MIRCEA ELIADE PROZA FANTASTICA DOMNISOARa Christina PROZA FANTASTICA DOMNISOARA CHRISTINA SECRETUL DOCTORULUI HONIGBERGER III STRADA

MINTULEASA... IV LES TROIS GRCES LA UMBA UNUI CRIN Editia de fata, n cinci volume, tiparita n colaborare cu revista Caiete Critice, r estituie pentru prima data integral ti fidel proza fantastica a lui Mitcea Ei-ade, aparuta frttr* 1936 fi 1982. MIRCEA ELIADE DOMNISOARA CHRISTINA Cu un Cuvnt nainte al autorului Editie si postfata de Eugen Simion EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMANE BUCURESTI. 1991 Redactor : RODICA PANDELe Coperta seriei : C. GRGOPJU Pe coperta : Mircea Eliade, portret de G. Tomaziu, 19 74 CUVNT NAINTE (1) ISBN 97S-95SS2-O-5 nca din adolescenta mi-a placut sa scriu nuvele, povestiri si chiar romane" fantas tice. Prima proza literara publicata se intitula Cum ara descoperit Piatra Filozofala. Am ev ocat n alta parte aceasta ntmplare (2). n toamna anului 1921, Ziarul Stiintelor Populare anunta se un concurs printre elevii de liceu : o compozitie IHarara" cu subiect stiintific. M-am apucat sa scriu ntr-o duminica ; aveam toata ziua si noaptea libere n fata me a. mi amintesc nca nceputul si sfrsitul povestirii : ma aflam n laborator (n acel an eram p asionat de chimie si mi alcatuisem un mic laborator, n pod) si nu stiu datorita carei mprej urari am adormit dar, evident cititorul nu stia asta ; nu i-o spusesem. Apare un personaj ciudat, caremi vorbeste despre Piatra Filozofala, ma asigura ca nu e o legenda, ca Piatra se poate dobndidaca cunosti o anumita formula. mi povesteste o seama de operatii, cu alchimisti celebri, simi propune sa refacem mpreuna experienta. Nu ma convinsese, dar am acceptat. Strainu l amesteca diverse substante ntr-un creuzet, l pune la foc, apoi presara un praf si exclama : Priveste bine acuvi! Priveste .'... ntr-adevar, substantele din creuzet se transf ormau sub ochii mei n aur. Emotionat, fac un gest brusc si rastorn creuzetul, care cade cu zgomot

pe podea. n acea clipa ma trezesc. Eram singur n laborator. Dar o clipa am crezut ca visul fu sese aievea. Pe podea, alaturi de creuzet, zacea un bulgare de aur. De abia cnd l-am (1) Acest Cuvnt nainte a prefatat volumul In curte la Dior.is, Bucuresti, Cartea R omneasca, 1981.

(2) Amintiri, 1, Mansarda, Madrid, 1986, Colectia Destin, pp. 64 si urm. luat n mina mi-am dat seama ca era o bucata de pirita, minereu care, aparent, sea mana cu aurul. Povestirea a cstigat premiul nti 100 de lei si a fost publicata n ultimul numar, di 27 decembrie 1921, al Ziarului Stiintelor'Populare. Nu era, de altfel, prima ncercar e literara. nca din primavara acelui an ncepusem sa scriu o seama de povestiri fantastice. mi aduc vag aminte de subiectele lor. Una din ele ncepea cam asa : Azi m-am ntlnit cu Dumnezeu pe drum. V oia sa-si faca o nuia. A rupt o ramura si m-a ntrebat : Nu cumva ai un briceag ?..." Dar nu mai s tiu ce s-a ntmplat dupa aceea. Personajul unei alte povestiri era un modest functionar ntr-un mic or as de provincie. Incult, aproape agramat, ntr-o zi simte nevoia de a scrie, si scrie, una dupa alt a, cteva carti. Apoi duce manuscrisele profesorului de literatura de la liceul din localitate. Profes orul le rasfoieste, citeste, ici-colo, cte un paragraf, apoi l ntreaba : Dar ce ti-a venit sa transcrii cu mina tot opere celebre : Viata la tara a lui Duiliu Zamfirescu, Madame Bovary, Sonata Kreutzer ? Tnarul se jura ca habar navea de aceste carti, ca lui nu-i place sa citeasca literatura, ca a scris toate aces te caiete fara sa nteleaga ce se ntmpla cu el. Profesorul pare sceptic. l sfatuieste sa mai ncerce si a ltceva : bunaoara o piesa de teatru. Dupa cteva saptamni, omul se ntoarce cu doua manuscrise. Erau Ba rbierul din Sevilla si Apus de soare... Tot n acei ani, 1921 1923, am scris, n cteva caiete, Cala toria celor cinci carabusi n tara furnicilor rosii, un fel de roman de aventuri n care amestec am entomologia (alta pasiune a adolescentei mele), umorul si fan-' tasticul. Ceea ce ma pasiona mai mult scriindu-l era descrierea diverselor lucruri asa cum le vedeau carabusii, straba tndu-le pe ndelete sau zburnd pe deasupra lor. Era, de fapt, o microgeografie imaginara pe care o organi zam pe masura ce o inventam ; descopeream o lume onirica si paradoxala, caci era totodata mai mare si mai mica dect lumea noastra de toate zilele. Nu mi-aduc aminte daca am apucat sa termin povestirea Calatorie n tara furnicilor rosii. Curnd dupa aceea am nceput un roman fantastic, planuit pe dimensiuni ciclopice : Memoriile u nui soldat de plumb. Am tot scris la cartea aceasta vreo doi ani, n clasa a V-a si a Vi-a, si, cnd am ntrerupt-o definitiv, transcrisesem n mai multe caiete acele parti care mi se parusera mai reusite si le dadusem ctorv a prieteni sa le citeasca. Era un roman de nesabuite proportii, nglo-bnd nu numai istoria uni versala, ci ntreaga istorie a Cosmosului, de la nceputurile galaxiei noastre la alcatuirea Pamntului, la originea vietii si la aparitia omului. Dupa cte mi aduc aminte, ncepea cam asa : Un cercetas (adica, eu) se afla n trenul c are suferise groaznica ciocnire de la Valea Larga. In clipa ciocnirii, eercetasul si nfunda spe

riat capul n sacul lui si, datorita acestui gest instinctiv, n-a fost dect usor ranit. In sac avea si un soldat de plumb, unul din numerosii soldati de plumb cu care se jucase copil si pe care-l purta acum, adol escent, ca un fel de porte-bon-heur. In clipa aceea nesfrsita a ciocnirii, cercetasul asculta, chiar d in gura soldatului de plumb, inepuizabila lui poveste. Caci fragmente din plumbul din care fusese alca tuit fusesera martore la cele mai importante evenimente din istoria omenirii : cucerirea Indiei de cat re arieni, distrugerea Ninivei, moartea Cleopatrei, rastignirea lui Isus, devastarea Romei de catre Ala ric, fuga lui Mahomed la Medina, primele doua cruciade si asa mai departe, pna n zilele noastre, cnd intr oduceam si evenimente recente ; bunaoara, batalia de la Mara-sesti. Dar nainte de istorie, p lumbul se aflase sub forma de gaz n felurite conflagratii cosmice care au dus la alcatuirea sistem ului solar si a Pamntului si si amintea de milioanele de ani fara viata, si amintea de aparitia pri melor vietuitoare, de luptele ntre monstrii epocii tertiare si asa, pna la aparitia omului si zamislirea primelor civilizatii... Era un fel de fresca ametitoare, lucrata ca un mozaic, n care voiam sa includ tot ce mi se parea ca stiu, tot ce nvatasem, fara a le fi digerat ntotdeauna, din lecturile mele dezordonate. Trebuie nsa sa adaug ca n acelasi timp scriam multe alte lucruri. In primul rnd, o serie de Convorbiri en-tomologice" si articole de popularizare pentru Ziarul Stiintelor Po pulare, precum si impresiile din lungile calatorii pe care le faceam n toata tara cu prietenii mei cercetasi.' Pe de alta parte, ncepusem sa redactez un foarte amanuntit Jurnal, n care notam nu numai lect urile si ntmplarile de fiecare zi, ci si discutii cu colegii mei, silindu-ma sa reproduc ct mai exact vocabularul fiecaruia. Aceste documente", cum le numeam, mi-au fost da mare folos cnd, n ultimii ani de liceu, am nceput Romanul adolescentului miop. Era o ntreprindere ambitioasa, caci mi propusesem sa prezint si alte aspecte ale adolescentei dect cele att de duios evocate de Ionel Teodoreanu. Voiam sa scriu

o carte stiintific exacta" asupra acestei misterioase perioade de trecere de la c opilarie la tinerete. Eram convins ca adolescenta constituie o experienta exceptionala, ale carei posibilitati creatoare snt rareori ntelese si ncurajate. Si mi se parea ca singurul mijloc de a ilustra aceste posibilitati era sa descriu, ct puteam mai sincer si mai exact, ce ni se ntmpla noua, n primul rnd mie, dar si prietenilor si colegilor mei. Astfel c, la sfrsitui liceului, ntelesesem ca snt solicitat concomitent de doua sau chiar trei vocatii" : pe deoparte de cercetarile obiective (de la stiintele naturale trecuse m la orientalism, la istoria religiilor si la filozofie), iar pe de alta parte de imaginatia liter ara : fie proza fantastica, fie literatura epica sau de analiza psihologica, asa cum o practicasem n cteva nuv ele si, mai ales, n Romanul adolescentului miop. Aceasta, i-as spune, vocatie tripartita" a incitat ntreaga mea productie, de la pr imele carti din tinerete pna n prezent. n cei trei ani petrecuti n India (1928 1931) am publicat multe studii n legatura cu filozofiile si stiintele indiene si am pregatit teza de doct orat despre yoga (aparuta n 1936), dar am scris si un roman pe jumatate autobiografic (Isabel si a pele diavolului, 1930) si altul mai mult sau mai putin fantastic, Lu-viina ce se stinge (publicat n 1934). Dupa ntoarcerea mea n tara si pna la plecarea la Londra, n primavara anului 1940, au aparut, alaturi de lucrarile stiintifice (Alchimia asiatica, Yoga, Cosmologie si alchimie babiloniana, revista Zalmoxis) si mai multe culegeri de articole (India, Oceanog rafie, Fragmentarium etc), cteva romane realiste" (Maitreyi, ntoarcerea din rai, Huliganii , Nunta n cer), dar si trei carti de literatura fantastica (Domnisoara Clrrisiiv.a, Sarpe le, Secretul doctorului Honigbergef). Evident, cursurile pe care, ncepnd din 1945, le-am tinut la Ecole des Hautes Etude s (Sorbona) si, dupa 1958, la Universitatea din Chicago m-au silit sa reduc simtitor activitatea mea litera ra ; mai ales pentru ca hotSrsem s scriu literatura (ca si Jurnakil si, mai Urziu, Autobiografia ) n limba romna. De data aceasta, dupa ncheierea romanului-fresca Noaptea de Snziene (aparut n ti n traducere franceza : Foret interdite, Gallimard, 1B55), n-am mai scris dect mici romane si nuvele fantastice (majoritatea reproduse n volumul de fata). Ar fi multe de spus n legatura cu aceasta concentrare, aproape exclusiva, asupra prozei fantastice. n Jurnal, ca si n cteva texte (1), am comentat ceea ce as ndrazni sa num esc conceptia mea despre literatura fantastica. Si care se deosebeste, bunaoara, de cea a romancierilor germani, a lui Edgar Allan Poe sau a lui J. L. Borges. Ar fi inutil sa ncerc a o rezuma aici. Destul ga amintesc ca e solidara de conceptia mea despre gn-direa mi

stica si universurile imaginare pe care le fundeaza, universuri paralele lumii de toate z ilele si care se disting n primul rnd printr-o alta experienta a timpului si a spatiului. Ceea ce n u nseamna, evident, ca prozele fantastice pe care le scriu snt inspirate de cercetarile mele de istorie comparata a religiilor, nici ca n-ar putea fi ntelese dect de cititorii familiari cu asemenea studii. Nu-mi aduc aminte sa fi folosit vreodata documentele mitologice sau semn ificatia lor simbolica scriind literatura. De fapt, descopeream subiectul romanului sau al nu velei pe masura ce scriam. Universurile paralele pe care le dezvaluia povestirea erau rod ul imaginatiei creatoare, nu al eruditiei, nici al hermeneuticii pe care o stapnea istoricul rel igiilor comparate. Paris, 23 septembrie 19S0 MIRCEA ELIADB (1) Cel mai elaborat, reprezentnd comunicarea mea la o ara 1978, va apare n cursul acestui an. DOMNISOARA CHRISTINA ...it stood AU beautiful in naked purity, The perfect semblance of its bodily frame... Shelley, Queen Mab decada" de la Cerizy, din v

nainte de a ajunge n sufragerie, Sanda_ l opri, apucndu-i bratul. Era cel dinti gest familiar pe care l facea n aceste trei zile de cnd se aflau mpreuna la Z. Stii ca a mai venit un musafir, un profesor ? Egor i privi ochii prin semintuneric ul odaii. Sclipeau. Poate ma ncurajeaza", si spuse, si se apropie, ncercnd sa-i prinda mijlocul. Dar fata se smuci si, din ctiva pasi, deschise usa sufrageriei. Egor__si corecta tinuta si ram ase n prag. Ardea aceeasi lampa cu sita alba, orbitoare ; o lumina prea tare, artificiala, s tridenta. Zmbetul d-nei Moscu parea acum mai obosit. (Zmbetul pe care Egor se obisnuise sa-l ghicea sca nainte chiar de ai vedea fata...) ...Acesta este d-l Egor Paschievici, l prezenta solemn d-na Moscu, ntinznd moale br atul spre usa. Are un nume ciudat, adauga ea, dar e romn pe de-a-ntregul... E pictor s i ne face cinstea de a locui cu noi... Egor se nclina, ncercnd sa spuna cteva cuvinte magulitoare. D-na Moscu si retrase bra tul si 1 ndrepta, cu mai multa emotie, spre noul-venit. Avea att de rar pri-lejul sa fac a prezentari bogate, solemne... ...... Domnul profesor universitar (Nazarie o glorie a stiintei romnesti, continua ea. " Egor se ndrepta cu pas hotart catre profesor si i apuca mina. Snt numai un nensemnat asistent, stimata doamna, sopti d-l Nazarie, ncercnd sa-i mai retina o clipa privirile. Att de nensemnat... 11 Dar d-na Moscu se asezase extenuata pe scaun. Profesorul ramase uluit lnga ea, cu fraza nesfrsita. i era teama sa se ntoarca spre ceilalti ; teama, nu cumva sa para ridico l sau ofensat. Cteva clipe nu stiu ce sa faca. Dar se hotar si se aseza pe scaunul din s tnga d-nei Moscu. Scaunul acesta e ocupat, i sopti Simina. Eu raannc ntotdeauna lnga mama. D-l Nazarie se ridica brusc si se lipi de perete., Egor si Sanda se apropiara de el, zmbind ncurcati. Nu trebuie sa tina seama de glumele Siminei. E o fetita capricioasa. Si , de altfel, asta e cea mai mare bucurie a ei : sa stea lnga maica-sa, chiar cnd snt musafiri. A re numai noua ani, adauga Sanda. D-na Moscu i privise tot timpul zmbind, parca s-ar f i rugat sa fie iertata ca nu ia parte la discutie. Banuieste ct de interesanta poate fi o as emenea discutie interesanta, savanta, instructiva , dar e prea obosita ca s-o urmareasca. Doamna Moscu, fireste, nu auzise nici un cuvnt; sunetele trecusera alaturi de urechile e i, fara rezistente, fara urme. Egor conduse pe d-l Nazarie spre capatul mesei, in* dMndu-i un scaun alaturi de Sanda. Ce stranie si nenteleasa oboseala", gndi pictorul privind nca o data fata doamnei Moscu.

Nu stiu cum sa va multumesc, ngna profesorul asezndu-se. mi dau seama ca am jignit un copil. Si este un copil ca un nger... ntoarse capul si arunca Siminei cele mai calde priviri. D-l Nazarie era un barbat nca destul de tnar, nu mplinise nici patruzeci de ani, si privirile ndreptate spre Simina ncerc au sa poarte o dragoste totodata protectoare si lingusitoare. Obrazul lui curat si neu tru, de barbat nvatat, se luminase din cale afara. Zmbea Siminei cu toata gura deschisa. Simina i sustinu privirea cu o siguranta ironica, muscatoare. Cteva clipe l privi n adncul ochilor, a poi duse servetul la gura, si sterse un foarta usor 'zmbet si ntoarse ncet capul catre maicasa. Snteti desigur venit pentru sapaturi ? ntreba brusc Egor. Profesorul era ncS intimidat si fu cu att mai recunoscator lui Egor ca i dadea pril ejul sa vorbeasca daspre meseria si pasiunea lui., n ! Da, domnul meu, raspunse vioi, nghitind aer. Cum i spuneam si doamnei, am reluat n

vara aceasta sapa-.... turile de la.JBal.an.oaia.. E un nume care poate nu va am inteste prea multe lucruri, dar statiunea.protoistorica de, ia BjUnoaia_ are oarecare nsemnatat e pentru noi, romnii. S-a gasit acolo un Uhes celebru, un mare bazin ionian. n'care, dupa c um stiti, se aducea carnea la ospete... Amintirea acestui Ickas, pe care l ceretase cu de-ama-nuntul, a fost o imagine st enica pentru d-l Nazarie. Cu verva si cu oarecare melancolie, evoca ospetele de atunci. ' Nu erau ospete barbare, grotesti. ...Caci, cum i spuneam si doamnei, toata cmpa aceasta a Dunarii de Jos, n special ai ci, n nordul Giurgiului, a cunoscut odinioara, prin veacul V nainte de Christos, o nflo ritoare civilizatie greco-traco-scitica... Vorba i daduse curaj. Privi din nou, insistent, spre doamna Moscu, dar nu ntlni dect acelasi zmbet stins, aceeasi fata neatenta. Balanoaia, manian, i atrase atentia Sanda, aproape strignd, pe deasupra mesei. D-l profesor face sapaturi arheologice lBalanoaia... ' " M Nazarie se Intimida din nou auzindu-si numele, trezindu-se brusc obiectul aten tiei generale. ncerca sa se apere cu mna, sa scuze mai ales taria glasului cu care Sanda strigase pe maicasa. D-na Moscu parea ca se desteapta dintr-o amortire mpletita cu somn. Dar desteptar ea fusese reala ; pentru cteva clipe, si recapata fragezimea obrazului,; mhdria frunti i ei pure si netede. Balanoaia, vorbi ea, acolo a avut mosie un strabun de-al nostru. Si tanti Christina, spuse repede Simina. Si ea, ntari cu vioiciune d-na Moscu. Sanda privi ncruntndu-se catre sora cea mica. Dar Simina pleca ochii n farfurie, sm erita si cuminte. n bataia puternica a lampii, buclele ei negre si pierdeau taria si luciul , asemenea argintului vechi. Dar ce frunte calma, ce obraji de papusa !" se mira Egor. Nu-ti puteai desprinde ochii de pe chipul ei. Trasaturile aveau o perfectiune precoce, o frum usete nmarmuritoareJpBgor simti ca, alaturi de el, d-l Nazarie o priveste cu o egala ncnt are. Nu sntem prea vorbareti astazi, cnd am rmas singuri, spuse Sanda adresndu-se mai mul t lui Egor. 13 Pictorul ntelese glasul acesta care voia sa-l ispiteasca, necajindu-l. Se smulse din torpoarea cu care privise pe Simina si voi sa nceapa o anecdota galanta, pe care o spunea ntotd eauna cu succes n familii. Sntem tacuti, pentru ca sntem inteligenti : ca amicul meu Jean"... ar fi povestit Egor. Dar d-l Nazarie ncepu naintea lui :

Aveti probabil multi invitati, toata vara, aici la mosie... Vorbi cteva minute n sir, pe nerasuflate, parca i-ar fi fost teama sa se opreasca, sa nu-l nghita cumva tacerea. Vorbi despre sapaturi, despre saracia de la Muzeul de Antic hitati, despre frumusetea acestor cmpii dunarene. Eger privea cteodata, pe furis, spre d-n a Moscu. Asculta ca vrajita, dar pictorul si dadea prea bine seama ca nu aude un cuvnt. San da prolita de o pauza a d-lui Nazarie si spuse tare : Martian, se raceste friptura... Ce lucruri interesante ne spune domnul profesor ! sopti d-na Moscu. ncepu apoi sa mannce cu obisnuita ei pofta, cu fruntea putin plecata deasupra farf uriei, fara sa priveasca pe nimeni.

De altfel, era singura care mnca. Ceilalti abia se atinsesera de friptura. D-l Na zarie, nfometat de drum, nu izbutise sa mannce mai mult de jumatate. Friptura avea un miros greto s de vita. Sanda cheama cu un gest scurt, de stapna, jupneasa care astepta cuminte lnga usa. Ti-am spus sa nu mai cumperi carne de berbec, vorbi ea cu o ascunsa mnie. N-am mai gasit nici o pasere, domnisoara, se apara femeia. Care au fost le-am ta iat ieri si alaltaieri. Care n-au murit... Mai era o gsca, dar am gasit-o si pe ea moarta, az i-dimineata. De ce n-ai cumparat din sat ? ntreba Sanda mai mnioasa. N-a vrut nimeni sa-mi vnda, raspunse prompt jupneasa. N-a vrut sau n-a avut, adaug a ea cu nteles. Sanda rosi, facu semn femeii sa ridice farfuriile. D-na Moscu si terminase friptu ra. Ce frumoase lucruri ne-a spus domnul profesor despre Balnoaia ! ncepu cu un glas p utin cntat. Attia idoli n pmnt, attea scule de aur... 14 Profesorul se codi. Cele de aur se gasesc mai rar, o ntrerupse el. Nici n-au prea fost prin acele tim puri. Erau pe aici civilizatii taranesti, sate nfloritoare, dar sate. Aurul se afla mai mult n porturile grecesti... Se gasea si aur, scule de aur vechi, pe vremuri, continua d-na Moscu. Si tanti Christina avea, sopti Simina. Tu de unde stii ? o ntreba, certnd-o, Sanda. De ce nu te-astmperi ? ! Mama mi-a spus, vorbi Simina dezghetat. Si doica. Doica ar trebui sa nu-ti mai umple capul cu povesti, adauga Sanda aspra. Cresti mare acum, nu mai poti crede n basme si nazbtii... Sanda si privi sora cu un foarte usor zmbet, dispretuitor si indiferent n acelasi t imp. si ntoarse apoi ochii spre Egor si-l cntari cu gravitate ; parca s-ar fi ntrebat daca crede si el acelasi lucru, daca poate fi si el tot att de naiv... Conversatia tnjea din nou. D-l Nazarie se pleca spre Egor. Ce minunata idee ati avut sa va ntoarceti la aceste cmpii dunarene, vorbi el. Cred ca nimeni n-a ncercat nca sa picteze asemenea locuri ; ti se par la nceput deznadajduite, pustii, batute prea mult de soare si apoi ti dai seam a de fecunditatea lor nspaimntatoare, de farmecul lor... Vorbise cu sinceritate, avntat. Egor l privi uluit. I se paruse, n primele minute, un biet savant morocanos si timid. Dar minile domnului Nazarie se miscau cu o gratie desa vrsita ; si cuvintele pe care le spunea aveau o seva proprie, o prospetime ciudata. Pare ca le pronunta altfel, mai adnci, mai pline.

D-l Paschievici este un mare artist, dar este n acelasi timp un mare lenes, inter veni Sanda. Sta de trei zile cu noi si nici nu si-a deschis paleta... As putea ntelege n mai multe feluri amicala d-stra observatie, spuse galant Egor. As putea crede, bunaoara, ca snteti nerabdatoare sa ma vedeti lucrnd, ca sa puteti na dajdui ntr-o mai repede plecare a mea... Sanda i ntoarse zmbetul, ncurajndu-l. Egor ntelese precis toate acele nuante de gluma de gratie si capriciu, care tradeaza nerabdarea, ispita, chemarile. Sanda 15 este n orice caz superba'', si spu;e el, desi -nu i ntelegsa deloc purtarea n aceste trei zile.

Ct de mult se deosibea de domnisoara frivola de la Bucuresti, care l ademenea cu a tta curaj si i strnsese cu atta bucurie mna cnd primise sa vina la Z, pentru o luna ntreaga. Po te se tema de ceva, se teme de invitati, se consolase Egor n prima seara. * ...Adevarul este ca nu ma simt bun de nimic deocamdata, continua el ntorcnd capul catre d-l Nazarie. n nici un caz de pictura. Poate nceputul acesta de toamna, care seama na mai mult cu un miez de vra, ma oboseste... Eu l-as scuza mai bine daca m-ar ruga, spuse Sanda, ncepnd sa rda. Am avut trei zile prea zgomotoase, cu prea multi prietini, asta a fost. De mine va putea lucra ; am ramas singuri... Egor ncepu sa se joace cu cutitul. Trebuia sa strnga ceva rece si tare n mna, sa-si striveasca nerabdarea. ...Si eu voi trai nesimtit, adauga d-l Nazarie. Ma veti vedea numai aici, ntre dstra... Cu mna facu un ocol pripit al mesei. D-na Moscu i multumi, absenta. E o mare cinste sa va avem printre noi, ncepu ea, recapatndu-si subit un glas mult mai sigur si mai puternic. Snteti o mndrie a stiintei romnesti... Se vedea ca i plac mult cuvintele acestea, pentru ca le repeta cu fervoare. Egor privea n jos, strngnd, mai moale, cutitul. Pe sub gene, Sanda i urmarea gesturile. Cine stie ce cr ede despre mama", si spuse, nfuriindu-se deodata. Doamna, ntrerupse uluit d-l Nazarie, laudele domniei voastre se adreseaza fara ndo iala nvatatorului meu, marele Vasile Prvan. El a fost ntr-adevar o culme, a mndrie a noas tra, un geniu romnesc... Astepta de mult un asemenea prilej : sa vorbeasca, sa spuna lucruri departate de aceasta masa ciudata, de aceste gazde nentelese. Vorbi cu nsufletire si evlavie despre Prvan. De la el a nvatat mestesugul sapaturilor. El, premergatorul, a dovedit ca cea mai mare mndrie a pamntului romnesc e preistoria si protoistoria. Si farmecul sapaturilor, viata de cort, tre sarirea n fata fiecarui obiect gasit. ...Un pieptene de fier, un cui, un fragment de oala, continua d-l Nazarie, toate lucrurile acestea saracacioase 16 sl neutre, pe cara un drumet nici nu le-ar ridica din ta-rr.a, au pentru noi mai mult farmec dect cea ttiai frumoasa carte si, poate, chiar cea mai frumoasa femeie... Sanda c auta ochii lui Egor zmbind, asteptnd un zm-bet ironic. Dar pictorul asculta cu respect, cu simpati e. Un pieptene de fier ti descopere cteodata o civilizatie, adauga d-l Nazarie, adresn du-se

din nou catre d-na Moscu. Se opri nsa brusc n mijlocul frazei, parca si-ar fi pierdut rasuflarea. Privea tea pan catre d-na Moscu. i era teama sa-si nchida ochii. Ar fi ntlnit, poate, o nalucire mai nspaimntat are napoia pleoapelor. Cine bea cafea ?! ntreba n acea clipa Sanda, ri-dicndu-se de la rnasa cu zgomot. D-l Nazarie ncepu sa-si simta naduseala rece pe umeri, pe piept, de-a lungul brat elor. Ca si cum ar fi patruns lent ntr-o zona umeda si nghetata. Snt foarte obosit", si spuse el,

apucndu-si strns minile una de alta. Se ntoarse spre Egor. I se paru destul de nentel es gestul lui : zmbea, cu doua degete ridicate n sus, parca ar fi fost ntr-o clasa... Beti si d-stra, domnule profesor ? l ntreba Sanda. Bucuros, bucuros... raspunse d-l Nazarie. De-abia cnd vazu cestile cu cafea pe ma sa, ntelese ce l-a ntrebat Sanda si se linisti pe deplin. Tot atunci mai privi o data, fara t eama, spre d-na Moscu. Gazda plecase fruntea si si-o rezema n palma dreapta. Nu mai vorbea nimeni la masa. ntlni nsa fata Siminei, ntoarca spre el. l privea cu multa mirare, cu nencredere chlr v. Parca se trudea sa descifreze o taina. Era o preocup.uo adnca, .nemultumita, dinc olo de

copilarie. II D-l Nazarie deschise cu multa bagare de seama usa. Gasi pe salita o lampa cu gaz , cu flacara scazuta. O desprinse din perete si ncepu sa paseasca atent, silindu-se sa nu faca zgomot. Podelele de lemn, vopsite visiniu,' trosneau totusi, chiar si acolo unde erau ac operite cu covoare. 17 Ce Dumnezeu neau dat camere att de departate !" si spuse, putin enervat, d-l Nazari e. Nu-i era frica, dar avea mult de umblat pina la camera lui Egor ; trebuia sa treaca p rin fata multor usi, fra sa stie daca se afla cineva n camera, daca deranjeaza pe cineva. Pe de al ta parta camerele acelea daca ar fi fost ntr-adevar goale ar fi dat un aer pustiu coridorului; lucr u la care d-l Nazarie nici nu voi sa se gndeasca. Odaia lui Egor se afla tocmai la capat. Ciocani de cteva ori, cu bucurie. Nadajduiesc ca nu te deranjez prea mult, spuse deschiznd usa. Nu mi-e deloc somn... Nici mie, raspunse Egor, ridicndu-se de pe canapea. Era o odaie mare, spatioasa, cu un balcon care se deschidea n parc. Patul, de lem n vechi, era asezat ntr-un colt. Un dulap, un lavoar, o canapea, un birou elegant, doua scaune si un chaise-longue alcatuiau restul mobilei. Odaia era totusi att de mare, nct parea sim plu mobilata. Obiectele se aflau prea departate unele de altele. Te puteai misca n vo ie. mi face o deosebita placere, adauga Egor. Ma ntrebam cu ce sa-mi omor insomnia. Nu prea mi-am adus carti. Credeam ca am sa lucrez mult ziua... si lasa gndul nespus : credeam, mai ales, ca serile le voi putea petrece cu Sanda". .. E prima noapte cnd ma urc att de devreme n camera mea, continua Egor. Pna acum, ramneam trziu de tot n parc ; erau multi invitati, mult tineret. Dar cred ca o obos eau prea mult pe d-na Moscu... D-voastra nu fumati ? ntreba ndreptndu-se cu tabachera deschi sa spre d-l Nazarie. Multumesc, nu. Dar voiam sa te ntreb, toate camerele astea de lnga noi snt nelocuit e ? Asa cred, raspunse zmbind Egor. Aici au stat musafirii ; un etaj ntreg pentru musa firi. Si jos cred ca tot goale snt camerele. D-na Moscu locuieste n cealalta parte a casei, cu domnisoarele... Eamase pe gnduri. si aprinsese tigara si se aseza pe scaun n fata profesorului. Tac ura amndoi. Splendida noapte ! spuse trziu d-l Nazarie, ridicnd fruntea spre balcon.

Din ntunerec se desprindeau acum contururi mari, nca nesigure, de arbori. Egor ntoa rse si el capul. ntr-adevar, 18 splendida noapte. Dar sa spui noapte buna" oaspetilor de la 9 jumatate si sa te r etragi o data cu mama, ca o fetita cuminte... Daca stai mult timp nemiscat, adauga d-l Nazarie, si aspiri lent, fara sa te gra besti, simti Dunarea... Eu o simt... Trebuie sa fie totusi foarte departe, spuse Egor. Vreo treizeci de kilometri. Poate mai putin. Dar e aceeasi noapte, asta o simti repede... D-l Nazarie se ridica si se apropie de balcon. Nu, n-are sa fie luna dect peste ct eva zile, si dete seama ndata ce se lovi de ntunerec. Este si acelasi vazduh, adauga el rasturnndu-si ncet capul si sorbind aerul cu toa ta gura.

D-ta n-ai stat pe lnga Dunare pesemne. Altminteri, rareori se-ntmpla sa-ti scape m ireasma aceasta. Eu simt Dunarea si pe Baragan. Celalalt ncepu sa rda. Nu e prea mult spus, pe Baragan ?! Nu, nu, explica d-l Nazarie. Caci nu e un miros de apa, nu e un vazduh umed. E m ai mult un miros lnced, care aduce cu lutul si cu unele plante cu scaieti... E destul de vag, l ntrerupse Egor zmbind. Dar l recunosti repede, oriunde te-ai afla, continua d-l Nazarie. Uneori ti se pa re ca au putrezit foarte departe paduri ntregi, ca sa-ti poata aduce vntul un asemenea miro s complex si elementar totodata. Odinioara erau paduri pe aproape. Era Teleormanul. Si parcul acesta pare a fi batrn, spuse Egor ntinznd bratul peste balcon. D-l Nazarie l privi blnd, fara sa-si poata ascunde un zmbet dispretuitor. Tot ce vezi d-ta aici, vorbi el, n-are mai mult de o suta de ani. Salcmi... Arbor e de om sarac. Daca vezi pe ici, pe colo, cte un ulm. ncepu sa vorbeasca pasionat despre paduri si arbori. Sa nu te miri, spuse deodata , ntrerupndu-si discursul si punndu-si mna pe umarul lui Egor. A trebuit sa nvat toate acestea de la oameni, din carti, de la nvatati, cum s-a putut. Pentru sapaturi, s e-ntelege ; trebuia sa stiu pna n ce loc se puteau aseza oamenii mei, scitii, getii si cei car e-au mai fost... Pe aici probabil nu prea se gasesc urme, spuse Egor, ncercnd sa abata discutia cat re preistorie. 19 S-ar putea gasi si pe aici, vorbi modest d-l Naza-rie. Pe undeva tot au fost dru mri, chiar si. sate n marginea padurilor. Prin apropierea vailor, mai ales... Dar, oricum, locur ile unde au fost paduri sute de ani de-a*rn-dul snt locuri vrajite. Asta e adevarat... Se opri si ncepu sa soarba iar aerul, plecndu-si ncet ntreg trupul peste balcon, n no apte. Ce bucurie mi face de cte ori recunosc Dunarea, chiar prin locurile acestea, conti nua el cu un glas mai scazut. E o alta vraja, o vraja usor da primit, care nu te sperie. O amenii de lnga fluvii snt si mai ntelepti, si mai curajosi ; aventura a plecat si de aici,. nu nu mai de pe tarmul marilor... Dar, vezi d-ta, padurea te sperie, te nnebuneste...Egor ncepu sa rda. Facu un pas n odaie. Lumina lampii.i cuprinse din nou ntreaga figura. Fireste, nu e greu de nteles, continua d-l Nazarie. Padurea te sperie chiar pe dta, care esti tnar luminat, fara superstitii. E o groaza de care nu scapa nimeni. Prea multe vi eti vegetale si prea seamana mult ai*borii batrni cu oamenii, cu trupuri omenesti mai ales... Sa nu crezi ca m-am departat de fereastra pentru ca mi-a fost frica, spuse Egor. M-am departat pentru ca voiam sa-mi aprind o tigara. Acum viu din nou lnga d-ta... Nu e nevoie. Te cred. Nu-ti poate fi frica chiar de un parc de salcmi, spuse d-l

Nazaria ntorcndu-se n camera si asszndu-se pe canapea. Dar ce ti-am spus eu e adevarat. Daca nar fi fost Dunarea, oamenii din partile acestea ar fi nnebunit. Oamenii de acum doua -trei mii de ani, se-ntelege... Egor l privea eu multa mirare. E din ce n ce mai interesant profesorul. nca doua cea suri, simi va recita poezii cu capete de morti".,. Uitam sa te ntreb, ncepu din nou d-l Nazarie. Cunosti de mult pe gazda noastra ? Cunosc numai pe duduia Sanda si nca nu prea de mult, de vreo doi ani. Avem ctiva prieteni comuni. Pe d-na Moscu am cunoscut-o numai cnd am venit aici, acum cteva zile.

