Luceafarul Mihai Eminescu

Geniul este, prin esena lui, un singuratic. Oamenii geniali sunt prea puini la numr ca s-i gseasc cu uurin un egal i prea diferii de ceilali ca s le poat deveni tovari. Cci, majoritatea oamenilor sunt cluzii de voin, n timp ce la genii predomin cunoaterea. Art ur !c open auer n "espre geniu

Poezia filozofic nu apartine unei anumite perioade de creatie. Cercattorii operei eminesciene au ajuns la concluzia c majoritatea poeziilor lui Eminescu au un substrat filozofic. Poetul si-a pus de timpuriu ntrebri asupra existentei, ncercnd s dea si rspunsurile la aceste ntrebri, fiind unul dintre aceia care resimt din plin distanta ntre aspiratiile lor si realitatea nconjurtoare. Motivele cele mai des ntalnite n opera filozofic sunt timpul !"loss, #crisoarea $%, &eneza si stin&erea universului!#crisoarea $, 'u&ciunea unui dac%, &eniul si sin&urtatea lui!(uceafrul%, cunoasterea prin contemplare!"loss%, moartea. )(uceafarul) este o sinteza si fuziune de mituri. Cel mai important mit este cel al lui *+perion, de circulatie universala. ,n mitolo&ia &reaca *+perion este titanul lumii, fiul lui -ranus, care reprezinta cerul si al ".eei, pamntul, tatal lui *elios !#oarele%, al lui #elene !(una% si al lui Eos !/urora%, dupa *esiod n )0.eo&onia) sau )1asterea zeilor). 2upa *omer, *+perion este soarele. Cuvntul *+perion nseamna cel ce mer&e deasupra sau spirit superior !din &recescul .zper .+per 3 deasupra si eon 3 timp, spirit%. Mitul lui *+perion a fost valorificat n literatura universala de 4o.n 5eats n poemul )*+perion) si de &ermanul *6lderlin& n )*+perion). (a Eminescu mitul lui *+perion capata profunde semnificatii filosofice, rezultnd un mit al cunoasterii prin eros. -n alt mit e cel al lui 7rfeu, care apare ntr-una din ipostazele omului de &eniu pe care 2emiur&ul i-o ofera lui *+perion, ipostaza orfica a poetului. 2in mitolo&ia auto.tona, Eminescu a valorificat mitul luceafarului pe care credea a-l fi ntrezarit n tesatura basmului izvor )8ata din &radina de aur), anume din metamorfozele zmeului n stea stralucitoare. (uceafarul este numele planetei 9enus, cunoscuta n limbaj popular si sub numele de )#teaua ciobanului sau pastorului). Cuvntul )luceafar) provine de la latinescu )lucifer), care nseamna )purtator de lumina) !)lux) - lumina, )ferre) - a purta%. (imba romna este sin&ura limba romanica n care se pastreaza etimonul latinesc al termenului. (atinii aveau pentru luceafarul de seara cuvntul *esperus, iar pentru cel de dimineata P.osp.orus, mprumutate de la vec.ii &reci.

