Riga Crypto şi lapona Enigel

Ion Barbu

Curentul literar:
Modernismul se manifestă începând cu sfârsitul secolului al XIX-iea si
este un curent literar ale cărui trăsături au fost teoretizate de către Eugen
Lovinescu. Acest curent promovează înnoirea literaturii prin desprinderea de
trecut.
Poezia "Riga Crypto şi lapona Enigel" aparţine modernismului datorită
îmbinării imaginilor concrete cu cele abstracte si a simbolurilor, care conferă
ambiguitate limbajului poetic, dar şi a strofelor inegale cu o rimă şi un ritm care
variaza.

Apariţia şi Încadrarea În specia literară:

Poezia "Riga Crypto şi lapona Enigel" a apărut în anul 1924, fiind apoi
integrată în 1930 în singurul volum antum al lui Ion Barbu, "Joc secund".
Opera lui Ion Barbu este încadrată în specia "baladă", chiar autorul fiind
cel care o intitulează astfel, datorită aspectului său de cântec medieval, care
constituie o învăţătură asupra existenţei.

Tema:
Tema poeziei este iubirea, imposibilă însă, căci protagoniştii fac parte din
regnuri diferite, riga face parte din regnul vegetal, iar lapona face parte din
regnul uman şi aspiră către lucruri diferite.

Titlul:
Este format din două nume proprii "Crypto11 şi "Enigel", cuvântul de
legătură "şi", plus două substantive comune "riga" şi "lapona", care ilustrează
ipostazele celor doi din text.
Atât articularea substantivelor,cât si numele proprii denotă unicitatea
celor doi.
Compoziţia exterioară:
Balada "Riga Crypto şi lapona Enigel" este alcătuită din 27 de strofe, cu
un număr de versuri care variază între 4 si 7, care au un ritm si o rimă care
variază.
Poezia are un lirism obiectiv, prin absenta mărcilor eului liric,
sentimentele fiind exprimate prin intermediul unor măşti sau al unor personaje
lirice, fiind evidentiată lirica măstilor.

Structura de adâncime:
Poezia este împărţită în două părţi, adoptând structura povestirii în
ramă.

Prima parte:
Prima parte este formată din primele 4 strofe ale poeziei şi are rol de
introducere pentru a doua parte, fiind un prolog al baladei.
Acţiunea se petrece la nuntă, unde un "menestrel trist" va cânta tragica
poveste a laponei Enigel şi a rigăi Crypto.
Menestrelul este un artist medieval, timpul mitic, fiind sugerat prin
epitetele ''menestrelul trist si aburit", "mult îndărătnic". Aceste epitete
sugerează şi melancolia cu care menestrelul cântă povestea mult aşteptată.
Sintagma "acum o vară" şi adverbul "azi", nu ne arată timpul, ci doar
accentuează un moment imprecis al zicerii.
Momentul zicerii este unul ales, "la spartul nunţii, în cămară", la fel ca şi
modalitatea de interpretare, aleasă de către "un nuntas fruntas", cel care îl
invocă pe "menestrel". Acesta alege o modalitate de interpretare lentă "-Zi-l
menestrel!/Cu foc l-ai zis acum o vară;/ Azi zi mi-l strâns, încetinel". Această
repetare sugerează un ritual.

Partea a doua:
Partea a doua cuprinde următoarele 23 de strofe, unde este prezentată
povestea dintre riga Crypto şi lapona Enigel, fiind un "Luceafăr întors".
Această parte este împărţită pe momente şi cuprinde descrierea regelui
ciupercă şi a împărăţiei sale, călătoria laponei către soare, întâlnirea celor doi
la nivel oniric, dialogul dintre ei şi pedepsirea lui Crypto.
 A doua parte se deschide cu descrierea mediului întunecat si umed, în
care trăieşte Crypto, dar şi cu descrierea statutului superior al acestuia: "Des
cercetat de pădureţi/În pat de râu şi-n humă unsă,/Împărăţea peste bureţi/Crai
Crypto, inimă ascunsă". Metafora "inimă ascunsă" sugerează închiderea în
sine, simbol al increatului.
Regele ciupercă, cel numit "sterp" si "nărăvas", deoarece dorea să-si
depăşească condiţia de ciupercă, fiind neînteles de către inferiorii săi, fusese
blestemat "De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereţii", să nu se poată
însoti cu cei asemeni lui.
Aici ne este prezentată şi lapona Enigel, fiinţa la care visează Crypto.
Această "Laponă mică, liniştită,/Cu piei pe nume Enigel", face parte din regnul
uman, unde şi ea are un statut superior, prin dorinţa împlinirii absolute
reprezentată prin soare.
Enigel se aseamănă cu regele ciupercă doar prin statutul superior pe
care îl are fiecare în propria lume.
În timp ce, deosebirile dintre ei sunt mai mari la număr, fiind prezentate
prin intermediul antitezelor şi al imaginilor care descriu mediul existential al
celor doi.
Deşi ambii trăiesc în medii reprezentate de răcoare, mediul lui Crypto
fiind umed şi răcoros "în pat de râu şi humă", iar cel al lui Enigel este rece "În
ţări de gheaţă urgisită", ea îşi doreşte să depăşească această conditie, fiind
atrasă de căldura si lumina soarelui.
În timp ce călătorea spre sud conducându-şi renii, simbol pentru
reprezentanţii comuni ai regnului, care au nevoie de un lider, Enigel se opreşte
pentru un popas în lumea rece şi răcoroasă, "pe muşchiul crud", "pe trei
covoare de răcoare", acolo unde "Lin adormi, torcând verdeată:", deoarece
torsul este un mit cu valenţe demiurgice.
În visul ei are loc întâlnirea cu riga Crypto, fiind o trecere spre lumea
fantastică, care face trimitere la poemul "Luceafărul".
Cei doi, deşi fac parte din regnuri diferite, au amândoi aspiraţii către
împlinirea prin intermediul cunoasterii. "lnsă, se crează o antiteză între
aspiraţiile celor doi, deoarece ea îşi dorea atingerea idealului solar, în timp ce
el îşi dorea împlinirea în dragoste, motiv pentru care Crypto o roagă pe Enigel
să rămână în lumea lui umedă si răcoroasă.
 Crypto lansează 3 chemări, prin care încearcă să o ademenească pe fată.
Toate cele 3 chemări sunt sub forma unui descântec, pentru care se foloseşte
un limbaj popular îmbinat cu cel literar, precum "iacă" "lamă de blestem" "te
frângi", "somn fraged", care accentuează caracterul de baladă, iar toate
sfârsesc cu un refuz.