Mi se pare foarte obosita, sp\('e d-l Nazarie. Egor clatina din cap. Era totusi amuzanta seriozitatea ca care vorbea profesorul ; parca i-ar fi comunicat o taina, o observatie pe car e numai el ar fi putut-o face. mi ;0 spune asta tocmai mie, care ma trudesc de attea zile sa-i memorez zmbetul..." Eu am cazut aici oarecum din ntmplate, adauga d-l Nazarie. Am fost invitat prin pr efect ; pare a fi un prieten vechi al familiei. Dar am nceput sa ma simt prost; oare nu-i deranjam noi ? ! Am impresia ca d-na Moscu e destul de bolnava... Egor vorbi ca si cum s-ar fi scuzat : nici el n-a voit sa ramna mai mult, dndu-si seama din prima zi ct de obosita e gazda. Dar ceilalti musafiri nu pareau prea impresionati de slabiciunea d-nei Moscu. Poate o cunosteau mai demult si se obisnuisera cu ea. S au poate nici boala nu e att de grava ; cteodata, mai ales dimineata, d-na Moscu urmareste cu vi oiciune orice discutie. Parca puterile ei se duc o data cu ale soarelui, adauga Egor cu oarecare solemni tate, dupa o scurta pau* za. Seara e foarte obosita ; uneori cade ntr-o letargia cu att mai str anie, cu ct si pastreaza acelasi zmbet si chiar aceeasi masca. D-l Nazarie vedea foarte clar ochii ei larg deschisi, cu pupilele reci, intelige nte ; vedea de asemenea zmbetul care i lumina toata fata si care te putea pacali att de bine. Nu, pictorul se nsala vorbind de masca d-nei Moscu; nu e o masca, e o figura vie, concentrata, fo arte atenta chiar; n orice caz, zmbetul o face prezenta, ca si cum te-ar asculta cu toata fiin ta, ar fi vrajita de cuvintele pe care le rostesti. La nceput, o asemenea atentie aproape te intimi deaza, te face sa rosesti. ti dai nsa repede ssama ca n-a ascultat nimic, ca poate nici nu ti-a a uzit cuvintele. Ti-a urmarit tot timpul gesturile, buzele ti le-a vazut vorbind si stie cnd sa te ntrerupa. Asta e extraordinar ! spuse d-l Nazarie continun-du-si gndul. Stie cnd sa te ntrerup a, cnd sa-ti spuna cte un cuvnt, ca sa-ti aminteasca de ea, sa nu te turbure din caleafara tacerea ei... Egor l asculta cu mai multa mirare ca la nceput. nca nu se obisnuise sa-l socoteasc a prea inteligent si cu att mai putin sensibil. Are virtuti de artist, si spuse. Si cu toa te acestea e att de timid, att de necioplit"... Nu cumva exageram putin ? ntreba el, ridicin-du-se de pe scaun si ncepnd si se plim be prin odaie. Poate ca nu e dedt o extenuare cronica, daca exista cumva un asemene a termen.

21 to SB'3 12.3 o n-P 'Pc fD 3 a* co fD 3"!

g PJ fDNfD -, _ 3 fi) t; tn 8 g* 2, P r+5-' ro a. jv. r-,O c+ CO fD - PP'P

ro cn O . ;3 P8 3 -+ o p CO da .gf,7 3' 2- S ro 5. o .-o p co fD 5' ' 8 i-S p 3 + O 5' lu m O (0 nm V 13 O p o op P. ti 3 12 3 . E.3 -" 8 3 a' V- 2 S S m s ;SP4 s-pEi'g" -!

cnT3 ., CDPP O fD cr Si. oo3 o_ i * re o 3 O _ 3 p r- fD tn13 OPO rr-t O O fD firt BVS K po r P fi. o o era 5 3 3 -ff. S' fD- v4 .13. n c? oOG oP --li P' O fD 3 c o cn 3

{a ) 1. ro O ?3a ' 3 re.H oP ro TO o 3 fi) " pe '-o !. pTi -'_ .7"/ o o O g 1 re D ai -to p sa o c PP . to 8' fD fD PP cn i fi) 22.3 -P 2ff poo SS- 3 LS O'B' O CO. r: e-t3C0 _ re ro te o -l 3. " 8 P p -i ti* re 3

e.?a d * re 3. P s 3i - B3 p 3 p -cn 2-O 3 i"1 SU " CO "3 8*S 5Pt 3p * re 3m gcm 3ef. 3 Pp' P o 3'CTQ cn.-j ti, UH 3 m re i re g-n 3 _ o ' S'S o a- oif 2 I 3 Ss 2 p1)re-sore P p: o p g *: p i 3. s" a s. g a. p re 33.P re -. o P w fa, 3 -P co " fi. ,O So P

te o culte mai bine unul pe altul. La Bucuresti, nu te asculta nimeni" Pe asta sa-l bei Srr graba, domnule profesor,* glumi Egor. Avea pofta de vorba, de marturisiri. Am uitat sa te ntreb cum faci descoperirile arheologice, spuse el. Simplu, ncepu profesorul, foarte simplu... Dar se opri, sugrumat. Se privira o clipa n ochi, adnc, fiecare ncercnd sa nteleaga d aca si celalalt a simtit acelasi lucru, acelasi nceput de groaza si apoi apucara aproape deodata paharele cu coniac si le sorbira dintr-o nghititura. Profesorul nu-si mai strivi fata n palme. Dimpotriva, de data aceasta alcoolul i facuse bine. Nu cuteza totusi sa-l ntrebe p e Egor ; ghicise din privirile lui ca avusese aceeasi penibila impresie, aceeasi dezgusta toare groaza. Sa simti cum cineva se apropie de tine si se pregateste sa te asculte, cineva pe car e nu-l vezi, dar a carui prescenta o simti n bataia sngelui si o recunosti n sclipirea ochilor v ecinului tau... Amndoi se pregatira sa vorbeasca despre altceva. Egor cauta repede un subiect, un pretext. Ceva foarte departe de camera aceasta, de ceasul de fata. Cteva clipe, mintea nu putea descoperi nimic. ntepenise. Si nici macar nu i era frica. Atunci, simtise ceva car e nu se putea asemana cu nimic. Un dezgust monstruos, amestecat cu groaza. Cteva clipe numai. A fost destul sa puna mna pe pahar si sa goleasca deodata un deget de coniac pentru ca t otul sa se limpezeasca. Ati fost vreodata la Marsilia ? ntreba el brusc, apucnd sticla si turnnd din nou n pahare. Am fost, cam demult, raspunse repede profesorul, imediat dupa razboi. Lucrurile s-au mai schimbat de atunci... Este acolo un bar, chiar lnga hotelul Savoy, continua volubil Egor, i spune L'etoi le marine. mi aduc foarte bine aminte, asa i spune. Acolo e obiceiul ca, daca ti place coniacul, sa ncepi 3a cnti... Excelenta idee ! spuse profesorul. Dar eu n-am voce... Egor l privi cu dispret : li e frica sa cnte, i e rusine." Duse paharul la nari si l mirosi cu putere. Sorbi o nghititura, apoi si apleca putin capul pe spate si ncepu, taraganat : 24 Les viellles de notre pys Ne iont pas vieilles morose*,' Elle pcrlent aes bcmnet s rosea,.': in Domnul Nazarie auzi cteva batai n usa si se hotar si ss trezeasca de-a binelea. De

o jumatate de ceas se lupta cu somnul. Deschidea ochii, simtea nviorarea diminetii, lumina c ruda din odaie, apoi adormea iar. Un somn usor, ntrerupt, dar cu att mai balsamic. Parca ar fi prelungit o beatitudine pe care anevoie ar mai fi putut-o redobndi. Cu ct rezisten ta era mai tenace, cu att alunecarea n somn era mai balsamica. nca o clipa, nca una... Parca n a dincul somnului staruia necontenit vie certitudinea ca fericirea aceasta e efemera, ca n curnd se va desprinde din acea dulce plutire si va fi zvrlit ntreg n lumina de afara. Bataile n usa l trezira ntr-adevar definitiv.. Saru' mna !... O femeie aproape batrna intra n odaie eu laptele. E trziu, cred ca e foarte trziu, spuse d-l Nazarie. Femeia zmbi si-i ocoli priviril e. Domnul Nazarie si freca fruntea, li durea putin capul si si simti gura amara. l cup rinse deodata parerea de rau ca ntrziase atta n pat. Beatitudinea din care se dezlipise att de greu i se paru acum dezgustatoare. Se simtea, n acelasi timp, obosit, trist, deznadajdui t, fara nici un motiv ; cum se simtea ntotdeauna cnd e destepta ntia oara ntr-o odaie streina. Un mar e si

nenteles gol launtric ; zadarnicia zadarniciilor... Dar si aduse aminte de paharel e cu coniac pe care le bause noaptea, si furia mpotriva lui nsusi crescu. Asa, sa bei fara nic i un sens, sa-ti macini timpul cu un pierde-vara... Daca vreti apa calda, conasuie, spuse femeia. Nu, n nici un caz apa calda. Domnul Nazarie simtea nevoia sa se pedepseasca ntr-un fel, sa se chinuie. Cu ce placere se va spala pe corp cu apa aceea rece...' Femeia nchise usa si d-l Nazarie sari din pat cu zgomot. Ameteala si usoara durer e de cap staruiau. si umplu as ligheanul cu apa rece si ncepu sa se spele. ntmplarile de asta-noapte ieseau la ive ala una cte una. li venea sa rda. Ce imbecile naluciri, ce frica fara rost ! E suficjent sa privesti putin n jurul tau, lumina asta, racoarea asta de toamna, laptele asta fierbinte, cu aburi curati si blnzi, ca sa-ti dai seama de nevrednicia tuturor nchipuirilor. Si nici macar n-am nvatat sa fumez, si spuse d-l N azarie n oarecare ironie," mbracndu-se. Se aseza apoi la masa si sorbi ceasca cu lapte pna n fund, fara sa se atinga de dulceata si de unt. Rupse un colt de pine prajita si se pregati sa-si t ermine toaleta, rontaind. Masa de aseara n-a fost faimoasa, si aminti el. Daca nu m-as fi intoxicat cu conia c, as fi avut azi o foame de lup. Masa n-a fost faimoasa si asta au observat toti. Friptura mirosea a oaie, zarzavatul era oparit. Noroc de mamaliga cu brnza si smntna. Zmbi privindu-se n oglinda. Am uitat sa ma rad. Poate de aceea m-a ntrebat de apa calda. Acum e prea trziu, am sa ma rad tot att de bine si cu apa rece..." Fara graba, si scoase din valiza aparatul de ras si ncepu sa se sapuneasc a. O melodie trista, lenta i cobor ncet din amintire. Citeva clipe, cntecul pluti inform, zbatndu-se, pier zndu-se si nfiripndu-se din nou : Les vieilles de notre pays...

Asta cnta Egor azi-nopte," si aminti el cu placere, si aminti si mprejurarea care l f cuse pe pictor sa cnte. Simtise si el acelasi lucru," si spuse d-l Nazarie zmbind. Cu ce usurinta zm bea acum, ct de departata si de ridicola i se parea acum scena de azi-noapte. Se sapunea cu m ai multa voie buna. Sicu toate acestea, mi s-a parut ca m-ascult cineva. mi aduc fo arte bine aminte. Si la masa... Atunci a fost ceva mai grav, ntr-adevar a fost ceva mai grav." Dar e atta lumina n odaie, att a certitudine n peretii albi, n fragmentul de cer clar pe care l vede n oglinda, n mirosul de sapun pe care l simte nvaluindui fata... D-l Nazarie si fixeaza lama cu atentie ; fiecare gest i face placere, fiecare lucr u pe care l apuca nmna. ncepe sa se rada frumos, privindu-se n oglinda, micsorndu-si ura si ncercnd au faca 1.ierul acesta cu gratie, nu cumva buzele rotunjite prea brutal sa strice simetria fetei

. .._-26

D-l Nazarie si petrecu dimineata plimbndu-se la n-tmplare peste cmpuri. Gndurile nu-i erau deloc la preistorie. De altfel, nimic nu-l facea sa nadajduiasca vreo sapatura cu noro c n aceste sesuri prea ntinse, prea monotone. In partea de miazanoapte a conacului, spre sat, ncepeau mov ilele, dar d-l Nazarie apucase voit n directia potrivnica. Era nca att de frumos pe aici naintea ar aturilor de toamna. Nici un nor, nici o umbra pe tot cuprinsul si totusi soarele nu era obos itor, paseri necunoscute se avntau n vazduh, se auzeau cosasi si greieri. O imensa liniste, vie, nencremenit a. Chiar pasul omului se topea n masa aceea muzicala de sunete mici care alcatuiau laolalta lini stea si singuratateacmpiei. Glorioasa cmpie munteana, sublinie d-l Nazarie. nca doua -trei saptmni si vacanta e definitiv ncheiata. Bucurestii, examenele studentilor, cabinetul de lucru. Cel pu tin daca am izbuti sa sfrsim cu bine la Balanoaia"... Se ntoarse la conac cu putine minute nainte de ora mesei. Intlni pe Simina, plimbndu -se singura prin parc. Buna dimineata, duduie ! i spuse el cordial. Buna dimineata, domnule profesor, raspunse fetita zmbind. Ati dormit bine?... Are sa va ntrebe si mama acelasi lucru, dar voiam sa va ntreb nti eu... v i Zmbetul i se transforma pe nesimti te ntr-un rs scurt, tacut. Profesorul nu-si putea lua ochii de pe figura ei neasemuit de frumoasa. P arca ar fi fost o papusa ; o frumusete att de perfecta, net parea artificiala. Chiar si dintii erau prea stral ucitori, paru prea negru, buzele prea rosiiTl

Am dormit admirabil, duduita, spuse d-l Nazarie apropiindu-se de ea si ncercnd sai treaca mna prin bucle. E ntr-adevar un copil-minune. Dar, ajuns cu palma deasupra capului fetitei, i fu d eodata teama s-omngie. l intimida zmbetul ei. si retrase mna cu stngacie. Simina nu e un copil ; noua ani, asa i-au spus aseara, dar cta feminitate n mersul ei, cte farmece n gesturile ei mici si rotunde. 27

Nu l-ati tinut pe d-l Egor de la lucru azi-aoapte ? ntreba siret Siraiiia, ncretin du-si foarte usor fruntea. Domnul Nazarie nu ncerca sa-si ascunda mirarea. Dimpotriva, se bucura ca are un p rilej sa laude, fetita, sa se arate pacalit de siretenia ei si astfel sa se mprieteneasca mai bin e. Dar de unde stii mata c-am fost la d-l Egor azi-noapte ? ntreba el. . Mi-am nchipuit I ncepu sa rda. Profesorul ramasese n fata ei, nalt, stnjenit. Smirna se reculese reped e. ntotdeauna cnd se ntlnesc doi musafiri, spuse ea, se aduna ntr-o camera. Si camera d mnului Egor a cea mai frumoasa. Acolo vin de obicei musafirii... Nu-si spusese gndul ntreg. si relua zmbetul ei de copil victorios si se apropie un p as de d-l Nazarie. Dar eu cred ca nu e bine, adauga n soapta. D- Egor lucreaza. Ar trebui lasat singu r noaptea... Cu ultimul cuvnt spus, fata si pierduse zmbetul Era severa, rece, poruncitoare. D-l Nazarie se simtea mai intimidat acum. Fireste, fireste, blbi el. S-a ntmplat o data, asta n-are sa se mai ntmple de aici te... Simina l privi o clipa n ochi, prea fix, aproape obraznic, apoi, fara sa mai adaug e vreun cuvnt, si smuci trupul tot de lnga profesor si se-ndrepta catre parc. Probabil ca stie ceva despre care eu nu stiu nimic, gndi domnul Nazarie. Nu cumva se pregateste un complot mpotriva lui Egor ? ntlniri noaptea, n parc, plimbari sentimentale asa ncep e obicei... Simina e, fara ndoiala, confidenta." D-l Nazarie intra n odaie sa-si spele minile nainte de masa. Dar e destul de stupid sa lasi o fetita sa nteleaga asemenea lucruri si continua el gndul. Un copil att de sensibil ca Simina.. ." Cobor grabit si se ndrepta de-a dreptul spre sufragerie. Auzise clopotul. Fusese d e altfel informat de acest 23 T obicei al casei : cinci rainute dupa sunarea clopotului masa se serveste,-cu ori ce numar de persoaae. n sufragerie erau adunati toti, afara de Simina. Cum a dormit d-l profesor ? ntreba doamna Moscu. Parca nu arata att de obosita n di mineata

aceasta. Era mbracata ntr-o rochie fumurie, cu guler roz-pal. Parea ntr-adevar mai tnara, mai nviorata. Bratele goale se avntau acum cu mai multa gratie, ncinndu-se arcuit, fragede. Ati dormit ntr-adevar bine ? ntreba si Sanda, trudindu-se sa-si ascunda mirarea. jupneasa se oprise lnga usa, ascultnd. Privea n jos, cu minile la spate, ca si cum ar fi asteptat un prdin, dai' ' asculta si ea cu o egala curiozitate. Am dormit ct se poate de bine, raspunse d-l Nazarie. La nceput ra-am temut de o in somnie, dar domnul Paschievici a fost att de dragut... Se ntoarse cu fata spre el. Egor zmbea, jucndu-se cu cutitasul de taiat pinea. Asadar , a povestit tot, gndi d-l Nazarie. A povestit probabil cum ne-am ndopat cu alcool amndoi si poate al te lucruri hazlii despre mine..." Cred ca v-a spus domnul Paschievici... adauga el. Nu prea aveam ce sa spun, i ntrerupse Egor. D-l Nazarie si dete de-abia acum seama ca Egor nar fi putut povesti cu de-amanuntul ntmplarile din noaptea trecuta. I-ar fi fost rusi ne de el. Fara ndoiala ca acum i se par ridicole nalucirile de azi-noapte, dar tot nu trebuiesc povesti te altora. l privi n ochi. Egor parea ca nu ntelege nimic, ca nu-si aminteste nimic. i e rusine, gndi d-l Nazar ie ; cum mi-a fost si mie."

Simina intra de-abia atunci n sufragerie. Se grabi sa se aseze pe scaunul din dre apta d-nei Moscu, dupa ce mai nti privi circular pe toti. Unde ai fost, domnisoara? o ntreba Egorr Am vrut sa vad daca au venit scrisori... Sanda ncepu sa zmbeasca. Ar fi trebuit to tusi sa-i faca observatii. Evident, nu n fata musafirilor, dai* ar trebui sa o certe ntr-o z i pentru toate minciunile fara rost pe care le spune... 29 Ridica ochii din farfurie, putin speriata. Cineva mnca cu atta pofta, nct zgomotul f alcilor stapnea, ntreaga ncapere. Parca se facuse deodata o tacere nefireasca n sufragerie s i nu se auzea dect zbaterea falcilor. Mnca d-na Moscu. Sanda se ngalbeni. De foarte multe o ri d-na Moscu si uita complet de sine n timpul meselor si mnca cu pofta, dar niciodata nu a tinsese o asemenea voracitate. Nu mai vorbea nimeni. Ascultau cu totii, stingheriti. Mama .' o-striga Sanda. D-na Moscu continua sa mannce, cu barbia aproape rezemata de piept. Sanda se aple ca peste masa si o mai striga nca o data, fara rezultat. Are sa i se faca rau !" si spuse, ng rozita. Egor se prefacu ca nu observa nimic. D-l Nazarie privea nspaimntat, cu coada ochiului. Numai Simina parea linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi n-tmplat nefiresc. si aseza mna pe bratul d-nei Moscu usor, si i spuse : Am visat azi-noapte pe tanti Christina, mama [ D-na Moscu se opri din mestecat, surprinsa. Stii ca si eu o visez de cteva nopti ntruna ? Ce vise ciudate !... Aseza cutitul si furculita corect, pe marginea farfuriei si se ntoarse spre musaf iri. Domnul Nazarie tresari cnd presimti gestul; se temea sa priveasca o fata care se destept ase chiar atunci din inconstienta (caci altfel nu-si putea explica barbaria cu care mestec a, putine minute nainte, d-na Moscu). Avu totusi o adevarata surpriza ntlnind o figura linistita si inteligenta. Fara ndoiala ca d-na Moscu nici nu-si mai amintea daca ntmplator si daduse seama de scena penibila de adineauri. D-stra o sa zmbiti, d-le profesor, vorbi ea, dar va. marturisesc ca visele snt lum ea mea cea de a doua. Nu zmbesc deloc, scumpa doamna, se grabi sa spuna domnul Nazarie. Mama ntelege nsa altceva prin aceasta a doua lume, interveni Sanda, fericita ca se trecuse att de usor 30 peste un incident penibil. Altceva, n orice caz, dect spune ntelesul cuvintelor. __ M-ar interesa foarte mult sa stiu, vorbi d-l Nazarie. Lucrurile acestea snt nto tdeauna fascinante. D-na Moscu aproba, clatinnd capul cu fervoare. __Vom sta o data de vorba, sopti ea. Dar nu acum, ti; 4. fireste. Se ntoarse repede spre Simina. Cum ai visat-o, Simina ?

A venit la mine la pat si mi-a spus : Numai tu ma iubesti, Simino !" Era mbracata cu rochia roz, cu umbreluta... Asa vine ea ntotdeauna, vorbi d-na Moscu emotionata. Spunea de Sanda, adauga Simina, Sanda ncepe sa ma uite. E domnisoara mare acum." Asa mi-a spus. Si mi s-a parut ca plnge. Mi-a cerut mna sa mi-o sarute. Asa face ea, spuse d-na Moscu. ti cere mna sau bratul sa ti-l sarute. Toti ascultasera tacuti. Sanda zmbea batjocoritoare, privind pe furis spre soru-s a. Ar trebui s-o dezvat o data de obiceiul asta prost", si spuse. Apoi izbucni brusc : De ce minti, Simina?! Snt sigura ca n-ai visat pe nimeni, cu att mai putin pe tant i Christina. Nu mint, vorbi calm Simina. Asa mi-a spus. mi aduc foarte bine aminte ce mi-a spu s despre tine : Sanda ncepe sa ma uite". M-am uitat n ochii ei atunci si mi s-a parut ca

plnge... Minti ! repeta, mai. tare, Sanda. N-ai visat nimic ! Simina o privi surprinsa, d rept n ochi, dupa obiceiul ei. Apoi gura severa i se rotunji ntr-un zmbet ironic. Poate ca n-am visat, spuse ea ncet, si se ntoarse spre maica-sa. Sanda si musca buzele. S-a facut si obraznica, nu se mai teme nici de musafiri. l vazu atunci, parca pentru prima data, pe Egor si un val fierbinte de dragoste o patrunse. Ce bine ca nu e singura, ca e alaturi de cineva care ar putea-o iubi, ar putea-o ajuta. 31 TkT teama cci unei lupe. teama - cci unei lupe. odata densitatea neii Christma, vorbia al Christinei; 1 ncerca s rupa tacere teasca asa, cu Amun pede, ca sa w eL re. edjJajni, spuse _ Moscu a . ic Continua, t n v ntuL , interveni aici, inter iere. s; li 3 Egor ncepu Z nificative 32 dei si ntlni aceleasi priviri preocupate, irizate, alergnd de la d-na Moscu la Simi na. Parca sar fi temut sa nu

se adauge ceva. Sa luam cafeaua pe veranda, spuse brusc Sanda, ridicndu-se de la masa. Nu ma ndoiesc c a fost o lovitura grea, crezu de cuviinta d-l Nazarie sa consoleze pe gazda. Dar d-na Moscu daduse din cap foarte afectuos, parca i s-ar fi adresat o foarte comuna multumire, asa cum obisnuiesc toti musafirii sa rosteasca ridicndu-se de la masa. Cafeaua se servi pe veranda.jncepea o dupa-amlaza sticloasa de septembrie ; cerul era neverosimil de albastru si arborii parea ca au crescut nemiscati de la nceputul l umii. "T As putea ncerca acum", si spuse Egor. ntr-adevar, trecnd prin sufragerie, simtise foa rte aproape de el coapsa Sandei, li luase atunci bratul, prieteneste, si fata se sup usese tremurnd. Strabatuse pna la el emotia si asteptarea bine cunoscuta. Trupul fetei se alatura se de al lui citeva clipe, apoi se despartise brusc si n acest gest de spaima Egor ntrevazu cel e mai

sigure nadejdi. Dar trebuia sa ncerce mai mult, sa-i vorbeasca. Se apropie de ea, cu ceasca de cafea n mna. Ce faci n dupa-amiaza aceasta, duduie Sanda ?.,. ntreba el. ti voi cere voie sa te nsotesc n parc, sa te vad pictnd, spuse fata zmbind. Egor ncepu sa rda. Se pregatea sa-i raspunda n gluma, dar ntlni alaturi obrazul sever al Siminei. Fetita l privea atent, parca s-ar fi trudit sa nteleaga ceva care se ntmpla fara stirea ei. D-le Egor, se auzi atunci glasul d-nei Moscu, d-ta ai vazut portretul Christinei ? Mi s-a spus ca e cea mai buna opera a lui Mirea. Daca Mirea poate avea opere bune... adauga ironic pictorul. 33 De ce vorbesti asa nainte de a-l fi vazut ? l ntreba nervos Sanda. Snt sigura ca are sa-ti placa. Egor nu ntelese asprimea glasului ei. Ramasese cu ceasca cu cafea n mna, ntre cel do ua surori. Nu stia ce-ar mai putea raspunde. Am facut o gafa, si spuse el. Cnd vrei sa cuceres ti o fata de boier, nu trebuie sa fii intransigent n arta. Criteriile estetice nu snt ntotdea una cele mai bune"... Orice pictor mediocru poate face o capodopera daca se poate uita o clipa pe sine , rosti sententios d-l Nazarie. Mirea a fost un pictor foarte mare, vorbi d-na Moscu. Mirea a fost o culme a art ei romnesti. Tara se poate mndri cu el... ; D-l Nazarie rosi, stnjenit. Mai ales ca d-na Moscu se sculase brusc si-i invitase pe toti, cu un gest nfrnt, sa vada tabloul. Nici Sanda, nici Simina nu erau mai calme. Tot ce se a tinge de domnisoara Christina le este ntr-adevar sacru, si spuse Egor. In fond, nu e un sen timent mediocru asta. Sa iubesti si sa sfintesti o moarta, chiar n icoanele ei cele mai triviale" . si aduse aminte de Daphne Adeane. Am sa-i vorbesc de ea Sandei, si propuse el reconfortat. E un lucru frumos ce face Sanda ; dragostea si orgoliul ei pentru matusa_ Christina e un lucru splendid." Chiar si pe mica Simina o scuza acum, n gnd, Egor. Snt niste fapturi de elita, prea sensibile. M-am purtat ca un dobitoc. E cam deranjat aici, spuse Sanda, deschiznd o usa masiva, alba. E un salon n care nu prea intram... Toti simtira de la nceput aceasta. In odaie mirosea a sulfina si a aer nchis. Era parca mai racoare, dar o racoare melancolica si artificiala. Egor si cauta tovarasul. D-l N azarie pasise ncet, ncercnd parca sa-si ceara scuze cu modestia lui, silindu-se sa nu faca zgomot

, sa nu fie observat. In urma profesorului venea Simina. Venea cea din urma. Figura i era lum inata de o emotie solemna, care i dadea o paliditate feminina, nefireasca pe obrazul ei de c opil. Snt ntr-adevar extraordinar de sensibile fetele astea", si spuse Egor. Domnisoara Christina ! exclama d-na Moscu. Asa i spuneau toti pe aici... 34 D-l Nazarie simti teroarea ca o gheara apasndu-i pieptul. Domnisoara Christina zmb ea din portretul lui Mirea, parca l-ar fi privit ntr-adins pe el. Era o fata foarte t-nar a, mbracata ntr o rochie lunga, cu talia subtire si nalta, cu buclele negre lasate pe umeri. Ce spui, domnule pictor ? ntreba Sanda. Egor ramasese departe de portret. Se trudea sa-si dea seama de unde izvora n sufl etul sau

atta melancolie si oboseala, n fata acestei fecioare care l privea n ochi, zmbindu-i cu familiaritate, parca l-ar fi ales numai pe el din tot grupul, sa-i spuna numai l ui de nesfrsita ei singuratate. Plutea mult dor si multa jale n ochii domnisoarei Christina. Zadaini c . i zmbea ea familiar, zadarnic si strngea cu mna umbreluta albastra si si ridica pe furis o s princeana, parca l-ar fi invitat sa rda si el de palaria ei prea mare si prea ncarcata, pe ca re, fi-, reste, n o poate suferi, dar a pus-o pentru ca asa i-a cerut y-j- mama ( Nu sta bine unei d omnisoare sa pozeze dect de-(5"? savrsit mbracata !"). Domnisoara Christina suferea n O nemiscare a ei. Sa-si fi dat ea seama ca va muri att de repede ?" se ntreba Egor. Atunci ti place, adauga triumfatoare Sanda. Daca nu spui nimic, nseamna ca-ti plac e... Cu un asemenea model, nu se putea face dect o capodopera, vorbi linistit Egor. Domnisoarei Christina i sticlira o clipa ochii mai viclean. Egor si puse mna pe fru nte. Ce straniu miros n camera aceasta. Nu cumva o fi chiar camera ei ? Cu coada ochiului privi spre celalalt perete. D-na Moscu i spusese ca e un salon, dar se afla acolo, n colt, un pat mare, alb, cu perdelute. Ridica nca o data privirile spre portret. Domnisoara Christina i urmarise toate miscarile. Egor citea bine n ochii ei ; l vazuse cnd a descoperit patul si na rosit ; dimpotriva, continua si acum sa-i sustina privirea, oarecum provocatoare. Da, ast a e camera mea de fata si acolo e patul meu, patul meu virginal" parca i vorbeau ochii domni soarei Christina. ii Ce spui, d-le profesor ?! ntreba din nou Sanda. D-l Nazarie ramasese ncremenit d e cum daduse cu ochii de portret. La nceput i s-a parut ca vede din nou ir " '*T.'. 35 r nalucirea din noaptea trecuta, chipul acela de abur ; -.re se apropiase atunci, la masa, de umerii d-nei Moscu. Ta-roarea l mpietrise. Dr l desteptase din spaima inuna, care tr ecu linga el si l privise mirata, banuitoare. Mi se pare un lucru extraordinar, vorbi apasat d-l Nazarie. 'Se linistise. O liniste nefireasca, un nceput de r.simtire. Mirosea ciudat n odai e ; nu a mort, nici rai. ::v s flori funerare, ci un miros de tinerete oprita pe loc, oprita si conservata aici, ntre patru pereti. O tinerete de-acum multa vreme. Parca soarele nu trecuse prin aceasta odaie si t impul nu macinase nimic. Nimic nu parea premenit, schimbat de cnd murise domnisoara Christ ina. Mirosul acesta e parfumul tineretii ei, resturi miraculos pastrate din apa ei de colonie, din aburul

trupului ei. D-l Nazarie ntelegea acum toate lucrurile acestea mici si stranii. S e mira singur de usurinta cu care le ntelege si de graba cu care le accepta. ...Un lucru ntr-adevar extraordinar, adauga el, privind din nou tabloul. Dar nu era aceeasi nalucire din sala de mncare. O foarte mare asemanare, fireste. Domnisoara Christina seamana mult cu d-na Moscu, seamana si cu Simina. Dar chipu l ei poate fi privit n liniste. Doar n cele dinti clipe l-a nspaimntat. I s-a parut atunci ca revede nalucirea. I s-a parut, numai ; caci cealalta raspndea o teroare deznadajduita, p e care portretul nu o avea. Oboseala si tristetea odaii veneau din alte vami si vorbeau alt fel s ufletului. As vrea sa ncerc o data sa pictez acest tablou, vorbi Egor, sa-l pictez cum stiu eu, iar nu sa fac o copie... Sanda se apropie de el si-i apuca bratul nspaimntata.

Bine ca nu te-a auzit mama, sopti ea. Egor vorbise destul de tare, dar d-na Moscu, asezata ntr-un fotoliu mbracat n pnza a lba, nu auzise nimic, ca de obicei. D-na Moscu cerceta cu ochii ncaperea. Palpita alt fel , aici, viata. Aici i alerga gndul ntotdeauna, desi nu n acest spatiu concret, nici n acest timp pre zent. 36 g o privise n treacat, cnd se asezase pe fotoliu, si ntelese : d-na Moscu se ntoarce mereu aici, n camera aceasta, n ntmplariie deatunci. ...Bine ca nu te-a auzit, caci i-ai fi facut ntr-adevar rau, adauga, tot n soapta, Sanda. Nu lasa aproape pe nimeni sa intre aici. Azi a facut exceptie. Si-apoi, mai e ceva. .. Dar Simina se apropiase prea mult de ei. Se apropia acum si d-l Nazarie, probabi l ca sa le spuna ca ar tre-bui sa se retraga. ...Dar lui tanti Christina i-ar place sa mai fie o data pictata, spuse Simina. D e unde stii tu ca n-ar vrea mama ? !... Simina, teribil de multe lucruri stii tu, i spuse eu nteles, privind-o n ochi, Sand a. Apoi i ntoarse spatele si se apropie de d-na Moscu. Maman, am ramas de-ajuns. Trebuie sa mergem... -r- N-ati vrea sa mai ma lasati o clipa ? se ruga e.a. Sanda dadu din cap aspru. ...Cu Simina, se ruga din nou d-na Moscu. Mai ales cu ea, zmbi Sanda. i lua bratul. Egor si d-l Nazarie veneau n urma. Evitara la nceput sa se priveasca, dar, ajunsi pe veranda, nu si-au putut feri multa vreme ochii unul de altul. Eggr aprinse o tigara, dupa ce, mai nti, ntinse tabachera profesorului. D-l Nazarie refuzase zmbind. Nu cred ca e acelasi lucru, scumpe maestre, spuse d"l Nazarie. n acea clipa, Sanda se apropie, Se stersesera de pe fata ei vigoarea si severitat ea de-adineauri. Sanda era acum din nou domnisoara capricioasa si disponibila. Sntem gata de lucru, domnule Egor ? ntreba ea. D-l Nazarie se bucura ca se poate retrage ntr-un asemenea moment neutru. IV Egor n-a lucrat nimic n dupa-amiaza aceea. Si-a purtat sevaletul prin mai multe a lei si s-a asezat n mai multe colturi ale parcului. n cele din urma, si-a ascuns 37 sculele la radacina unui ulm. Si a nceput sa se plimbe cu Sanda. Intr-o asemenea zi e pacat sa lucrezi, i-a spus. Apoi a ntrebat-o cte poeme cu toa mna cunoaste A ntrebat-o mai mult ca s-o necajeasca, dar a trebuit s-o asculte mirat si nu totde auna cu voie buna recitind poem dupa poem. El ar fi vrut sa ajunga mai repede la intimitati, poate chiar la confesiuni.

Asa se pregatea Egor de dragoste. Era prea miraculoasa toamna de deasupra lor ca sa-si ngaduie vreun curaj vulgar. Totusi, poemele erau destul de multe. Timpul trecea nesimtit . Trebuia sa faca un pas nainte. Se hotar sa-i spuna pe nume. ; ; Sanda, ce crezi de Nazarie ? Cred ca e un viclean, raspunse corect Sanda, ca si cnd n-ar fi observat intimitat ea lui Egor. Ai bagat de seama ce repede si schimba fata ? Niciodata nu seamana cu el nsusi... Egor ncepu sa rda. Haspunsul fetei l desfatase ntr-adevar. Si apoi, n acelasi timp, a batuse conversatia pe un plan mai accesibil. Se putea rde, se putea glumi. La capatul al eii, o strnse de mijloc. Ea i spunea nca, poate ca sa-l necajeasca, domnule Egor". Curnd nsa, a trebuit sa se ntoarca. Era ora ceaiului. Simina i astepta n fata verande i, plimbndu-se nepasa-toare cu ochii n pietris. D-na Moscu, pe veranda, cetea un roman francez. D-l Nazarie se scuzase ca nu va veni dect seara la masa. Pornise nspre sat, sa cerceteze cteva mov ile. Au luat ceaiul n liniste, vorbind numai Sanda si Egor. Simina parea ngndurata. Se r idica cea dinti, dupa ce si-a mpaturit servetelul de ceai si si-a adunat firimiturile n farfurie. ; Unde te duci, Simina ? ntreba Sanda.' La doica, raspunse fetita fara sa se ntoarca. Sanda o urmari cu ochii pna ce disparu ntre pomi;

38 = Nu-mi place deloc prietenia aceasta," se adresa d-nei Moscu. Doica o zapaceste cu tot felul de basme... Acelasi lucru i l-am spus si eu de attea ori, se apara d-na Moscu. Ce-i spune doica ? ntreba Egor. Cele mai absurde basme, vorbi obosita si enervata Sanda. E timpul basmelor acum, o ntrerupse Egor. Nu are dect noua ani. Traieste si ea n fo lclor... Sanda l privi plictisita. Ar fi vrut parca sa-i spuna mai mult, dar se multumi cu cteva cuvinte. r Snt un folclor destul de ciudat basmele doicii.,: Egor s-a putut convinge chiar n acea seara ct de ciudat e folclorul doicii. Plecas e sa se plimbe primprejurul parcului, sa vada apusul soarelui de pe cmp. Ramasese rezemat de un salcm, privind cum se cufunda globul nflacarat, departe si nu foarte departe". si amintise de vers ul popular cu multa placere. Numai un asemenea vers poate descrie ntr-adevar un apus n cmpie, gndi Egor. Si cum ramne toata firea mpietrita, cteva clipe, dupa necarea soarelui ! Si apoi, ct de straniu se nsufleteste linistea ! Numai daca n-ar fi attia tntari", si spuse Egor aprinzndu-si o tigara ca sa se apere. N-avea nici un gust tigara, n racoarea aceasta mirosind a praf si ierburi. O zvrli n drum si porni agale spre casa. Intra printr-o poarta laterala n parc. La stnga se ntindeau curtile, aca returile si gradinile de zarzavat. Egor se ntreba cine are grija tuturor acestor rosturi gospodaresti, cin e supravegheaza si plateste slugile, cine vinde recoltele. Sotul d-nei Moscu murise de ctiva ani ; c umnata ei are mosie n alta parte a tarii. Poate vreun administrator, vreun vechil mostenit... Se aprindeau lampile. Acolo snt bucatariile si odaile slugilor", gndi Egor. Un rnd nt reg de odai mici, albe, cu prispa scunda. Treceau femei, cte un copil sfios privea nedumerit spre casele boieresti. Un miros proaspat, de fn, de vite si lapte. Are sa fie o noapte splendida", 39 r si spuse Egor, ridicnd fruntea spre cerul straveziu si nalt. Nu va este frica de cini ? Glasul venise att de neasteptat, nct Egor se daduse un pas napoi. Linga el aparuse S imina. Cum de a mers att de nesimtit, pe ce carare s-a strecurat de-a dreptul n spatele me u ?" Dar dumitale nu-ti este frica sa te plimbi singura pe aici ? o ntreba Egor. Am fost la doica, raspunse linistit Simina, De atunci de cnd ai plecat ? ; Doica a avut treaba, am stat lnga ea... Si ti-a spus basme, nu e asa ? Simina zmbi strivitor. si culese cu mna un maracine de pe rochita, netezind apoi cu tele. ntrzia cu multa stiinta raspunsul.