)(uceafarul) este sin&ura capodopera a literaturii universale n care conditia omului de &eniu este fi&urata printr-un astru. "eniul priveste lumea din solitudine, asa cum luceafarul ramne izolat pe bolta cereasca. ,n alte capodopere ale literaturii universale conditia omului de &eniu este reprezentata printr-o mare personalitate umana, ca n drama )0or:uato 0asso) si n poemul )Moise) al lui 9i&n+. ,n folclorul romnesc luceafarul apare ca o fiinta demoniaca si care exercita o vraja malefica prin contaminarea cu mitul biblic al lui (ucifer, n&erul revoltat mpotriva autoritatii divine si pedepsit pentru pacatul trufiei. Mitul luceafarului este nrudit cu cel al zburatorului. (a nceputul poemului luceafarul apare ca zburator. -n alt mit este cel al jertfei creatoare. /cesta este un mit mult mai subtextual si subteran n )(uceafarul). /lternativa luceafar-*+perion nu e o c.estiune de onomastica. /tunci cnd 2emiur&ul i se adreseaza luceafarului cu apelativul de *+perion nu face dect sa-i reaminteasca esenta sa divina, cum spun ;oe 2umitrescu-<usulen&a n )Eminescu - cultura si creatie). Mitul lui *+perion este trecut de Eminescu prin &nostica crestina n care conceptul de eon reprezinta )emanatie divina). ,n lucrarea sa )*+perion, viata lui Eminescu) !=>?@%, "eor&e Munteanu pune viata si opera lui Eminescu sub semnul lui *+perion. Poemul a aparut in )/lmana.ul #ocietatii /cademice #ocial-(iterare 'omania-4una), din 9iena, in aprilie =AA@. Este reprodus in revista )Convorbiri literare) si apare in volumul )Poezii), cu modificari ale lui 0itu Maioescu. (a baza poemului se afla basmul muntenesc )8ata din &radina de aur), versificat de Eminescu dupa versiunea culeasa de &ermanul 'ic.ar 5unic.B si mitul );buratorului) ce este valorificat in primul tablou al poemului, prin visul erotic al fetei de imparat, ajunsa la varsta dra&ostei, ea isi ima&ineaza intruparea tanarului in postaza an&elica si demonica, pentru a vorbi cu acesta dupa le&ile pamantene. Mi.ai Eminescu a avut ca sursa de inspiratie )(umea ca vointa si reprezentarea) a lui /rt.ur #c.open.auer, de unde a preluat viziunea antitetica dintre omul obisnuit si omul de &eniu. 7mul obisnuit se caracterizeaza prin modestie, banalitate, neputinta de a-si depasi limita de actiune, dorinta oarba de a trai si a fi fericit in sensul realist. 7mul de &eniu se caracterizeaza prin inteli&enta profunda si meditatie, setea de cunoastere, puterea sacrificiului de sine pentru implinirea idealurilor, capacitatea de a-si depasi limitele conditiei. 0ema poemului o reprezinta destinul omului de &eniu preluat de la #c.iopen.auer. 0itluil este numele celei mai luminoase stele. $n termini ale&orici )(uceafarul) este &eniul purtator de lumina, solitar si neinteles de omul obisnuit, comun, incapabil sa ajun&a la infinitul &andirii. Poemul )(uceafarul) este alcatuit din >A de catrene, structurate in patru tablouri ce sunt subordinate a doua planuri universal-cosmic si uman-terestru. $ncipitul il constituie prima strofa in care este prezentata fata de imparat. 8aptul ca la ori&inea poemului se afla un basm , Eminescu a pastrat doar sc.ema epica, cadrulB formula de inceput tine tot de epic. Prezenta unui narator care povesteste la persoana a$$$-a, prezenta personajelor, constructia &radate a subiectului, numarul mare de vorbe specifice povestirii precum si prezenta dialo&ului cu formule specifice de adresare, toate acestea dau poemului un caracter liric. #e constata ca poemul este impartit in patru tablouriB primul ilustreaza dra&ostea dintre fata de imparat si (uceafar, a doilea prezinta idila dintre Catalin si Catalina, al treilea prezinta calatoria (uceafarului si discursul acestuia cu 2emiur&ul, iar cel de-al patrulea prezinta intoarcerea (uceafarului pe cer si constatarea ca fata de imparat nu s-a putut rupe din cercul ei stramt. Primul tablou cuprinde idila dintre fata de imparat si (uceafar si reuneste planurile universalcosmic si uman-terestru. #patiul este de poveste )/ fost odata), iar timpul este istoric, irepetabil )/ fost ca niciodata). #e reia tema iubirii imposibile dintre doua finite ce apartin unor planuri diferite, din )sburatorul) de $on *eliade 'adulescu. $n acest tablou se deosebesc o serie de motive printer care se enumera motivul lunii, al

