pentru acastiga pamanturile. De asemenea,
cele doua personaje sunt urmarite de paranoia.Ion traieste cu impresia ca Ana
comploteaza cu tatal sau, Vasile Baciu, pentru a-inega pamanturile care i se cuvin,
in timp ce S.Gheorghidiu este bantuit de faptul ca Ela ar putea sa il insele.