Asta o stiti de la Sanda. Dar e adevarat, Doica mi spune n fiecare zi un basm nou. A nvatat foarte multe... Astazi a fost un basm foarte lung, daca ai ntr-ziat pna acum, vorbi Egor. Simina zmbi iar, cu aceeasi voita sfiala. ntlnindu-i ochii, Egor avu sentimentul pe nibil ca e atras n cursa, ca n fata lui lucreaza o minte sireat si ascutita, iar nu mintea unu i copil. Basmul a fost scurt, raspunse Simina, dar doica a facut plata oamenilor, caci ea o face ntotdeauna... Pronunta ultimele cuvinte taraganat, atragnd ntr-adins atentia lui Egor asupra-le. Parca ar fi

cunoscut nedumeririle lui de adineauri si voia, incidental, sa i le lamureasca. Egor se simti deodata turburat. Fata i ghicea gndurile, i le cetea fara stirea lui. Sublimase cu atta finete anumite cuvinte, apoi tacuse, privind n jos... Un basm scurt, dar foarte frumos, adauga ea; Usor de nteles ca astepta sa fie ntre bata, astepta pe figor s-o roage sa i-l povesteasca. Egor ncerca sa reziste ispitei acesteia, care nu stia de unde vine. Simina tacuse ncurcata, adastnd. si ncetinise ntr-adins pasul. Spune-mi-l si mie, rosti n cele din urma Egorj 40 basmul feciorului de cioban, care s-a ndragostit de o mparateasa moarta, ncepu cal m Simina. Cuvintele sunasera att de stranii pe buzele ei copilaresti, nct Egor se cutremura. Ce basm urt si absurd ! exclama el deodata, aspru, Are dreptate Sanda. Simina nu se intimida de izbucnirea lui Egor. Astepta sa-si mistuie mnia, apoi nce pu cu acelasi glas. Asa e basmul. Asa a fost ursita feciorului de (3.Q-ban... - Tu stii ce-i ursita unui om ? ntreba Egor. Ursita, soarta sau destinul omului, raspunse prompt Simina ca la o lectie. Fieca re om se naste Unga o stea, cu norocul lui. Asta e... Poate sa ai dreptate, adauga Egor zmbind. A fost odata un fecior de cioban, ncepu repede Simina, fara sa-i mai lase timp so ntrerupa. Si cnd s-a nascut el, ursitoarele i-au spus : Sa iubesti o mparateasa-moar ta !" Mama lui a auzit si a nceput sa plnga. Cealalta ursitoare, caci erau trei, s-a mil ostivit de jalea ei si a adaugat : Si te va iubi si mparateasa pe tine !"... Vrei neaparat sa-mi povestesti basmul pna la sfr-sit ? o ntrerupse Egor. Simina l privi mirata. O privire inocenta si totusi eGe., dispretuitoare. : D-stra mi-ati spus sa vi-l povestesc..." li strivi apoi cu o tacere ncapatnata. Se aflau n mijlocul aleii principale. Se zar eau, departate, lampile odailor din curte. Casa mare, de cealalta parte, crescuse cen usie n vazduhul spalacit de seara. Nu cunosti un alt basm, mai frumos ? ntreba Egor ca sa rupa tacerea. De pilda, basmul pe care ti l-a spus doica ieri, sau alaltaieri... Simina ncepu sa zmbeasca. Rasufla lung, ferindu-se parca sa priveasca namila din d reapta lor, casa mare. si tinea capul ncordat. Basmul de ieri e foarte lung, spuse ea, iar cel de alaltaieri nu e un basm, e o n tmplare adevarata, cu domnisoara Christina... 41 ..-:" Egor tresari si se simti deodata nspaimntat. Nu din cauza ntunericului care s e lasase brusc, mai ales aici. ntre pomi. Simina parca se oprise ntr-adins aici. Ochii i str aluceau, cu pupilele marite, si capul avea o stare teapana, nefireasca. Egor fusese nspaimntat

de glasul cu care pronuntase Simina ultimele cuvinte. ntotdeauna stia sa sublinieze cuvinte le, sa le dea sensuri voite de ea, sa ti le mplnte ca un fier rosu n inima. Tu de ce-i spui domnisoara Christina ?" ntreba mniat Egor. Pna acum i spuneai tanti':, caci doar ti-este matusa... Ea m-a rugat sa-i spun asa, domnisoara", sa nu-i mai spun tanti", sa n-o mbatrnesc.. . v Egor se stapni cu greu ; simtise o cumplita furie mpotriva acestei fapturi mici, care l mintea cu atta nerusinare, cu atta diavoleasca viclenie. : Cnd te-a rugat ? ntreba el din nou. Cum te poate ruga cineva care a_ murit de apr oape treizeci de ani ? ! -Glasul i era aspru, privirea lui crunta, dar Simina continua sa zmbeasca. i facea atta

placere furia unui barbat, a unui om att de mare si de puternic mpotriva ei, care nu mplinise nca zece ani... " ' M-a rugat azi-noapte, n vis... -' O clipa, Egor sovai ncurcat. Dar voia sa mearga pn la capat, sa nteleaga ce se as cunde n mintea copilului acestuia nfricosator. : Totusi, azi n salon, continua el, te-am auzit spu-nnd tanti Christina".

Nu e adevarat, raspunse calm Simina. Astazi n-am spus tanti Christina". ntr-adevar, acum nici Egor nu-si mai amintea sa o fi auzit. Dar l nspaimnta sigurant a ei, zmbetul ei victorios. Va vorbi neaparat cu Sanda, cu d-na Moscu chiar. Se simtea oarecum ridicol, n mijlocul aleii, n ntunerec, ncercnd sa ncurce o fetita. Voi sa ntoarca br capul spre casa si sa faca el primul pas de napoiere, caci Simina nu se miscase de mult e minute. Atunci fetita i se azvrli n brate nspaimntata, tipnd. Egor se sperie mai mult de tipa tul ei si o ridica. Simina i apucase obrajii, tinndu-i fata alaturi de fata ei. 42 Mi s-a parut ca vine cineva de-acolo, sopti..: -Arata spre marginea cealalta a p arcului. l sili pe Egor sa priveasca ntr-acolo, sa priveasca mult, ca s-o linisteasca. Nu e nimeni, fetito i vorbi ncrezator Egor. Te-ai speriat singura... Si cum sa nu te sperii cnd asculti n fiece zi un basm absurd ?... -- . . O tinea nca n brate, dezmierdnd-o. Ce ciudat, inima nu-i batea deloc a spaima. Si t rupul ei era linistit, cald, cordial. Nici o smucitura de febra, nici o picatura de sudoa re Fata i era senina, compusa. Egor ntelese deodata ca a fost pacalit, ca Simina se prefacuse ns paimntata si-i sarise n brate numai.ca sa-l mpiedece sa ntoarca privirile spre casa. Cnd nteles e asta, o furie- mpletita cu teroare l cuprinse. Simina simti pe data schimbarea n muschii lu i Egor, n pulsul sau.. . "X Lasati-ma jos, va rog, sopti. Mi-a trecut acum... i E)e ce m-ai mintit, Simin a ? ntreba cu o furie nghetata Egor. N-ai vazut nimic, nu e asa ? N-ai vazut nimic, ce l putin n partea aceasta... . ...... Arata cu bratul marginea parcului. Dar bratul i tremura nca si si-l retrase repede . Nu destul de repede ca sa nu-l observe Simina. Fetita l privi. surzatoare, fara sa-i raspund a. . ...Poate ai vazut ceva n cealalta parte, continua Egor. ... .._. Nu privea totusi spre casa. Spusese ;,cealalta" fara sa se ntoarca, sa arate cu b ratul ntins, asa cum facuse spre marginea parcului. Era cu att mi necajit, cu ct Simina parea ca i gh iceste chiar si cele mai ascunse spaime si ndoieli. Ceva pe care nu voiai sa-l vad eu, adauga Egor. i era frica de-a binelea. Simina sta n fata lui, cu minile la spate, strivindu-si b

uzele ca sa nu rda. Batjocura aceasta nu risipea totusi, n inima lui Egor, nelamurita teroare car e l cuprinsese. Puteti sa va ntoarceti fara teama, spuse Simina, invitndu-l cu mna sa priveasca si n cealalta parte. Dumneavoastra smteti barbat, nu va puteti speria... Ca mine, ada uga ea, plecnd ochii n pietris. Poi-ni apoi, brusc, spre casa. Egor o urma, cu dintii nclestati, rasuflnd repede s i fierbinte. 43 ' Stii ca am sa te spun, Simino ! o ameninta el.

Ma asteptam la asta, domnule Egor, vorbi Simina fara sa se ntoarca. Va rog sa ma iertati daca, speriin-du-ma, v-am sarit n brate. Mama n-o sa-mi ierte usor impoliteta ast a. Aveti dreptate sa ma spuneti... Egor i apuca bratul si o smuci spre el. Fata se abandona fara nici o rezistenta. Stii foarte bine ca e vorba despre altceva, sopti el apropiindu-se si pronuntnd c uvintele solemn.

Dar i-ar fi fost greu sa spuna despre ce e vorba. Nu tia dect un lucru : ca Simin a nu se speriase si ca l silise sa priveasca n cealalta parte a psrcului, ca sa nu vada ce va ce a vazut ea... Dar ea de ce nu s-a speriat ? -tr- ...E adevarat, m-am speriat degeaba, vorbi Simina. Au ajuns n fata verandei. Egor se suia, altadata, n odaia lui ca sa-si spele minele nainte de niasa. Astazi renunta la un lucru att de complicat. Intra n camara de Unga sufrage rie, unde si spalau minele copiii. D-l Nazarie parca l astepta, n prag. Daca n-ai ce face dupa-masa, vino sa ne plimbam putin, i spuse el apropiindu-se. Am sa-ti spun cteva fapte interesante, ce am aflat n sat... Si eu am sa-ti spun d-tale un lucru tot att de interesant, adauga Egor zmbind. Fireste i trecusera acum ca prin farmec teroarea si mnia din parc. li parea chiar r au ca-si pierduse calmul fata de un copii. Simina ascunde lucruri mai grave, gndea el, treb uie sa ma port cu multa grija." Dar nu asemenea gnduri cuminti l linistisera, ci lumina pe c are o gasise n casa, prezenta oamenilor vii si sanatosi de acolo. Se asezara la masa. Egor privea la rastimpuri spre 3imina. ntlnea ntotdeauna aceias i ochi inocenti, aceeasi bine ascunsa siguranta. Crede ca n-am sa spun, ca n-am s-0 trad ez", gndea Egor. si pregatea bine surpriza. Sanda statea lng el, parca oarecum obosita. . Nu m-m simtit prea bine astazi, se scuza ea. D-l Nazarie vorbi despre observatiile lui, despre rnc-vlie si greutatea sapaturi lor la ntmplare. Nu avea Insa 44, verva si entuziasmul de altadata. Vorbea mai mult cs sa-si ar a Le cum si-a petr ecut ziua si ca sa mpiedece tacerea sa se astearna definitiv. Stiti ca Simina mi-a povestit un basm pe care i l-a spus chiar astazi doica ? nce pu Egor. Sanda rosi brusc si se ntoarse spre soru-sa. De-abia trziu am aflat ca doica nici n-a fost n dupa-amiaza asta aici, ca a plecat la Giurgiu dupa cumparaturi, vorbi Sanda. Simina, ai sa fii aspru pedepsita !... Egor nu mai stia pe cine sa priveasca. D-na Moscu se destepta usor din toropeala ei obisnuita. Cum ramne cu basmul nostru de azi, domnisoara Simina ? ntreba rautacios Egor. si dadu n acea clipa seama ce mare voluptate este sa te razbuni pe un copil, sa-l chinui cnd i ai n puterea ta. Simina l privi totusi cu atta dispret, nct mnia lui Egor se aprinse in nou. E un basm pe care l stiu de mult, raspunse ea poli-_ ticos. Atunci de ce-ai mintit fara rost ? ntreba Sanda. Raspunde fara teama, fetita mea, interveni d-na Moscu. .Nu-ti fie teama de pedea psa. Daca ai gresit, vorbeste cu curaj. Nu mi-e teama de pedeapsa, vorbi calma Simina, dar nu pot raspunde... Privi n ochii Sandei cu aceeasi exasperanta seninatate si siguranta. Soru-sa izbu cni :

Deocamdata, ai sa te culci fara desert si ai sa te ridici chiar acum de la masa. Sofia te va conduce n camera ta... Simina paru ca-si pierde o clipa cumpatul ; devenise palida, si strnse buzele, cau ta ajutorul d-nei Moscu. Dar d'-na Moscu ridica zmbind din umeri. Atunci Simina se scula, rec apatmdusi zmbetul ei dispretuitor si, dupa ce spuse buna seara", saruta obrazul d-nei Moscu si pleca spre odaia ei. mi pare foarte rau de domnisoara noastra, spuse d-l Nazarie. Este att de buna si d e mica... Poate n-ar fi meritat o asemenea pedeapsa. ife.. mi pare si mie rau, caci o cunosc ct e de sensibila, vorbi Sanda, dar trebuie s-o dezvatam de obiceiul acesta de a minti fara rost... D-na Moscu o aproba clatlnnd din cap. Totusi, scena i facuse destul de rau, caci a bia daca

mai spuse un cu-vnt pna la sfrsitul mesei. Te-ai convins acum ce fel de basme asculta, adauga Sanda catre Egor. Pictorul scutura din umeri, ca si cum s-ar fi ngrozit. Se ntreba totusi daca Sanda ntelege tot ce se petrece cu soru-sa. Ceea ce e mai grav, spuse Egor, e ca am impresia ca nu asculta toate basmele. Mu lte le inventeaza chiar ea... si dadu seama chiar n clipa cnd rosti aceste cuvinte ca a facut o gafa. Sanda l priv i nmarmurita, severa. V Ramasi singuri, Egor si d-l Nazarie pornira spre poarta. Mersera multa vreme far a ca vreunul din ei sa scoata un cuvnt. Deodata, domnul Nazarie se hotar. Te-ai supara mult daca te-as ntreba un lucru foarte intim ? Bunaoara, daca esti nt radevar ndragostit de Sanda ?... Egor ezita sa raspunda. Era mai putin surprins de ntrebarea indiscreta a profesor ului, ct ncurcat de raspunsul pe care trebuia sa-l dea. Sincer vorbind, nu stia nici el da ca e ntradevar ndragostit de Sanda asa cum accentuase, ntrebnd, d-l Nazarie. i placea mult fata. O aventura, o dragoste chiar, asta cauta cu bucurie. Sanda se mpletea mult cu arta lui, cu ambitiile sale nemarturisite. Ar fi fost foarte greu sa raspunda sincer. Vad ca sovaiesti, continua d-l Nazarie. N-as vrea sa judec altfel tacerea d-tale , sa cred ca te-au rnhnit cuvintele mele oarecum brutale... Dar daca nu esti sincer ndragost it de d-ra Moscu, te-as sfatui sa pleci ct de cu46 rnd de-aci. Atunci as pleca si eu, as pleca, poate, chiar mine, naintea d-tale,.. Egor se opri din mers, ca sa-si dea mai bine seama de cuvintele profesorului. S-a ntmplat ceva att de grav ? ntreba el cu jumatate glas. Deocamdata, nimic. Dar nu-mi place casa asta, nu-mi place defel. E urjb Loc blestemat. Am simtit asta din prima seara. Nu "e nimic sanatos aici. Nici macar parcul acesta artificial, parc din salcmi si ulmi pusi de mna omului... Egor ncepu sa rda. Pna acum nu-i nimic grav, spuse el. Pot chiar sa-mi aprind o tigara n liniste... D-l Nazarie l privi cum si-o aprinde, mirat. Chiar tigara aceasta ar putea sa-ti atraga luarea-aminte, continua el. Ai uitat scena penibila de azi noapte ? Aproape o uitasem. S-a ntmplat nsa astazi un lucru care mi-a amintit-o. Am sa-ti sp un ndata... Vad ca esti ndragostit si nu vrei sa pleci. Eu nu te nvinuiesc de nimic. Dar mi-e teama ca va fi foarte greu, foarte greu... Cel putin crezi n Dumnezeu, te rogi la Maica Do mnului, ti faci cruci noaptea, nainte de cult care sat? Niciodata.

Cu att mai rau. Ar trebui sa nveti macar asta..; Dar, n definitiv, ce-ai aflat d-ta att de grav in Mai nimic. Simt nsa cum m-apasa casa asta, si eu nu ma nsel niciodata. Nu-mi fac u n merit din asa ceva, dar nu ma-nsel. Am trait multa vreme singur, aproape de pamnt , asta nainte de a ncepe sapaturile. Snt aproape, aproape fiu de taran. Tata era sergent d e jandarmi ntr-un sat de lnga Ciulnita. Nu te uita la mine ca nu mai am par n cap si snt belfer universitar. Eu simt lucrurile acestea foarte bine. Snt si eu un fel de poet ; nam scris versuri dect n liceu, dar am ramas poet...

Egor asculta uluit volubilitatea aceasta nervoasa si incoerenta a domnului Nazar ie. Profesorul se afunda singur ntr-o mare de cuvinte, de amintiri si de sentimente, din care nu izbutea sa mai iasa. La nceput, cuvintele sale erau hotarte si cumpanite. Pe nesimtite nsa, un nceput de delir i nfierbnta vorbele. Si glasul era mai sugrumat, 47 rasuflarea mai precipitata. ecarea, ca sa so pregateasca ?" De ce-mi spune el mie toate astea ? Ca sa-si scuze pl

Domnule profesor, l ntrerupse Egor calm, Bale ti-e frica de ceua... Accentuase fara voie cuvntul, asa cum facuse, putine ceasuri nainte, vorbind Simin ei. Si accentund, simti el nsusi un fior strein, absurd, slrabatndu-l de-a lungul sirei sp inarii. Da, da, blbi d-l Nazarie. Mi-este si frica. Dar asta n-are nici o importanta... Eu cred ca are, spuse Egor mai mult pentru sine. Sntem oameni n toata firea si ne pierdem cumpatul... Vreau sa-ti spun de la nceput ca n-am de gnd sa plec. i placu glasul lui, dur si sigur, cu care pronuntase ultima fraza. Hotarrea luata i dadu curaj si o mare ncredere n sine. i facea placere sa se asculte. n fond, nu sntem copii"... Nu stiu n ce masura snt ndragostit de domnisoara Moscu, adauga el cu acelasi glas barbatesc, dar am venit aici sa stau o luna ncheiata si voi sta. Chiar numai pent ru a-mi pune nervii la ncercare... ncepu sa rda, fara prea mult succes. Lucrurile pe care le spusese erau solemne. Bravo, tinere, vorbi d-l Nazarie nfierbntat. N-as vrea sa crezi, totusi, ca mi-est e att de frica, nct sa nu mai pot judeca. Si, judecind bine lucrurile, eu nu te-as sfatui s a rami. Adaug.: nu m-as sfatui nici pe mine, caci ramn si eu. Ar fi fost penibil sa plecati asa, deodata... N-as fi fost primul musafir care pleaca dupa doua zile, spuse d-l Nazarie privin d n pamnt. Am aflat Iu- ' cruri triste si ciudate, tinere, n sat... Nu-mi mai spune tinere", l ntrerupse pictorul, spune-mi Egor. Asa ti voi spune, se supuse d-l Nazarie zmbind. (Zmbea pentru ntia oara n noaptea aceea.) Stii, ncepu el privind nca o data de jur mprejur, sa se convinga c nu-l ascu lta nimeni, nu-i lucru curat" cu domnisoara Chris-tina. Domnisoara asta frumoasa nu prea si-a cinstit familia. Oamenii povestesc o groaza de lucruri... : Asa snt taranii, spuse Egor sententios. Eu i cunosc mai bine, continua d-l Nazarie. Nu se nascoceste asa de usor o legend a, cu attea amanunte 48

odioase. Caci nt ntr-adevar amanunte odioase... Puteai sa-ti nchipui ca fecioara as ta de boieri punea pe vechil a bata pe tarani cu biciul, n fata ei, sa-i bata pna la " snge ? Si ea le smulgea camasa... si cte altele... Traia l . de altfel cu vechilul, stia to t satul asta. Si omul ala ajun-/V' sese ca o fiara, de o cruzime bolnavicioasa, nenchipuita... l/\

D-l Nazarie se opri. i era peste putinta sa povesteasca tot ce auzise, tot ce-i s optisera oamenii la circiuma si apoi pe drum, petrecndu-l spre curte.Tjndeosebi amanuntul acela cu puii de gaina, carora donmisoara le sucea de vii gtul i era peste putinta sa-l repete. Chi ar daca n-ar fi putut crede tot, erauamanunte salbatece, care i_nghe , tasera sngele n vine. / %-- -------zz Cine ar fi creiEut !... spuse Egor gnditor. Dup chipul ei, nu banuiai n nici un caz un asemenea suflet. Dar poate nu e totul adevarat. Au trecut de-atunci treizeci de ani, au mai uitat oamenii si le--au mai amestecat cu legende... Poate... n orice caz, amintirea domnisoarei Chris-tina a ramas vie n sat. De numel e ei se sperie copiii si astazi. Si apoi, moartea ei, moartea ei ti da de gndit. Caci n-au ucis-o taranii, ei vechilul cu care traia de ctiva ani fte-ntrebi ce diavolise zbatea n ea, sa apl ice calea destraBairii si a cruzimii de ia 16 17 ani), si vecnilul a ilcs"-o din gelozie. ncepusera rascoalele si...

Domnul Nazarie se opri ncurcat. Nu ndraznea sa povesteasca mai departe. I se parea ' ntradevar prea draceasca, prea inumana fapta domnisoarei. Nu se mai poate spune ? sopti Egor. Ba da, se poate... Dar e nfiorator. Oamenii spun ca venisera taranii de pe alte m osii si ea i-a chemat cte doi, cte doi, n iatac, sa le mparta averea. Spunea ca vrea sa-si mpart a toata averea, cu acte, numai sa n-o omoare... Da fapt, se lasa siluita pe rnd de toti. Ea i ndemna, chiar ea. i primea goala, pe covor doi cte doi. Pna a venit vechilul si a mpuseat-o. A povestit la tot satul cum a mpuscat-o, dar apoi a fost omort si el, cnd a venit arm ata ; o parte din oameni au fost mpuscati, altii, dupa rum stii, au nfundat ocna... Nu s-a aflat . Dar familia, rudele, prietenii de-atunci au stiut repede. De necrezut, sopti Egor. si aprinse o alta tigara. Era nervos, emotionat. 49 r A O asemenea femeie ntr-o casa lasa urme, continua domnul Nazarie. De-aia ma simtea m eu apasat, nelinistit, abatut... Si cnd te gindesti ca nici nu i-au mai gasit corpul sa i-l ngroape, adauga domnul Nazarie dupa o scurta pauza, n care parca se ntrebase daca trebuie s a marturiseasca si acest amanunt. I l-au zvrlit undeva, n vreun put parasit, spuse Egor, sau poate, cine stie, i-au dat foc... Poate... sopti d-l Nazarie pe gnduri. Desi taranii nu prea ard cadavrele... Se opri si privi de jur mprejurul lui cu ncordare, cu teama. Arborii parcului rama sesera departe. Cmpul se deschidea aici, brazdat pe alocurj, necat ntr-o departare sumbra. Nu era un orizont n nici o parte ; numai o mpletire absurda de umbre. Nu e locul cel mai nemerit ca sa vorbim despre cadavre", spuse Egor. D-l Nazarie si vr minele n buzunare, nervos. Parca nici nu auzise observatia lui Egor . Urmarea un gnd sau poate sovaia sa-si completeze destainuirile. nghitea aerul dupa obiceiul lui, cu gura larg deschisa, cu fruntea rasturnata. Ce bine se simtea nsa, n noapte a aceasta racoroasa, fara arbori n jurul lui, fara luna deasupra... E, n orice caz. ciudata disparitia domnisoarei Christina, ncepu d-l Nazarie. Oamenii spun ca s-a facut Vorbise foarte firesc, fara nici o tremurare n glas. Privea nca n sus, spre cer. Eg or se stapni, ncercnd sa zmbeasca. Sper ca nu crezi si d-ta acelasi lucru, vorbi el cu oarecare ironie n glas. Nu mi-am pus niciodata asemenea probleme, raspunse d-l Nazarie. Nu stiu daca tre buie

sau nu sa cred ntr-o grozavie ca asta... de fapt, nici nu intereseaza... Egor se grabi sa-l ajute. Si eu gndesc acelasi lucru, spuse el. si dadea seama ca minte, ca spune cu totul altceva dect ar fi vrut sa spuna, dar s imtea ca, ntr-un asemenea ceas, trebuie sa creada acelasi lucru ca d-l Nazarie.

...Nu este nsa mai putin adevarat ca toate ntm-plarile acestea au schimbat si casa, si familia Moscu, adauga d-l Nazarie. Nu ma simt bine acolo... Poate ca tot ce 50 " ti-am spus acum snt numai scornirile satului, dar eu simt acelasi lucru, pe mine ma apasa ceva, aco]Om__ -ntinse" bratul spre parc. i se paru in acea"clipa ca' vede attea l ucruri nspaimntatoare, nct ncepu din nou sa vorbeasca, mai repede, mai precipitat, rasuflnd in piept. l cuprinde frica", si dete seama Egor. Se mira de luciditatea lui ; sta att de aproa pe de d-l Nazarie, de un om pe care l cuprinde iar groaza si-l priveste cu destula seninata te, l poate analiza chiar. Nu cuteza totusi sa priveasca spre parc. Bratul ntins, o clipa, al d-lui Nazarie l nfiorase mai mult dect toate cuvintele lui nspaimn-tate. Poate ca vede si el ceva ac olo, gndea Egor ; poate ca vede acelasi lucru ca si Simina... Si cu toate acestea, era nca lucid ; doar o foarte usoara neliniste i nfiora sufletul.

N-ar trebui sa-ti fie frica ! spuse deodata, ntre-rupnd efuziunea d-lui Nazarie. N u te mai uita ntr-acolo, spre casa... D-l Nazarie nu voia sau nu putea sa-l asculte. Ramasese cu ochii atintiti spre p arc. Privea cu toata faptura crispata, astepta... Si cu toate acestea vine ceva de-acolo, spuse el. ntoarse capul si Egor. Umbra parcului i aparu deodata, departata, deasa. Nu era ni mic ntracolo. Nu se vedea nimic ; numai o sclipire mizera spre stnga, unde se aflau casele. Nu vine nimeni, rosti el mbarbatat. n acea clipa, auzi un urlet care i ngheta sngele n vine. Un urlet de cine nnebunit ; lugubru, infernal. Gea-matele se auzira apoi foarte aproape. Si un zgomot surd, de fiara alergata, cu rasuflarea aprinsa. Din ntunerec, li se zvrli ntre picioare un cine mar e, sur, cu urechile pleostite, tremurnd si chelalaind. Se trnti la picioare gu-durndu-se, lipi ndu-si capul de gleznele lor, lingndu-le minile, suspinnd. La rastimpuri, se ridica din tarina s i ncepea sa urle. Acelasi urlet de groaza, nenteles. S-a speriat si el, sopti Egor, mngindu-l. S-a speriat si el, saracul... Dar i facea bine sa-l simta aici, alaturi de picioarele lui un animal cald, viu, puternic. i facea bine, n cmpul acesta deschLs din toate partile si nchis iarasi, departe, de r oata aburie a rnargenilor. 51 Egor visa n acea noapte unul din obisnuitele lui visuri, neinteresante si foarte putin dramatice. Prieteni din studentie, rude, calatorii fara rost, dialoguri fara nic i o logica. De asta data, se visa undeva ntr-un oras din Franta, ntr-o camera streina, ascuitnd rezemat de usa

convorbirea ntre un profesor de al lui si alt tnaf, necunoscut. Se vorbea despre o expozitie recenta de pictura si despre lazi. mi plac lazile ncarcate, pline de lucruri ascunse, stranii, exotice, ncepu tnarul necunoscut. ntotdeauna le privesc cu emotie, asa cum stau ele nchise, n pravalii sa u pe cheiuri, purtnd cine stie ce povara sau comoara ntre peretii lor de lemn... De la cele dintii cuvinte. Egor ntelese. Necunoscutul care vorbea era, de fapt, p rietenul lui, Radu Prain. mort demult, mort ntr-un accident stupid de strada. L,-a"recu-noscut d upa glas si dupa emotia cu care vorbea despre lazi. Asa vorbea Prajan si n viata ; i placea u uleiurile, vapselele, pentru mirosurile lor complicate si tari, mirosuri tehnice", sintetice" , pentru mirosurile acelea care i aminteau de cutii, de lazi, de tot ce e adus de undeva d e departe, dintr-un port exotic sau dintr-o fabrica... Ce schimbat era, totusi, acum, Radu Prajan... Daca nar fi fost glasul lui si cuvintele lui, Egor nu l-ar fi putut recunoaste. Parul i cr escuse acum

lung, att de lung, net uneori i se parea ca are plete pe umeri. La fiecare miscare a capului, i fluturau n dreptul obrazului, aproape aco-perindu-i urechile. Vorbea necontenit c u profesorul, fara sa-l bage n seama pe Egor. Nerabdarea lui Egor crestea cu fiecare vorba spus a, E totusi mort, gndea el, Prajan e mort de mult. Poate de aceea se sfieste sa se ntoarca spr e mine, sa ma recunoasca. Si parul acesta lung, de femeie, tot ca sa nu fie recunoscut si l -a lasat." Dar chiar n acea clipa, brusc, cu un gest speriat, Prajan se ntoarse spre Egor si se apropie de el dintr-un singur pas. Pentru ca veni vorba despre tine, spuse el repede, pazeste-te bine, caci esti ntr -o mare primejdie... 52 r Da* nteleg, sopti Egor. Stiu ce vrei sa-mi spui... Erau ochii lui Prajan acum. Figura lui ncepea sa semene cu cea dinainte, cu cea a devarata. Numai parul prea mare, nefiresc si dezgustator de lung pentru un barbat... Si eu ma pazesc, adauga Prajan scuturndu-si pletele. Iata, nimeni nu-mi poate fac e nimic sub pelerina aceasta... ntr-adevar, Prajan era acum departe, parca mai ridicat, caci Egor nalta mna spre el fara sa-l poata ajunge. 11 vedea n preajma lui, dar l simtea totusi departat, nalt, inaccesib il. Si n acea clipa ntelese de asemenea ca Prajan s-a departat de frica, alungat parca de o put ere nevazuta. Alaturi de Prajan erau acum si profesorul, si nca vreo ctiva necunoscuti toti nspai mntati de ceva care se petrecea sub ochii lor, ceva care se petrecea poate chiar n spate le lui Egor, caci Egor nu vedea nimic, ci i privea doar uluit ie groaza lor, de brusca lor ndepa rtare. n jurul lui Egor obiectele se abureau, se stergeau. ncepea si pe el sa-I cuprinda f rica. ntoarse capul si ntlni alaturi trupul domnisoarei Christina. i zmbea, ca n tabloul lui Mirea. Dar parca era altfel mbracata ; ntr-o rochie albastra, cu franjuri, cu dantele multe. Avea manusi negre, lungi, care i faceau mai albe bratele. Plecati ! porunci domnisoara Chiristina, ncruntn-du-se si ridicnd ncet bratul catre Prajan. Egor simti o cumplita ameteala la auzul glasului ei. Se deosibea de toate celela lte glasuri auzite n vis. Parca ve-, nea din afara, din alta lume - si Egor se clatina ca si c um s-ar fi pregatit sa se "trezeasca. Domnisoara Christina i apuca nsa bratul si i sopti aproa pe de ureche : ncet, dragul meu, nu te speria. Esti la tine n odaie, la noi, dragostea mea... ntr-adevar, decorul se schimbase brusc. Porunca domnisoarei Chiristina alungase u mbrele,

alungase obrazul schimbat al lui Prajan, topise peretii camerei streine. Egor pr ivi de jur mprejur uluit. Cauta usa de care se rezemase cu cteva minute nainte. Totul disparus e fara nteles. Se afla n odaia lui; recunostea cu uimire fiecare obiect. O lumina ciudata , care nu era nici de zi, nici lumina de lampa. De cnd te astept, sopti din nou domnisoara Christina, de cnd astept un barbat ca t ine, un barbat frumos si tnar.. \ 53 Se apropiase att de mult, nct Egor simti un insuportabil parfum de violete nvaluindu -l. Voi sa se dea un pas napoi, nsa Christina l apuca de brat, retinndu-l. Nu fugi de mine, Egor, nu-ti fie teama ca snt moarta... Dar lui Egor nu-i era teama ca sta de vorba cu o moarta, ci l stnjenea apropierea ei prea calda, parfumul prea puternic de violete, rasuflarea ei att de feminina. Domnisoa ra Christina era emotionata, era nerabdatoare caci rasufla ca o femeie turburata n preajma unu i barbat. Ce frumos esti, ce palid, adauga Christina. Se apleca spre el att de insistent, nct Egor nu avea unde sa se mai retraga. si nfund a capul n perna, att. Caci, de-abia acum si dete seama ca el doarme n patul sau si ca

domnisoara'Christina se apleaca peste el, ncer-cnd'sa-l sarute. Astepta cu groaza sa simta buzele ei pe gura, sau pe obraz. Dar Christina se multumi sa-si apropie mult fat a de fruntea lui, att. Nu, pe tine nu vreau, sopti ea, nu te sarut asa... Mi-e teama de mine, Egor... Se retrase deodata, oprindu-se ctiva pasi de pat, si-l privi lung. Parea ca se lu pta cu sine, ca ncearca sa-si stapneasca o pornire oarba, puternica. si musca buzele. Egor ncepea sa se mire ca sta att de linistit alaturi de o moarta. Ce bine ca toate lucrurile acest ea se ntmpla n vis, gndi el... Dar sa nu crezi tot ce ti-a spus Nazarie, continua domnisoara Christina apropiin du-se din nou de pat. Nu e adevarat, n-am facut ceea ce spun oamenii despre mine... N-am f ost un monstru, Egor. De ceilalti nu-mi pasa ce cred ; dar nu vreau sa crezi si tu acel easi lucruri absurde. Nu e adevarat, ma-ntelegi tu, dragul meu ?! Nu e adevarat... Ce clar rasunau cuvintele ei n odaie. Numai sa nu auda cineva, sa creada ca am dor mit noaptea asta cu o femeie", gndi Egor. Dar n acea clipa si aminti din neu catojaaljs e petrece n vis si se linisti, zmbind. Ce frumos esti cnd zmbesti, spuse Christina ase* zndu-se pe marginea patului. si scoase alene o manusa si o zvrli peste capul lui Egor, pe masuta de alaturi. Mi rosea acum mai puternic a violete. Ce gust prost sa te parfumezi ntr-un asemenea hal... Simti deodata o mna calda mngindu-l pe obraz. Tot sngele i se scurse din vine ; caci senzatia acelei mini calde si totusi de o caldura nefireasca, inumana era ngrozito are. Egor voi sa strige de teroare, dar nu mai gasi nici o forta, glasul i se stinse n gtlej. Nu te speria, dragostea mea, sopti atunci Christina. Nu-ti voi face nimic. Tie n u-ti voi face nimic. Pe tine te voi iubi numai... Vorbea ncet, rar, uneori cu multa melancolie n glas. l privea nesatioasa, nfometata. Si totusi, n ochii ei sticlosi se cobora cteodata o umbra de infinita tristete. ...Te voi iubi cum niciodata n-a fost iubit vreun muritor, adauga Christina. l privi cteva clipe zmbind. Apoi glasul ei se auzi din nou, mai melodios, mai ritma t: Mo dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei ma dor, Privirea ta ma arde... nca de la prima fraza, Egor simti o nenteleasa tur-burare coplesindu-l. Cuvintele acestea le mai auzise de attea ori. Acum si aducea prea bine aminte : Eminescu, Luceafarul. S i mai nainte tot din Eminescu citase domnisoara Christina. Poetul ei favorit de-atunci", si spuse Egor. Sa nu te temi, Egor, dragostea mea, spuse nca o data Christina ridicndu-se de pe p at. Orice s-ar ntmpla, de mine sa nu-ti fie teama. Cu tine ma voi purta altfel, altfel

... Sngele tau mi-e prea scump, dragul meu... De ,aici, din lumea mea, eu voi veni n fiecare noa pte la tine ; La nceput n somn, Egor, si pe urma n bratele tale, dragostea mea... Sa nu-ti fie te ama, Egor, sa crezi n mine... n acea clipa, Egor se destepta brusc. si amintea cu o extraordinara preciziune fie care amanunt al visului. Nu mai era nspaimntat. Toata fiinta lui era ravasita ca dupa u n mare efort. Ceea ce l-a mirat nti a fost parfumul puternic de violete. si freca ochii, si trecu de mai multe ori palma pe frunte, dar parfumul staruia, ametindu-l. Zari deodata, alatu ri de el manusa neagra a domnisoarei Christina. Nu m-am desteptat din vis, si spuse el nspaimntat. T rebuie sa ncerc ceva, sa ma destept. Am sa nnebunesc daca nu ma destept." Se mira el nsusi de luciditatea cu care cugeta. Astepta cu o extraordinara nadejde I sa se trezeasca. Dar si simti mna pe frunte ; se surprinsa / pipainduse. Nu dormea deci ; nu visa. si musca puternie / buza de jos. Simti durerea. Ar fi v rut n acea clipa sa sara / jos din pat si sa aprinda lumina. Dar zari, la doi pasi de vjL el, n picioare, nemiscata, silueta bine cunoscuta a dom7S nisoarei Christina. Naluca l tintui pe loc n pat. Egor si

y strnse ncet pumnii, apropiindu-i de corp. i simtea. Nici o ndoiala ; nu mai dormea . i era frica sa nchida ochii, dar privi cteva clipe n jos, apoi privi din nou spre domniso ara Christina. Ea era tot acolo, privindu-l sticlos, zm-bindu-i, nvaluindu-l n mirosul ei de violete. ncepu sa se miste. Doamne-Dumnezeule, carele esti n ceruri, Doamne-Dumneze ule !"... Cuvintele acestea rasarisera brusc n mintea lui Egor, din cine stie ce ruga ciune de copil, si le repeta cu rasuflarea taiata. Domnisoara Christina se opri si zmbetul ei dev eni parca acum mai trist, mai deznadajduit. Egor si dete seama ca ea stie ca se roaga ; ea ghici se tot. Ea stie' ca m-am desteptat si nu pleaca"... Christina mai facu un pas. Fosnetul rochiei de matase se auzea cu o extraordinar a claritate. Nu se pierdea nici o nuanta, nici un detaliu. Pasii domnisoarei Christina se mplntau n tacerea odaii cu o perfecta siguranta. Pasi de femeie, moi, dar vii, emotionati. Cnd se a propie de pat, Egor i simti din nou trupul si simti aceeasi senzatie de caldura artificiala, dez gustatoare. Carnea toata i se strnse, ca ntr-un spasm. Domnisoara Christina, privindu-l mereu n ochi, ca si cum ar fi vrut sa-l convinga dincolo de orice ndoiala de prezenta ei concreta, vie, trecu pe lnga el si-si lua manusa de lnga masuta. Din nou bratul gol, mirosul de violete. S i apoi, tresarirea manusii care mbraca mna, care se ntinde usor, elegant, catre cot... Domn isoara Christina continua sa-l priveasca tot timpul ct si-a petrecut manusa. Apoi, cu ac elasi pas feminin, gratios, se apropie de fereastra. Egor nu avu curajul s-o urmareasca. R amase cu pumnii strnsi aproape de corp, teapan, acoperit de sudoare rece, singur n ntunerec. Se simtea pentru cea dinti oara n viata lui cumplit de sin i. gur, blestemat. Nimeni si nimic din cealalta lume nu putea L- ajunge pna la el, sa-l ajute, sa-l scape... 56 Multa vreme n-a mai auzit nimic. si dete seama ca ncerca sa se pacaleasca singur, pentru ca el stiuse clipa precisa cnd domnisoara Christina plecase din odaie. Sim-tise cum dispare_dinjEatmp tise asta dupa-llrfa lflT ngllemrcfupa totusi sa astepte, fara sa aiba destul curaj sa ntoarca capul spre fere astra. Usa de la balcon era deschisa. Poate a ramas nca acolo, poate n-a plecat, ci e numai ascunsa. Stia totusi ca se teme degeaba, ca domnisoara Christina nu mai e n odaie si nicTn balco n. Se hotar brusc. Sari din pat si aprinse lampa electrica de buzunar. Cauta nfricosa t chibriturile. Aprinse lampa cea mare. Lumina prea puternica sperie un mare flutu re ,de noapte, care ncepu sa zboare deznadajduit, lovindu-se de pereti. Egor lua lampa d e buzunar si

iesi pe balcon. Noaptea era pe sfrsite. Undeva, pe foarte aproape, se pre-simteau zorile. Erau aburi reci, un vazduh, ncremenit. Nu tresarea nici un arbore. De nicaieri, nici u n zgomot, i fu deodata frica de singuratatea lui si se cutremura. De-abia atunci simti cu adeva rat ct i este de frig. Stinse lampa si intra n odaie. l lovi un miros puternic de violete. Fluturel e continua sa se zbata, lovindu-se cu zgomote surde de pereti, atingnd uneori sticla lampei. Eg or si aprinse o tigara. O fuma nsetat, fara gnduri. Apoi se ridica din nou si nchise usa de la ba lcon. Somnul nu i se lipi de pleoape, dect cnd ncepu sa se lumineze bine de ziua si cocos ii cntasera pentru ultima oara. VII Femeia batea zadarnic n usa. Era nchisa cu cheia si musafirul nu se trezea s-o des cuie. Doarme greu, parca ar fi facut chef azi-noapte", gndi femeia, zmbind sfios. Dar se racea laptele. Arunca o privire asupra tavii ncarcate, asezata pe masuta de alaturi. Po ate l-o scula domnul profesor... Gasi pe d-l Nazarie mbracat, gata de plecare. n prag, ramase cteva clipe rusinata ; i era greu sa-i spuna de ce-a venit, sa-l roage sa destepte pe d-l Egor. .57 Nu cumva esti din satul asta? o ntreba domnul Nazarie, vaznd ca femeia asteapta sf ioasa.