castelului, stelelor, al noptii, marea, visul, somnul, o&linda. Contempland, (uceafarul de seara se indra&osteste de o )prefrumoasa fata) de imparat. 8ata la randul ei este cuprinsa de acelasi sentiment. Portretul fetei de imparat este conturat in primele strofe. $ntruc.ipeaza idealul de femeie )prefrumoasa), este unicizata )una la parinti) si este comparata cu stelele si cu 8ecioara. $n conceptia fetei, (uceafarul este un suflet, iar pentru c.emarea lui este nevoie de o formula ma&ica, de un descantec )Cobori in jos, luceafar bland). 2escifrand ale&oria se poate spune ca pamanteanul aspira catre absolute in timp ce sufletul are nevoie de concret. $ntrucat cei doi fac parte din doua lumi diferite, spatial acestora de comunicare este somnul si visul. Metamorfozarea (uceafarului se implineste prin intermediul o&linzii si al apei. 8iintele supranaturale au posibilitatea de a se metamorfoza, astfel, intocmai ca intr-un basm, (uceafarul, la c.emarea fetei de imparat se arunca in mare si se presc.imba intr-un tanar cu parul de aur, oc.i scanteietori, cu o cununa de trestii, si se arata fetei ca un in&er, ca un zeu. Metamorfozatrea (uceafarului aminteste mituri cosmo&onice, intrucat la prima intrupare, (uceafarul are ca parinti cerul si marea )$ar cerul este tatal meuC si muma e marea.) (uceafarul este )un mort cu oc.ii vii) deoarece nemurirea este pentru muritorii de rand o forma a mortiiB de aceea fata de imparat avea o senzatie de fri& )Caci eu sunt vie, tu esti mort,C #i oc.iul tau ma-n&.eata). Peste cateva nopti, fata c.eama din nou (uceafarul. /cesta o asculta din vaile .aosului, avand acum, in cea de-a doua intrupare, ca tata soarele si ca mama noaptea. /cum vine invesmantat in ne&ru si purtand pe suvitele ne&re o coroana ce arde. $nfatisarea este acum demonica, pentru ca s-a nascut din noapte, iar dupa *esiod noaptea este zeita umbrelor, fiica .aosului, mama tuturor zeitelor. 2e data aceasta tanarul ii fa&aduieste miresei cununi de stele, ii ofera cerul pe care sa rasara mai stralucitoare ca celelalte, dar si de data aceasta fata ii respin&e apropierea si simte de data acesta o stare de caldura. /le&oria este ca fata incapabila sa iasa din conditia ei si sa convietuiasca impreuna cu (uceafarul, aceasta ii cere sa devina muritor ca si ea. (a aceasta cerere, (uceafarul raspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificial supreme pe care este &ata sa-l faca )in sc.imb pe-o sarutare), pentru a-i demosntra fetei ca o iubeste. 0abloul al $$-lea se desfasoara in plan terestru si prezinta idila dintre Catalin si Catalina, idila care simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste le&atura sentimentala intre reprezentantii lumii inferioare. /vem aici o atmosfera familiara, eroina nu mai este o prefrumoasa fata de imparat, ea devine Catalina, o fata ca oricare alta. Catalin este un )copil viclean), un paj din preajma imparatesei, baiat din flori, dar indraznet cu oc.ii. 0anarul Catalin se afla in antiteza cu (uceafarul intrucat acesta era un om obisnuit, iar ceea ce-$ putea oferi era doar iubirea pamanteana, fata de (uceafarul care-i oferea cerul, marea. $nca din primul tablou fata de imparat manifesta o retinere fata de (uceafar intruncat nu-l intele&e )2esi vorbesti pe inteles,C Eu nu te pot pricepe). 2e aceea Catalina raspunde cu asa rapiditate la declaratiile lui Catalin, baiat simplu in comparative cu aspiratiile (uceafarului. -rmarind-o pe Catalina, socoteste ca este momentul sa-si incerce norocul si ii marturiseste dra&ostea lui. #e observa in aceasta scena de dra&oste un limbaj comun, obisnuit, popular, adecvat unei scene de dra&oste obisnuite, trecatoare, aventuroase. Catalina la inceput este retrasa, mai retinuta si ii marturisete baiatului dra&ostea pe care i-o poarta (uceafarului. 8ata constientizeaza asemanarea sa cu cel din plan terestru, Catalin, stabilind departarea uriasa

