Ştefan Gheorghidiu este protagonistul şi personajul-narator
al romanului"Ultima, noapte de dragoste, întâia noapte de război". Ștefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid, aflat în căutarea absolutului atât în ceea ce privește experiența războiului, cât și în relație cu Ela. În relația cu Ela, protagonistul dă dovadă de gelozie, este hipersensibil și orgolios, suferind o transformare sufletească și comportamentală, de la iubire absolută la dezamăgire totală Student sarac, la filosofie, casatorit - din dragoste - cu o studenta de aceeasi conditie sociala, apoi bogat - peste noapte - prin surprinzatorul testament lasat de unchiul sau Tache, sublocotenent in armata romana inca de la intrarea tarii in Primul Razboi Mondial si aflandu-se in primele randuri de combatanti in campania din Transilvania, eroul poate fi considerat un alter ego al scriitorului, spirit introvertit, nelinistit, lucid, polemic. Principala metodă de caracterizare folosită este cea indirectă, faptele, vorbele și atitudinile sale fiind prezentate subiectiv. Pe parcursul romanului, Gheorghidiu își face autocaracterizarea, prezentându-se ca fiind orgolios și dornic de atingere a absolutului. Ca toate personajele lui Camil Petrescu, el trăieşte drama îndrăgostitului de absolut, care trec prin două experienţe esenţiale pentru formarea lui ca om: dragostea şi războiul. Prima experienţă stă sub semnul incertitudinii şi reprezintă un zbuciumpermanent. Suferinţa provine, pe de o parte din iubirea înşelată, iar, pe de altăparte, din faptul că Ştefan caută certitudini.Suferinţa născută din iubirea înşelată se bazează pe concepţia aproapemistică a tânărului care considera că fiecărui bărbat îi este hărăzită o anumităfemeie, încă de la începutul lumii, că cei care se iubesc au drept de viaţă şi demoarte unul asupra celuilalt.Iubirea este pentru el un proces de autosugestie. Sentimentul lui pentru Elase naşte din admiraţie, duioşie. Pasiunea se naşte din orgoliu. Tot din orgoliu încearcă s-o modeleze pe Ela după propriu ideal de feminitate. Ela participă lacursurile şi seminariile lui, îi răsfoieşte – serioasă şi cuminte – cărţile de filozofie şieste iniţiată în teoriile lui Kant, din dorinţa de a se ajunge la iubirea spirituală, înaltă. El este un intelectual care trăieşte în lumea ideilor, a cărţilor, avândimpresia că este izolat de realitatea materială imediată. Însă tocmai aceastărealitate imediată produce destrămarea cuplului. Până în momentul în careGheorghidiu primeşte moştenirea de la unchiul Tache , cuplul trăieşte în condiţiimodeste, dar în armonie. Primirea moştenirii generează criza matrimonială, maiales că Ela este atrasă de viaţa mondenă a capitalei. Gheorghidiu nu face nimic pentru a salva situaţia. Gelozia nu este motivată în actele Elei, dar devine paroxistică în imaginaţia lui Ştefan Gheorghidiu. Punctul de pornire este prejudecarea socială, pe care o dispreţuieşte: ,,Auzisem de scandaluri ‘’ la care se adaugă o formaţie interioară misogină: ,,Sunt clipe când ura şi dezgustul meu pentru femei devin atât de absolute, că socotesc că de la oricare dintre ele te poţi aştepta la orice.’’Suferinţa este alimentată şi de plăcerea disimulării. Comportamentul Elei, chiar dacă pare cam exagerat, trezeşte în erou gelozia mascată prin,, veselie excesivă’’, dar şi patetismul dezamăgirii: descoperirea unui ,,cap străin şi vulgar.’’
Se poate spune ca Stefan Gheorghidiu este un “invingator invins”, el depaseste
situatia critica in care se afla casnicia sa insa o pierde pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata. Tot trecutul, daruit Ellei insemna de fapt o mare parte din viata lui, o parte din sufletul lui, care, pentru a scapa de mustrarile de constiinta, o daruieste celei pe care nu a stiut sa o fereasca de capcanele ivite, si pe care nu in ultimul rand nu a stiut sa o iubească. Consider că indiferent de greșeala pe care o putem face nimeni nu este in drept de a lua viata altei persoane. Infidelitatea poate fi primită ca un semn al lipsei dragostei, si atunci despartirea e cea mai buna solutia. Nu sunt de acord cu faptul că o persoană ar putea sa isi ucida partenerul pentru infidelitate. In concluzie, pot spune ca Ștefan Gheorghidiu se aseamănă cu personajul Ion din romanul,,Ion”, deoarece ambele personajeactioneaza sub influenta obsesiilor lor, lasandu-se condusi de acestea. Ei sunt orbitide idealurile lor, fiind dispusi sa incalce regulile eticii pentru a le atinge-S.Gheorghidiu vrea sa dezerteze, Ion se foloseste de Ana si sarcina ei pentru acastiga pamanturile. De asemenea, cele doua personaje sunt urmarite de paranoia.Ion traieste cu impresia ca Ana comploteaza cu tatal sau, Vasile Baciu, pentru a-inega pamanturile care i se cuvin, in timp ce S.Gheorghidiu este bantuit de faptul ca Ela ar putea sa il insele.
Metafora Luminii in Creatia Lui Lucian Blaga Reprezinta o Modalitate de Cunoastere A Interiorului Si A Exteriorului Uman Aceasta Fiind Ades Utilizata in Lucrarile Sale