Eu s din Ardeal, spuse mndru femeia. Dar d-l Egor nu vrea sa se scoale. Am batut n usa si nu m-aude... Asa snt artistii, dorm greu, vorbi mai mult pentru sine d-l Nazarie. Dar era nelinistit. Aproape alerga spre odaia lui Egor. Si batu cu atta putere n u sa, nct Egor se destepta ns-paimntat. Eu snt, se scuza profesorul, eu, Nazarie... Auzi cum se nvrteste cheia. Auzi apoi pasii lui Egor, care alergau spre pat. Intra n odaie la un interval decent. Femeia venea n urma lui, cu tava. Dormeai adnc dupa cte se pare, spuse domnul Na-, zarie. Am sa dorm, de acum ncolo, foarte adnc, diminetile, vorbi Egor, zmbind. Tacu apoi, privind cum femeia asaza ncet tava pe masuta. Astepta sa plece, apoi nt reba brusc pe Nazarie. Spune-mi, te rog, ai ce miroase n odaie ? Violete, raspunse linistit profesorul. ' I se paru ca Egor tresare si fata i se face deodata palida, ncerca sa zmbeasca. Vasazica, e adevarat, spuse el. Domnul Nazarie se apropie mai mult de pat. -' ...E adevarat, continua Egor. N-a f ost vis, a fost chiar domnisoara Christina... Fara graba, fara emotie, i povesti ntmplarile din noaptea trecuta. Se minuna si el de precizia cu care si amintea toate amanuntele. Vorbea grav, oprindu-se des ca sa-nghita. si simtea gt ul uscat. i era sete. nainte de prnz, Egor afla ca Sanda este bolnava. Nu va putea veni astazi la masa. s i ceru voie sa o vada numai pentru cteva minute. Cu acest prilej, si va putea scuza si plecarea. i v a fi usor sa-i spuna ca nu mai ndrazneste sa ramna, acum, cnd si ea si d-na Moscu snt bolnave. Dar ce s-a ntmplat ? ntreba el, ncercnd sa para degajat, intrnd n odaia Sandei. 58 Fata l privi trista, luptndu-se multa vreme cu un zmbet care nu voia sa nfloreasca. i arata din ochi un scaun. Era singura si Egor se simti oarecum intimidat. Stapnea n odaie un miros feminin, prea intim, prea cald. Mirosea a snge. Nu ma simt deloc bine, sopti Sanda. Ieri scara am avut ameteli, dureri de cap si , iata, acum nu ma pot ridica din pat... l privi n adncul ochilor, cu dragoste si cu spaima n acelasi timp. Narile i tremurau. Tmplele i erau foarte palide. ...Nu mai am deloc putere n mine, adauga ea. Uite, obosesc vorbind... Egor se apropie alarmat de pat si i apuca mna. Dar nu trebuie sa te obosesti, ncepu el cautnd un ton voios si stenic. Probabil ca ai racit, ai o migrena care te-a extenuat. Ma gndeam tocmai... Voia sa spuna : ma gndeam tocmai ca noi, musafirii, te obosim din cale-afara, si c a ar trebui sa plecam". Dar fata ncepu deodata sa plnga, plecndu-si capul. Sa nu ma lasi, Egor, sopti ea nf ierbntat, sa nu ma lasi singura. Numai tu ma poti scapa n casa

asta... l tutuia pentru ntia oara. Egor simti un val cald de snge lovindu-i obrajii. Nelinis te, fericire, rusine de lasitatea lui ? Nu-ti fie teama, Sanda, sopti el, apropiindu-si capul. Nu se va ntmpla nimic. Eu sn t aici, lnga tine si nu ti se va ntmpla nimic... Ah, de ce nu pot sa-ti spun... '"' n acea clipa Egor fu gata sa-i povesteasca tot ce stia el, tot ce-l nspaimntase pe el. Dar auzi pasi pe coridor si sari n mijlocul odaii. Era agitat, nelinistit. Cuvintele Sandei i dadus era totusi o nesfrsita ncredere n sine. Proteja, apara. D-na Moscu intra n odaie ca din ntmplare. Nu i se parea deloc ciudat s-o gaseasca p e Sanda bolnava, sub patura, si pe Egor acolo, n fata ei. Nu te scoli ? o ntreba. Azi nu ma scol deloc, spuse Sanda, ncsrcnd sa vorbeasca linistit si zmbind. Vreau s a ma odihnesc... Au obosit-o musafirii, spuse Egor mai mult n gluma.

59

Nu e adevarat, vorbi d-na Moscu. ntotdeauna ne face mare placere sa avem oameni d e seama la masa noas* tra. Unde a Simina ? ntreba, dupa o scurta pauza. Egor si Sanda se privira scurt, rosind amndoi, ca de o taina urta pe care si-ar fi amintit-o fara voia lor. N-am vazut-o, vorbi Sanda. Ma duc s-o caut eu. Egor avea astfel un motiv sa se retraga si sa se rentoarca mai trziu, cind va fi p lecat d-na Moscu. Porni cu pas hotart; eautatura i era mai aspra, fruntea ngndu-rata. i era rusi ne de lasitatea lui. Voise sa plece si nu avusese nici macar curajul sa-i spuna d-lui Nazarie. Se gndise chiar sa-si ticluiasca o telegrama de chemare, asa cum si amintea ca cetise , demult, ntro carte. Glasul si cuvintele Sandei desteptara n sufletul lui o furie ncapatnata de risc, de a nfrunta primejdia. Si un nceput de aventura, stranie, draceasca de care i era tea ma, dar care l atragea totusi, ca un fruct necunoscut, otravit. ntreba n sufragerie. Nimeni nu vazuse pe Simina. Cobor treptele verandei si se-ndre pta spre odaile din fund. Cu prilejul acesta va vedea si pe ntunecata doica,.Se n-tlni cu ju pneasa si o ntreba. Duduita a plecat spre grajdul al vechi..!. i arata, departe, un sopron pe jumatate ruinat. Egor se ndrepta spre grajd calm, c u minele n buzunare, fu-mnd. Nu voia sa dea proportii de expeditie ntlnirii sale cu Simina. Ce cuib de vrajitoare, gndi n clipa cnd intra n grajd. Era o ncapere lunga, veche, nengrijita, c tavanul crapat pe alocuri. Aproape ntunerec. Zari pe Simina tocmai la celalalt capat, ntro caleasca demodata. Cnd l vazu, fetita zvrli repede o crpa pe care o avuse pna atunci mina si se ridica. l astepta si Egor simti din privirile ei ca lupta nu va fi uso ara. Ce te-ai ascuns aici, Simina ? o ntreba, prefacn* du-se voios si pus pe gluma. Ma jucam, domnule Egor, raspunse fetita fara sa clipeasca. Ce ciudat joc ! se mira Egor apropiindu-se. n cea mai veche trasura, plina de pra f ... Puse mna pe un felinar, dar nu gasi deloc praf. ntelese atunci gestul Siminei, crpa pe eare o aruncase la intrarea lui. 60 E o trasura foarte veche, dar e curata, adauga el. Vad e tii la ea, o ngrijesti, o cureti... Nu, se apara Simina, ma jucam, numai. Si mi-era teama sa nu ma murdaresc. Dar de ce te fereai, de ce-ai aruncat crpa ? o ntreba repede Egor ca s-o ncurce. Nu va puteam da mna cu o crpa de praf, raspunse linistita Simina. Se opri o clipa, zmbind. Credeam ca o sa-mi ntindeti mna, adauga ea cocheta, privindu-l din nou n och i. Egor rosi. Facuse de la nceput o gafa.

A cui a fost trasura aceasta ? ntreba el. A domnisoarei Christina, raspunse Simina. Ss privira n ochi, aspru. Ea stie, ntelese Egor, stie ce ii-o. ntmplat azi-noapte." Tanti Christina, vorbi Egor ca si cum n-ar fi observat nimic, saraca batrna ! Ce caleasca veche si iesitii din moda. ca si biata tanti... Pe pernele acestea si plimbe batrn ele ei oase, cnd iesea sa respire putin aer qurat... ncepu sa rd. ...n caleasca asta boiereasca se plimba pe mosie, continua el, si vntui o facea sa tremure de frig, si-i flutura parul ei alb... Sau era numai carunt ? o ntreba brusc, mtor cndu-se spre Siinina. Fata l ascultase cu un zmbet de nesfrsita mila si ironic. Cnd Egor se ntoarse spre ea , Simina i sustinu privirile, ncercnd sa-si ascunda zmbetul; ca si cnd i-ar fi fost rus ine de rusinea lui. Stiti foarte bine ca domnisoara Christina, vorbi ea apasnd cuvntul, ca domnisoara

Christina n-a fost niciodata batrna...

Nici tu, nici eu nu stim nimic despre ea, o ntrerupse brutal Egor. De ce vorbiti asa, domnule Egor ? se mira candid Simina. Doar ati vazut-o... Ochii i sticlira draceste, si zmbetul biruitor i lumina fata ntreaga. Ma atrage n cur a, gndi Egor. Dar daca mai spune ceva, o strng de gt si o amenint ca o omor, pna mi-o martu risi tot ce stie." I-ati vazut portretul, adauga Simina dupa o bine calculata pauza. Domnisoara Chr istina a murit foarte t-nara. Mai tnara ca Sanda. Si mai tnara, si mai frumoasa, continua ea . Egor ramase cteva clipe ncurcat ; nu stia ce-ar mai trebui sa spuna, cum s-o silea sca pe Simina sa se tradeze, ca s-o poata ntreba. ' Nu e asa ca va place Sanda ? ntreba brusc Sinrina. mi place si-am sa ma-nsor cu ea, raspunse Egor. Si dumneata ai sa vii la Bucurest i, ai sa fii mica mea cumnata si am sa te cresc eu ! Ai sa vezi atunci cum au sa-ti piara naluciri le acestea din cap !... Niciodata nu nteleg de ce va suparati pe mine, se apara sfios Simina. Amenintarea sau poate tonul ridicat si barbatesc al lui Egor o intimidase. Se ui ta cu oarecare teama n jurul ei, asteptnd parca un semn n ajutor. Deodata se linisti si ncepu sa zmbeasca. Privea fix un colt al sopronului. Ochii ei erau mai sticlosi acum, mai departati. Degeaba te uiti, vorbi iarasi Egor. Degeaba astepti... Matusa-ta e de mult moart a, mncata de viermi si amestecata cu pamnt. M-auzi, Simino ? O apuca de umeri si aproape i tipa cuvintele la urechea ei. i fu si lui frica de g lasul spart, de cuvintele pe care le strigase. Fetita se cutremura. Se facuse parca mai palida si-si strnge a buzele. Dar cum i dete drumul din strnsoare, si reveni. Privi din nou peste umarul lui Egor, privi f ascinata, fericita. Ce tare m-ati scuturat, se plnse ea ducndu-si nuna la frunte. Ma doare si capul... Cu copiii e usor sa fii puternic, adauga mai ncet, ca pentru sine. * Vreau sa te trezesc, vrajitoare mica ce esti, se aprinse din nou Egor. Vreau sati iasa nalucirile din cap, spre binele tau, pentru scaparea ta... Stiti foarte bine ca nu snt naluciri, vorbi Simina de data aceasta, provocator. S ari din trasura si trecu prin fata lui Egor cu nesfrsita demnitate. Nu te grabi, mergem mpreuna, i spuse Egor. Venisem sa te caut. D-na Moscu m-a trim is sa te caut... Nu stiam ca am sa te gasesc curatnd de praf o caleasca de o suta de ani.. . E din 1900, de la Viena, spuse Simina fara sa se ntoarca, calma, continundu-si dru mul prin grajd. 1900 1935, tocmai treizeci si cinci de ani... Ajunsera la poarta. Egor o deschise larg si lasa fetita sa-i treaca nainte. 62 M-a trimis sa te caut pentru ca Sanda e bolnava, continua el. Stii ca Sanda e bo lnava ? Ii surprinse un zmbet mic, razbunator. Nu are nimic grav, adauga el repede. O doare numai capul si sta n pat...

Fetita nu-i raspunse. Mergeau alaturi, prin curtea mare, sub soarele rece de toa mna. propos, vorbi Egor nainte de a ajunge n casa, voiam sa-ti spun ceva care te intere seaza. Ii apuca bratul si-si pleca grumazul mult spre ea, ca sa-i poata sopti aproape d e ureche : ...Voiam sa-ti spun ca daca i se ntmpla ceva Sandei, daca... ntelegi ?... atunci sa sfrsit si cu tine. Asta nu ramne ntre noi, fireste. Poti s-o spui mai departe, dar nu d-nei Moscu. Ea , saraca d-na Moscu, nu are nici o vina... t Am sa-i spun asta Sandei, nu mamei, vorbi raspicat Simina. Am sa-i spun ca nu nte leg ce aveti cu mine !... ncerca sa-si smulga bratul. Dar mna lui Egor se nfipse mai adnc n carne. Simtea o ade varata bucurie n-figndu-si degetele n carnea ei moale, cruda, draceasca. Fata si musca buze le de durere, dar nici o lacrima nu-i umezi ochii ei reci, metalici. Rezistenta asta l facu pe Egor sa-si piarda cumpatul. Si am sa te chinui, Simino, n-am sa te omor asa repede, suiera el. Am sa te sugr um numai dupa ceti voi fi scos ochii si ti voi fi smuls dintii unul cte unul... Cu fierul rosu am sa te chinui. Spune asta mai departe, spune cui stii tu... Sa vedem daca... n acea clipa simti o durere att de violenta n bratul drept, nct dete drumul fetei. Tr pul ntreg i se golise de vlaga. Bratele i atrnau moi, lipite de solduri. Si garca nu-si dadea sea ma unde se afla, pe ce

lume se afla. ] Vazu cum Simina se scutura, si preseaza pliurile rochitei si si freaca bratul n car e degetele lui si lasasera urmele. O vazu de asemenea cum si piaptana cu palma parul, si aranjeaza b uclele si-si prinde o copca ascunsa, care i sarise pe drum. Simina facu toate acestea fara sa-l prive asca. Nici macar nu se grabea ; parca el nici n-ar mai fi existat. Porni spre casa cu pasul zvelt, dezg hetat, si totusi de nobila gratie. Egor o privi uluit, pna ce mica ei faptura se pierdu n umbra verandei. "? 63 yiii Dupa masa, d-l Nazarie si cu Egor fura invitati n odaia Sandei. O gasira si mai i stovita, cu pleoapele viorii ; bratele pareau foarte albe, asa cum se odihneau sleite pe un sal cald, de lna. Sanda zmbi si le facu semn sa se aseze. Dar d-na Moscu, n picioare, lnga pat, cu cartea n mna, contin ua sa citeasca : Viens aonc, ange du mal, aont la voix me convie, Car ii est des instants ou si j e te voyals Je pourrai pour ton sang t'abandonner ma vie Et mon me... si j'y croyais ! Cetise foarte frumos ultimele versuri, aproape cu lacrimi. nchise cartea cu un of tat. Ce a fost ? ntreba nedumerit d-l Nazarie. Prefata la Antony, nemuritoarea drama a lui Ale* tandre Dumas-Pere, explica grav doamna Moscu. n orice caz, o lectura care nu si are rostul acum" ar fi vrut sa spuna Egor. Nu-i p lacuse deloc versul : Je pourrai pour ton sang t'abanonner ma vie... Era o ironie prea cruda, aproape salbateca. Si apoi, oftatul acela al d-nei Moscu. Parere de rau ? resemnare ? neputinta ? i citesc necontenit de o jumatate de ora, vorbi *u orgoliu d-na Moscu. mi place si mie sa citesc cu glas tare, asa cum faceam pe vremuri... Stiam atunci mii de versuri pe dinafara. .. Zmbea. Egor o privi uluit. Era aproape de nerecunoscut acum ; gesturile ei viguro ase, sigure. Statea de atta timp n picioare, la capatiul Sandei, si nca nu ostenise... Parca renviase pri ntr-o minune ; renviase din tineretea Sandei. ...Stiam si din Eminescu, adauga mai nsufletita d-na Moscu, din opera celui mai ma re poet romn, Mihai Eminescu... Egor cauta ochii Sandei. Ardeau de o spaima nabusita. Fata l privi numai o clipa. Apoi, parca s-ar fi temut sa nu se tradeze, sopti : Maman, ai cetit destul... Sa nu te obosesti,.. Stai si d-ta jos... 64 D-na Moscu nu o auzi. si duse minele Ia tmple, lup-tnd cu amintirile, silindu-se sa reconstituiasca versurile acelea celebre... ...Versurile acelea celebre, vorbi ea, mai mult pentru sine, versurile nemuritoa re...

Sanda nu se dadu batuta. Eminescu se afla, alaturi de ceilalti poeti favoriti, p e etajera, dar nu voia sub nici un motiv sa-l lase n minele maica-si. Se temea de bolnavi-ciosa ei pasiune pe ntru anumite poeme din Eminescu. Pe vremuri, i marturisise ca, desi era numai o fetita de opt-noua a ni, Christina i declama ei, n noptile de vara, versuri din Eminescu. si va aduce din nou aminte, ac uvi", sa gndi cu groaza Sanda. ...Cobor n jos, luceafar bnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n caza si n gvd Sl viatalumineaza.'... i De la cel dinti vers, Sanda si pleca fruntea, deprimata. O imensa oboseala i se strecura deodata n tot trupul. Un vrtej mocnit i deserta vinele de snge. li era l J pj teama ca va lesina din elipa-n clipa. J ...Eu snt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa ! continua biruitoare d-na Moscu. De unde i-a venit deodata forta aceasta fizica, stralucirea aceasta a fapturii, g lasul ntreg si melodios ?" se ntreba nedumerit d-l Nazarie. D-na Moscu parea ca-si aminteste str ofa cu strofa, dupa scurte ezitari, dupa n-cntatoare dibuiri. Snt totusi strofe pe care le sare", observ a Egor. El asculta amutit, aproape fara nici o mpotrivire, cu ochii la Sanda, urmarind zvcnirile trup ului ei sub salul care o acoperea. Ar trebui sa fac ceva, si spuse. r trebui sa ma ridie si sa m-apropii d e ea, sa o mngi orice ar gndi mama-sa." Desi, dupa extazul cu care rostea versurile, .descoperind u-le treptat se vedea bine ca d-na Moscu nu mai aude nimic si nu mai zareste pe nimeni n preajma-i : ...Caci eu snt vie, tv, esti mort. Glasul d-nei Moscu se ntrerupse bruse, necat. Ea se clatina ametita n mijlocul odai i unde o purtase

emotia. 65 1 si duse iarasi amndpua palmele la frunte. De data aceasta, un gest de risipire si deznadejde. Nu stiu ce am, sopti ea. Am obosit... D-l Kazarie o aseza pe scaun. Sa fi fost oare numai o iluzie toata nsufletirea ei , glasul acela plin si robust de femeie cu snge mult ? Ai vazut, maman, daca nu m-asculti, sopti, stins, Sanda. Egor se apropiase de pat. ncepuse sa-l sperie paloarea fetei, ochii aceia adnciti nefiresc n orbite, pielea prea rece si tradnd totusi o febra mocnita n adncuri. Am sa ma duc chiar acum dupa un doctor, spuse el ncruntat. Dumneata nu esti bine deloc... Sanda i multumi cu un zmbet pe care voi sa-l sustina cit mai mult. Dar n nici un ca z nu trebuia sa-l lase sa cheme un doctor. n nici un caz acum, n dezlantuirea aceasta n easteptata de ntmplari si boli vechi. Nu te grabi sa pleci de lnga mine, spuse Sanda, n-am nevoie de nici un doctor... n cteva ceasuri mi revin si mine ne plimbam prin parc..., n acea clipa, d-na Moscu se ridica din nou n picioare, cu o noua fervoare. Acum mi-amintesc, spuse ea, mi-amintesc cele mai frumoase versuri din Luceafarul : Ma dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde Si ochii mari si grei ma dor, P rivirea ta ma arde... Sanda apuca mna lui Egor. Tremura. Se uita fix, n-spaimntata, n ochii lui. Stie si ea ", gndi Egor. Se mira, o clipa n urma, de propria lui tarie si seninatate. Acum nu-i mai era frica ; alaturi de Sanda, cu mna ei nghetata pierduta n pumnii lui fierbinti, crisp ati. Simtea nsa tot ce stia, tot ce vedea Sanda dincolo de umerii lui, napoia lui. Nu voia sa se ntoarca, nu cumva sa rupa firul acelor priviri ngrozite si paralizate. D-na Moscu tacuse s i tacerea ei se adauga, mai grava, linistii neobisnuite din odaie. Egor auzea cum bate inima fet ei. Auzea, n acelasi timp, rasuflarea grea a d-lui Nazarie. Simte si el, poate chiar vede. In util sa-i mai ascund ceva de-aici nainte. Maman ! exclama deodata Sanda, cu o ultima sfortare. .6(5 Egor ghici tot ce voise sa spuna Sanda prin acest deznadajduit strigat. ncercarea ei de a smulge pe d-na Moscu din convorbirea aceea att de oribila neauzita, nengaduita, ne umana Mama, ne vede lumea !" parea ca spun privirile Sandei. D-na Moscu se ntoarse spre d-l Nazarie. De ce ati tacut deodata, d-le profesor ? ntreba ea mirata. Nici nu prea am vorbit astazi, stimata doamna, se scuza d-l Nazarie. V-am ascult

at recitind... Ma minunam de memoria dumneavoastra... Doamna Moscu l privi n ochi, parca ar fi ncercat sa se convinga ca nu glumeste. Nefericita memorie, cu cartea n mna, spuse ea obosita, aseznd pe Antony deasupra celorlalte volume de pe etajera. Noroc ca am nca destule carti... Iata, i-am adus aici Sandei pentru mai multe zile de lectura... i arata, cu mina, un teanc ntreg. D-l Nazarie si arunca ochii : Jean Sbogar, Rene, Ivqnhoe, Les fleurs du mal, La-bas. Din biblioteca Christinei, adauga ea. Cartile care i-au placut ei mai mult. Si m ie, binenteles... Zmbi foarte obosita si se ndrepta spre patul Sandei. Dar voi de ce ati tacut ? ntreba, cu o mai nenteleasa mirare. De ce ati tacut si v oi ? Sanda o mustra din ochi. D-na Moscu se aseza pe pat, lnga ea. i lua mna, pe care Eg or o lasase cu putin cUpe mai nainte. Ce nghetata esti, ce rece ! exelacna, cuttenwru'i-du-se. Trebuie sa-ti dau un cea i... De

altfel,, e timpul, sa te scoli. Se apropie apusul soarelui. Vin tntarii... Aiureaza", gndi cu oarecare neliniste EgQr. Se uita la Sanda, sa ghiceasca din och ii ei un sfat, un tndeOMU Eiv. si el pironit, fascinat de nceputul acesta neasteptat de de lir. Poate e mai bine ca noi sa plecam, se auzi. atunci glasul uscat al d-lui Nazarie .

N-aveti nici o grija, snteti cu mine, l liniU d-na Moscu. Nu va pot face nimic. Zb oara pe deasupra si att... Ar fi trebuit sa luati chinina, sop.tf Sanda. Mama vorbeste de tntari. Snt foarte periculosi acum, la apusul soarelui... 67 Au nceput sa vina, ntr-adevar, se auzi dir. nou gastal uscat al d-lui Sasarfe, Si c e ciwdat se aduna rohiri In dreptul ferestrei !... i ausd curii zboara, Egor ? ! i auzea si Egor ; roiuri ntregi, dese, asa cum B". i se mai ntmplase sa ntlneasca vre data. De unde navalisera att de multi ? Semn de seceta, spuse din nou d-l Nazarie. Ar trebui sa nchid fereastra... Dar nu se misca. Ramasese tot n mijlocul odaii, fascinat, cu ochii catre roiurile de afara. Nu e nevoie, vorbi d-na Ivoscu. Nu e nca apusul soarelui. Si-apoi, sa n-aveti vreo teama ct siiteti cu mine... Egor smti un fior treendu-i prin sira Gainarii. G'aui acesta sec, neutru, aproape de nerecunoscut l ir... ;ai-mnta.. Glas care venea de undeva din vis, din alte ;. vii . Dar ar fi bine sa luati chinina, macar o juir.aiate de pastila pe zi, sopti, de data aceasta foarte ncet, Sanda. i tremura si ei glasul. Dar cel putin acum nu mai vede nimic, nu mai simte pe nin ieni, si dete seaia Efor. li cauta pe procesor. Nu se raiscase din mijlocul -odaii. Urmarea vr eun zbor nevazut, caci privirile kii lunecau mult deasupra rolurilor. Si nici macar nu SG apra de tntarii care patrundeau, cte putini, n csrncra, IJ t*n miros aici eare i atrage,, si 'spuse E gor. Prea cafc multi si prea vin de-a dreptul aici. Poate mirosul acela care m lovit s i pe mine aaidlmineata, si aminti el mirosul de stige." Doamna Mos.cu i nvalui pe toti ntr-o privire calda, protectoare, si intima n acelasi - timp. Raidstl, copii, vorbi, se sprosi-i apusul, so sculam si pe ea. Glasul i era voios si totusi absent. Veno:; da de oarte, din bucurii foarte strei ne, reci. Scoala-te, Sanda, vorbi din nou d-na Moseu, se face scara n curid. Esti nghetata... E.gor si strnse pumnii, nfigrrdu-si unghiile n carne cu ncapatnate. Trebuie sa ram treaz. Sa rm :: ?.' oierd. neeroa -o opreasca pe Sanda, dar fata l respinse ncet, cu dragoste .ti se cobor din ps.t. Nu mai tvzm-;,vz acum. si cauta papucii de casa eu multa luareaminte. Trebuie neaparat sa merg si eu, unaman ? o ntreba, foarte supusa. 68

Nu vezi ?! E tiir.pi'J, vorbi d-na Moscu. Egor o prinse n brate si-i sopti, aproape us ureche : Rami aici. Ce vrei sa i?,ci ? ! Fata i mngie cbra:-:vd ev. mia, trista. Nu e nimic, Egor, sopti. Asta o fac pentru mama, stii... n acea clipa Egor simti un vrf ascutit de ac strapun-gndu-l pielea la ncheietura. Fa ra sa-si dea seama, lovi cu p-ubna. Un tntar ramase strivit ; o pata de snge, alaturi. ..A muscat cu sete, bestia", si spuse Egor. Ilidicnd capul, Sanda ntlni pata aceea de snge. Se repezi la Egor si-i lua mna. Ascunde-te, i vorbi repede, pleaca, sa mi te vada mama... i face ru... Egor si freca mna de haine, pna ce sngele disparu. cu clesavrsire. Pleaca, te rog eu ! vorbi din nou Sanda. Du-te si-ti ia pastila de chinina... Glasul ei rugator ii -iTiji si ms: mult : delirul acesta, ale carui martiri nu l e ffa nca, toate e:ivintele acestea. al earor tele"; :.u-l putea trurJe. I"U; aice cna i...-mi spui unie vrei sa te diri5 o amenin'r bl ' .

Fii ic_" ". r.ij, dragostea mea, vorbi Sanda. Eor se cnl-iur. i amintea acum foarte precis; amanunt eu an.' nt -i amintea din no u ntmplarile din nuaptci tiviwtl. Nu te bucuri cu-ti spun asa ? l ntreba din nou trista, Sanda. Egor o privi n ochi, ncerend s-o strapunga, s-o sta-pneasca, ntreaga, cu vclnta lui, s-o pastreze. Simtea nsa cum i scapa, cum i aluneca din brate viata aceasta calda si mbi etoare. N-u-r:\i spui tu, Sanda, lucrul asta, nu mi-l spui tu ! exclam: c: Egor. Sanda ncepu sa plnga ncet, fara spasm. Asadar, e adevarat", gndi Egor... D-na Moscu se apropiase de ei; parca n-ar fi nteles nimic din cuvintele lor prea familiar soptite, din plnsui fetei. Daca ramneti, au sa va suga si pe voi, le vorbi. Si s-a facut asa de frig... Au s a va suga. Cura s-a ntlri 89 plat cu gainile, cu gstele, cu vitele noastre... Ce-au ramas din ele, ce-au mai r amas... Egor ntoarse capul si-i spuse raspicat : , mi pare foarte rau, d-na Moscu, dar Sanda trebuie sa ramna aici, n pat, pn chem doctorul. Glasul fusese att de neobisnuit de puternic, nct d-na Moscu sovai, privind cnd la Eg or, cnd la Nazarie. Nu prea ntelegea se vedea bine asta ce cauta ei aici, alaturi de patu l fetei. Poate sa ai dreptate, vorbi dupa cteva clipe d-na Moscu. Snteti amndoi oameni de stiinta, va pricepeti mai bine ca mine !... Dar sa nchideti repede ferestrele. As ta trebuie sa faceti nti, sa-nchideti toate ferestrele... Egor tremura nca de curajul brutal cu care vorbise. Cu amndoua minile ncerca sa tina pe loc trupul Sandei. Fata zvcnea, se mpotrivea. Trebuie neaparat sa ma duc, se apara ea somnoroasa. O fac pentru mama, ti-am spu s. N-a mai ramas nimic altceva prin curte... si paserile, si vitele, si cinii!... Se apropiase si d-l Nazarie, palid, frngndu-si minile. n jurul lui roiau tntarii. Se auzeau ca un zvon mpletit, barbar si foarte departat. Melodie apasatoare, asemenea febrei. Da-mi drumul, Egor, se ruga din nou Sanda pierduta. Are sa fie mai rau altminter i... Nu mai ma fac bine altminteri... Egor ncepu sa tremure. Ce Dumnezeu s-a facut att de frig deodata ! Auzea cum clant ane dintii d-lui Nazarie. l vedea lnga el, mpietrit, alb la fata, tremurnd. Nu se apara de tntari. Scutura la rastimpuri fruntea, sa-i goneasca. nchide d-ta fereastra, porunci Egor. Profesorul se apropie cu teama de perdele. Mai departe nu ndrazni sa paseasca. Se purta si el ca ntr-un somn nefiresc, de boala. Si totusi, ce limpede ntelegea tot ce se petrec e n jurul lui! Ce clare i apareau acuma toate ntmplarile ; carnea aceea de berbec, gretoasa, din p rima seara si vorbele fara nteles ale jupnesei, paserile care mureau... Si dinele acela care li se tra la picioare, urletele lui nghetate, rasuflarea lui de animal fugarit de nevazut..