de (uceafar )#i &uraliv si de nimic,C 0e-ai potrivi cu mine). Catalin &aseste remediul )*ai si-om fu&i in lume) si astfel Catalina va pierde visul cu luceferi. 0abloul al $$$-lea al poemului prezinta calatoria (uceafarului spre 2emiur& si convorbirea dintre cei doi si cuprinde spatial cosmic si expune un tablou cosmo&onic. (uceafarul face o calatorie interstelara de cunoastere si autocunoastere, la inceputul lumii, la ori&ini. #e stabileste diferenta dintre timpul cosmic )cateva clipe) si timpul uman )mii de ani). 2emiur&ul intruc.ipeaza creatorul absolut, este cel care cunoaste numele (uceafarului. Pentru un zbor atat de indraznet, (uceafarului ii creste o aripa de dimensiuni uriase. 2in cauza vitezei colosale cu care zbura, miscarea lui pare un ful&er ne-ntrerupt. $n discutia dintre cei doi se observa un limbaj familiar ca intre parinte si fiu !)parinte), )2oamne)%. 2emiur&ul formuleaza o serie de definitii filozofice ale conditiei umane !antiteza dintre omul de &eniu si cel obisnuit%. )0u vrei un om sa te socoti,C Cu ei sa te asemeniD), )Ei doar au stele cu norocC #i pri&oniri de soarte.). $n dialo&ul cu 2emiur&ul, (uceafarul insetat de viata obisnuita, de stin&ere este numit *+perion. $ntocmai ca fata de imparat in idila cu Catalin, este numita Catalina, iar (uceafarul, in momentul in care vrea sa devina muritor este inzestrat cu nume. 2emiru&ul ii ofera alte solutii in sc.imbul mortii )pamantu-n lun& si marea-n lar&C 2ar moartea nu se poate). $i atra&e atetia ironic, asupra inutilitatii sacrificiului )#i pentru cine vrei sa moriC #i vezi ce te asteapta).. 0onul 2emiur&ului este profetic ceea ce anticipeaza infidelitatea fetei sip e urma dezama&irea (uceafarului. (uceafarul este o parte a universului, celui )tot) care o reprezinta 2emiur&ul, iar a-l rupe din acest sistem ar insemna distru&erea ec.ilibrului universal. #i ca ultim ar&ument, 2emiur&ul il indeamna pe *+perion sa priveasca spre pamantul ratacitor sa vada ce-l asteapta. 0abloul al $9-lea cuprinde planul terestru, dar si cel cosmic. *+perion devenit din nou (uceafar se intoarce pe cer si isi revarsa din nou razele asupra Pamantului. $n acest tablou avem un foarte frumos pastel terestru care contrasteaza cu cel cosmic din partea a $$$-a. (uceafarul descopera pe cararile din cran&uri sub siruri lun&i de tei, doi tineri indra&ostiti, care sedeau sin&uri. Ma.nit de ceea ce vede, (uceafarul nu mai cade din inaltul cerului la c.emarea fetei ci se retra&e in sin&uratatea lui constatand cu amaraciune )Ce-ti pasa tie c.ip de lutC 2aco-i fi eu sau altulDC 0raind in cercul vostru stramtC 1orocul va petreceC Ci eu in lumea mea ma simtC 1emuritor si rece.) $n finalul poemului, (uceafarul dezama&it de imposibilitatea fetei de a-si depasi conditia o numeste acum pe )prefrumoasa) fata de imparat )c.ip de lut). Poemul eminescian are o calitate ce defineste capodoperele complexitatea simplitatii. Complexitatea simpla la care se refera atat de plastic "eor&e Calinescu vizeaza - fara indoiala crearea unui tot indestructibil din patru componente povestea, filosofia, talentul si limbajul. Primele doua sunt perfect sudate &ratie celorlalte componente. /juns pe cea mai inalta culme, talentul poetului &aseste in limba romana resursele expresive pe cat de inalte, pe atat de simple. 2in punct de vedere stilistic, Eminescu a obtinut in ultima forma a )(uceafarului), prin simplificare si concentrare, o expresie de o maxima precizie, aproape aforistica. 9ersurile sunt &rupate in catrene, ritmul este iambic, rima incrucisata, masura este de ?-A silabe, inrudita cu ritmul baladelor &ermane, dar indepartandu-se de ceea ce ar putea sa-i ofere ca model poezia populara. 'itmul )(uceafarului), ce se distin&e prin tonalitatea sa ascendenta !Eminescu il numea )suitorul) iamb%, il intalnim si in alte poezii precum )(a steaua), )#i daca.), )$ubind in taina). /ceasta metrica ii permite derularea fluxului unei experiente, atat de plastic su&erata in )7din si poetul) )Ca un (uceafar am trecut prin lume, C in ceruri am privit si pe pamant.). ". Calinescu a aratat ca aceasta sc.ema prozodica, noua in literatura romana, provine din balada )(enore) de <Er&er, pe care Eminescu incepuse a o traduce in metru ori&inal.

