Arta poetica Testament ilustreaza unitatea de conceptie si de viziune a lui Tudor Arghezi asupra existentei.

In
opinia lui Arghezi, poetul este un creator orgolios, dublu determinat, pe de-o parte de pamant, principiu al
germinatiei eterne si pe de alta parte de cuvant, semn al revelatiei in spirit. El deschide relatia paternale cu un cititor
abstract, pentru care duce un mesaj, trecand prin generatii successive. El este un poeta faber, adica slefuitor de
cuvinte, care filtreaza trairile neamului prin propria constiinta.

Rolul poeziei este acela de de transfigurare a oricaror aspect ale realitatii, prin cuvant si imagine artistica: din
bube,mucegaiuri si noroi/iscat-am frumuseti si preturi noi .Ca si poetul francez Charles Baudelaire, care a
impus estetica uratului in volumul: Les fleurs du mal, Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indifferent daca
este frumos sau urat poate constitui material poetic,situandu-se astfel pe o pozitia a modernitatii denumita estetica
uratului.

Lirismul subiectiv este un monolg adresat care se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct, la
nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii(marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric:pronume
personale la persoana I singular,adjective poesesive,verbe la present,pers I,topica afectiva(inversiuni si dislocari
sintatice).

Tema si viziunea despre lume este evidentiata si prin prezenta celor patru elemente de structura si limbaj( titlul,
incipitul, finalul, elemente diversifcatie si relatiile de opozitie si simetrie.)

Tema poeziei o reprezinta conceptia asumata a poetului de a echilibra tensiunile dintre slova de foc
(metafora pentru inspiratie) si slova faurita ( metafora pentru mestesug) in creatia cu valoare
testamentara.

Motivul central al poeziei este acela al cartii, care simbolizeaza ideea de cunoastere,de legatura spiritual intre
generatii,pentru ca ea oglindeste"seara razvratita" a stramosilor ce au urcat "prin rapi si gropi adanci",dar si ideea de
truda, de mestesug, de pasiune.Cuvantul carte are o bogata sinonimie in text: testament,hrisov,cuvinte potrivite.

Titlul este o metafora care ilustreaza foarte bine conceptul vizat: structura lingvistica ce sta in fruntea unui text,
indica, de cele mai multe ori, continutul si ii atrage pe cititori. Acesta se afla in stransa legatura cu tema, pe care o
sugereaza si cu universul de idei prezentat.

Compozitional, poezia are cinci strofe,alcatuit dintr-un numar inegal de versuri.Cele cinci strofe ale poeziei se
grupeaza in trei secvente poetice, pe trei coordonate.Prima este alcatuita din primele doua strofe, sugerand legatura
dintre poet si cititorii-urmasi; a doua alcatuita din urmatoarele doua strofe, reda rolul etic,estetic si social al poeziei;a
treia, redata de ultima strofa,incrancenata lupta a poetului cu lexical.

Incipitul introduce cititorul direct in problematica poeziei, pin referire la atitudinea poetului fata de creatie, fata
de lume si de sensul pe care el il da cartii, singura sa avere fiind de factura spirituala ( Nu-ti voi lasa drept bunuri,
dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte ). Prin adresarea directa a eului liric catre un fiu spiritual, poetul
se identifica, in mod imbolic, cu un tata si isi asuma rolul de mentor. Bunurile artistului sunt concentrate in opera sa,
care devine o treapta spre cunoastere, necesara tinerilor pentru a-si desoperi propria identitate: Ea e hristovul
vostru cel dintai , asa cum apare in strofa a doua.

Strofa a treia se construieste pe ideea ca lumea materiala se metamorfozeaza in dimensiune spirituala prin
intermediul poetului. In poezie, se pleaca de la o realitate dura care este transpusa in metafore, nuantandu-se rolul
poetului de alchimist al cuvintelor.

Strofa a patra este construita pe ideea ca poezia rolului social, moralizator al artei, dar si pe aceea a functiei
catarhice, de tranformare a suferintei in bucurie, prin intermediul artei.
 Ultima strofa pune in evidenta ideea ca poezia se naste din tensiunea creata intre har si mestesug, din fuziunea
dintre spirit si materie ("Slova de foc si slova faurita/ Imperecheate in carte se marita"). Metafora "slova de foc"
exprima inspiratia, harul divin, iar "slava faurita" sugereaza mestesugul, truda poetului.

Simetria textului este data de plasarea cuvantului-cheie "carte" si a sinonimelor sale in diferite pozitii ale
discursului liric pentru a accentua ideea centrala in fiecare dintre cele trei coordonate.

Relatiile de opozitie se stabilesc, la nivelul discursului liric,intre diversele component ale artei poetice,in jurul
termenului carte. Opozitia robul-Domnul se regaseste in versul: Robul a scris-o, Domnul o citeste si reda
relatia dintre scriitor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil, de truditor al cuvantului.

Metafora carte are un rol esential in organizarea meterialului poetic, fiind un element de recurenta. Termenul
are, in text, mai multe sinonime cu ajutorul carora creeaza nuantari si particularizari are artei poetice.

In concluzie textul poate fi considerat o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra
lumii prin mijloace artistice. Pentru Arghezi, poezia este o imbinare a slovei faurite, slefuite de un adevarat bijutier al
cuvintelor, si a slovei de foc, inspiratie de origine divina. Rolul poetului este de a da cuvintelor
urate"bube,mucegaiuri si noroi", forme si continuturi noi,transformandu-le in "versuri si-n icoane" si de a gasi calea
cea mai potrivita pentru a pastra legatura dintre generatii.

Tema si viziunea despre lume sunt conturate in textul nostru si prin intermediul imaginilor si
ideilor poetice.

O prima idee poetica este interpretarea creatiei ca o treapta a evolutiei spirituale si sociale. Prin
intermediul culturii si al literaturii, omul se imbogateste ,,urcand o treapa’’ a vietii sale intelectuale.
Menirea creatorului este de a atrage atentia celor mai tineri asupra bogatiilor din jurul lor, si a eforturilor
depuse pentru o evolutie sociala. Aceasta idee este evidentiata in versurile : ,,Prin rapi si gropi adanci/
Suite de batranii mei pe branci’’ si ,,Robul a scris-o/ Domnul o citeste’’.

O alta idee poetica este conceptia Arghezeana, poezia reprezentand contopirea talentului cu
munca sub ,,focul inspiratiei’’. Pentru a crea si a lasa ceva urmasilor, elementele cheie sunt talentul si
munca: drumul catre cunoastere si succes. Aceasta invatatura si lege a autorului este prezenta in
versurile: ,,Slova de fac si slova faurita/ Imparecheate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratisat in
cleste’’.

Figurile de stil și imaginile artistice sunt puse în relație cu o concepție nouă, modernă, privind poezia, resursele ei și
misiunea poetului. Materialitatea imaginilor artistice se realizează misiunea prin fantezia metaforă, rezultând
asocieri sistematice surprinzătoare: comparația inedită („Împărecheate-n carte se mărită / Ca fierul cald îmbrățișat în
clește”) epitetul rar („seara răzvrătită”, „dulcea lui putere”, „dumnezeu de piatră”, „durerea...surdă și amară”)
oximoronul („Veninul strâns l-am preschimbat în miere, / Lăsând întreagă dulcea lui putere”).
Prozodia, îmbinând tradiție și modernitate este inedită: poezia cuprinde strofe inegale ca număr de versuri, 9-11
silabe și ritm variabile, în funcție de intensitatea sentimentelor și de ideile exprimate.
Rima ține de vechile convenții, fiind împerecheată.