. De ce nu-nchizi fereastra ? ! se auzi din nou, poruncitor, glasul lui Egor. 70 Ce frig neobisnuit, artificial. Ce goluri de aer n ncaperea aceasta unde plutise, pna mai adineauri, mirosul de snge al fetei... D-l Nazarie se apropie mai mult de fereastra. i era teama sa priveasca afara. O t eama stupida, nervoasa, pe care nu' si-o putea stapni. Bratul i tremura cnd apuca minerul ferestr ei. I se paru, n cea dinti clipa, ca o femeie l priveste din afara, atent, urmarindu-i fieca re gest, asteptnd parca sa se ntmple ceva, un gest grav, hota-rtor. Era nca destula lumina afa ra. Partea aceasta a cerului era, totusi, mai stinsa, mai fluida. Era alt spatiu, ai ci, alt vazduh. Caci,

nchiznd o clipa ochii si deschizndu-i brusc, d-l Nazarie vazu cu mirare pe Simina, la ctiva metri de fereastra, ntre flori, privindu-l. ncerca sa-i zmbeasca. Fetita nclina capu l cu nesfrsita gratie. Dar n aceeasi clipa se trada. naltase ochii prea sus, mult deasup ra ferestrei. Nu se astepta sa ma vada pe mine, si dete seama d-l Nazarie. Astepta pe altcineva si nu aici, la fereastra, ci n alta parte"... Simina ntelese repede ca se tradase. Rosi brusc si facu ctiva pasi spre casa, ridicnd minele catre d-l Nazarie. Dar profesorul nchise fereastra g rav, tacut, cu privirile plecate. Frigul din odaie i se paru mai apasator. Ramase multa vrem e nehotart, sleit, lnga fereastra. Zvonul tn-tarilor l auzea acum foarte aproape de el, cuprinzn du-l ncet, din toate partile, istovindu-l. ncepea sa-si dea seama ca viseaza si i fu frica. D aca nu se va mai trezi niciodata din somnul acesta nenteles, din lumea aceasta a febrelor ?... IX Egor s-a ntors de la gara aproape de ora 10 noaptea. Anevoie izbutise sa telefoneze la Giurgiu dupa un doctor, n medicul de plasa, car e locuia ntr-un sat vecin, nu avea ncredere. Conacul parea acum mai slab luminat. Gasi pe d-na Moscu, pe d-l Nazarie si Simin a, asteptndu-l n sufragerie. Masa era pusa. O femeie mbatrnita, legata cu un 71 tulpan visin iu, robotea prin odaie. Nu vorbea nimeni. D-l Nlzarie privea, palid ce. , n gol un prizonier n repaos. Stiti, vom mnca foarte prost asta-seara, spuse d-na IVFQSCU. Sufragita a plecat n s at si nu s-a mai ntors. N-are sa se mai ntoarca... Ne serveste asta-seara doica... A?.adar, ea este doica, si spuse Egor. O privi cu mai multa atentie. Ce femeie fa ra vrsta. ce mers straniu ; parca s-ar fi trudit o viata ntreaga, sa calce ca o schioapa si ac um ar ncerca sa .mearga firesc. Se lovea cieodaia de mobile, fara sa simta. Capul i era aproape n ntregime scoperit de tulpan. I se vedea nasul lat, stlcit si alb. I se vedea pura. ca o rana degerata ; albastrie, scarnoasa. Doica Unea necontenit ochii plecati n pamnt. ...Vom avea, n orice caz, niamaliguta cu lapte si brnza, adauga d-na Moscu. Se asezara la masa. D-l Nazarie, nerabdator si uluit ca cineva desteptat brusc d in somn. Cum i-a fost Sandei ? ntreba Egor. Nu raspunse nimeni. D-na Moscu ncepuse sa mannce si fara ndoiala nu auzise ntrebarea . Simina cauta solnita de sare, cuminte, cuviincioasa. D-l Nazarie parea foarte co ncentrat. I sa mai ntmplat ceva ? l ntreba, dupa cteva lungi clipe de tacere, Egor. Nu. Cnd am plecat noi, dormea, raspunse profesorul. Asa, cei putin, nadajduiesc e u... Sau

poate era numai lesinata... - Sidica deodata ochii din farfurie si-l privi aspru pe Egor. Cred ca ar fi fost mai bine daca te ntorceai cu doctorul, adauga el. Va veni mine dimineata, cu primul tren, l linisti Egor. Trebuie sa anuntam de pe a cum vizitiul, sa pregateasca trasura pentru mine n zori... D-na Moscu l asculta intrigata, ca si cum n-ar fi nteles despre cine se vorbeste. Teama mi-este ca -nu vom mai avea n curnd nici vizitiu, sopti ea cu destul calin. Omul si-a cerut azi simbria... Doica, sa nu- platesti pna nu aduce de la gara musafirii de mine... Vine numai doctorul, spuse Egor. Poate mai vir-a cineva, vorbi din nou cu fervoare d-na Moscu. .Snteru doar n plin sezon. Septembrie. n alti ani, pe timpul asta, nu mai ncapeau musafirii. Era mult tineret, fete si dom ni de virsta Sandei... Cuvintale m, eu darecare melancolie soptite, facura mai deznadajduita singuratat ea clin aceasta camera. ...Au fost si anul acesta destui oaspeti, ncerca Egor sa rupa tacerea. Au plecat asa de repede, continua d-na Moscu. Dar trebuie sa mai vina cineva... Poate

din rudele noastre. Simina zmbi. Ea stia ca de foarte multa vreme nici o ruda nu mai vine pe la Z. N-ar fi chiar acum timpul cel mai nemerit pentru vizite, spuse Egor. Sanda este destul de serios bolnava... D-na Moscu paru ca-si aminteste de-abia atunci ca fiica-sa nu se afla la masa, a laturi de ei, ci ca zace istovita n pat. O cauta cu ochii de jur mprejur si se convinse ca nu se nsa la. Sanda nu era aici. Trebuie sa ma duc s-o vad, spuse, ridicndu-se deodata de la masa. Simina ramase linistita pe scaun. Parea ca nu tine seama ca snt nca musafiri la ma sa, caci ncepu sa se joace cu cutitul, taind felii foarte subtiri de mamaliga pe farfurie. De ce o nveti attea basme urte, doica ? ntreba Egor ntorcnd capul. Doica se opri n mijlocul odaii, mirata de glasul acesta strein care o strigase pe neasteptate, magulita n acelasi timp ca un boier tnar si frumos i vorbeste. De foarte multa vrem e nu mai vorbise dect cu slugile. Nu intra niciodata n casele boieresti ct timp erau musafir ii. N-am nvatat-o, domnisorule, nici un basm, vorbi ea fara sfiala, caci nici eu nu s tiu. Domnisoara ma nvata pe mine... Avea un glas mat, facut parca din mai multe bucati. Egor si aminti brusc de o pie sa de teatru celebra acum vreo cincisprezece ani, de glasul unei babe de-acolo, vn-zatoare de gaini. Dar vocea doicii nu semana cu nimic.. Si nici ochii ei, de un albastru putred, pe ca re i tinea necontenit n jos, ficsi si umezi. Ochii unei oarbe, s-ar fi spus, daca doica si-a r fi purtat capul ridicat si teapan. ...Domnisoara noastra, care stie toate cartile, adauga doica rnjind. 73

' Ea vrea sa zmbeasca, acum", si dete seama cu nfiorare Egor. Si l ngrozeau de asemene ochii aceia de la care asteptai parca altfel de priviri. Nu stralucirea lor nfund ata, dospita, care trada o dezgustatoare pofta de femeie. Egor se simti despuiat si lins de priviri le lihnite ale'doicii. Rosi brusc si ntoarse capul. Scrba si rusinea l facura sa uite aproape n trebarea pe care o pusese batr-nei. l trezi nsa rsul Siminei. Fetita si rezemase ceafa de speteaz a scaunului si rdea necndu-se, aratndu-si toti dintii n lumina prea puternica a lampii. E o mincinoasa ! izbuti ea sa spuna printre rsete. Era un rs care umili sngeros pe cei doi barbati. Doica zmbea si ea, napoia scaunelor. si bat joc de noi, gndi Egor, Mai ales Simina. A simtit si ea ce nseamna privirile doicii. Si asta stie, si asta ntelege ! "... Simina se prefacea ca lupta sa-si stapneasca rsul, pu-nndu-si servetul la gura, ciu pindu-se.

Dar se uita necontenit spre doica, pe furis, si izbucnea mereu, sufocn-du-se, lac ramnd. n cele din urma, lua cutitul de pe masa si ncepu sa taie cu el aerul, n gesturi scur te, repezi. Parca ar fi ncercat sa faca ceva, sa-si ndrepte atentia n alta parte, ca sa se poat a linisti. Nu te mai juca cu cutitul, vorbi atunci d-l Nazarie, ca fuge ngerul de lnga d-ta ! ... Vorbise pe neasteptate, dar glasul lui fusese aspru, grav, ca dupa o lunga chibz uinta. Simina si pierdu deodata veselia. si strnse umerii, parca ar fi cuprins-o frigul. Si obraz ul i era neobisnuit de palid acum. Ochii i straluceau, totusi, de mnie, de ura neputincioas a. A lovit bine profesorul, gndi Egor nsufletit. Daca i-ar sta n putinta, vrajitoarea asta mic a ne-ar arde de vii acum"... O privea n ochi si nu se putea mpotrivi fascinatiei puterilor pe c are le descarcase umilirea Siminei. D-l Nazarie observa ca doica priveste/mirata spre usa. ntoarse capul si vazu pe d -na Moscu, ncruntata, gn-ditoare, sovaind. Curios ! exclama d-na Moscu. Sanda nu mai e n odaia ei... Ma-ntreb unde ar fi put ut sa se duca !... Egor si d-l Nazarie sarira n acelasi timp de pe scaune si alergara spre odaia San dei fara sa fi

spus un cuvnt. Numai daca am avea o lampa buna, sopti Egor n fuga, o lampa electrica de buzunar. .. 74 Nu se putea gndi la nimic n acele clipe n afara de aceasta lampa electrica, att de p ractica, pe care nu o avea la el. n odaia Sandei era ntunerec. Egor aprinse un chibrit. si cauta lampa. Fitilul era uscat, rece. Minele i tremurau putin. Tremura si flacara galbuie, nvelita n fum. N-ar fi trebuit s-o lasam singura, spuse d-l Nazarie. Nu mai stiu ce sa mai cred !... Profesorul exclamase cu multa sinceritate, dar Egor nu-i raspunse nimic. Pusese sticla si nalta acum fitilul cu atentie. Cnd flacara se ntregi, Egor ridica lampa si vru sa iasa d in odaie. I se paru, totusi, ca vede ceva nelamurit n pat. Facu un pas, tinnd flacara mult deasup ra patului. Gasi pe Sanda ntinsa pe pat, aproape mbracata, cu ochii deschisi, privindu-l. Ce s-a ntmplat ? ntreba ea greu. Obrajii i se mbujorasera ; si rasuflarea i era accelerata, parca s-ar fi trezit di ntr-o mare spaima sau s-ar fi oprit chiar atunci dintr-o alergare. Unde ai fost ?! o ntreba la rndul lui Egor. Aici ! Era usor de nteles ca mintea. Se rosise si mai mult vorbind si pumnii si-i strngea femeieste. Nu-e adevarat, spuse rastit Egor. D-na Moscu a fost acum cteva minute aici si nu te-a gasit. Dormeam, vorbi Sanda voi m-ati trezit... Glasul i tremura. Si privirile i erau foarte umede, rugatoare. Cerseau mai mult n o chii lui Egor. Dar se ndreptara o data si catre domnul Nazarie, care ramasese la o distant a discreta de patul ei, ncruntat. Nu vezi ca esti nca mbracata, vorbi din nou Egor, ca n-ai avut timp sa-ti scoti ni ci macar pantofii !... Smulse patura de pe trupul fetei. Nu mai ncapea nici o ndoia1;!. Sanda se aruncase n pat si se acoperise cu foarte putine minute nainte. Dar pe unde venise si de \inde ? Odai a aceasta ma apasa de cte ori intru", simti Egor. Unde ai fost. Sanda ? o ntreba el din nou, apro-piindu-si fata de capul fetei. Sp une-mi mie unde ai fost, spune-mi, iubita mea ! Vreau sa te scap ! ntelegi ca vreau sa t e scap ? 75 Rostise ultimele cuvinte cu desperare. Lampa i tremura n mna dreapta. Sanda se. nspa imnta si se trase linga perete, cu degetele agatndu-se de gura* Sa nu te-apropii, Egor! tipa ea, Mi-e frica de tine l... Ce vrei ?

li fu frica si d-lui Nazarie. Caci lumina batea piezisa n obrazul lui Egor si och ii sticleau, arsi t2 mnie. Ce vreti de la mine ?! exclama nca o data Sanda. Egor aseza usor lampa pe mssv\, a poi se apleca mai mult spre fata, i apuca umerii si ncepu s-o scuture. n-tlni aceeasi rezistenta ca la apusul soarelui O fura si pe ea, o farmeca si pe ea"... Tvezeste-te, Sanda, vorbi el cu duiosie, n curnd va veni doctorul. De ce nu vrei s a-mi spui unde ai fost ? Sanda tremura nea ; de frig, de boala. It-i musca bu-Kele, si framnta irJinile. :V.:a iubesti, Sanda, spune, ma iubesti ? ntreba din nou Egor. Fata ncepu sa se zvrcoleasea. Voi sfi-si afunde capul r. perne, dar Egor i- prinse n mini si-o sili -ca-l priveasca.. n timp ce el i repeta aceeasi ntrebare, exasperanta. Mi-e frica ! nchideti usa ! tipa deodata Sanda tre-rm" rl. -..... Nu e nimeni la usa, o linisti Egor. Si Toti vedea si tu c". : nchisa... ?. de te la o part?. -i fata sa priveasca nestnjenita !nc.;"!i.;.a ei, spre usa. -da ridica o clipa ochii,

apoi si ar::.: ? capul n pal; neepu sa plnga, neendu-se, ca .un ". ;:g si ntrerupt ;. ':. Egor se aseza pe pat, aproape de ea. l privi o clipa n ochi, ca si cnd ar fi fo3t gata sa-i dastamuie o taina, dar si cup rinse din nou capul n palme, istovita. Unde ai fost ? o ntreba soptit Ec;cr. Nu pot a spun, plnse fata, nu pot sa spun ! ... Se stn.n;-a n jurul trupului lui Sgor. se lipea ds el nspaimntata, dejirnd. Caldura l ui era buna si taria carnii iui u;: sprijin. Dar deodata sa dezlipi, ca strapunsa de-a curmezis ul, si se retrase ngrozita spre perete. j'--vre--' ' -r. F -! tU'-a ea cu nsbanuite puteri. ."" ?au -:::.cc ' . p:".:.;ns ! ... /:.'!:.. :i h. mi. -fi br"':le. ca s-o cuprir.ia. X Cnd se apropiara de usa, ca sa se desparta, d-l Nazarie se ntoarse catre Egcr slA spuse : Am impresia ca visez ntruna de azi-dimineata... As vrea sa ai dreptate, vorbi Egor. Dar snt aproape sgur ca nu visam... Din nenorocire, adauga el, mai grav. si urara noapte b una si se despartira. Egcr ncuie usa cu cheia, apoi se apropie de fereastra si o nchise. Se misca n odaie cu multa atentie, controlndu-si fiecare gest. Parca s-ar fi pregatit sa se culce sub ochiul nevazut al unei fiinte ascunse. -Nu-i mai era, acum, frica. Dar si simtea carnea ostenita, sngele bolnav ca dupa febra. si fagadui ca va petrece o buna parte din n oapte treaz. Ceasul va batea curnd doua ; nca o ora si se va putea culca n li- niste. Caci n aprop ierea zorilor, nu se mai temea de nici un fel ce vis. ndata ce-si mbraca pijamaua nsa, nu mai putu re-zista. Clatina de cteva ori din cap, si lovi trupul cu palmele 'fara sa poata alunga lenea aceea somnoroasa care i patrunsese b rusc n vine. Adormi cu lumina aprinsa cu minile afara din plapuma. Capul i se pleca obli c pe perna alba. Undeva, clin dunga tavanului, si desprindeau zborul ctiva tntari nevazuti. Se trezi deodata ntr-un mare salon cu peretii auriti, cu policandre uriase, de ca re atrnau vrfurile sagetilor de cristal. Da, acum ncepe visul", si spuse Egor si ncerca ,sa se zbata, sa fuga din el. Dar l cuprinse mirarea va-zrd n jurul lui atta lume necunoscuta si att d e elegant mbracata. Mai ales femeile, n rochii foarte lungi si cu talii strnse. VoiLB etes croqucr!... auzi el alaturi glasul unui barbat. Si apoi, rsuri de femei. Unde am raai auzit eu aceleasi cuvinte ? se ntreba nedumer it Egor. Sau poate le-am cetit undeva, demult"... Dar si aminti ca tot ce vede este numai un vis si se linisti. Cel putin, daca as putea sa ma trezesc repede... O foarte ciudata si totusi bin* cunoscuta muzica l nvalui pa neasteptate. O melodi

a veche, de o melancoliei veselie, care se revarsa o data cu amintiri kirburi, cara tineau m ai mult de copilarie si de vise dect de ntmplari. 77 ncepu sa paseasca atent printre perechile acelea elegante. si dete seama ca lumea, mprejurul lui, danseaza. Se feri din calea perechilor, strecurndu-se pe lnga pereti. Da, sntem pe l a 1900, si spuse el. Ct de mult trebuie sa se mire amenii acestia de mine asa cum snt mbracat. Se pri vi cu oarecare sfiala, li fu greu sa se recunoasca ; hainele i erau streine, nu se mai vazuse ni ciodata n ele. n aceeasi clipa nsa, i se parura nentelese mirarile lui. Se vorbea frantuzeste alaturi. Un g las melodios de femeie tnara, care se stie ascultata si de barbatii nevazuti. Stie ca eu snt aici", gndi cu ncntare Egor. Facu ctiva pasi spre oglinda, sa poata vedea chipul femeii. l privi si ea. Buzele foart e rosii si o umbra usoara deasupra gurii. Nu o cunostea. Poate femeia voia sa-i fie prezentat, caci i zmbise. Dar l privea ntreg grupul ciudat. Nu cunostea pe nimeni n acest salon n care intrase fara voia l ui. Trecu mai departe, ntr-o alta odaie. Mese cu postav verde. Aici se joaca carti, si spuse repe de Egor. Nu ma intereseaza." Se mira, totusi, ca nu aude aproape nici unul din cuvintele pe car e oamenii acestia si le spuneau. Se ntoarse din nou n sala de dans. Parca se facuse mai caid acum. Femeile si faceau vnt cu evantaliuri mari,

matasoase. Simti ca cineva l privaste scrutator dintr-un colt. Se ntoarse. Barbatul i se paru cunoscut. Dar nu-si utea aminti numele. Apoi, deodata, se facu lumina : Radu jan. Ce-o fi cautnd el aici ? Si ce schimbat e-,eer1b" Ftravesti... Prietenul l privea atent, fara sa clipeasca. Se vedea bine ca nu pre a e deloc la locul lui n aceasta adunare de oameni bogati, n toiul petrecerii. Nu vorbea nimeni cu el. Ego r se ndrepta spre divanul lnga care sta rezemat .Prajan. ntelesese tot ce-i spuneau privirile lui ; sa se grabeasca, sa vina ct poate de repede lnga el, foarte-aproape de el... Si ce greu, totusi, se poate cineva misca ntr-o sala de bal. Rasareau mereu alte perechi n calea lui Egor. si facea loc cu coatele, la nceput cernd politicos iertare, mai apoi exaspera t de attea piedeci

lovind, calcnd cucoanele, ntinnd bratele. Cei ctiva metri care l desparteau de Praja i se pareau acum absurd de lungi. Se lupta de mult sa ajunga pna la el si Prajan ramasese tot atit departe, privindu-l necurmat n ochi, asteptndu-l. Si ce limpede ntelegea chemarile lui... Simti deodata un brat de femeie cuprinzndu-l de mijloc. Perechile din jurul lui s e aburira n acea clipa. n78 toarse capul spre Prajan. i zarea numai ochii. Se ridicase foarte sus si acum tra vestiul aparea mai ridicol, mai absurd. Haide, uita-te la mine, dragostea mea ! Domnisoara Christina i vorbise foarte aproape de ureche. Simtise rasuflarea ei ca lda, ispititoare, si recunoscuse . mirosul apasator de violete. Regasise, de asemenea, groaza. si dez gustul de alta data: Nu-ti prea plac petrecerile noastre, Egor, adauga domnisoara Christina. Fiecare cuvnt l ametea. Cu fiecare sunet se trezea n alt spatiu, n alt aer. Sntem la noi acasa, dragostea mea ! vorbi din nou Christina. i luase acum mina, iar cu bratul celalalt i arata peretii camerei prin care trecea u. Egor recunoscu sufrageria. Nimic nu era schimbat ; poate mobila parea mai proaspata ; mai putin trista. Vrei sa vii la mine ? l ntreba deodata Christina. Voi sa-l urce cu forta pe scari, dar Egor se mpotrivi. Se retrase lnga fereastra. Facu un efort si vorbi : Tu esti moarta... Tu stii ca esti moarta... Domnisoara Christina zmbi trist si se apropie din nou de Egor. Era acum mai palida. Poate o scalda lumina lunii. (O luna aparuta b rusc, neasteptata, reflecta Egor.) Dar te iubesc, Egor, sopti. Si pentru tine vin deatt de departe... Egor o privi cu ura. Daca ar fi avut atta putere sa strige, sa se destepte... Chr istina parca i citea toate

gn-durile, caci zmbi mai trist, mai deznadajduit. Tu esti totdeauna aici, vorbi Egor, tu nu vii de nicaieri... N-ai sa ntelegi niciodata, dragostea mea ! sopti Christina. Caci pe tine nu vreau sa te pierd, numi trebuie sngele tau... Vreau sa ma lasi cteodata sa te iubesc !... "Vorbise cu atta patima, cu atta foame de dragoste, nct Egor se nspaimnta. ncerca sa ga. Alerga parca pe un coridor fara sfrsit, necunoscut, sinistru. Se crezu, dupa cteva clipe, singur. Rasufla adnc, speriat, ostenit, ncepu sa paseasca la ntmplare, ametit, fara sa stie unde se afla. Gndurile i erau risipite, vointa oarba. Coridorul se ntindea ca o galerie de mina. Simti deodata, lovindu-l din fata, un miros vag de violete. Egor sovai o clipa, apoi se hotar brusc si deschise cea din ti usa pe care o ntlni. 79 i batea cu putere sngele la tmple. Ramase cu capul te-esmat da usa. -ascnitid ; care se vor auzi dlu nau pasii domnisoarei Christina ? Tacerea se prelunga n clipe foarte lung i. Obosit, Egor ntoarse capul. Era chiar odai lui. Intrase fara sa stie n odaia lui. Toate lucrurile erai acolo ; si cutia de tigari pe masuta, si paharul n care se evaporau ultimele picaturi de coniac. Si, totusi, ce ciudata lumina adunau laolalta toate aceste lucruri risip ite n car mera... Parca ar fi fost privite prin oglinda.

Egor se trnti n pat. Daca as putea adormi repede", si spuse el. Dar ntlni si: aici pa fumul de violete. De data aceasta nu mai avea nici o putere sa se mpotriveasca, sa fuga . Domnisoara Christina se afla chiar alaturi de el, ca vsi cum l-ar fi asteptat de mult pe ma rginea patului. __ De ce fugi, Egor ?! l ntreba ea, prMndu-l fix n ochi. De ce nu ma lasi sa te iub esc ? Sau poata iubesti cu adevarat pe Sanda ?... Tacu si continua sa-l priveasca trista, nerabdatoare, amenintatoare. Egor o pute a anevoie ntelege. Anevoie putea ceti n obrazul ei att de viu si totusi att de nghetat. Si ochi i erau prea mari, prea ficsi, ca doua inele de cristal.

Daca ti-e draga Sanda, adauga Christma, nu-ti va mai fi... Nu va mai trai mult, biata de ea... Egor se nalta pe jumatate din pat. Ar fi vrut sa in-tinda bratele spre ea, s-o am eninte, dar nu gasi dect puterea de a-i nfrunta privirile. Dar tu esti moarta, Christina ! striga el. Ta nu mai poti iubi !... Christina ncepu sa rda. O auzea pentru ntia data rznd. ntocmai asa cum si-o nchipui cu cteva zile mai nainte, privindu-i portretul; un rs de fata, sincer, pur. Nu ma judeca asa repede, dragostea mea ! exclama* Christina. Eu vin din alta par te... Dar snt nca femeie, Egor ! Si daca au fost fete care s-au ndragostit de luceferi, de ce nu te-ai putea si tu ndragosti de mine ? !... Astepta cteva clipe, astepta sa raspunda Egor. Nu pot, spuse el n cele din urma. Mi-e frica de tine !... i fu rusine, atunci, de marturisirea aceasta lasa. Ar fi trebuit sa reziste, sa-i spuna necontenit ca ea e moarta, iar el e viu...Christina ntinse bratul, sa-l mngie... Egor simti di n nou mngierea aceea fara seaman, care i ngheta sngele n vine. 80 - Ma vei lua o data n bratele tale calde, vorbi ncet Giuastina.. Ve*s era mtiral, sopt-M. Si trwpul ei -se apropiase mult Ma vei iubi atunci, Egor, adauga ea. Sa nu te mai gndesti la Sanda, n-o vei mai ntl ni... Se opri din nou, continund sa-i mngie. Ce frumos esti ! Ce cald si mare esti !... Nu mi-e frica da tine ; oriunde ni-ar duce dragostea asta, nu mi-e frica... De ce sovaiesti tocmai tu, Egor, care esti barb at ? !... Egor ncerca nca o data sa ss desprinda din vraja Christinei, sa rupa visul. Mirosu l de violete l ametea, apropierea trupului Christinei l istovea. Nu iabuti dect sa se ndeparteze putin de ea, spre perete. Iubesc pe Sanda, sopti el, si ma rog la Domnul-Dumnezeul meu si la Sfnta Fecioara Nascatoare de Dua 'nezeu !... ncepuse soptind, dar ultimele cuvinte le spuse cu destula tarie. Christina sari d e pe marginea

patului si-si duse miiniie ia ochi. Ramase asa multa vreme, departe de el. As i putut sa-ti nghet gndul si sa-ti usuc limba, spuse ea. As .putea oricad sa te a ra n puterea mea, Egor !... Mi-e usor sa te farmec, sa iac tot ce vreau din tine... M -ai urma si tu, ca ceilalti... Si snt foarte multi, Egor... Nu mi-e teama de rugaciunile tale... Tu nu esti dect un om viu. Eu vin din alta parte. N-ai sa poti ntelege, aimeni nu poate ntelege... Da r pe tine nu voiam sa t?: ucid, dragostea mea, cu tine voiam sa raa logodesc... Cu-rind, ai s a ma vezi si alt j el. Si ai sa ma iuDesti, atuncx. Egor... Azi-noapte nu ti-a fost prea mult teama de mine... Si nici acum n-are sa-ti i'ie teama, dragostea mea. J. sa te destepti acum, cnd vr eau eu, ai sa te destepti... ...Trziu Egor si dete seama ca sta de multa vreme cu ochii deschisi, fara gnduri, f ara memorie. si aduse deodata aminte de Christina. M-am trezit la porunca ei'', ntelese Egor. Stia unde o lasase n vis : n mijlocul camerei, dreapta, privindu-l cu ochii ei sti closi. ntoarse bru- : capul. Domnisoara Christina nu mai ei*a acolo. Am visc.l; asadar, am visat n umai"... Sngele i navali din toate partile spre inima. O nchtare obosita i cuprinse dupa o cli pa

carnea ; parca ar'fj biruit ntr-o lupta grea si muschii se pregateau de odihna. i ' 81

Totusi, n odaie staruia parfumul de violete. Iar dupa cteva clipe, Egor ncepu sa "s imta ceva, nevazut si necunoscut, n preajma lui. Nu era prezenta domnisoarei Chris-tina. Se simtea privit de altcineva, a carui groaza nu o mai ncercase. Frica i se lamurea acum cu tottil altfel ; ca si cum s-ar fi trezit deodata ntr-un tAap strein, dezgustat si de carnea, si d e sngele, si de sudoarea rece pe care o simtea si care nu mai era totusi a lui. Apasarea acestui trup strein era peste putinta de suferit. l gtuia, i sorbea aerul, istovindu-l. Cineva l privea de-a laturi, de foarta aproape de el, si privirile acestea nu eratale domnisoarei Christina. Niciodata nu-si va aminti ct a durat gtuirea aceasta lenta, dezgustul care i ravasi se ntreaga fiinta. Uneori, mpletindu-se cu spaima celuilalt, cu prezenta aceea nelamurita, s imtea patrunzndu-i adnc n nari parfumul de violete. Amintirea domnisoarei Christina i pare a, acum, mult mai putin nspaimntatoare. In delirul nghetat al celuilalt, pezenta domni soarei Christina era infinit mai blnda, mngietoare. Brusc, fara sa nadajduiasca, se simti liberat. Putea n sfrsit sa respire n voie, adn c. Cel care fusese altcineva disparuse fara urma. Parfumul de violete crestea acum cu noi pu teri, cald, feminin, mbratisndu-l. Dar nu-l mai speria. Egor deschise larg ochii, cautnd n ntuner ecul de lnga el. Cnd se apropiase Christina, cu ce pasi nesimtiti venise ea att de aproa pe de pat ? i zmbea acum. l privea ca mai nainte ca-n vis zrnbindui. Fata i era parca luminoa pe dinauntru, caci Egor zarea linia frnta a zm-betului, narile ei subtiri, genele usor plecate. Vezi ca nu-ti mai este teama de mine, acum ? ! pareau ca vorbesc ochii Christinei .' Exista si lucruri mai nspaimntatoare dect apropierea mea de tine, Egor. Eu ti-am adus aici te roarea celuilalt, mai rau si mai dracesc dect mine'.. ' Ea ma'sileste sa-i citesc gndurile, ea mi ordona ce sa gndesc, ntelese Egor. Dar de ce nu vorbeste,'de ce nu se apropie de mine ? N-as mai putea sa ma apar acum... Al cui fusese gndul acesta care i patrunsese n minte aproape fara stirea lui ? Gndis e el, ntradevar, ca nu se va mai putea apara sau domnisoara Christina i poruncise sa gndeasca astfe l,' pregatindu-l pentru ntmplari noi ? !... Christina "continua sa zmbeasca. Vezi ca nu-ti mai este teama de mine ? pareau ca vorbesc ochii ei. Treptele 82 spaimei snt mult mai adnci, dragostea mea. Te vei agata de mine, ma vei stnge n brat

e, vei gasi la pieptul meu singura nedejde, singura mngiere, Egor ! "... Ce limpede auzea Egor toate cuvintele acestea, pe care buzele Christinei nu le rostea, dar pe care le purtau privirile ei... Ma vei iubi, pareau ca spun ochii ei. Ai vazut ce usor mi-a fost sa te sugrum de groaza. Cineva a fost lnga tine si a fost de-ajuns ca sa te pierzi. Cineva pe care nu-l c unosti, dar pe care nu-l vei uita niciodata. Si ca el snt sute si mii si toti asculta de porunca mea, Egor, iubitule... Cum te vei arunca n bratele mele ! Ce calda va fi coapsa mea pentru t ine, iubitule ! "... Gnd dupa gnd, fara graba, firesc, limpede, Egor se asculta gndind. Domnisoara Chris tina stia fara ndoiala tot ce se petrece n sufletul lui, caci, vazndu-l fara vlaga si cu mintit, facu un pas spre el. Apoi nca unul, pna ajunse foarte aproape. Si nu mai era n vis. Egor si mtea cu precizie trupul acela nefiresc miscndu-se n spatiu, mpin-gnd aerul n jurul lui, ncalz ndu-l. O data am sa vin la tine n pat, goala, se trezi gndind Egor. Si-am sa te rog sa ma strngi mult n brate, atunci, dragostea mea !... n-vata-te cu mine alaturi, Egor. Iata, ac easta este mna mea, si ea te mngie fara sa te sperie ; ea ti aduce bucurie, mna aceasta ; o simt i, acum, o simti pe obrazul tau, lipita ? " Dar Egor nu mai simtea nimic. Cnd mna domnisoarei Christina i atinse obrazul, sngele i se risipi, rasuflarea i se scurse ntreaga n cosul pieptuliu. Cu fata alba, cu fruntea nghetata,

zacea moale n pat. J XI Doctorul fu retinut la masa. Cnd d-l Nazarie intra n sufragerie,, d-na Moscu se ri dica de pe scaun si-i prezinta, cu solemnitate pe tnarul plesuv, mbracat n haine de vnatoare. Domnul doctor Panaitescu, un foarte distins om de stiinta si apostol neobosit, s puse ea. Apoi, ntorcndu-se catre doctor, adauga, ntinznd bratul : Domnul profesor universitar Nazarie, o glorie a stiintei romnesti... 83 D-l Nazarie pleca ochi: n panrJnt. Era obosit, nervos ; i se parea ca viseaza. St tnse mna doctorului si se aseza pe scaun. l lovi paliditatea lui Egor, ochii fui necati n cearcane. ncepu s a se mustre pentru nepasarea lui ; plecase dis-de-dimineata la cmp, catre movilele din partea D-l profesor face sapaturi arheologice n satul nostru, continua d-na Moscu. Este o mare cinste pentru noi sa-I avem oaspete. Ati gasit ceva interesant pna acum, d-le profesor ? ntreba doctorul. Oh, sntem de-abia la nceput, sopti d-l Nazarie. Simina l astepta sa continue ; sa vorbeasca mult si repede, fericit ca i sa da pr ilejul. Bar d-l Nazarie nu avea deloc pofta de vorba astazi. ntreba, privind scrutator catre medic : Cum vi se pare domnisoara Sanda ? Doctorul ridica din. umeri, apoi se controla rsede. si mngie usor fruntea,-saltndu-s i mina spre crestet, nfiorat pnrca el nsusi de craniul acela lucios si uscat pe care i ntlneau de getele. Greu de spus, sovai el. n orice csz, nu e prea grav. O anemie excesiva si, s-ar p utea, un nceput de gripa ; o gripa destul de ciudata, de altfel... iti m-am temut sa nu aiba friguri.. . Vorbea mpiediendu-se de fiecare cuvl.it, ntrziind dupa fiecare propozitie. ,,Poate n ici nu-i este gndul la bolnav", reflecta d-l Nazarie, privindu-i, fara sa vrea, costumul de vnat oare. Medicul i surprinse privirile si rosi brusc. Va mira poate bluza a.: ta, spuse el spuandu-si un nasture si rasucindu-L E un co stum destul de comod... Si-apoi, am vazut ca zilele snt att cla frumoase si mi-am spus ca n-ar fi rau... Stiti, nu snt un vnator pasionat, dar mi place cteodata sa ies la cmp cu pusca... Noi, intelectualii, sntem condamnati, va nchipuiti prea bine. rareori daca putem... Dar n-am cine de vnaioare si ;"-I e mai greu, siTgur, se-ntelege... ncepu apoi sa mann=ces stnjenit D-l 'arsrio plecssa de mult ochii n farfurie. ; ---'* Si cnd va duceti la vnatoare, d-le doctor ? ntreba gratios Simina. Doctoral facu un gest vag cu mina. Era totusi foarte multumit ca cineva vorbise despre vnatoare. Nu se mai simtea izolat, ridicol, compromis la masa aceasta cu atti oameni ciudati. Voiti sa ma luati si pe mine ? ntreba din nou, mai aprinsa Sirnina. N-an fost nic iodata... Si as vrea

att de mult sa vnez si eu o d.a sau macar sa vad... Bucuros, bucuros, de ce nu ? fagadui doctorul. Egor ridica privirile si ie ndrept a ncet spre dna Moscu, apoi spre Simina. Nu e deloc frumos pentru o fetita ca dumneata sa moarta la vinatenre, spuse ci a spru. Sa vada cum mor airmais nevinovate, sa vada atta snge... O privi n ochi rostind ultimele cuvinte, ciar Simina nu parea deloc turburata. Pl eca ochii n jos, ca o fetita binecrescuta cnd e mustrata de mai-marele ei. Dar nici c clipa nu lasa pe Egor :-:a creada ca a nteles si altceva din cuvintele lui, ceva nenteles pentru ceilalti. ntr-adevar, poate nu e cel mai neraerit spectacol pentru un copil, vorbi si docto rul. mpaciuitor. Mai trsiu, cd vei creste dumneata mare... Simina zmbi. D-l Nazarie recunoscu idmbetul ei d,? totdeauna, victorios, dispretu itor si totusi discret. ncepea sa-i ie teama de ea acum. i inti.nii.dau, alteori l paralizau privirile ei att de grave si de strivitoare. Prin ce minune mpotriva firii se desprindea ironia aceasta rece din ovalul ngeresc al fetei ? Ma bucur ca domnisoara noastra se va face n cu-rnd bine si-l va sili pe Egor sa pi cteze, vorbi deodata d-l Nazaris ca sa abata discutia. Egor se ntoarse spre el, luminat la fata. i tremurau totusi foarte usor buzele. Si era neobisnuit de palid. Cum de nu observa nimeni, se mira d-l Nazarie, schimbarea aceasta ?" Zari n sa, chiar n acea

clipa ochii reci si tari ai Sminei si rosi ; parca l-ar fi au:dt, parca i-ar'fi c etit gndurile. Simina observa, ea singura ntelege", si spuse d-i Nazarie turburat. n cteva zile, fara ndoiala, va fi din nou bina, nu e as, doctore'? i vorbi Egor. Doctorul clatina din cap ; vag si totusi binevoitor. 85 Dar vnatoarea ? ! parea ca-si aminteste brusc d-na Moscu. Nu ne-ati spus nimic de spre vnatoare. De-abia astept sa mannc vnat. Ce carne cu gusturi noi, ce carne buna !... Ochii i se aprinsera pentru cteva clipe. Si "bratul ntins deasupra mesei se nfiora, parca el ar fi cules nti tot sucul acelui vnat necunoscut. Egor observa de-abia atunci ca doica intrase n sufragerie si astepta atenta lnga u sa. Femeia care servea la masa era nou venita. Poate ca o supravegheaza" . si spuse Egor ca sa se linisteasca. Nu-i placea deloc apropierea doicii. Avea senzatia penibila si nelamurita ca-si bate joc de el, ca se-nteege din Ochi cu Simina, ca amndoua stiu tot ce se ntmpla n visurile lui... Preastimata amfitrioana, ncepu cu demnitate doctorul, vnatul nu este, fara ndoiala, arta mea cea mai tare. Nadajduiesc totusi... n acea clipa doica se apropie de scaunul d-nei Moscu si-i spuse : Va cheama domnisoara mare... Si de ce n-ai spus asta de la nceput ? ntreba mniat Egor, ridicndu-se de pe scaun. Doica nu-i raspunse nimic. Se multumi sa priveasca spre Simina, strivindu-si buz ele. D-na Moscu se ridica zapacita. Egor plecase din sufragerie nainte ca ea sa poata spune un singu r cuvnt. Sanda i astepta n pat, cu capul rezemat de cteva perne, cuminte. Tresari vaznd ca in tra nti Egor. Ce s-a ntmplat ? ntreba el nelinistit. Fata l privi lung, cu nesfrsiia dragoste. Parea ca i este teama' de fericirea aceas ta prea mare, cu care nu mai stia ce sa faca, pe care o primise prea trziu. * Nu s-a ntmplat nimic, Egor, sopti ea. Voiam s-o vad pe mama... Sa-mi citeasca ceva , adauga repede. Egor se'turbura. ,,Ce absurd minte, ce necumpatat se-ncurea singura... Azi-dimin eata o oboseau lecturile. Si acum o cheama pe rnaica-sa de la masa ca s-o asculte ce-tindu-i ve rsuri"... D-na Moscu nu are ce cauta aici, spuse Egor aspru, nu are ce cauta cel putin n ceasul acesta... 86 Se apropie de usa si ntoarse cheia. Sngele i mbujora obrajii, dar hotarrea era luata. Cu orice risc, trebuia sa afle.-.-

Te rog sa-mi spui acum, adauga el blnd. Sanda l privea ngrozita.'O strabateau attea gnduri si atte simtiri, inct nu-si mai d seama ce se ntmpla cu ea.' si ascunse fata n palme. Simti, dupa o clipa, mina lui Egor pe frunte . Spune-mi, draga mea, sopti el. Astepta apoi. Sanda continua sa ramna cu fata ascunsa n palme. Snul i se zbatea, i t remurau umerii.