Complexitatea simplitatii este obtinuta prin mai multe procedee. #impezimea clasica - )scuturarea podoabelor) - cum spune 0udor 9ianu. #uperlativul popular )7 prea frumoasa fata) este ilustrativ, poetul eliminand in cursul elaborarilor sale metafore cum sunt )dalie de fata), )&raure de fata), )pasare de fata) etc. /le&erea variantei celei mai obisnuite in vorbirea curenta demonstreaza sobrietatea extrema. 9raja poemului provine cu deosebire din treptatul )joc) al esentelor artistice Mai intai epitetele si comparatiile innobileaza fata de imparat !comparatia fetei cu 8ecioara si luna nu fac altceva decat sa o individualizeze si sa o unicizeze pe aceasta muritoare%. Epitetele nu sunt simple ornamente, ele sintetizeaza calitati, valori sau dau o cromatica deosebita cadrului. Epitetele cu valoare cromatica sunt su&estive pentru ima&inile fantastice create )fata alba), )vanat &iul&i), )pe ne&re vitele-i de par), relevand trasaturile stranii ale (uceafarului, ori&inea sa, neconcordanta sa cu spatiul teluric. $n invocatiile fetei descoperim alte doua comparatii cu o mare doza su&estiva fata il compara pe (uceafar intai cu un in&er, apoi cu un demon, opozitia intre cele doua intruc.ipari relevand plasarea &eniului numai la extreme. Metaforele au o mare incarcatura simbolica )sfera mea), )lumea mea), expresii elocvente ale spatiului infinit si ale cunoasterii absolute, pe cand )stele cu noroc) si )pri&oniri de soarte) desemneaza fericirea si nenorocul de care au parte muritorii in existenta lor limitata. $n aceeasi strofa intalnim un fenomen stilistic extrem de rar se pun in antiteza doua metafore !)Ei au doar stele cu noroc C #i pri&oniri de soarte)%, definindu-se astfel existenta accidental dramatica a muritorilor. 0otusi, procedeul stilistic de baza este ale&oria. $ntre& poemul este o ale&orie pe tema conditiei omului de &eniu !reprezentat prin (uceafar si 2emiur&%, in antiteza cu soarta omului comun !reprezentat de fata de imparat si de Catalin%. /l doilea procedeu stilistic ca importanta este antiteza, procedeu specific romantic. Eminescu insusi credea ca )antitezele sunt viata). /ntiteza releva in primul rand incompatibilitatea dintre lumea &eniului si lumea omului comun. Procedeul inlaturarii podoabelor poate fi constatat in tot poemul, unde in @>F de versuri apar numai A> de adjective, cu =FG de intrebuintari, cate un adjectiv in fiecare al patrulea vers. /djectivele cele mai uzuale au o frecventa relativ redusa !)mandru) e folosit de sase ori, )frumos) de cinci ori, )alt), )mare), )ne&ru) si )rece) de patru ori, )bland), )dulce), )intre&), )nespus), )viu) de trei ori%. Cele mai folosite adjective sunt )mandru), )frumos), )mare), )ne&ru), )bland), )dulce), )viu), majoritatea de ori&ine latina, cu exceptia a noua. -nele adjective sunt formate cu prefixul )ne- ) )nemuritor), )ne&rait), )nemiscator), )necunoscut), )nemar&init), )nespus) etc. $aloarea gnomica, exprimarea fiind aforistica, sententioasa, continand maxime. /dresarea 2emiur&ului din tabloul al $$$-lea si finalul poemului apropie poemul de )"lossa) )2ar piara oamenii cu toti C #-ar naste iarasi oameni), )Caci toti se nasc spre a muri si mor spre a se naste). %uritatea lim&ajului - asi&urata de prezenta termenilor latini, ceea ce confera accesibilitate, muzicalitate. /stfel, din =>HA cuvinte folosite in poem, =IAA sunt de ori&ine latina. #e folosesc si unele neolo&isme !destul de putine% ).aos), )sfera), ).imeric), )ideal), )demon). #-a observat si antiteza intre limbajul elevat a lui *+perion si limbajul popular, comun intrebuintat de Catalin. $n tabloul al $$-a limbajul este familiar, colocvial, plin de expresii populare, re&ionalisme si diminutive !)batu-l-ar vina), )cu obrajori ca doi bujori de rumeni, bata-i vina), )mai nu vrea, mai se lasa)% su&erand farmecul conditiei umane. (imbajul folosit de Catalin este asemanator vervei retinute a satiricului din )#crisori). 