Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii
Lucian Blaga

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii",

de Lucian Blaga, publicata in deschiderea primului sau
volum "Poemele luminii"(1919), este o arta poetica moderna
interbelica.
1.Este o arta poetica deoarece autorul isi exprima
aici, prin mijloace artistice, conceptia despre poezie (teme,
modalitati de creatie si de expresie) si despre rolul poetului
(raportul acestuia cu lumea, creatia si cunoasterea), din
perspectiva unei estetici moderne. De asemenea, este o
meditatie filosifica si o confesiune elegiaca pe temea
cunoasterii.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o
arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este
deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poetcreatie. Poezia apartine modernismului prin: influentele
expresioniste, intelectualizarea emotiei, noutatea metaforei
(metafora plasticizanta si metafora revelatorie), innoiea
prozodiei( versul liber si ingambamentul). Poezia ilusreaza
unele dintre influentele expresioniste pe care le aduce in
peisajul literar al vremii volumul "Poemele luminii":
exacerbarea eului creator, sentimentul absolutului,
interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.
2.Tema poeziei este cunoasterea, desemnata de
metafora "lumina", dar si atitudinea poetica in fata marilor

taine ale Universului. Cunoasterea lumii in planul creatiei

poetice este posibila numai prin iubire: "Eu nu strivesc.../caci
eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte".
Viziunea

depre

lume

se

circumscrie

orizontului

misterului, un concept central la Blaga, in opera filosofica si

in cea poetica. Atitudinea poetului fata de cunoastere poate
fi explicata cu ajutorul terminologiei filosofice ulterior
constituite (in "Trilogia cunoasterii", 1933). Pentru filosof,
exista doua modalitati de cunoastere, de raportare la mister:
cunoaterea paradisiac (sau raional, plus cunoatere)
sugerat de metafora ,,lumina altora. Este o cunoatere
prin care se

reduce misterul.

Al doilea tip de cunoatere

este cea luciferic sau intuitiv, specific artei i poeziei,

care

poteneaz

misterul.

Poetul

consider

plus-

cunoaterea agreseaz lumea (idee sugerat prin verbe care

exprim ideea de volen ,,a strivi, ,,a ucide, ,,a
sugruma) i, deoarece are un caracter analitic, pierde din
vedere

ideea

fragmentar.

de

totalitate,

Cunoaterea

rmnnd

poetic,

incomplet,

ntemeiat

pe

sentimentul empatiei cu toate fiinele i lucrurile, are ca

obiect tocmai totalitatea, lumea ca ntreg, ca unitate ntr-un
mister, definindu-se ca o forma de ,,amor intellectualis :
,,Cci eu iubesc i ochi i flori i buze i morminte. Astfel,
creatia poetica apare ca un mijlocitor intre eu si lume.
3.Titlul contine o metafora revelatorie ("corola de
minuni a lumii") si exprima atitudinea poetului de protejare a
misterului. Primul cuvant, pronumele "eu", reluat de cinci ori

in poezie, evidentiaza rolul eului liric, de centru creator al

propriului univers poetic, fiind de asemenea o influenta
expresionista si o marca a confesiunii. Verbul la forma
negativa "nu strivesc" exprima refuzul cunoasterii de tip
rational si optiunea pentru cunoasterea liciferica, poetica.
Rolul poetului este de a adanci taina, care tine de o
privilegiere a misterului specific blagiana.
Discursul liric se construieste in jurul relatiei de
opozitie dintre cele doua tipuri de cunoastere, care se
realizeaza

prin

antiteza

eu/altii,

"lumina

mea"/"lumina

altora", prin alternanta motivului luminii si al intunericului,

evidentiate prin conjunctia "dar".
Motivele poetice sunt: misterul si lumina, motiv central
in poezie si metafora emblematica pentru opera poetica a lui
Lucian Blaga, inclusa si in titlul volumului de debut, cu o
dubla semnificatie: cunoasterea si iubirea.
La nivel compozitional, poezia cuprinde trei secvente
lirice.

Acestea

subliniaza

atitudinea

poetului

fata

de

cunoastere, opozitia "lumina mea" - "lumina altora" si

explicatia pentru atitudinea din prima secventa: "eu iubesc".
Prima secventa (primele cinci versuri) exprima
concentrat refuzul cunoasterii logice, rationale, paradiziace,
prin verbe la forma negativa: "nu strivesc", "nu ucid (cu
mintea) ". Enumeratia de metafore revelatorii, cu multiple
semnificatii, desemneaza temele poeziei lui Blaga: "flori" viata/efemeritatea/frumosul,"ochi"-

cunoasterea/spiritualitatea/ contemplarea poetica a lumii,

"buze" - iubirea/ rostirea poetica, "morminte" - tema mortii/
eternitatea. Cele patru elemente pot fi grupate simbolic:
"flori" - "morminte" ca limite temporale ale fiintei, "ochi" "buze" ca doua modalitati de cunoastere: spirituala- afectiva
sau contemplare - verbalizare.
A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza
unor relatii de opozitite: eu - altii, "lumina mea" - "lumina
altora", ca o antiteza intre cele doua tipuri de cunoastere,
paradiziaca

si

luciferica.

Conjunctia

adversativa

"dar",

reluarea pronumelui personal "eu", verbul la persoana I

singular, forma afirmativa, "sporesc" afirma optiunea poetica
pentru modelul cunoasterii luciferice.
Ultimele doua versuri constituie o a treia secventa, cu
rol concluziv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate
( "caci" ). Cunoasterea poetica este un act de contemplatie
( "tot... se schimba... sub ochii mei") si de iubire ( "caci eu
iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte").
Remarcam structura moderna a poeziei: cele 20 de
versuri sunt dispuse intr-o singura strofa. Este folosit versul
liber, ingambamentul, iar masura este variabila ( intre 4-5 si
11-12 silabe). Astfel, poezia are o structura asimetrica. Blaga
acorda atentie "arhitecturii" textului poetic, prin simetria
axiala a acesteia ( dupa "carmina figurata" latina): in mijlocul
textului sta versul al noualea, "dar eu", care fixeaza eul liric
in centrul procesului de cunoastere.

Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la

fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfologic,
repetarea cuvantului-cheie "eu" sustine definirea relatiei
creator - lume. Seriile verbale antitetice redau atitudinea
fata de mister ilustrate de cele doua tipuri de cunoastere.
n opinia mea, prin viziunea sa despre poezie privit
ca un act de cunoatere, Blaga realizeaz n "Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii" o art poetic modernist, n care
se

fac

prezente

cteva

trsturi

eseniale

ale

expresionismului, chiar dac cu marii poei expresioniti

germani, poezia lui Blaga se aeaz n raporturi de
independen

originalitate.

Totodat,

tendina

de

construi alegoric i gustul pentru comparaii dezvoltate in

de registrul neoclasic.
n concluzie, poezia este o art poetic prin care
autorul afirm c actul poetic potenteaza misterul, nu l
reduce. Misterul este substana esenial a poeziei. Cuvntul
poetic nu explic misterul, ci l sugereaz, l protejeaz prin
transfigurare.