...Caci am si eu de spus multe lucruri, adauga Egor. Doctorul mi-a destainuit ta ina bolii tale... Sanda tresari din nou, cu tot trupul. Ridica fruntea si privi pe Egor n ochi, ncer cnd sa nteleaga. Dar nainte de asta, continua el, voiam sa te ntreb un lucru. O vezi des pe Christi na ? Te ntreb, pentru ca eu o vad... Ar fi ametit daca Egor nu se repezea brusc asupra ei, apucndu-i minile, strngndu-i-l e. O durea acolo unde si nfipsese el degetele ; o durere naprasnica, vie. ...O vad si eu, vorbi din nou Egor, asa cu o vedeti toti. Dar nebunia asta nu va mai dura mult, Sanda. Am sa strapung inima strigoiului. Cu un tepus de lemn am sa i-o strapung !... Vorbise att de tare, nct se nfiora el nsusi ascul-tndu-se. Cuvintele i iesisera fara ia lui de pe buze. Gndul i venise atunci, gndul de a vorbi o data limpede si brutal Sandei. Eu ma gndeam mai mult la tine, dragostea mea, ncepu ea deodata, cu glas stins. Ma gndeam ca tu nu esti ntru nimic vinovat, ca tu trebuie'sa scapi de-aici, sa pleci ct se poat e de repede... Ieri ma rugai totusi sa ramn, i spuse Egor. Asta a fost vina mea, continua Sanda. Daca as fi banuit... dar te iubeam, Egor, te iubesc !... ncepu sa plnga. Egor si libera minile, ca s-o poata mngia pe par, pe obraz. Si eu te iubesc, Sanda, si pentru binele tau am facut-o...

Sa nu faci nimic, Egor, l ntrerupse Sanda. Va fi mai rau de noi... De tine, mai al es... La tine ma gndeam. 87 Baca s-ar putea sa p?eet de-aici, sa te duci departe de aceea o chemam ps raama ; sa-i apu n ca tu. n lipsa ei, ai fost... obraznic cu mina... Sa-i spun ca eu nu te mai pot primi n od aie : si sa te dea afara... ncepu sa plnga mai zguduit. Egor o ascultase calm, mngnd-o cu acelasi gest fraresc. S e asteptase sa afle lucruri mai grave, mai nebunesti. Asa i-a poruncit Chris-tina, sa ma goneasca. Si ea crede ca face asta pentru binele meu, ca sa ma salveze pe mine". .. n acea clipa cineva misca clanta. Sanda tresari. Fata i se nrosise brusc. Pudoare ; asta nseamna ca nu e nca pierduta, ntru totul fermecata", gndi Egor. De ce ati ncuiat usa ? se auzi glasul d-nei Moscu. Egor se ridica si se apropie d e usa. si pregati cuvintsle cu rnulta bagare de seama. Sanda m-a rugat sa nchid cu cheia, stimata d-na Moscu. Vrea sa ramna singura ctva timp... Ii e teama de oricine din familie... Adormise putin si i s-a parut ca ve de pe matusa Christina, pe matusa ei moarta... D-na Moscu nu a spus nici un cuvnt. A ramas mai departe la usa, trudindu-se sa nte leaga. Egor se ntoarse linga pat, apuca mna Sandei si i sopti, foarte aproape de ureche : Ei vor crede ca ne-am nchis aici pentru ca ne iubim. Vor crede ce le va trece pri n cap. Dar asta te compromite pe tine, te sileste sa ma accepti ca logodnic. Trebuie sa ne logodim acum, Sanda... D-na Moscu zglti din nou clanta. Dar asta nu se poate ! se auzi glasul ei, putin schimbat. Ce faceti acolo ? ! Sanda ar fi vrut sa se ridice din pat si sa deschida, daa. Egor o covrsi cu amndou a bratele. Domnule Paschievici ! se auzi glasul SimineL Egor se apropie iarasi de usa. Sanda e logodnica mea acum, spuse el linistit. M-a* rugat s-o apar !... Si ea nu -mi da voie sa va desdhid. Ea vrea sa ramna numai cu mine... Ce fel de logodna, nchisi cu cheia n dormitor !? vorbi tare Simina. Sanda ncepu sa plnga, strivindu-si capul ntre perne. Egor se stapni cu greu. 88 Sntem gata sa plecam chiar n ceasul acesta, d-na Moscu, spuse el. Caci Sanda nu ma i are nimic acum... Auzi cum se departeaza pasii pe coridor. Egor se ntoarse spre pat. si cuprinse tmpl ele n palme. Ce-am facut ? ! ce-am facut ? !" De unda gasise el deodata atta putere si n ebunie ca sa se hotarasca ? ti pare rau, Sanda ? o ntreba el, mngind-o pe frunte, ti pare rau ca esti logodnica

ea fara voie ? ! Fata se opri din plns, l privi speriata, apoi si atrna bratele de grumazul lui. Era cel dinti gest de ndragostita. Egor'se simti dim nou tare, puternic, fericit. ti pare ntr-adevar rau ? ! o mai ntreba el !nca o data, tremurndu-i glasul. Numai daca n-as muri pna atunci !... sopti Sanda, nfiorndu-se. XI Cteva ceasuri n urma, Egor ntlni n sufragerie pe d-l Nazarie. Parea foarte turburat, cu privirile uluite s gesturi nerabdatoare, precipitate. Ce s-a ntmplat ? l ntreba n soapta. D-na Moscu S-a nchis n odaia ei, d-ta te-ai n n odaia Sandei, fetita mica a disparut... Ce s-a ntmplat ? Nici eu nu stiu prea bine ce s-a ntmplat, raspunse Egor obosit. Stiu ca m-arn logo dit cu Sanda. O iubesc, vreau s-o iau de-aici ct mai repede... Vorbise emotionat, nelinistit. D-l Nazarie si frngea manile.

Mi-e teama de ea, de viata ei, adauga Egor n soapta. Nebunii astia snt n stare s-o strnga de gt... D-l Nazarie stia foarte bine ca Egor mintea, ca nu de nebunia d-nei Moscu se ten ie el. Clatina totusi din cap, cu convingere. Ai facut foarte bine ca te-ai logodit, spuse el. Asta pune capat tuturor nenteleg erilor. Nare sa mai poata spune nimeni nimic... Egor nu-si putu stapni un gest de nerabdare si teama. Eu ma logodesc, dar ea lesina, vorbi el sugrumat. Sanda zace lesinata de o jumat ate de ceas... Si nu-i pot , face nimic. Ce i-as putea face ? !... ncepu sa se plimbe prin sufragerie, fumnd. Ar trebui sa fugim de aici ct mai repede, cit mai e timp. Dar trebuie sa o vada"d octorul... Unde e doctorul ?.., A plecat la vnatoare, raspunse sfios d-l Nazarie. A plecat ndata dupa masa. N-am s tiut nimic nici eu. Am aflat de la jupneasa... Dar a spus ca se ntoarce pe seara... Egor se aseza pe un scaun, sfrsindu-si gnditor tigara. Am nchis-o cu cheia, spuse el brusc, cautndu-se n buzunar. Iata, asta e cheia de la odaia ei... O arata biruitor. Ii stralucesc si lui ciudat ochii, gndi d-l Nazarie. Cine stie c e prostie o fi facut"... Numai daca n-ar intra cineva pe fereastra, adauga Egor privind n gol. Alai ales a cum-, cnd se apropie apusul soarelui... Si ce vrei sa faci ? ntreba d-l Nazarie. Egor zmbi ca pentru sine. Parca sovaia sa-si destai-nuiasca gndul ntreg. Ma duc s-o caut pe Simina, vorbi el n cele din urma. Banuiesc eu cam unde trebuie sa fie ascunsa vrajitoarea... Nadajduiesc ca n-ai sa te lupti cu un copil, spuse d-l Nazarie, ca n-ai sa-i fac i nimic, vreau sa spun... Egor se ridica brusc de pe scaun si lua bratul profesorului. Ii dadu grav, cu so lemnitate, cheia de la odaia Sandei. ' Stii care e odaia ei ? ntreaba. Te rog sa o pazesti pna ma nto rc. Sa tencui cu cheia pe dinauntru... Mi-e teama de ei, adauga Egor. Cnd ma gndesc ca am lasato atta vreme singura... % Au iesit din sufragerie, ndreptndu-se spre camera Sandei. Casa parea pustie. Nu ntln eau pe nimeni, de nicaieri nu se auzea nici un zgomot. O fereastra avea nca transparente le trase, ca ntr-o namiaza de vara. Tacerea era mai trista acolo, n umbra. Ma astepti aici, si nu-mi deschizi dect mie, orice s-ar ntimpla, sopti Egor descui nd usa. D-l Nazarie intra emotionat. Nu s-a petrecut nimic grav n odaia asta, si dete el s eama aruncndu-si ochii n toate partile. Sanda parea ca doarme adnc, cu rasuflarea risipi ta, neauzita. 90

Egor alergase de-a dreptul la grajdul vechi. nauntru ncepuse sa se faca ntuneric. O chiurile ferestrelor erau mai stinse acum. Egor se ndrepta spre radvanul domnisoarei Chris tina. Privi cu atentie n toate colturile, fara sa ntlneasca trupul mic al Siminei. S-a ascuns n a lta parte", gndi el. ncepu sa cerceteze trasura ; era veche, roasa de ploi, cu pernele scorojite. Ramase cteva clipe nehotart cu gndul la Simina, ntrebndu-se unde ar putea s-o caute. Cnd iesi din grajd, soarele se neca departe, pe hotarul cmpurilor. n curnd se va face ntunerec, si spuse cu teama Egor. Vor roi tntarii"... Nu stia ncotro s-o apuce. Porni cu pas leganat, gnditor, spre odaile slugilor. Nu vedea pe nimeni. Locul arata desert si atta singuratate parea mai nfricosatoare ntre attea zi duri si attea unelte. Piciorul omului calcase de curnd pe ati. Se vedeau urme de focuri, c enusa si

vreascuri arse ; se vedeau, de asemenea, crpe uscate, oale de pamnt uitate, balega r si graunte. Si, totusi, era atta tacere, nct locul parea parasit. Nu se auzea nici un cine, nu s e auzea nici o pasere. Egor ajunse la gura pivnitei ; intrase n prima zi a venirii lui, aici. Coborse cu un grup de musafiri ; Sanda le aratase treptele de piatra din timpul lui Tudor Vladimi-resc u si ncaperea zidita din fund, unde se ascunsese un stramos al lor ramnnd trei saptamni sub pamnt; un argat credincios i aducea, noaptea, o oala cu lapte si o pine alba. Sanda le arata se si spartura prin care se strecura argatul. Ce mult a trecut de-atunci, din acea zi de toamna calda si limpede, cnd Sandei i sticleau viclean ochii si se auzeau attea glasuri tineresti p e treptele pivnitei... I se parea ca l despart saptamni ntregi de timpul acela fericit ; si, t otusi, nu trecusera dect cteva zile. si aprinse o tigara si porni mai departe, ndreptndu-se spre bucatarii. I se paru, t otusi, ca aude pasi sfiosi n urma lui. ntoarse capul. Nu era nimeni. Zgomotele fusesera nsa limpez i, precise. Si nu semanau cu zgomotele de noapte, erau pasi vii. Astepta cteva clipe . Cu luareaminte, silindu-se sa faca foarte putin zgomot, aparu n gura pivnitei silueta Siminei. Cnd

dadu cu ochii de Egor, fetita 91 n-esari. Duse totusi mimele la spate, cuminte, si se ndrepta spre-el. l4a ma pricep la jotiohee, vcr.bi ea privindu-i n eah, M-a tfuis toiaa s- aduc din pivnita o stida de borviz si nu ra-am putut descurca. Snt attea sticle cu etichete ... Si nici nu banuiam ca e att de ntunerec acolo... Dar de cnd te trimite pe tine d-na Moscu sa-i aduci sticle de boviz ? ntreba Egor. Snt attea slugi n curte... Simina ridica din umeri, zmbind. Vtu stiu ce s-a ntmplat, dar n-a mai ramas dect doica... Ceilalti spun c s-au dus sa culeaga via... Arata cu bratul gol spre miazanoapte, pe deasupra sal-cmilor. Mai era si'o jupneas noua, adauga ea, dar s-a- mbolnavit... E att de greu sa faci tr eaba singura... Egor se apropie de ea si o mingile pe par. Avea un par moale, parfumat, cald. Si raina se lasa alintata, cobe-rindu-si genele. O sa-mi para foarte rau de tine, Simina, ca te lasam aici singura, sa fa ai trea ba, vorbi Eger, Mine dimi-oeata plecam, Sanda si cu mine... Fetita se retrase ncet, stapnindu-se, sub mngierea lui Egor. Ridica mirata ochii spr e el. Sanda e bolnava, spuse, si domnul doctor n-are s-o N-a fost exact bolnava, o ntrerupse Egor. era mai mult speriata. I sa parea ca ve de pa matusa ei moarta...

JHu e adevarat.' spuse repede Simina. Egor ncepu sa rida. - -1: " zi p* -'eruperea ei. n definitiv, asta n-are nici o importanta, scMuga Egor. Mjine plecam... Simina ncepu sa zmbeasca. Mama ma asteapta, desigur, sa-i aduc sticla cu fao-vi'4. spuse ea gnditoare. Voit i sa fiti att de bun sa o:1 ajutati?! mi ntinde o cursa:', gndi Egor. Un fior l strabatuse cnd Simina i aratase gura pivni . -" " *" "" retuitoa Bucuros. re, Egor icalui. x*

I de piatr; Auzi oi 1, este di Er tor. Si IIC t s i i ncurca, totusi, toate banuieli"s. ::iine si r:;' '.moaste fra tsurir-a i-.i:d:: , i'-sdevar uitrase Li pivnita s c'-.-r. sticlele ? o ntreba, cobornd treptele gitata a Siminei, care cobora n urma de emotionata, atunci am cazut n arte,, mai departe, raspunse Sirniria. teie. Sirritl sub lalp nisipul umed aJ un chibrit, spuse Egor. tu. Gestul fusese brusc, porunci a Sau p0-e JUSe f rdade -ESr -a lungul stei spinari] ai nori de groaza cara II strabatusera ultima noapte . lOiia nu mai semana cu rsul obisnuit al Siminei. Si glasul era schimbat, poruncitor, sen zual, feminin. Egor si soinse pumnii Aia fost un imbil" di l Ari Viteazul nostru ESr 1 spuse ea cu un infinit efisOU n rs. Sufla apoi n chibrit si porni nainte, aratnd drumul. -toiin.-.. cina voi iesi afara am sa te trag de urechi ! V-S1 -:au-5t miiie la spate. ndrazneste L. xZ* nse S' i? rDabi ca a ncePe' cuprins e orice ne Sa te !ntorci ! _......., .... yJ.i. i Eg'or simtea otrava n snge ; o pofta nebuneasca, bestiala, risipi.ndu-i-se n trup. nchise cehii, ;i-cerend sa-si aminteasca chipul Sandei. Nu vazu1 dect un val de abur i rotii. Nu auzi dedt glasul fermecat al Fini'nei. Haide, nu-ti fie' teama, vorbi din nou fetit. Egor o urma. Intra n a treia ncapere. Se di geau anevoie dulapuri vechi si putrede rezemate da p--,i. ':Kl ?a,tremure- febra ciudata i cupri

Un 03 ochi de geam, cu gratii, licarea nca ; lumina murdara, obosita. Intr-un colt, sac i si cosuri rupte. jV , ' Ce ai ? l ntreba Simina apropiindu-se de el. i lua mina. Egor si-o lasa, rasuflnd greu. I se mpaienjeneau ochii. Se trezi deodat a ntr-un vis demult visat, ncercnd zadarnic sa-si aduca aminte cnd iesise din el, cnd ncepuse o alta viat a. Ce bine e asa, ce bine e alaturi de Simina !"... Stai jos ! i porunci fetita. Asa trebuia sa faca de la nceput, sa se trnteasca pe saci, sa se odihneasca. Madul arele i ardeau, minile i tremurau. Simti trupul Siminei alaturi de el. E aici ? rttreba Egor, aproape fara voia lui. Nu. E nca prea devreme, sopti fetita. Dar ea sta aici, nu e asa ? ntreba, ca n vis, Egor. Simina sovai o clipa. n cele di n urma zmbi ; nu avea de ce sa se mai teama. Egor nu se mai putea mpotrivi. Si mintea lui era ratacita acum. Sta aici, lnga noi ! sopti Simina foarte aproape de urechea lui. Egor ncepu sa tremure mai puternic, zgltit de friguri. Tie nu ti-e frica ? ntreba el din nou. Simina rse si se nalta sa-i mngie parul. E bine cu ea ; nu mi-e frica. Si nici tie nu-ti va mai fi frica !... Simina, sa nu ma lasi singur ! tipa Egor, cuprin-znd-o n brate. O strnse tare, orbeste. Linisteste-te ! sopti Simina. Apoi, dupa o clipa, si apropie gura de urechea lui. * La noapte sa nu ncui usa ; v a veni de-adevarat

! Va veni la tine, goala... ncepu sa F-da, dar Egor nu-i mai auzea rsu*ei turburat. I se risipeau toate n fata oc hilor, n minte, n amintire. Ce prost esti tu, Egor ! vorbi din nou Simina. Si ce slab esti .'... Daca as ple ca, ai muri de frica !... Sa nu ma lasi, Simina ! horeai, mai stins, Egor. Iarta-ma, Simina ! Sa nu ma las i singur !... ncepu sa-i sarute minile. Broboane reci de sudoare, i alunecau pe frunte. Rasuflare a i se adncea, mpiedecata si fierbinte. Nu asa, Egor, nu asa ! sopti Simina. Sa ma saruti unde vreau eu !... 94 i cuprinse repede gura, nfigndu-si dintii n buze. Egor simti o nenchipuita, cereasca si simta dezmierdare n carnea lui ntreaga. si pleca fruntea pe spate, abando-nndu-se sarutari i aceleia de snge si miere. Fetita i strivise buzele, ranindu-i-le. Trupul ei necopt se pastras e rece, zvelt, proaspat. Cnd simtise sngele, Simina l culese nsetata. Dar sari repede n picioare. Nu-mi place, Egor. Nu stii sa saruti !... Esti un prost !... Da, Simina, sopti nauc Egor. Saruta-mi pantoful ! Ii ntinse piciorul. Egor cuprinse n minile lui tre-murnde pulpa fetitei si ncepu s-o sarute. Pantoful ! Ce bucurie n umilinta aceasta nenchipuita, n otrava aceasta calda ! Egor i saruta pantoful. Esti un prost ! As vrea sa te bat!... Si n-am aici nimic, n-am nici un bici aici !... Egor ncepu sa plnga cu capul ntins pe sac. Nu mai plnge, ca ma enervezi ! tipa Simina. Scoateti haina ! Egor se dezbraca ncet, fara gnduri, cu fata murdara de lacrimi, de praf ; cu cteva pete de snge n jurul gurii. Mirosul sngelui exasperase pe Simina. Se apropie de pieptul gol al b arbatului si ncepu sa zgrie, sa muste. Cu ct razbea mai adnc durerea n carne, cu att era mai dulce unghia s au gura Siminei. Si totusi, ar trebui sa ma destept din vis, si mai spuse o data Egor. E t impul sa ma destept; am sa nnebunesc altminteri. Nu mai pot suporta, nu mai pot!"... De ce nu gemi ? ntreba Simina. De ce nu te aperi ? Zgrieturile ei erau acum nfuriat e, naprasnice. Dar Egor nu avea de ce sa geama. Umilinta i picura desfatari pe care niciodata nu banuise ca pot fi sorbite de un muritor. Esti un fricos ! vorbi din nou Simina. Esti tot att de prost ca ceilalti !... Nu nteleg cum s-a ndragostit ea de tine !... Se opri deodata, brusc. Parca i-ar fi fost si ei frica. Asculta. Vine cineva, Simina ? ntreba Egor somnoros. Nu ; dar trebuie sa ne ntoarcem. Poate a murit k Sanda...

95 Egor sa destepta, ngrozit, cu minile Ia tmple. O durere groaznica i sfredelea creier ii. si dMea seama unde se afla, si amintea precis toate ntmplarile, dar nu-si amintea cum ajunsese el aici si cum primise, cum rabdase... O cumplita sila de sine, scrba de trupul Siminei, de viata. Dar nu avea deloc put ere. Nu avea nici macar puterea sa o priveasca n ochi. Nu uita ce ti-am spus, adauga Simiraa scuturndu-.si rochia. Sa nu ncui usa cu chei a... Nici macar nu se osteneste sa ma ameninte, gndi Egor. Stie ca nu voi avea curajul s-o spun, s-o tradez"... Simina l astepta sa se ridice de pe saci si sa-si puna haina. Nu-l ajuta. I privea departata, dispretuitoare, cu un sr.ibct obosit si amar. Dl Nazarie numara, cu nerabdare minutele. n odaia Sandei ncepea sa se faca ntunerec . Se

apropiase cte fereastra, mirat el nsusi de prezenta lui aici. alaturi de o bolnav a n letergie. Se apropiase de fereastra ca sa poata ramne nca n lumina ; caci de aici se vedea cerul de opal si cteva ramuri nalte erau nca. nsngerate. Afara, n-cerend zadarnic' sa strapunga geamu se adunau, ca totdeauna, tntarii. D-l Nazarie i privea cu o nelamuiita sfiala. Erau r oiuri prafuite, strngndu-se si rasfirndu-se pe o muzica neauzita, si zborul lor zadarnicit de sticl a ferestrei i facea parca mai amenintatori. Daca ar navali toti deodata n odaie"... Gndul domnulu i Nazarie se irnse. ntoarse brusc capul spre patul Sandei. 'Tacerea l . apasa, i nelin istea. Ce somn nesfrsit, si spuse el. Si nici macar nu rasufla... Daca a murit cumva si eu n u stiu ? '." si strnse minile. Simti pumnii umezi ; degetele reci si podul palmelor fierbinti. Feb ra, spaima. Dar n-a putut muri alaturi de mine, as fi auzit cnd moare... Oamenii nu mor asa, d eodata, n somn. Gem si lupta ; se mpotrivesc. Moartea vine mbracata n negru, cu nalta ei coasa de' argint... Dar nu se poate asa, deodata"... D-l Nazarc's si cuprinse tmplele s palm. Sanda zacea, si obrazul i se putea nca zari umbra odaii. Daca 96 s-ar ntoarce doctorul, se mngia d-l Nazarie. Daca as avea curajul sa ma apropii de pat, sa-i pun rnna pe o-braz, sa simt"... Dar poate va fi prea rece obrazul sau i se va par ea lui prea rece... Ar putea nca sa fuga. Are nca destula putere sa fuga... Facu un pas spre usa. Ce somn straniu, nestrabatut de vise ! Nici macar nu geme de suferinta ; nici un deget nu se misca n trupul acela departat. Snul nu tresare. Sau poate s-au miscat buzele, l-au chemat de attea ori, fara ca el sa auda ?... Daca plec acum, va fi ma i ntunerec pe coridor. Si poate va fi altcineva acolo, la usa chiar, asteptndu-ma. Asa se ntmp la ntotdeauna ; stau lnga usa, cu urechea lipita de lemn, cu rasuflarea sugrumata si te asculta ceas dupa ceas, te pndesc. Sa vada ce vei face tu... Asa se ntmpla. Cineva sta lnga tine, nevazut si nesimtit, si te priveste, ti citeste gndurile, asteapta. Sa vada ce vei face tu"... Egor a plecat demult. A plecat si m-a ncuiat cu cheia, aici, lnga Sanda"... D-l Naz arie se apleca, n genunchi, lnga usa. Puse si el urechea pe lemn. Nu se auzea nimic. Dar l inistea l nfiora si mai mult, singuratatea aceasta nghetata. De ce nu paseste nimeni pe cori dor, de ce nu cade nimic n casa si nu se aude latrnd nici un cine pe cmp ? Parca s-ar fi nascut deodata casa ntreaga, din pustiu sau s-ar fi pogort dintr-un vis uitat. Caci si vazduhul e ra mbatrnit, strein, rece. Egor a ramas pe undeva, afara sau poate a plecat cu adevar at... ntunerecul se adunase acum din belsug. Ochii d-lui Nazarie priveau cu mirare cum se

coboara val dupa val de ntunerec, cum patrunde pe fereastra, strivindu-i transpar enta, stingnd luciul sticlei. Ar trebui sa aprind lumina. Dar lumina nvioreaza umbrele, flacara chibritului tremura. Mai bine sa ramn asa. Liniste, liniste. Sa ascult si eu pe ce ilalti. Sa nu ma misc." I se paru ca de undeva se aude o rasuflare adnca ; o singura rasuflare, care nu s e mai sfrsea. D-l Nazarie si astupa urechile. Sa nu-mi pierd mintea, sa nu mi-o pierd... Unu, do i, trei, patru... Maica Domnului, Nascatoare de Dumnezeu !"... Rasuflarea se auzea totusi , mai puternica, venind parca din inima lui, dintre tmplele lui, caci razbea biruitoare , cu toate ca si apasa aspru degetele. Nu cuteza sa priveasca spre Sanda. Se trase lnga perete, Poa te nu ma vede, asa. Are sa se sperie, zarindu-ma deo 7 Domnisoara Cirlstina

data lnga ea, sau poate n-are sa ma vada, si n-are sa stie ca e moarta, n-are sasi dea seama"... Se auzi deodata chemat. D-le profesor ! : Glasul venea din alta parte. Rasuflarea lunga si grea batea acum cu pumni grei n usa. Deschideti usa, d-le profesor !... '. Glasul venea de foarte de departe. 11 auzea totusi,

.schimbat, surd, ca dintr-un fund nepatruns, din pamnt. si scoase brusc degetele d in urechi. Loviturile n usa se nteteau. Se apropie. . D-le profesor !.... Pipai si ntlni cheia. Ce ciudat ! Cine a pus-o acolo, pe dinauntru, fara stirea lu i ?... Intra Simina. O vazu n fata lui, umbra mbracata r alb. Ramasese n prag, asteptnd. A murit ? ntreba ea. . Nu stiu... Fetita se apropie de pat si-si pleca urechea pe pieptul Sandei. Asculta multa vr eme, atenta. Unde esti ? ntreba din nou ea. ', Aici, lnga usa, raspunse cuminte d-l Nazarie. Nu ma vezi ?... Simina nu-i raspunse. Se apropie de fereastra, parca s-ar fi asteptat sa ntlneasca acolo un chip cunoscut, cu fruntea lipita de geam, trudindu-se sa priveasca nauntru, asteptnd... D-l Nazarie zari silueta alba a Siminei lipin-du-se de fereastra si ncepu sa tremure. Unde e Egor ? ntreba el speriat. Nu stiu. A ramas n curte. Asteapta doctorul... De ce-ai nchis usa cu cheia ? Sau, poate, te-ai logodit si d-ta cu Sanda... D-l Nazarie pleca fruntea, rusinat. Nu ndraznea sa plece. Era nca prea ntunerec pe coridor si Egor se afla departe, n curte. Ce face ea ? ntreba din nou d-l Nazarie. Traieste... i bate inima... Simina vorbise n soapta. Dar ncepu apoi sa rda. Facu ctiva pasi. D-tale ti-e frica ?! Nu, domnisoara, vorbi uscat d-l Nazarie. Dar nu te-ai apropiat de ea, ti-a fost teama... Unde esti ? ntreba din nou, aspru . Eu nu te gasesc... 98 Snt aici, lnga usa..: -Vino spre mine... D-l Nazarie asculta supus ordinul. Fetita i prinse bratul si-i apuca n minile ei re ci si mici mna. D-le profesor, i sopti ea, nu stiu ce se ntmpla cu mama... Trebuie s-o pazim... Te rog sa-l cauti pe Egor, sa va duceti amndoi sus, n camera ei... D-l Nazarie ncepu sa tremure. Glasul fetitei era schimbat, de nerecunoscut; venea parca din amintire, din cine stie ce vis... Am sa-l caut, sopti el retragndu-si mna. Dar mi-e teama sa trec prin coridor. Sa n u ma lovesc de mobile. Nu e nici un chibrit n odaia asta ? Nu este, raspunse sec Simina. D-l Nazarie pleca sovaind. Simina astepta sa i se stinga pasii, apoi nchise usa, rasuci cheia si se apropie de fereastra. Statu cteva clipe pe gnduri. Se sui pe un scaun, ca sa poata ajunge la mner, si deschise fereastra. Afara, ntunerecul se despica departe, la mijloc de cer, deasu pra ulmului. O luna cruda, palida, moarta. ' D-l Nazaxie l gasi pe Egor rezemat de balconul verandei. Privea n gol, foarte ap roape de pamnt; nu ndraznea sa-si ridice ochii prea sus.

Sanda nu s-a desteptat nca ! sopti d-l Nazarie. A venit Simina n odaia ei. E acolo ... I se paru ca Egor nu-l aude si-i apuca bratul. ;! Ce s-a ntmplat cu d-ta ? Unde ai fost pna acum... Am. cautat-o, raspunse vag Egor. Am cautat-o pretutindeni... Ofta, stergndu-si obrazul. D-l Nazarie i observa, la lumina piezisa a lampii din v eranda, petele de snge din jurul buzelor. Baga de-abia atunci de seama ca Egor e cu hainele n dezord ine si parul i atrna pe frunte. Ce s-a ntmplat cu d-ta ? ntreba el nca o data, nelinistit. Ce ai la gura ?... M-am zgriat... M-am zgriat ntre salcmi, raspunde absent Egor naltnd bratul si ndre l moale spre parc. Acolo !... 99 Domnul Nazarie l privi, nspaimntndu-se, Cine aprinsese lampa cu petrol din veranda, n casa asta pustie ? Nu se auzeau pasi, nici un glas nu razbea pna la ei.

Cine a aprins lampa ? ntreba el n soapta. Nu stiu. Asa am gasit-o si eu, aprinsa... Poate doica... Ar trebui sa plecam, sopti din nou d-l Nazarie. Sa vina doctorul si sa plecam cu el... E prea trziu acum, raspunse dupa o lunga asteptare Egor. Nu mai are nici un sens acum... si sprijini fruntea n palme. Daca as sti ce s-a ntmplat, daca as putea ntelege ce s-a ntmplat, sopti el din nou.. Ridica fruntea spre luna cruda, de deasupra ulmului. Ma gndeam sa chemam un preot, spuse d-l Nazarie. Ma apasa casa, oamenii din ea... Egor ncepu sa paseasca spre rondul cel mare. Cresteau flori albe, parfumate, pe r ond. Si aerul era mai curat acolo, parca pastrat ntr-o mereu nnoita racoare. Dar s-a ntmplat ceva cu d-ta, adauga domnul Nazarie apropiindu-se de Egor. N-ar fi vrut sa-l lase sa se departeze prea mult de casa. li era teama de ntunere cul de aici, de umbrele sal-cmilor. Mi se pare uneori ca visez, vorbi d-l Nazarie mai mult pentru sine. Si mie mi se pare, sopti Egor. As vrea sa-mi dau seama ce s-a ntmplat... Am cautat -o pe Simina, pretutindeni am cautat-o... Si d-ta o ntlnesti fara s-o cauti... Se opri din mers ostenit. Te-am rugat sa rami n odaia Sandei, s-o pazesti, adauga. Mi-e teama de ea, asa cum sta acum, singura... Simina mi-a spus sa avem grija de d-na Moscu, se scuza d-l Nazarie sfios. Caci s i ei i se poate ntmplaceva... Egor parea ca-si revine din somnul fermecat n care l gasise d-l Nazarie. Dar nici nu stiu unde ar putea fi acum d-na Moscu, vorbi el. Ar trebui sa chemam pe cineva, sa ne ajute... D-l Nazarie ncerca din nou sa-l retina. Egor se afunda prea departe pe alee, prin tre salcmi. Si nu se pot vorbi asemenea lucruri aici, n ntunerec. Cum de te-ai zgriat att de rau ? ntreba d-l Nazarie. Ce s-a ntmplat ? 100 Egor porni mai departe, fara sa-i raspunda. Parca l chema ceva, acolo, peste flor i. Tufe de liliac si roscovi salbateci cresteau acolo n voie, amestecndu-si radacinile. Miros ea a noapte sub frunzele lor vii si viclene. Nenumarate suflete moarte, care nu mai vorbeau de mult, caresi mpartaseau doar unul altuia vestile si batjocura tremurndu-si frunzele. n curnd va veni si doctorul, spuse d-l Nazarie ca sa rupa tacerea. Nu-i placea aici. Ar trebui sa se ntoarca. Ar trebui sa-l lase singur pe Egor si sa se ntoarca pe veranda, unde arde lampa cu petrol. Doctorul va veni si el curnd. Nu nteleg ce ai de gnd sa faci, vorbi el din nou, mai aspru. Eu ma ntorc. l astept p e doctor si apoi plec. Aici ar trebui sa vina un preot... Au sa nnebuneasca toti altminteri... Ce curajos, ce limpede vorbise. si marturisea si siesi gnduri pe care nu le recuno scuse pna atunci. Un preot, o slujba, oameni multi, lumini multe...

Ma doare capul, raspunse trziu Egor. As vrea sa ma plimb putin singur, as vrea sa rasuflu putin pe aici... Ofta adnc, ridicndu-si capul spre vrfurile salcmilor. Luna era acum mai apropiata, m ai argintie si cerul se limpezea n jurul ei, lasndu-i drum sa treaca. Trziu, d-l Nazarie vazu pe doctor napoindu-se cu cteva paseri n mna. 11 astepta pe veranda, emotionat. Nu va mai fi singur de acum. Si doctorul e un tnar reconfort tant, nesuperstitios. M-ati auzit mpuscnd ? ntreba doctorul cu glas uscat. Am vnat prin jurul parcului. As a

cred, cel putin. Dar m-am ratacit... Nu snt un ochitor faimos, adauga el aratnd pa serile moarte. Numai daca ar fi ceva de capul lor... Urca treptele verandei si se trnti ntr-un jet de paie.