9erbele la perfect simplu si la conjunctiv din tabloul al $$-lea sustin oralitatea stilului, vorbirea populara specifica oamenilor de aceeasi conditie )se facu), )sa razi), )sa-mi dai). $n tabloul al $$$-a insa, limbajul este solemn, elevat, neolo&ic )nemurire), )nimb), )c.aos), )lumea), )palate de mar&ean). Cele mai multe parti de vorbire devin simboluri care definesc lumea &eniului, in opozitie cu cea a oamenilor obisnuiti. 9erbele la imperfect, in episodul calatoriei (uceafarului denota miscarea eterna si continua )cresteau), )treceau), )parea), )vedea).

'uzicalitatea poemului, care ne impresioneaza la lectura. Muzicalitatea este realizata prin - efecte eufonice !a vocalelor )o), )a) J solemnitate, tonuri inalteB )i), )i) J familiaritate, tonuri coboratoare%, - aliteratiile consoanelor )l) si )r) care su&ereaza caderea molcoma a florilor de tei !)Miroase florilear&intii C #i cad, o dulce ploaie C Pe crestetele a doi copii C Cu plete lun&i, balaie)% sau miscarea cadentata a valurilor !)Privea in zare cum pe mari C 'asare si straluce C Pe miscatoarele carari C Corabii ne&re duce.)%. 0. 9ianu remarca )#eductia eminesciana este tiranica si indiscutabila. Muzica poeziei lui este expresia unui torent de forte launtrice, care au rupt za&azurile si ne taraste). - prin sc.ema prozodica, ritmul iambic - alternanta rimelor feminine cu cele masculine, rimele rare raza - lumineaza, petrece - rece, strabatemi - patimi, inceapa - apa, sara - apara, el - castel. 2emersul lirico-ale&oric al poemului concentreaza la maximum expresia artistica, caci, spre exemplu, strofa )*+perion, ce din &enuni C 'asai c-o-ntrea&a lume C 1u cere semne si minuni C Care n-au c.ip si nume.) Poate rezuma intrea&a incarcatura antitetica a tematicii )(uceafarului). $n creatia eminesciana efortul artistic este numai banuit, inefabil. $mpresia de maretie nu vine, desi&ur, din te.nica, ci din faptul ca poetul lucreaza cu cele mai inalte concepte faurite de ratiunea omului, ca vede lucrurile foarte de sus si de departe, in perspectiva infinitului si a eternitatii. 7 interpretare a poemului )(uceafarul) socoteste aceasta creatie ca un poem al )vocilor) sau al )mastilor) poetului. /stfel Eminescu s-a ima&inat pe sine in primul rand (uceafarul sau *+perion, &eniul care cauta suprema clipa de fericire fara sa fie inteles si ramanand la locul sau separat de societatea din jur. Eminescu s-a ima&inat insa si in c.ipul lui Catalin, pamanteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dra&ostei. #-a ima&inat c.iar in c.ipul Catalinei, muritorul de rand care aspira spre absolut. El s-a ima&inat si sub c.ipul 2emiur&ului, exprimand astfel aspiratia spre personalitatea universala. Mi.ai Eminescu spunea )/ceasta este povestea. $ar intelesul ale&oric ce i-am dat este ca daca &eniul nu cunoaste moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, aici, pe pamant, nici e capabil a fi fericit, nici a ferici pe cineva. El n-are moarte, dar n-au nici norocK).