Subiectul l

Citește textul de mai jos.

In buricul pământului" este primul dvs. volum de povestiri – scris pe parcursul a şaisprezece ani (printre
romane).

Cum s-au scris ele? Privind în urmă, credeţi că există o evoluţie a scriiturii/stilului dvs. în aceste povestiri?

Desigur, presupun că există această evoluție

, având în vedere că povestirile acoperă cam toată cariera mea

literară şi este în natura lucrurilor să te dezvolți. Pe de altă parte, este greu de spus acest lucru, pentru că
sunt

povestiri foarte eterogene: de la prima - cea care dă titlul volumului -, care nu este o povestire în sensul
strict al

cuvântului, ci mai mult o descriere a emigrării familiei mele, trecând prin aceea cu titlul „Mirosul lumii” –
în care se

vorbeşte despre o întâlnire de două-trei zile a două personaje singuratice într-un orăşel belgian – şi până
la povestirile

lungi

, aproape cu caracter de nuvelă şi cu un substrat fantastic, suprarealist, cu multe personaje şi o structură

dramatică mai elaborată.

„In buricul pământului" a fost scrisă imediat după apariția romanului meu de debut „Vremea minunilor"
şi eram

încă sub influenta lucrurilor descrise acolo, a copilăriei în comunism, a despărţirii de prieteni, de ţară, de
tot ceea

ce-mi era cunoscut. Chiar şi vocea povestitorului este la fel de copilăros-naivă.

Ceea ce se vede însă clar în povestiri este ceea ce a rămas la fel, neschimbat, pe parcursul anilor, şi a
creat

identitatea operei mele: interesul pentru personaje în tranzit, în căutarea unei lumi, pe care să o poată
numi a lor.

Sau care au naufragiat în propria viață, aşa cum li s-a întâmplat tuturor protagoniştilor din aceste
povestiri: emigranti
şi autohtoni.

Când şi cum anume vă dați seama că aveţi material de povestire, şi nu de roman? De ce e romanul mai
important

pentru dvs.?

îmi este mult mai uşor, să spun, când îmi dau seama că un subiect are în el un mugure, pe care îl pot
duce spre

o înflorire literară care să devină un roman. In general, simt o vibraţie în mine, un impuls, care constă nu
numai în

povestea în sine, dar şi în potenţialul ei de a deveni ceva puternic, dramatic şi în acelaşi timp poetic. De
această a

treia dimensiune am nevoie, un subiect nu ajunge. Uneori am şi imagini, scene în fata ochiului mintii,
care må

acompaniază-şi motivează pe durata documentării.

Interviu cu scriitorul Cătălin Dorian Florescu, de Adina Dinitoiu, literomania.com

A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text.

1. Indică sensul din text al cuvântului eterogene.

6 puncte

2. Menţionează o temă a prozei scriitorului Cătălin Dorian Florescu, aşa cum transpare din interviu.

6 puncte

3. Precizează, aşa cum reiese din text, în ce constă identitatea operei scriitorului Cătălin Dorian Florescu.

6 puncte

4. Explică modul în care autorul își alege subiectul cărților sale, așa cum reiese din fragmentul de interviu
dat.

6 puncte

5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația enunțului In general, simt o vibraţie în mine, un impuls, care
constă nu

numai în povestea în sine, dar şi în potenţialul ei de a deveni ceva puternic, dramatic şi în acelaşi timp
poetic.

6 puncte