Dar nu e nimeni pe aici ? ntreba el din nou. Grozav as bea un pahar cu apa... Cred ca nu mai e nimeni, vorbi linistit d-l Nazarie. Oamenii snt plecati la vie.. . Dar nu e greu de gasit apa.. 101 Intrara amndoi n sufragerie, d'-l Nazarie tinnd n mna dreapta lampa. Doctorul si turn doua pahare cu apa. Domnul Paschievici, ncepu el nveselit deodata, parca asa l cheama, domnul Paschievi ci... am impresia ca face amor la luna... Rse ncurcat sl si presa fruntea cu p'almele, parca si-ar fi pipait niste rani nevazu te. Dar se reculese repede. si dadu seama ca nu poate rde n casa unei bolnave. Cum i merge domnisoarei noastre ? ntreba el, si-lindu-se sa para atent. E nca lesinata, raspunse d-l Nazarie. A lesinat un ceas dupa plecarea d-tale... D aca n-o fi si murit pna acum... D-l Nazarie vorbise att de linistit, de solemn, nct doctorul mpietri alaturi de el, cu pupilele oprite pe loc. Nadajduiesc ca e o gluma, spuse el ncercnd sa zmbeasca. Dar noi, medicii, sntem de o bicei oameni fra umor... Trebuie s-o vad imediat !... Trecu n odaia de-alaturi, foarte preocupat, si se spala pe mini. Era nervos, ncrunt at. Ma-ntreb cum se poate lasa o casa goala ntr-un asemenea moment, adauga el. Pornira amndoi spre odaia Sandei. D-l Nazarie tinea lampa si o tinea n mna dreapta, sus, mult deasupra umarului. Mi s-a spus ca oamenii acestia snt totusi destul de bogati, sopti doctorul pe cor idor. D-l Nazarie nu mai vorbea. Parca s-au schimbat din nou locurile de aici. Altfel mirosea acum coridorul; un aer mai proaspat, nviorat, cald. Nu-l mai apasa pustietatea. Se auz eau glasuri tineresti, multe si foarte apropiate. Aici, spuse d-l Nazarie aratnd usa de la odaia Sandei. Doctorul ciocani, tinndu-si rasuflarea. Intrara. Im odaie ardea o lampa cu sita p uternica, ascunsa sub un enorm abat-jour de culoarea pierscilor. D-na Moscu se ridica de pe scaun, zmbi nd afectuos musafirilor. Simina astepta la marginea patului, cuminte, cu privirile plecate. Cum i merge domnisoarei noastre ? ! ntreba n soapta doctorul. A dormit foarte bine, raspunse d-na Moscu, a dormit toata dupa-amiaza. De-abia a m putut-o destepta... Zmbi cu nesfrsita dragoste Sandei, care si rezemsse capul de cteva perne. Fata parea foarte obosita, dar calma,

102 resemnata. Doctorul i lua mna, cautndu-i pulsul. Se ncrunta, mirat ; apoi mirarea de veni nelinistita, speriata. Mi se pare foarte ciudat, sopti el. Cauta ochii x!-lui Nazarie, dar profesorul nu avea curajul sa-l priveasca. Prive a vag, n mijlocul camerei, fara obiecte. ,,Ce frica absurda mi-a fost, ce absurde visuri am visat aici numai cu cteva ceasuri n urma"... Totul parea schimbat acum. Totul parea familiar, cald, firesc. ...Si totusi, e ceva de nenteles, vorbi din nou doctorul. Ani impresia ca febra e n crestere... I-ati luat temperatura ? Ma simt mult mai bine acum, sopti Sanda. D-l Nazarie tresari. Ce glas stins, nlacramat... Simtise pna n adncul fiintei sale a propierea mortii. Era un glas care se pregatea pentru tacerea cea mare. A fost foarte emotionata astazi, interveni d-na Moscu. nchipuiti-va ca, pe neaste ptate, s-a logodit. ncepu sa rda, privind cnd spre Sanda, cnd spre cei doi barbati.

S-a logodit n patul asta cu domnul Paschievici ! exclama ea. nchipuiti-va. Nu parea deloc suparata de aceasta stranie logodna. Cnd auzi numele lui Egor, doc torul privi din nou spre d-l Nazarie. De data aceasta i ntlni ochii. Nu mai nteleg nimic, gndea doctorul. Paschievici asta e nebun"... E o logodnica nerabdatoare, vorbi din nou d-na Moscu. Logodnicul ei, d-l Paschie vici, i-a fagaduit ca vor pleca de-aici foarte curnd, sa faca nunta la Bucuresti. Nu e adevarat, mama, se apara si mai stins Sanda. Cum vrei d-ta, fac cum vrei dta... Simina ncepu sa zmbeasca. Doctorul o privi fara sa-i nteleaga seriozitatea obrazulu i, ochiul ei dur, zmbetul ei strivitor. Ce copil precoce... Dar e timpul sa mergem la masa, vorbi d-na Moscu. Simina, spune-i doicii sa serv easca masa... Cnd s-au ntors n sufragerie, doica i astepta la usa. Nu avem dect lapte si brnza, vorbi ea, apropiin-du-se de d-na Moscu. Ar trebui sa mai gasim si altceva, spuse d-na Moscu. Vezi, trebuie sa mai fie ce va prin camara, dulceata, fructe, pesmeti. 103 wm. Doctorul auzi si se mbujora brusc. Se simti ridicol, compromis si jignit. Ramases e la masa fara sa fi fost invitat... Cauta ochii d-lui Nazarie, ca un sprijin. Nu ntlni dect acelasi zmbet departat si amar al Siminei. D-l Nazarie iesise pe veranda sa-l aduca pe Egor. l zarise venind pe aleea principala, agale, fara sa se grabeasca. i iesi nainte, parca ar fi trebu it sa-l trezeasca.

Sanda e bine, am fost si am vazut-o cu doctorul, i spuse el repede. Am si vorbit cu ea. Este nsa foarte slabita, dar nu mai e n primejdie... Cerceta repede fata si hainele lui Egor. Parea ca-si revenise, caci parul i era p ieptanat, hainele curate. Si fata lui era acum mai concentrata, mai barbateasca. Mi-a fost si mie foarte rau, dar mi-a trecut acum, vorbi Egor. Dupa masa nsa, tre buie sa ramnem mpreuna... Sa ne sfatuim... Intrnd n sufragerie, Egor dadu ochi cu Simina. Fetita l privea cuminte, linistita, asa cum se cuvine sa priveasca un copil bine crescut un musafir. Ce Dumnezeu s-a petrecut ac olo, gndi nfiorat Egor. Ce s-a ntmplat cu adevarat si ce-a fost vis ?!"... Felicitarile noastre pentru logodna, domnule Pas-chievici ! spuse ironic d-na Mo scu. Egor se nclina. si musca buzele, retinndu-se. ntlni nsa umflatura ranita a buzei de j s si se nfiora. Privi din nou spre Simina. Fetita parea ca nu observase nimic. Astepta se mnalul sa se aseze pe scaun. Doica ntrzia cu masa... D-l Nazarie vorbea n soapta cu doctorul, n pragul verandei. Desi si dadea seama de grava nepolitete pe care o savrseste, Egor lasa pe d-na Moscu singura cu Simina si se a propie de ei. Vorbeau despre Sanda. Vaznd ca se apropie Egor, doctorul tacu stnjenit.

Ma ntrebam cum de v-ati ntors singur, spuse el n cele din urma. Unde ati lasat pe doamna... sau poate era domnisoara ? !... Zmbi fara gr-atie. Egor l privi clipind din ochi, silin-du-se sa nteleaga. ...Pe domnisoara cu care va plimbati acum un ceas n parc, lamuri ncurcat doctorul. Ma ntorceam de la v-natoare si v-am zarit, fara voia mea de altfel... Zmbi din nou, privind cnd pe profesor, cnd pe Egor. 104 E adevarat ca ra-am plimbat multa vreme n parc, dar m-am plimbat singur... vorbi n cet Egor. Poate am facut o indiscretie... se scuza doctorul. Deloc, l ntrerupse Egor. Dar va asigur ca ma plimbam singur. De altfel, zece kilom etri de jur mprejur nu veti ntlni nici un alt conac. Si pe familia Moscu ati cunoscut-o, cr ed, n ntregime... Doctorul l asculta nauc, rosu. I se paruse, la nceput, ca e o noua gluma asa cum f acuse si d-l Nazarie cu moartea Sandei. Apoi ncepu sa se teama ca Egor si bate joc de el. n orice caz, eu am vazut-o foarte bine, vorbi el ntepat. De departe, ma mira chiar

mbracamintea att de luxoasa si de eleganta, prea eleganta, as spune, pentru o plim bare prin parc... D-l Nazarie se nfiora si nchise ochii. Si Egor asculta acum mai atent, mai turbura t cuvintele doctorului. Poate ca asta m-a si facut sa observ att de indiscret o pereche... mbracamintea... Atunci Simina aparu deodata n mijlocul lor. Se raceste laptele, spuse ea foarte politicos, invi-tndu-i la masa. Cei trei barbati intrara n sufragerie, uitndu-se mirati unul la altul XIV Doctorul se simtea foarte obosit si el s-a retras cel din-ti n camera pe care i-o pregatise doica. l ostenise mult vnatoarea. l tulburase mai ales masa, oamenii aceia nervosi, bolnavi, care nu-si vorbeau dect prin cuvinte nelalocul lor. Si ce rusinat mncase cele doua farfurii cu lapte cald, si cea mai mare bucata de brnza pentru ca numai lui si d-nei Moscu le fusese ntr-adevar foame... Cea mai nefericita masa din viata lui ; tocmai la o mosie, la niste oameni att de bogati... Si totusi, ndata dupa masa, d-na Moscu i nmnase un plic cu o mie de lei. l platea boiereste... Nu-i placea nimic n camera aceasta a lui, din care parca tocmai atunci se mutase cineva, cineva care o locu . ' :' ' ' ' . -' 105

ise vreme ndelungata si-si ntiparise sufletul lui pretutindeni. Mobila era aranjat a parca de o mina anumita, iubind o anumita ordine, care lui nu-i placea. Mirosea n odaie a flori d emult culese si ofilite undeva, poate deasupra dulapului, poate n lada din fata sobei. Un singur tablou, sters si patat de muste, deasupra patului. Tablou iubit'fara ndoiala de cineva, caci nu avea un aer de tristete, nici de singuratate, asa cum atrna acolo, facnd parca parte din caldura patului. Aici a loc uit cineva pna mai acum cteva zile si mi-au dat mie camera pentru ca e mobilata si are toata rufaria la ndemna", gndi doctorul. Se dezbraca n graba, stinse lampa si se trnti n pat Va fi o noapte scurta, caci mine n zori l va scula femeia, sa poata prinde primul tren spre Giurgiu. Ce oameni ciudati, musafirii. Si cu toate acestea, foarte binevoitori ; se vor destepta si ei mine dimineata, sa ma duca la gara. Ni ci n-au voit sa-si ia ramas bun. Le face placere sa ma _ conduca. Hm !... I se paru ca va adormi foarte repede. n fata lui, la geam, veghea luna. Trebuie sa ne rugam mpreuna, spuse d-l Nazarie, ncercnd sa para linistit. Asta ne v a ajuta...

Vorbind, parca se molipsea si el de groaza pe care o simtea n ochii lui Egor. D-ta crezi ntr-adevar n tot ce-a spus doctorul ? ntreba din nou d-l Nazarie. S-ar p utea sa existe o asemenea oroare ?... Alta data, demult, pe crnp tot ntr-o noapte ca asta ! mai ntrebase cineva acelasi lu cru. Era mai frig atunci, caci ncepeau vnturile, dar nu era tacerea aceasta fura seaman, mpietri ta. Acum, nici pasii lor n odaia cu lampa, aprinsa nu izbuteau sa sfarme pustietatea. Zgomotele sa pie rdeau ca ntr-o psla, vrajite. Trebuie sa ne rugam, vorbi iarasi d-l Nazarie, sa prindem curaj... Egor si turna nca un pahar de coniac, fara sa raspunda. Zmbea, dar mna i tremura asez d sticla pa masa. Mi-e teama de Sanda, spuse el trziu. Poate ca nici n-ar trebui sa dormim n noaptea asta... Ar fi trebuit s-o pazim, eu cei putin... 106 D-l Nazarie se apropie de fereastra. Era deschisa. Se revarsa bogata noaptea de afara, ntunericul. Nu-nchizi ? ntreba el. Vrei sa dormi asa ? Egor ncerca sa rda. Nu mi-e teama de fereastra deschisa, vorbi el uscat. Nu se-ntmpla nimic acolo... Arata cu un gest scurt gradina, luna, cerul. Nici macar de lumina lunii nu mi-e teama, adauga ci. Va muri curnd, de altfel... Dupa miezul noptii apune luna... D-l Nazarie simtea din glasul lui ct de cumplit l mistuia groaza. Egor vorbea apro ape n nestire. Sau

poate s-a mbatat ? Asa curnd...

Daca vrei, dorm si eu cu d-ta, n noaptea asta, aici, vorbi d-l Nazarie. Egor ncepu iar sa rda. Se trnti pe canapea, cu tigara aprinsa ntre degete. Glasul lu i era mai gros acum ; ncerca sa-l faca vulgar, trivial. Asta nu se poate, spuse el. Trebuie sa ma tin de cuvnt. Cu orice risc, dar trebui e... N-am sa nchid ochii toata noaptea... Oare asta e gndul meu, gndul meu adevarat ? se ntreba Egor cu groaza. Daca mi porunce ste ea ce sa vorbesc si ce sa fac ? !"... Simti cum se nvrtesc deodata toate lucrurile n odai e si-si prinse capul n palme. Cu ochii pe jumatate nchisi, d-l Nazarie ncepuse sa se roage. Se auzeau ia rastimpuri scurte frnturi din cuvintele lui, fara sens, repezite la ntmplare. Daca mi-as putea aduce aminte de tot ce s-a ntm-plat, spuse trziu Egor, vorbind mai mult pentru sine. Se auzi deodata un zgomot surd, departat si amndoi barbatii se privira lung, mai palizi. Parca s-ar fi lovit cineva de perete, parca s-ar fi cutremurat o masa de lemn, undeva, la capa tul coridorului. D-l Nazarie si aminti ,* atunci, cu o absurda precizie, cuvintele cntecului Les visillas de notre pays... Se uita n adncul ochilor lui Egor. Nu mi s-a parut ; a auzit si el acelasi lucru"... S-a ntors vreun om de la vie si ne cauta, spuse Egor pronuntnd rar, cu ndrjire. Da, snt pasi de om. vorbi d-l Nazarie. Asculta din nou. Pasii se apropiau, greoi, caicnd la ntmplare. Parca ar fi purtat p e cineva n spate omul care calca att de ametit n ntunerec. 107 Nu cumva s-o fi ntmplat ceva Sandei ? se ntreba nspaimntat Egor. Sari n picioare, se apropie de usa si o deschise. Ramase apoi n prag cu pumnii strn si. Dupa cteva clipe, aparu doctorul, n camasa de noapte, ncaltat n bocanci de v-natoare. Trem ura de frig. In mna dreapta, amenintator, tinea pusca. Nu v-am deranjat ? blbi el mtrnd n odaie si n-chiznd repede usa. Nu mi-era somn, si am crezut ca... Se aseza istovit pe marginea patului. Bocancii cadeau greu pe podea, cu sunet su rd. Nu-mi era somn, adauga el si mi-am spus... Se simti deodata ridicol, asa cum se asezase pe marginea patului, mbracat numai n camasa de noapte, cu pusca n mna, silindu-se parca s-o faca mai mica, s-o ascunda. Nu stiam prea bine unde e odaia d-voastra, vorbi din nou doctorul, tremurnd. Si a m luat pusca asta, sa nu ma lovesc de mobile... E att de ntunerec pe coridor... Cel putin e ncarcata ? ntreba ironic Egor. Am vnat cu ea toata ziua, spuse doctorul. E pusca buna... Tacu brusc, privind cnd la unul cnd la altul. Va rog discutati nainte, vorbi, vaznd ca ceilalti l privesc cu aceeasi nedumerire. Sper ca nu v-am deranjat. Deloc, interveni d-l Nazarie. Ne pregateam tocmai de culcare... Dormiti n aceeasi odaie ? ! i ntreba speriat si totusi cu o vadita invidie doctorul .

Nu. Asta e odaia domnului Paschievici. E si odaia cea mai frumoasa, cu balcon, v orbi d-l Nazarie. Aveti un pat foarte bun, un pat excelent, sopti doctorul. Privea cu atentie, palid, nervos lucratura patului. Privi apoi, rusinat, n ochii celorlalti. Egor i turna un pahar cu coniac. Sa nu raciti, i spuse el blnd, ntinzndu-i paharul. Lacom, doctorul l apuca si l des a dintr-o singura nghititura. Ii facea bine arsura, li destepta. Strnse mai ncrezator teava pustii. n odaia asta e atta lumina, atta 108

siguranta... Aici patul nu tremura, nici o mobila nu se misca, nu tresare podeau a sub raza lunii. Aici luna nu coboara de-a dreptul pe fereastra si nici fluturi de noapte nu snt prea multi... Ciudat, cum mi-a trecut somnul... Doctorul ncepea sa se reculeaga. i trecuse somnul, i pierise oboseala. Dar daca ar fi nchis ochii, ar fi simtit din nou aceeasi usoara zguduire a patului, aceeasi bolnavici oasa tremurare a pernelor era sigur ca ar fi simtit din nou delirul din camera lui. Acea clatinar e nefireasca a patului, groaza cu care s-a desteptat brusc, parca ar fi surprins n somn o mna uri asa strecurata sub asternut, zguduindu-l... Nadajduiesc ca nu v-am deranjat, vorbi el din nou, continund sa tina strns teava pustii. Ce s-ar fi facut fara arma, cum ar fi strabatut singur, n ntunerec, coridorul nesfr sit si pustiu, pna aici ?... Nu sntem nici noi prea vorbareti n noaptea asta, spuse Egor. Ne face placere sa va avem cu noi. Cam ct sa fie ceasul ? ntreba doctorul. i Unsprezece si un sfert, preciza Egor zmbind. Si trebuie sa ma scol att de dimineata, gemu doctorul. E departe gara ? !... Sase kilometri. Dar nu voiti sa plecati de acum ? !... Doctorul nu raspunse. Pri vea din nou patul, cu mirare. Apoi se ridica si ncepu sa se plimbe prin camera. Sa va spun drept, mi-a trecut somnul, vorbi el privind n jos. Si nu-mi place delo c odaia pe care mi-au dat-o... E att de izolata... Si e foarte veche ; trosnesc toate mob ilele... te desteapta din somn... Egor cauta ochii profesorului, dar d-l Nazarie se feri sa-l priveasca. Daca vreti, va puteti culca n odaia mea, se adresa el catre doctor. : Si dumneavoastra dormiti aici ? Nu, ramn cu dumneata... Snt doua paturi la mine... Doctorului i sticlira ochii de b ucurie. Se apropie brusc de d-l Nazarie. Si avem si pusca cu noi, sa nu va fie frica, spuse el repede. Dormim cu pusca al aturi... Numai daca as putea adormi, adauga pe un glas mai scazut, caci mi-a pierit, somn ul... 109 fc, In prag, Egor l ntreba. Sincer, ce credeti despre domnisoara Moscu ? ! Doctorul clipi din ochi. Cred ca nu mai are mult, vorbi el fara sa-si dea seama. E logodnica mea, l ntrerupse Egor aspru, privindul n ochi. ntr-adevar... ntr-adevar, e ciudat, sopti doctorul.

S-ar putea totusi... Egor ramase multa vreme lnga usa, ascultnd cum se departeaza pasii. Prin ce miraco l se linistise deodata ? Era calm, era lucid ; se simtea puternic, nenfricat. si baga mi nile n buzunare si ncepu sa se plimbe prin odaie, gnditor. Aproape douasprezece, si aminti el. Dar n-are nici o importanta ora, nici o importanta n-au superstitiile aceastea vechi , stravechi,.. Numai puterea lui de nadejde si de credinta, numai marea lui dragoste pentru San da l pastrau treaz si puternic. Nu se mai auzeau zgomote, nu se mai auzeau pasi. Luna apunea undeva, n spatele pa rcului.

Egor se simti singur si asta l ntarea acum, i da curaj. Numai daca n-as visa, si spus e el ncruntndu-se. Sau, poate, cine stie ? numai daca as putea sa ma trezesc mai repede din somn"... si lovi bratele unul de altul. Nu dormea. Iata, aici arde lampa, aici in tra ntunerecul pe fereastra, aici e scaunul, si masa, si sticla aproape desarta de coniac. Toat e lucrurile snt ca de obicei, toate lucrurile snt n camera lui. ntocmai ca n timpul zilei, ntocmai ca n is... Se plimba iarasi, cu pasi largi, ritmici. ..Trebuie sa ma trezesc o data, si spus e el. Daca dorm cu adevarat, nu se poate sa nu ma trezesc. Voi auzi glasul ei, voi simti parfumu l de violete si ma voi trezi." Dar nu auzea nimic. n narile lui patrundea acelasi aer rece, aspru, ce navalea pe fereastra si ntmpina uneori mirosul de coniac o usoara amintire de tabac. Totul se petrecea n odaia lui. Trecu de cteva ori pe lnga usa, fara sa se hotarasca s-o ncuie. E mai bine asa, des chisa. Asa cum mi s-a spus. n vis. Daca dragostea mea e mai puternica, daca... Ar fi vrut sa continue gndul : daca ma va ajuta Dumnezeu si Maica Domnului... Dar nu putu sa gndeasca pna la sfirsit nadejdea si tariile lui. Mintea i se ntuneca o clipa. I se parea ca lupta ca sa s e destepte din vis. ntinse bratele ; le simti n fata lui, brate arcuite, usor nfiorate; Nu visa. Astazi se vor ntmpla altfel de fapte... Se hotar : nu va ncuia usa. Va nchide numai fereastra. Se face frig, de altminteri. Se face ntradevar prea Mg... ; Cu ce liniste se asaza la masa, ce senin si. sprijina barbia n palme, privind spre usa, ncruntat si totusi cu lumina tinereasca n ochi... Timpul trecea foarte ncet. Egor si dete trziu seama ca tigara i s-a stins pe margin ea rece a scrumierei, tigara pe care o aprinsese demult, poate fara stirea lui. Ce facuse n tot acest rastimp, unde i alunecasera gndurile ?..; Lampa fumega usor, nfiorata parca de o ra suflare streina, nesimtita de el. Si totusi, nu mai era nimeni n odaie, nu venise nca nime ni. Odaia ramasese ca la nceput ntreaga, ncremenita, pustie. Egor se regasi cu mirare, asezat la masa lui, placid, fara memorie. Nici macar nu se simtea nelinistit. O nesfrsita i ndiferenta i stapnea mintea ; nu l-ar mai fi zguduit nici un. miracoL Parca s-ar fi trezii deo data ntr-un somn neobisnuit, n care visele snt visele viate de mai multi oameni laolalta, insi pe care nui vezi, dar pe care i ghicesti alaturi de tine... * Se ridica, totusi, de pe scaun si se apropie de lampa, micsorndu-i fitilul. si dadu seama ca n odaie se facuse foarte frig, dar

nu simtea frigul n el: l constata numai n jurul lui, ca pe un lucru aflat acolo. Se ndrepta sp re fereastra. O gasi nchisa si-si lipi o clipa fruntea de geam, privind afara, n noap te. Atunci i se paru ca aude, foarte departe, un geamat. A fost geamat sau a trosnit vreun lemn uscat, sub pas de om ? Se ntoarse de la fereastra si asculta, cu capul putin ridicat. Sa nu ncui u sa la noapte" si amintea cu precizie cuvintele acestea ale Siminei. Ca si cum ea n-ar f i putut veni si altminteri, prin vis, printre geamuri... Fara ndoiala, gemuse cineva deli i 110 parte, n somn. Poate d-l Nazarie sau mai degraba, doctorul. Egor se aseza iarasi la masa. Inutil sa ma pacalesc singur ; zadarnic mi spun ca a fost numai un geamat. ca sa nu mai aud pasii ei; zadarnic." Nu mei trosneau : surd podelele si nici lavitele de lemn nu tresareau. Se auzea acum precis zvonul pasilor usori, grabit i, de-a lungul coridorului. Numai daca as putea sa ma trezesc", gndi nfiorat Egor. si dete apoi sea ma ca ncearca iarasi sa se nsele singur, spunndu-si ca tot ce se ntmpla se ntmpla n somn, nadajduind ca viseaza. i paru deodata rau ca nu facuse nimic pna atunci, ca nu se pregatise, multumindu-s e sa astepte. Simti, istovit, cum alearga timpul ; fara nadejde, fara ntoarcere, se mi stuiau clipele, una ntr-alta, grele, goale, fara sens. Pasii se auzeau de o vesnicie. Sunetele st rabateau anevoie pna la el, stinse si surde. Un trsit usor de pantof n fata usii si apoi cteva clipe de tacere.

Cineva astepta afara, astepta sovaitor sau poate usa e ntr-adevar ncuiata ? nadajdu i tremurnd Egor. Poate am nchis-o n vis. Si ea nu va ndrazni sa intre"... Auzi atunci cteva batai scurte si repezi, batai de femeie emotionata. Egor se rid ica de pe scaun, dar ramase cu amndoua minile ntepenite pe masa. Era foarte pa-. lid si ochii i ardeau vrajiti n orbite. Avea ochii vineti, aspri, bolnavi. Bataile se auzira din nou, mai nerabdatoare. Intra ! gemu Egor. si simti gtul uscat, pieptul fara aer. Usa se deschise ncet, si n prag aparu domniso ara Christina. Privirile ei se oprira de-a dreptul n ochii lui Egor. II tintui asa cte va clipe. Apoi obrazul ei se lumina ntr-un zmbet fara seaman. ntoarse lin bratul spre usa si rasuc i cheia. Cu ochi deschisi n ntunerec, privind n sus, d-l Nazarie rasufla ncet, fara zgomot, c a sa poata asculta ce se ntmpla cu tovarasul sau de camera. Doctorul se sculase oare di n somn, si cauta ceva pe masa, pipaind n bezna, lovind obiectele si apoi apucndu-le strns n pum ni, ca sa nu tremure ? Sunetele erau strangulate, oprite pe loc de o mna nevazuta. Izbuc neau cu o sonoritate ranita, bolnava, dar se necau repede n psla, si tacerea parea mai nefire asca n urma lor, mai amenintatoare. 112 D-l Nazarie asculta, cu gura strnsa, nendraznind sa se miste, necuteznd sa-si stear ga broboanele reci de pa frunte. Cnd transpirase asa, cu tot trupul necat n sudoarea ng hetata ? Poate ca doctorul s-a speriat n somn si acum umbla prin odaie fara sa se poata tr ezi. Si n clipa cnd se va trezi, cu ce groaza va urla el n ntune-recul care l apasa din toate partile !... Atunci auzi, chiar lnga el, o gheara zgriind peretele, alunecnd ncet si lung de-a lu ngul zidului, ca si cum l-ar fi ncercat, trudindu-se sa-l patrunda. Domnul Nazarie . s ari n mijlocul odaii ; gura i era nclestata, minele reci. Se lovi de un trup teapan. Doctorul gemu nfiorat cnd d-l Nazarie i apuca bratul. Ce faceai aici ? l ntreba sugrumat d-l Nazarie. Mi s-a parut ca umbla cineva, sopti doctorul. Mi s-a parut ca zgrie cineva zidul pe dinafara... Ai auzit si dumneata ceva ?... Poate e vreo pasere n odaia cealalta, vorbi d-l Nazarie. Dar era sigur ca nu fusese o pasere. Gheara alunecase pe zid cu prea multa tarie , teapana. Cautai ceva pe masa ? ntreba din nou d-l Nazarie. M-ai speriat... N-am umblat eu, marturisi doctorul. Astea snt spirite, snt duhuri rele... Delira. i tremurau minile. Ar fi voit sa caute pusca, pe care o rezemase de pat, d ar i era teama sa se departeze de d-l Nazarie. l apucase de brat si 1 tinea. Ai vreun chibrit ? ntreba cu greutate d-l Nazarie. ; Cutia e pe masa...

Se apropiara amndoi, ferindu-se sa nu se loveasca de scaun. D-l Nazarie pipai ate nt, pna gasi cutia cu chibrituri. Cnd aprinse unul, mna i tremura. Poate ne-am speriat degeaba, sopti el. Nu, eu snt sigur, snt sigur... Doctorul bolborosea fara nteles. Cu mna stinga si apucase camasa n dreptul inimii, strngnd-o ; parca mpietrise acolo, ntr-un spasm. Ar trebui sa plecam, spuse doctorul trziu, ncer-cnd sa se controleze. Eu nu mai pot ramne n odaia asta... Nu mai e mult pna la ziua, l linisti d-l Nazarie. E mai bine sa asteptam... 113 . Se privira, fiecare ngrozit de spaima celuilalt. Am putea sa ne rugam pna atunci, adauga d-l Nazarie. Eu ma rog ntruna, sopti doctorul, dar nu face nimic, am auzit mereu aceleasi 2gom ote. Lampa ardea cu flacara scazuta. Linistea era att de plina, nct rasuflarea lor parea bolnava,

sforaitoare. Nu auzi nimic acum ? ntreba deodata doctorul. D-l Nazarie privi repede de jur mprejur. Nu erau aceleasi sunete acum, nu veneau din camera, nici de alaturi. Era un pas care se rotea afara, cineva care calca usor si atent pe pietris. Se apropie de fereastra. Nu se vedea nimic la nceput. Lampa era nca prea aproape, lumina ei pala turbura sticla geamului. Si totusi, se aude foarte bine, sopti din nou doctorul, apropiindu-se si el de f ereastra. Ochiul se obisnuia repede cu ntunerecul. ntr-adevar, prin mijlocul aleii pasea cin eva, cu multa grija, cineva care calca amutit, ca n somn. E Simina ! spuse turburat d-l Nazarie. Poate vine sa ne cheme. I s-o fi ntmplat ce va bolnavei... Fetita se ndeparta nsa, spre inima parcului, spre rondul cel mare. Doctorul o urma ri cu ochii, mut. Ce Dumnezeu face ea noaptea singura n parc ? vorbi sugrumat d-l Nazarie. Mi-e tea ma sa nu se ntmple ceva... Ramase cteva clipe la fereastra, silindu-se sa strabata ct mai departe ntunericul, pna unde ajunsese Simina. Apoi se ntoarse brusc. Se ntoarse si-si cauta ghetele. Trebuie sa vedem unde se duce, spuse el nelinistit, sa aflam ce s-antmplat. Se mbraca n graba. Doctorul l privea salbaticit, parca s-ar fi trudit sa-l nteleaga ce face. D-ta nu vii ? l ntreba d-i Nazarie. Doctorul clatina din cap. si ncalta bocancii si-si mbraca pardesiul pe deasupra cam asii de noapte. Cum de nu ne-a vazut ? se mira el, Noi eram la fereastra, n lumina, si ea a trecu t chiar prin dreptul geamului nostru... D-l Nazarie nchise ochii, ngrozit. 114 Sa nu-si fi dat oare seama ? ntreba el n soapta. Sa fie cu adevarat somnambula ?.. . Trebuie s-o prindem ct mai e vreme... Rasucirea de fier a cheii a fost cel din urma sunet viu pe care l auzi Egor. Pasi i Christinei aveau altfel de zvon. Strabateau pna la el, ntregi sonori dar parca erau pasi de p e alt tarm, ngnati de o soapta melodica, izvorti parca din delir. Christina nainta pna n mijlocul odaii, cu ochii tinta la Egor. Daca as putea sa-nchi d ochii", gndi Egor. Nu-i nchide, dragostea mea ! se trezi el deodata gn-dind cuvintele pe car e Christina nu le putea rosti. Nu-ti fie teama de mine !"... Simtea cu precizie gndurile Christinei rasarindu-i n minte ; le putea deosebi acum , fara nici o greutate, do gndurile si spaimele lui. Era totusi mult mai putin n-spaimntat dect se temuse ; l apasa apropierea Christinei, aerul pe care l nghitea era tot mai fierbinte, mai r arefiat, dar izbutea cu toate acestea sa ramna n picioare, fara sa-i tremure minile, fara sa i s e rataceasca mintea. O putea vedea ntreaga pe Christina si nici o tresarire a fetei sale de ce

ara nu-i scapa. Mirosul de violete se raspndise acum n toata odaia. Pieptul Christinei se zbatea a cum parca mai adine ; era nfiorata si ea de apropierea barbatului, nfrigurata parca de astep tarea carnii lui. De ce nu stingi lumina, dragule ?" auzi Egor gn-dul Christinei n minte. Dar iz buti sa reziste. Astepta sa se ntmple ceva naprasnic, sa vada pe Christina suflnd n lampa sa u apropiindu-se prea mult de el. Dar Christina adasta, emotionata, privindu-l n och i, alunecndu-si uneori privirile pe bratele lui drze, pe minile lui nclestate deasupra mesei. Egor facu un urias efort si se aseza pe scaun. Si cu toate acestea voiai o data s a ma pictezi, auzi el gndul Christinei, voiai sa ma pictezi cum stii tu"... Christina zmbi ncurcata si se apropie de pat. Se aseza cu foarte multa bagare de s eama, aproape fara zgomot, ncepu sa-si scoata manusile. Avea gesturi lungi, moi, de o s tranie gratie. Inima lui Egor se opri o clipa, necata n snge. ,.De ce nu ma ajuti ? se mir a,

mbujorata, domnisoara Christina. Ce amant timid esti tu, Egor... Ct de 115 urcios esti acum, asa cum stai departe de mine... Nu vrei sa ma vezi goala ? N-am facut asta nca pentru nimeni, dragostea mea ! Dar ochii tai ma ispitesc, m-au scos din minti , Egor ! Lor ce le-as putea da dect zapada trupului meu ? Tu. stii, tu stii ct snt de frumoasa, tu stii prea bine asta !"... Egor ncerca sa nchida ochii ; pleoapele nu-l ascultau, privirile i ramasera legate de trupul Christinei. Fata ncepuse sa se dezbrace. si scoase cu infinita eleganta palaria si o aseza pe masuta, alaturi de manusile de matase neagra ; gesturile ei calme si regale nu p uteau ascunde totusi o nenteleasa teama. Tu n-ai sa ntelegi niciodata ce-am facut eu pentru tine,

Egor !... Tu nu poti ntelege curajul meu... Daca ai banui ce blestem ma apasa... Dragostea cu un muritor !" Zmbi trista ; o istovita melancolie i nlacrama parca ochii. Dar preze nta lui Egor o nviora. Apropierea trupului sau barbatesc i alunga parca si tristetea si te ama. Se ridica n picioare si-si desprinse gulerul de matase. -Gtul i aparu stralucitor de a lb, catifelat, fraged. Bustul ei se contura acum involt si biruitor pe fundalul palid al perete lui. Erau sni de fecioara, tari si rotunzi, crescuti nsa n voie si ridicati foarte sus de mpletitura corsetului. Acum are sa se dezbrace", se nfiora Egor. Loalata cu groasa si dezgustul care i copl eseau ca un delir, simti si mpunsatura unei voluptati bolnave, a unei dezmierdari otrav ite, care l umilea si l nnebunea n acelasi timp. Sngele ncepu sa-i bata fierbinte n urechi, n t Parfumul de violete l lovea acum cu mai nedeslusita tarie, ametindu-l. Se strecur a, pe deasupra patului, un necuprins zvon de fosnete feminine, de matase care aluneca foarte aproape de piele si venea, calda, mireasma sinilor descatusati. Eu snt Luceafarul de sus"... auzi Egor cuvintele nerostite ale Christinei. Zmbea, cu aceeasi melancoli e. ...Si vreau sa-ti fiu mireasa !" continua ea. Fata i era transfigurata de dor, de neliniste, de foamea trupului lui. Nici macar ochii nu mai erau ca nainte. Ardeau si ei cu alta flacara acum ; mai turburi, mai moi, mai fierbinti. Nu ma lasa singura, dragostea mea, au zi Egor chemarea ei din urma. Mi-e frig sa ma dezbrac singura... Mngie-ma, tine-ma aproapa de tine, is-ma n bratele tale, Egor"... 116 r O privi si ochii i se ntunecara. Domnisoara Christina si scotea bluza, desfacndusi ncet, cu sfiala, sireturile de matase care i tineau strns, aproape ferecat, mijlocul. Manil e lui ncepura sa tremure. Se va apropia acum mai mult, ma va cuprinde n bratele astea goale"... Si totusi,

din bezna dezgustului, se mplnta tot mai adnc otrava att de dulce a asteptarii ; dez mierdari cum nici n vis... Nu mai vreau sa fiu n vis, i continua domnisoara Christina gndul. N u mai vreau sa fiu rece si nemuritoare, Egor, dragostea mea !"... Sanda astepta, rezemata de fereastra, cu capul aplecat afara, n noapte. Nu va mai trece mult timp si totul se va sfrsi... Totul va fi iar ca la nceput. Ca n somn. Luna s-a cobo rt acum prea adnc ; bezna e deplina. Nimeni nu o mai poate zari, asa cum sta rezemata de ferea stra, asteptnd. Nici un tipat nu se va mai auzi. Dorm chiar si fluturii acum si tntarii... O trezira ctiva pasi alaturi, foarte aproape de ea. ntoarse capul, resemnata. Va v eni nti ea, apoi toti ceilalti, umbra dupa umbra... Tu ce cauti aici n toiul noptii ? o ntreba d-na Moscu. Maica-sa intrase pe nesimtite n odaie. Se ntorcea de undeva, poate din parc, caci era mbracata, cu salul strns n jurul gtului. Asteptam, sopti Sanda. Nu mai vine acum, vorbi turburata d-na Moscu. Poti sa te culci... Sanda observa ca maica-sa ascunde un ghem negricios si viu n mna stinga. Altadata, o asemenea ntmplare ar fi nfiorat-o, ar fi umilit-o pna la dezgust. Acum privea numai cu mirare vietatea mica pe care maica-sa o pastra cu atta grija n pumni. Unde ai prins-o ? ntreba Sanda foarte ostenita, mai mult suiernd cuvintele.

n cuib, sopti doamna Moscu. Nu poate sa zboare...' ...Si asa crud ? ! se nfiora pe neasteptate Sanda. si cuprinse tmplele n mini. Cum au navalit-o deodata toate durerile, si attea spaime uitate, si delirul amestecat cu greata din cea dinti noapte... Se scutura. Fereastra larg deschisa lasase tot frigul noptii sa intre in odaie. Culca-te ! i vorbi metalic d-na Moscu. Sa nu racesti ! Sanda se apropie tremurnd de pat. O durea cumplit capul, i ardeau tmplele. Dar sa nu-nchizi fereastra, sopti ea d-nei Moscu. Poate mai vine... D-l Nazarie si doctorul se oprira mirati n mijlocul aleii. Simina era foarte apro ape de ei, cu spatele, privind atenta un lucru nevazut dintre pomi. Cum Dumnezeu a ramas tot aci ? sopti doctorul. Au trecut de-atunci attea minute.. . Simina privea drza ntunerecul din fata ei, fara sa se ntoarca, fara sa auda. Parca i-ar fi asteptat sa coboare clin casa, s-o vada bine ca s-o poata apoi urmari. Nu-si da seama, sopti d-l Nazarie turburat. Poats nici nu stie unde se afla... Simina porni chiar atunci, concentrata, cu pasul sigur. Porni de-a dreptul print re sacmi, fara sa caute poteca, fara sa se teama de ramurile moarte care i atineau calea. Sa nu ne ratacim, ngna doctorul. D-l Nazarie nu-i raspunse. ncepea sa se trezeasca din-tr-o groaza care durase pre a mult si se trezea ametit, bolnav. I se parea ca se ncumeta ntr-o urmarire fara rost, ca e atr as n cursa si va cadea repede, va aluneca din clipa n clipa uadeva, ntr-un fund cu iarba uda si n -tunerec. Eu n-o mai vad, sopti din nou doctorul, oprindu-se ntre pomi. ' Cum Dumnezeu nu aude crengile trosnind, nici pasii nostri ?" se ntreba doctorul. E acolo, raspunse uscat d-l Nazarie. I-o arata cu mna, departe, o umbra alba alaturi de un stufi.s. Probabil ca de-aco io ncepea o noua alee, caci vazduhul se limpezea, umbrele pomilor se rotunjeau, aliniate. Doctorul facu ctiva pasi, atent sa nu se loveasca de ramurile joase, care atrnau r asucite, plesuve, apasate parca de o greutate nevazuta. Privi nfiorat umbra pe care i-o ar atase d-l Nazarie. t 113 Eu am ochi buni, sopti el foarte ncet. Nu e domnisoara Simina, acolo... D-l Nazarie si dadu n acea clipa seama ca umbra de lnga tufis se leagana ncet, ameti ta si bratele ei se nalta chemnd parca pe cineva de departe, pe cineva nevazut. Nu era, n tr-adevar, silueta Siminei. Ramase pironit, fara rasuflare ; nu era om viu acela. Semana cu nalucirile lui de altadata, ntr-att era de aeriana, de nefireasca n gesturile ei de crpa. Haide napoi, auzi el glasul uscat al doctorului. Atunci trecu prin fata lor Simin a si i privi nspaimntata. D-l Nazarie ghici mai mult dupa ochii ei larg deschisi, din gura ei strnsa ca Sim ina ncearca acum sa repare greseala de a-i fi adus aici. Nu se astepta, probabil, sa n tlneasca pe santul celeilalte alei pe altcineva. Venise acum napoi, uluita si ncerca sa-i atra ga n partea

potrivnica a parcului. Trecuse prin fata lor si apoi pornise ngndurata, cu pasul r epede, ndreptndu-se spre poarta de la miazanoapte. Doctorul voi s-o urmeze. D-l Nazarie i apuca strns bratul. Sa vedem mai nti ce e acolo, vorbi el hotart. Pasind ncet, unul lnga altul, se aprop au de alee. Umbra disparu cteva clipe. Parca se ndreptase si ea spre celalalt capat, o d ata cu Simina sau, poate, o ascundea acum vreun arbore. Cu ct naintau, cu att d-l Nazarie avea pr ecis impresia ca mai traise o data aceeasi ntmplare, ca mai urmarise o data, demult, o umbra cu gesturi moi de crpa, printre arborii ncremeniti. Nu se mai vede nimic, sopti doctorul. Eu nu mai vad nimic...