Prima chemare:
"ln această primă chemare, Enigel este "îmbiată" cu elemente definitorii
pentru mediul din care face parte Crypto, precum "dulceaţă" şi "fragi". Acest
gest simbolizează dorinta lui de a-i dărui împărăţia fetei, însă aceasta refuză,
continuând să aspire către soare, exprimând această dorinţă în versurile: "-Rigă
spân, de la sân,/Mulţumesc Dumitale./Eu mă duc săculeg/Fragii fragezi, mai la
vale".

A doua chemare:
În a doua chemare este evocat sacrificiul suprem, pe care Crypto este
dispus să-l facă "Dacă pleci săculegi,/Începi, rogu-te cu mine.", dar Enigel este
mai înţeleaptă şi mai matură şi îl refuză şi de această dată.
Ea îi prezintă motivele incompatibilităţii lor, îl numeşte pe Crypto "umed
şi plăpând" şi îi dă un sfat: "Teamă mi-e, te frângi curând,/Lasă. Aşteaptă de te
coace.".
Opoziţia "copt/necopt" sugerează opoziţia dintre "soare/umbră", care
subliniază relatia fiecăruia cu universul, incompatibilitate peste care niciunul
dintre ei nu poate trece fără să se piardă pe sine.
În timp ce Enigel aspiră către lumina şi căldura soarelui, Crypto se teme
de lumina acestuia: "de soare,/Visuri sute, de măcel,/Mă despart.E roşu,
mare,/Pete are fel de fel;".

Ultima chemare:
În ultima chemare, Crypto îi sugerează fetei renuntarea la idealul său
"Lasă-l, uită-l, Enigel,/În somn fraged şi răcoare".
Raspunsul fetei este categoric un refuz, prin care îi explică că oamenii din
ţinuturile ei poartă o teamă pentru umbră, idealul lor fiind împlinirea prin
cunoaştere, respectiv a soarelui, care le bucură sufletul: "La soare, roata se
măreste;/La umbră numai carnea creste".• Umbra, principalul factor al morţii
sufletului, este capabilă să dezvolte doar carnea, care este doar "somn", în
timp ce împlinirea sufletului se află în timpul îndelungat al vieţii.
Acest ultim refuz este fatal pentru Crypto, asupra căruia se năpusteşte
puterea blestemului, atunci când soarele îl surprinde lipsit de apărarea sa,
umbra şi răcoarea şi: "Se oglindi adânc în el;", "Şi sucul dulce înăcres,
te!/Ascunsă-i inima plesneşte.", iar "regele ciupercă" devine o ciupercă
otrăvitoare.
"ln final este din nou menţionată opoziţia dintre fiinţa umană şi cea
vegetală prin antiteza "fiară bătrână-făptură mai firavă" din versurile: "Că
sufletul nu e fântână/ Decât la om, fiară bătrână,/lar la făptura mai
firavă/Paharul e gândul, cu otravă.".
"Fiara bătrână", datorită timpului de viaţă mai îndelungat, este o fiinţă
supusă greşelii şi încercării repetate, spre deosebire de "făptura mai firavă"
care este doar o creatură vegetală cu un timp scurt de viaţă, pentru care orice
greşeală este fatală.
În cele din urmă, se restabileste ordinea firească a lucrurilor, iar
"nebunul riga Crypto", ajutat "De-o vrăjitoare mânătarcă de la fantana
tineretii” sa fie capabil de împlinire, ajunge, prin oglindire, să se însoţească cu o
fiinţă din lumea lui: "măselarit,a-i mireasă/Să-i t,ie de împărătească".

Simboluri:
Nunta este simbolul predominant al poeziei şi este o probă a iniţierii în
tainele lumii.
Soarele este un alt simbol, care reprezintă idealul uman, la care poate
aspira doar o fiinţă superioară.
Oglinda, un alt simbol al poeziei, obiect al reflectării, care îl coboară pe
Crypto mai mult în inferioritate.

Personajele:
Personajele sunt şi ele simboluri, care evident,iază lirica măs,tilor.
În acest "Luceafăr întors", poetul, Ion Barbu, s-a închipuit şi el ca fiind
fiecare dintre personaje, însă în poezia sa, fiinţa superioară este de gen
feminim şi face parte din sfera umanului, iar fiinţa inferioară, masculină, face
parte din regnul vegetal.
 "ln ambele poeme, din cauza planurilor diferite din care provin
protagoniştii, împlinirea cunoas, terii prin iubire este imposibilă.

"l'ncheiere:
În concluzie, balada "Riga Crypto şi lapona Enigel" ne prezintă morala
asupra dualităţii omului.