D-l Nazarie ncepea nsa sa vada. La ctiva pasi de el, aparuse din nou Simina. Rezema ta de un pom, lipita de trunchi, privea ngrozita apropierea celor doi barbati. Fetita c auta ochii d-lui Nazarie si ncearca nca o data sa-l stapneasca, sa-i porunceasca, sfarmndu-i vointa. D ar d-l Nazarie porni hotart nainte, trecu pe lnga ea si ajunse la santul aleii. Rami asa, nemiscat ! sopti el doctorului. In fata lor, pe alee, astepta un radvan demult scos din uz, o caleasca boiereasc a veche, fara sclipire, cu doi cai somnorosi. Vizitiul adormise pe capra ; nu i se vedeau dect haina alba, roasa de ploi, si sapca de piele jupuita. Dormea parca de foarte multa vreme aco lo, pe capra 119 dormea fara graba, fara tresariri. Si caii parca alunecasera n acelasi somn de mo arte, caci nu se miscau, nu rasufJau ; asemenea unor statui ntunecate, asteptau n fata rad-vanul ui vechi, asteptau n nesimtire. Doctorul holbase nnebunit ochii si ncepu sa tremure.' Apuca bratul d-lui Nazarie c u amndoua minile. Vezi si d-ta ? ntreba el, suiernd cuvintele. D-l Nazarie clatina din cap. Snt vii ? ! ntreba din nou doctorul. Sau poate ni se pare noua ? n acea clipa umbra care disparuse de mult de la marginea aleii aparu. Era un batrn foarte ostenit, cu fata supta. Era mbracat ca un argat de curte boiereasca pe vremuri. T recu prin fata lor ca si cum. nu i-ar fi vazut. Privea mai mult n pamnt. Dar d-l Nazarie sim ti ca batrnul stie de prezenta lor ocolo, att de aproape de el. i ntlnise o singura clipa priviril e ; erau ochi sticlosi, osteniti, bolnavi. Doctorul si acoperi fata cu palma. Ar fi v rut sa fuga, dar mna mica si rece a Siminei i se agata de brat, amutindu-L XVI Domnisoara Christina ramasese foarte aproape de el, cu snii goi, cu parul desplet it, asteptndu-l. Egor ma umilesti ! i auzi el gndurile. Stinge lampa, apropie-te 1" Egor

ncerca zadarnic sa se mpotriveasca. Simtea n creier porunca domnisoarei Christina, simtea n snge chemarile ei otravite. Daca ma saruta, snt pierdut", gndi el. Dar simtea n ace asi timp cum l cuprinde delirul, cum doreste carnea aceea att de vie si att de salbatec a n trasaturile ei. Trupul domnisoarei Christina l astepta att de nfometat, nct Egor se c latina ametit, ndreptndu-se catre pat. Simtea cu o draceasca luciditate cum se pierde, cu m l neaca greata si voluptatea. nca un pas, nca un pas... n fata lui, n fata buzelor lui se deschidea gura Christinei. Cnd se apropiase att de mult ? ntinse bratele si cuprinse umerii de zapada ai fetei. Carnea era att de rece si att de fierbinte n acelasi timp, nct Egor se prabusi n pat; era peste putinta de ndurat focul acela ne

asenauij 120 ca nici o flacara, senzatia aceea ca apuca n min ceva cu neputinta de apucat... Sim ti deodata gura Christinei ca-ufcndu-i buzele. Gura ei era att de fierbinte, nct Egor nu simti, n cea dinti clipa, dect o coplesitoare durere n tot trupul. Apoi dulceata otravita i se p relinse n snge. Nu se mai putea mpotrivi. Rasuflarea lui trecu n rasuflarea Christinei si buz ele lui se lasara supte, incendiate de gura ei, dulce ca o boala nenchipuita. Dezmierdarea e ra att de salbatica, nct Egor lacrama, si simti cum i se despart oasele testei, cum i se moa ie oasele si carnea toata i se nfiora ntr-un spasm suprem. Christina si ridica fruntea si-l privi printre gene. ,,Ce frumos esti tu, Egor !" ... l mngie, i apropie ncet obrazul de snii ei mici si tremuratori. Lui Egor i se paru ca aude de undeva un glas surd, melodios, recitind aproape de ureche : Arala, nu vrei pe snumi tu fruntea ta s-o culci ? Tu zeu cu ochii negri... O ! ce frumosi ochi ai. Las' sa-ti nlantui gtul cu parul meu balai... Viata, tineretea mi-ai prefacut-o n rai Las' sa ma uit n ochii-ti ucizator de dulci l Nu fusese, parca, glasul ei din vis ; nu era nc glasul ei neauzit, izbndit de-a dre ptul prin gnduri. Cineva rostise lnga ei frntura din poem. Versurile i se pareau cunoscute lu i Egor, i

se pareau demult cetite, ntr-o toamna din liceu, ntr-o noapte de mare singuratate. Egor, tu ce ochi ai ?" l ntreba Christina. i ntoarse capul cu minile ei mici si-l privi adnc, iorata. Tu, zeu cu ochii negri !... Ai ochi vineti, nenfricati... Cte femei s-au oglindit n ei, Egor ? !... Cum as topi gheata ochilor tai cu gura mea, iubite ! De ce nu m-ai a steptat, de ce nai vrut sa ma iubesti numai pe mine ? !"... Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerabdarea trupului lui ntre g, mistuirea lui deliranta n asteptarea marii dezmierdari. Carnea lui se risipea nnebunita, cac i voluptatea l sugruma, l umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor betiilor nengaduite, blestemate. Nici n cele mai dracesti nchipuiri de dragoste nu picurase atta otrava, atta roua. n bratele Christinei, Egor simtea cele mai nelegiuite bucurii, o data cu o cereasca risipire, mpartasire n tot si n toate. Incest, crima, nebunie amanta, sora nger... Totul se 121 aduna si se mistuia alaturi de carnea aceasta incendiata si totusi fara viata... -r- Christina, visez ? sopti el palid, cu pupilele turburi. Fata i zmbi. Roua buzelor ei nu se clintea ; gura ramase nfiorata de acelasi zmbet. Si, totusi, Egor auzi lamurit raspunsul. ...Si tot astfel daca nchid un ochi vad mina mea mai mica dect cu amndoi... In fapta , lumea-i visul sufletului nostru..." Da, da, treceau gndurile prin mintea lui Egor, ea are dreptate. Acum visez. Si nu ma sileste nimeni sa ma trezesc." Vorbeste-mi, Egor ! auzi el chemarea n gnd. Glasul tau ma doare, ma ucide... Dar nu mai pot fara glasul tau !"... Ce vrei sa-ti spun, Christina ? ntreba Egor istovit De ce-l tinea acum la snul ei si-l silea sa vorbeasca, silindu-I n acelasi timp sa astepte, sa ntr zie mbratisarea lor ntreaga ? De ce l chemase cu atta nerabdare si se dezbracase n fata l ui si acum, numai pe jumatate goala, uitase si de lumina care la nceput o facuse sa suf ere, si de timiditatea lui, si de ispitirile ei ? Ce vrei sa-ti spun ? repeta el privind-o n ochi. Esti moarta sau esti numai n vis ? Obrazul Christinei se ntrista pna la deznadejde. Nu lacrama, dar ochii ei si pierdu ra brusc sticlirea si se turburara. Zmbetul ei nflori anevoie si buzele nu mai purtau acum parfumul acela otravit care ravasise carnea barbatului din bratele ei. De ce-ntrebi mereu, Egor, dragostea mea ?" i auzi el gndirile. De ce vrei sa stii d aca snt ntr-adevar moarta si tu esti muritor ?... Daca ai putea ramne lnga mine, daca ai pu tea fi

numai al meu, ce neauzita minune s-ar mplini !"... Dar acum te iubesc, gemu Egor. N-am vrut sa te iubesc la nceput, mi-a fost frica de tine l Dar acum te iubesc ! Ce mi-ai dat sa beau, Christina ? Ce matraguna rodeste din buzele tale ? !... Delirul l cuprindea brusc ; parca si sngele, si mintea, si vorba i-au fost deodata otravite. ncepu sa vorbeasca n nestire, apropiindu-si tot mai mult fruntea de sinii Christin ei, soptind si sarutnd, cautnd nfiorat carnea de zapada n care voia sa se mistuie. 122 Christina zmbi. ",','Asa, iubitul meu, vorbeste-mi de patima, spune-mi mereu ca ti place trupul meu, uita-te mult n ochii mei, pierde-te !"... As vrea sa te sarut! sopti turburat Egor. Simti atunci nca o data jarul buzelor ei, beatitudinea aceea ncremenita. I sa paru ca se pierde, ca lesina si nchise ochii. Auzi iarasi gndul Christinei. Dezbraca-ma, Egor ! Dezbra ca-ma tu !"... ncepu sa-si afunde minile n mata-surile ei nveninate. Degetele i ardeau, ca si cum ar fi fost strivite ntre gheturi. Sngele i se zbatea spre inima. Pofta pe care o s imtea acum Egor l zvrlea orbeste, nnebunit, ntr-o voluptate mpletita cu dezgust. Un imbold drace sc de a se pierde, de a se risipi ntr-un singur spasm. Sub degetele lui palide, trupul Christinei

ncepu sa tremure. Si totusi, nu auzea nici un oftat, nici o rasuflare pe buzele e i desfacute si umede. Carnea Christinei traia cu desavrsire altfel ; nchisa n ea, fara aburi, fara soapte. Cine te-a nvatat sa dezmierzi, zburatorule ? ! l ntreba gndul Christinei. De ce ma ar d minile tale, de ce ma ucide sarutarea ta ? !" Egor i desfacu corsetul si si cobor de getele dea lungul spinarii ei tacute. Deodata ncremeni si ncepu sa tremure. I se paru ca se desteapta pe marginea unei balti putrezite, aproape sa cada. Christina l privi lung, ntrebator, dar Egor nu ridica ochii spre ea. Degetele lui ntlnisera o rana umeda si calda ; singurul loc cald pe trupul nefiresc al Christinei. Palma i alunecase ametita pe pielea ei de mare necunoscut a si mpietrise zgrcindu-se, prinsa n snge. Rana era nca proaspata si att de vie, nct Ego impresia ca se despicase numai cu putine clipe nainte. Sngele glgia. Si, totusi, cum de nu patrundea prin corset, cum de nu nrosea rochia ? !... Se ridica deodata n picioare , buimacit, cu palmele la tmple. O groaza scrbita i ravasea din nou fiinta ntreaga. Ce bine ca to tul s-a petrecut n vis, si spunea el, si m-am desteptat nainte"... Dar n acea clipa, vazu tr upul pe jumatate dezgolit al domnisoarei Christina rasturnat n pat, umilit si i auzi gndul : E rana mea, Egor ! Pe acolo a trecut glontul, pe acolo m-a mpuscat bruta !"... Ochii ei erau din nou sticlosi. Trupul ei era parca mai alb, mai departat, dar vraja pierise. Egor si p rivi ametit mna. O usoara pata de snge staruia nca pe degete. Gemu, salbaticit de groaza si se repe zi n coltul celalalt al odaii, n dosul mesei. Esti si tu ca toti ceilalti, Egor, dragostea mea ! Ti-e 123 frica de snge !... Ti-e frica de chiar viata ta, de destinul tau de muritor !.... Pentru un ceas de iubire, eu n-am sovait n fata celui mai aspru blestem. Si tu sovai n fata unei picaturi de sng e, Egor, muritorule"... Christina se ridica din pat, mndra, trista, nemngiata. Egor o vazu cu groaza apropi indu-se de el. Esti moarta ! Esti moarta ! urla el, ncepnd sa delireze. Christina facu ctiva pasi, calma, continund sa zm-beasca. Ma vei cauta o viata ntreag a, Egor, fara sa ma gasesti ! Vei pieri de dorul meu... Si vei muri tnar, du-cnd n mormnt suvita a sta de par !... Iao, pastreaz-o l" Se apropie mai mult. Egor simti din nou n nari mireasma trupului ei ciudat. Dar nu putea ntinde mna. Nu mai putea ndura nca o data atingerea carnii ei tacute. Cnd Chris tina nalta bratul ntinzndu-i suvita de par, Egor scutura nnebunit masa. Lampa cazu jos, sticla se sparse cu un zgomot surd, rabufnind ntr-o vlvataie galbena. Un miros puternic de petrol se raspn di n odaie. Trupul pe jumatate gol al Christinei arata mai nspaimntator la lumina flacarilor n ascute din covor,

din podea. Capul i era aproape n umbra. ncep sa ma destept ! si spuse cu bucurie Egor . Acum trebuie sa ma destept" Dar nu ntelegea de ce sta n picioare, zgrcit, cu minile apuca te de lemnul mesei, nu ntelegea mai ales flacarile care se ntindeau pe grinzi, nconjurndu-i patul , mistuind albiturile. Domnisoara Christina a fost aici, a fost n somn", si spunea el, silindu -se sa patrunda ntelesul attor ntmplari nefiresti. I se paru, n acea clipa, ca domnisoara Christina e departeaza de el, privindu-l dispretuitoare, cu o mna prinzn-l du-si parul cazut pe umeri, cu al ta adunndu-si matasurile la piept. O singura clipa o mai vazu astfel. Apoi, fara sa nteleaga pr in ce taina, odaia ramase pustie. Se simti singur, printre flacari. XVII si Simina ramasera multa vreme riir/ ai , cu cai acjormiti. Timpul ncreme-_a. Parca nici frunzele nu se mai clatinau pe------" " ma o pasere nu zbura n noapte. Mintea era 124 amutita. Domnul Nazarie privea, fara gnduri, fara vointa. De cnd se apropiase de e i Simnia, nu se mai putea hotar sa faca un pas. Ramasese alaturi de doctor, vlaguit de gnduri. Sim ina singura rasufla greu, turburata, n asteptare. Trebuie sa plecati, le spuse ea trziu. Are sa se ntoarca, foarte curnd... Are sa se supere pe mine daca v-o vedea aici... Soapta Siminei venise parca de departe. Se trudeau s-o auda. Are sa se supere, repeta Simina. D-l Nazarie ncepu sa-si frece ochii. Privi ngndurat pe tovarasii lui, privi iarasi spre radvan. Caii

asteptau, cu capetele plecate, deznadajduiti. ... Ce somn lung am dormit, spuse el ca pentru sine. Simina zmbi. i apuca bratul. ... N-am dormit, sopti ea, am stat aici si am asteptat-o... Da, asa a fost, ncuviinta doctorul. i Se vedea bine ca nu-si da seama ce vorbeste. Rostise i cuvintele aproape fara sa le auda. Era ntepenit si nici o 1 simtire nu mai ajungea, de la marginile trupului, pna la el. ...O sa va cheme si pe voi, vorbi din nou Simina, dar alta data. Acum e la Egor, s-a dus la el... D-l Nazarie se cutremura. Dar nu avea nici o putere, nici un gnd. Vraja Siminei e ra aromitoare ; nu-l lasa nici macar sa se turbure, sa se sperie. ...Acela e un mos de al nostru, vizitiul Christinei, sopti Simina aratnd cu bratu l spre mijlocul aleii. Sa nu-ti fie frica de el... E bun... Nu mi-e frica, spuse cuminte d-l Nazarie. In acea clipa simti un junghi nghetat strabatndu-i prin spate, spre inima. Parca s e trezea, n durere, n spaima. Se facuse deodata frig si ncepu sa tremure. Din capatul aleii venea cu pa sul grabit domnisoara Christina. Trecu pe lnga ei privindu-i n ochi, amenintatoare ; parca ar fi vrut sa -i nghete, ntr-att de sticloase i erau privirile. D-l Nazarie se clatina, njunghiat. Nu mai era, acum, n alucirea de aburi si spaima, nici prezenta apasatoare a unui suflet nevazut. Christina i tintuia aspra , din spatiu nu din vis. O vedea cu o deliranta precizie, foarte aproape de el. l uluia mai ales pasu l ei feminin, precipitat si mhnit. Domnisoara Christina se sui n radvan strngndu-si cu 125 amndoua minile rnatasurile n jurul gtului. Rochia i era ravasita, bluza descheiata. O manusa de matase neagra, lunga si fina aluneca pe scara trasurii si cazu apoi nevazuta n mi jlocul aleii. Simina se repezise cea dinti spre radvan cnd se apropiase domnisoara Christina. Pr ivea nspaimntata, cu ochii turburi, sticlosi. Obrazul ei palid semana cu fata de sidef, a Christin ei. Minile se ndreptara spre ea, nghetate. Nu scoase nici un cuvnt. Astepta poate un semn, o ncurajare. Dom nisoara Christina i zrnbi foarte trist, foarte obosita privind-o n ochi, marturisindu-i par ca dintr-o singura privire toate ntmplarile apoi radvanul porni, fara zgomot, leganat ca un abur greu deasupra aleii. Cteva clipe n urma, nu se mai zari. Simina pleca ochii n pamnt, abatuta, gnditoare. D-l Nazarie rasufla cu greutate. Do ctorul ramasese tot att de ncremenit. Privea atent, aproape fascinat un punct negru la ctiva metri departare n fata sa, pe alee. Si-a uitat manusa ! exclama el trziu, sugrumat. Simina tresari, nelinistita. ntoar se capul, ca si cum ar fi voit ea sa alerge nti spre acea pata neagra din mijlocul drumului. Da r doctorul pornise nainte. Se apleca tremurnd si apuca ntr-adevar o manusa neagra, de matase, mirosind vag a violete. O tinea teapan n palma, ne-ntelegnd fiorul de gheata si de jaratec care l patrunsese .

De ce pui mna ? ntreba Simina, apropiindu-se. Privea acum si d-l Nazarie, privea f ara inteligenta, nauc, slutit parca de nentelegere si spaima. ncerca sa atinga si el cu mna acea mat ase ramasa din vis. Dar manusa se macinase pe nesimtite n palma doctorului, ca mistuita de un jaratec ascuns. Era o cenusa putreda, prafuita, care se scutura trista n mijlocul aleii, chiar acolo un de alunecase din radvan. Doctorul o lasa sa se risipeasca aplecndu-si palma, somnoros. Focul se raspndea repede n odaie. Ardeau acum dulapul cu haine, patul si perdelele . Egor ramase totusi multa vreme nehotart, sprijinindu-se cu minile de masa, su-focaf de fum. Ar trebui sa fac ceva", gndea el ca n vis. Zari ntr-un colt cana cu apa ; o apuca, sarind peste covo rul ars, si ncepu sa stropeasca la ntmplare. Se simtea lipsit cu totul de vlaga. Apa pe care o gasi n od aie 126 nu-i ajunse nici macar sa stinga dusumeaua de lnga usa, unde se afla el. ncerca at unci sa deschida usa ca sa strige dupa ajutor. Usa era nchisa. N-am nchis-o eu", si aminti el cutremurnduse. Groaza care 11 cuprinse din nou i mari puterile. Cauta bjbind cheia n broasca. Fierul era f ierbinte, afumat; cheia descuia greu, pe lemnul usii ajunsesera cteva limbi de foc, trecnd la ntmplare , si patasera cu funingine lacul gros, galben, nvechit. Egor alerga pe coridor. Strignd. Intunerecul era nca deplin. Pe usa deschisa, nu r azbeau dect nori subtiri de fum, nrositi de vlvataia dinauntru. Egor striga mai ales pe d-l Nazarie . Singuratatea si tacerea pe care o ntm-pina pna la sfrsitul coridorului nu o putea ntelege. Daca ar fi recunoscut usa profesorului, ar fi batut cu piciorul n ea sa-l destepte. Dar n ntunerec nu izb utea sa lamureasca unde se afla. Cobor pna jos n curte, fara sa ntlneasca pe nimeni. Ramase ctva timp n ta casei,

nauc, silindu-se sa nteleaga ce se ntmpla cu el, nadajduind nca ntr-o desteptare brus ca, nadajduind ca viseaza, si privea minile prin ntunerec. Nu vedea nimic. Ajungea pna l a el nsa un miros fad de flori moarte, de cearceafuri vechi. Cnd ridica ochi, vazu o vlvataie puternica izbucnind prin fereastra camerei sale. Focul se ntindea repede spre pod. Au sa arda de vii ! se sperie Egor. ncepu iar sa strige. Dar i se paru ca aude pasi pe alee, n spatele lui, si fara sa se ntoarca, nspaimntat, porni n fuga spre casele boieresti, unde dormea familia Moscu. De-abia acum si aminti de primejdia n care se afla Sanda. Numai sa nu fie prea trziu ! si spunea el. Daca as putea ajunge n camera ei fara sa ma simta cineva"... Strigase de attea ori si nu se trezise nimeni; nu-l latrase nici macar un cine. Aceeasi curte pustie, cu umbra parcului apasnd-o din toate partile. Oamenii snt plecati toti la vie, asa i spusese Simina. Dar cum de nu-l aude Simina sau doica sau d-na Moscu ? Privi napoi; vazdu hul ncepea sa se nroseasca. Tufele de liliac si salcmii din apropiere aveau acum umbre tremur atoare, necate ntro lumina obosita, sngerie. Va arde toata casa, si spuse el cu indiferenta. Nazarie a fugit, fireste ; a fugit mpreuna cu doctorul, ca sa-l lase singur, sa piara el singur. Le-a fost frica... Pasea ncet, cu o inutila bagare de seama, n jurul caselor boieresti. In curnd se vo r destepta cu totii, se vor 127 aduna oamenii de la vie, din sat. Focul ardea departe, fara zgomot. E nca timp, a cuifi, e nca timp s-o scap, s-o iau n brate si sa fug cu ea... Atunci si dete seama ca Sanda l priveste foarte a-proape de el, rezemata de fereas tra, asteptndu-l parca de ! mult sa vina. Era n camasa de noapte, foarte palida, cu obra zul sprijinit n mna, ca si cum ar fi obosit asteptnd, cuprinznd-o somnul. Egor tresari nt nind chipul ei palid si absent. Ea stie ce s-a ntmplat"... Facu ctiva pasi spre fereastra . Ai venit ? ! ntreba stins Sanda. Mama spunea ca n-a sa mai vii-asta-noapte... E trz iu !... l privi drept n ochi, dar fara nici o emotie. Nici macar nu se mirase ca l vede apa rnd deodata n fata ei, n n mijlocul noptii. Pune-ti o haina pe tine si vino jos, repede ! i spuse Egor. Sanda continua sa-l priveasca. ncepu sa tremure. Parca ar fi simtit de-abia atunc i frigul noptii, aburii reci care i ntepenisera umerii, bratele, gtu. ...Dar eu n-am sa pot, sopti Sanda scuturndu-se. Pe mine sa nu ma siliti. Nu pot !... Mi-e mila... Egor o privi nspaimntat. ntelese ca Sanda nu-i vorbeste lui, ci unei fapturi nevazu te, dinapoia lui poate, pe care Sanda o astepta la fereastra si de care se temea. Se

apropie mai mult de zid. Ce pacat ca nu se poate sui de-a dreptul n camera ei, s-o sileasca s a se mbrace, s-o ia n brate si s-o coboare cu sila... ...Am vazut unul adineauri, adauga Sanda mai stins, l-a prins mama din cuib... E u n-am sa pot, mi-e mila. Nu-mi place... Nici o picatura de snge... Cui vorbesti tu, Sanda ? o ntreba Egor. Pe cine astepti tu aici, n mijlocul noptii ?... Fata amuti, privindu-l adnc n ochi, fara sa nteleaga. Am venit sa te scap ! exclama Egor cu minile ridicate, agatate de zid. Asa mi-a spus si mama, sopti Sanda, tremurnd. Dar mi-e frica... Sa viu acum ? ! S a sar jos ? !... Egor ncremeni. I se paru ca Sanda se nalta n vrful picioarelor si ncearca sa se suie pe fereastra. Era poate prea slaba, caci se trudea anevoie sa-si urce tot trupul pe sendura nalta a ferestrei. Gestul se repeta, fara nervo128 zitate, dar cu ncaptnare ; ca si cum ar fi raspuns unui ordin cu neputinta de refuz at. Ce vrei sa faci ? ! urla el ngrozit. Rami acolo 1 Nu te misca !... Sanda parea ca nu auzise cuvintele sau nu le patrunsese ntelesul. Izbutise acum s a se urce cu picioarele pe pervazul ferestrei. Astepta un semn sau poate numai curajul de a s e pravali. Nu

erau dect vreo patru metri de la pamnt. Asa cum se clatina nsa Sanda, cu capul naint e, alunecarea putea fi fatala. Egor o striga mereu, ngrozit. ntindea bratele spre ea, ca sa-l vada, sa-l recunoasca. Nu-ti fie teama, auzi el deodata un glas uscat, foarte aproape. Are sa ne cada n brate... Nu e prea sus !... ntoarse ncet capul. Lnga el, cu figura ravasita, transpirata, era d-l Nazarie. Nu-l privea. Urmarea cu ochii gesturile somnoroase ale Sandei. i era parca frica s-o scape din ochi, nu cumva sa alunece fara stirea lor. Daca vrei, te poti duce s-o prinzi, n odaia ei, adauga d-l Nazarie n soapta. Eu ra mn aici. Cu doctorul... ntr-adevar, la ctiva pasi n urma, ntre trandafiri, era doctorul. Se rezema n pusca. P area obisnuit cu tot ce se ntmpla n jurul lui. Avea o siguranta nefireasca, n atentia lui sobra, mpietrita. Cine a dat foc ? ntreba din nou d-l Nazarie, apro-piindu-se de zid. Eu. Ani trntit lampa cu gaz, sopti Egor. Am trntit-o n somn, fara sa stiu... mi se parea ca venise Christma... D-l Nazarie se apropie mai mult de Egor si-i apuca bratul. Am vazut-o si eu, vorbi el linistit. Am vazut-o n mijlocul parcului... Xn acea clipa bratele Sandei batura moale n vazduh, ca doua aripi ranite. Fata se prabusi nfiorata, fara strigat. Cazu pe pieptul lui Egor, strivindu-l de pamnt. n alunecare , camasa i dezgoli trupul si Egor si dete seama, ametit de lovitura, ca tine n bratele sale, deasupra sa, o Nadajdi_________ ________r Nazarie, ajutndu-l pe Egor sa se ridice. Pleca apoi urechea pe snii fetei. Nu te t eme, adauga el, inima nca i bate..; 0 -rr.riitoara Christina 129 Iii XVIII Casa ardea acum cu flacari nalte. Parcul era luminat peste crestetul salcmilor. Cte va ciori trezite din somn zburara deasupra grajdului. Se desteptau acum si cinii, se auzea u latraturi surde, foarte departate. S-o ducem n casa, spuse Egor acoperind cu haina sa umerii aproape goi ai Sandei. Va trece mult pna sa-si vina n fire... Durerea pe care o simtise lovindu-se, strivit de caderea Sandei, i facuse bina ; l desteptase parca n viata de toate zilele. Ne-au ars toate lucrurile, sopti doctorul cu ochii la foc. Se trudea sa-si aduca aminte, n acea clipa, ce facuse cu mia de Iei pe care i-o d aduse doamna

Moscu. O are n buzunarul pardesiului sau a lasat-o oare pe masa, alaturi de ceas si cutia cu cartuse ? Are sa arda tot, pna n temelie, vorbi d-l Nazarie posomorit. Dar poate e mai bine asa... Poate se sfrseste blestemul... Atunci se auzira cele dintii glasuri omenesti, n partea cealalta a curtii. Vin oamenii de la vie, din sat, spuse repede Egor, S-o ducem nti pe Sanda... O lua n brate si porni cu ea spre intrarea de din dos a caselor boieresti. Fata m otaia. Obrazul i era putin mnjit ; poate funingine sau poate noroiul de care era plin Egor. Prin ce minune nu si-a rupt nici un picior, nu si-a sucit nici o mna n cadere ? se mira Egor. Daca s -ar fintmplat ceva grav, s-ar fi trezit de-a dreptul, fara ndoiala, sau, poate, spaima a necat-o din nou n lesin... Care e acclo ? ntreba d-l Nazarie. Se miscara niste umbre pe lnga odaile slugilor. Veneau oamenii n graba, aproape al ergnd.

Noi sntem, boierule, vorbi unul din ntuneric, ai lui nea Marin-, din vie... E prapad, spuse un altul, apropiindu-se. Pna-or veni si ceilalti, din sat, arde t oate... Las' sa arda, raspunse aspru d-l Nazarie. Sa piara strigoiul !... 130 Oamenii nlemnira. Se priveau unii pe altii, ncurcati, somnorosi. L-ati vazut si d-stra ? ntreba cel dinti. A fost chiar el, boieroaica ? !... Domnisoara Christina, spuse calm Egor, ea a fost S... Ea a rasturnat lampa... Porni apoi mai departe, cu Sanda n brate, spre usa ; ncepu sa se teama de trupul a cesta amortit pe care l ducea, de inima ei tnara, a carei bataie nu o mai putea auzi. D-l Nazarie ramase n urma, ca sa povesteasca oamenilor ntmplarea. ...E mai bine asa, sopti el. Acum se va sfrsi si cu Christina... Oamenii se adunau mereu, sarind gardul prin fundul curtii sau trecnd de-a dreptul prin parc. Veneau si din cealalta parte, dinspre sat, adunndu-se n fata focului, nlemniti, pri vind de departe, fara sa faca nimic, crucin-du-se. Ctiva din cei care vazusera pe Egor al ergara spre' foc si raspndira vestea. Ne-au pierit si noua vitele, i auzi d-l Nazarie. Ne-a pierit tot n toamna asta... ...Si copiii care mor se fac strigoi, auzi din nou d-I Nazarie. l vorbeau lui. Nu ndrazneau sa se apropie prea mult de casa, sa intre nlauntru, sa n trebe. Nu ndrazneau nici macar sa dea o mna. de ajutor la stingerea focului. Se auzeau acum trosnind grinzile de jos, si se surpau uneori, cu fum mult, tavanele subrede. D-l Nazarie se trezi deodata singur n fata attor oameni necunoscuti, tarani destep tati din somn, suflnd nca greu de pasul cu care alergasera la curte. Nu stia cum sa le vorb easca de data aceasta. Nu stia ce sa le ceara si ncepu sa se teama de numarul lor, de prez enta lor tot mai grava si parca tot mai amenintatoare. Limbile focului se ridicau att de sus a cum si umbrele oamenilor erau att de vaste, de tremuratoare, nct d-l Nazarie si aduse deoda ta aminte de rascoale. Numai ca oamenii de acum asteptau tacuti, aspri, gnditori si nu cereau nimic, nu cereau viata nimanui. Sau poate, cereau moartea adevarata a 9* 131 domnisoarei Christina, pe care vechilul nu o ucisese dect pe jumatate atunci, dem ult, n marea urgie de la 1907... D-l Nazarie intra repede n casa, pe urmele lui Egor. Pri n ferestre se reflecta acum destula lumina ca sa se poata strecura fara primejdie pe corido r. Intlni pe Egor n pragul camerei Sandei. Nu stiu daca am facut bine aducnd-o din nou aici, spuse el. Cred ca doarme... Dar s-ar putea destepta din clipa n clipa si ar putea ncerca din nou... Va trebui s-o pazim, vorbi d-l Nazarie. Va veni si doctorul... Sa-l chemam... Numai ca eu as avea putina treaba cu oamenii... spuse Egor gnditor. Si as avea ne voie, n acelasi timp, si de d-voastra... Nu stia ce sa hotarasca. Intra din nou n odaie. Sanda parea lesinata.

De ce n-a venit si doctorul ? ntreba putin enervat Egor. Nici nu-mi dau bine seam a ce are, de ce doarme att de greu... Parca doctorul se mai pricepe acum la ceva... sopti d-l Nazarie gnditor. Cnd ncepura sa se prabuseasca zidurile, taranii se dadura cu ctiva pasi napoi, fara sa-si desprinda privirile de foc. Parca ardea o casa parasita, att erau de nepasatori s i de mpietrita statura. Calcau n picioare rondurile cu flori, striveau din nebagare de seama tra ndafirii. Nu vorbea aproape nimeni. Priveau ca si cum ar fi asteptat sa se mplineasca o veche fagaduiala, prea mult dorita si animata ca sa mai poata acum sa-i bucure. Ia, faceti loc, se auzi deodata glasul lui Egor. Era parca mai nalt acum, mai slabit. Jocul flacarilor i adncea si mai mult ochii n o rbite. si facea loc cu coatele printre oamenii tacuti. Cine stie sa ntoarca farmecele, sa descnte de strigoi ? ntreba el rotind de jur

mprejur o cautatura aspra. Oamenii sovaira, ferindu-si privirile. ...Apoi numai babele... vorbi unul, apropiindu-si tremurator pleoapele. Egsr nu ntelese daca omul surde sau si cruceste viclean ochii. Era cel mai istet di ntre toti, cel mai ndraznet. 132 Dar cine dintre voi are vreo toporisca sau vreun cutit ? ntreba din nou Egor. Am avea o treaba de siirsit mpreuna... Cuvintele cazura n plin. Oamenii tresarira, nsufletiti, turburati. Fara fier, fara lovire, mistuirea n flacari a caselor blestemate nu-i emotiona. Haideti cu mine, le spuse Egor celor care iesisera mai nti dintre rnduri. D-l Nazarie aparu lnga el, palid, si-i apuca bratul. Ce vrei sa faci ? ! l ntreba, clantanindu-si dintii. Cnd vazuse pe Egor parasind ncr untat odaia Sandei, mniat parca de lesinul nenteles al fetei, ntrebnd nervos de iatacul d-nei Moscu, d-l Nazarie ncepu sa se teama. Daca cumva a nnebunit ? se gndi el cu groaza. Ochii lui Egor ard eau cu o flacara att de salbaticita, nct profesorul nu ndraznea sa-i priveasca. Ce vrei sa faci cu toporul ?! ntreba el din nou, scuturnd bratul lui Egor. Am nevoie de fier, vorbi Egor, de fier mult si rece mpotriva vrajilor... Cuvintele erau bine si limpede rostite. Totusi, Egor si duse mna la frunte, parca ar fi vrut sa alunge de-acolo o amintire prea cruda, un blestem prea proaspat. nainta cu pasul mare, urmat de gloata oamenilor pe care i chemase. Cu cine a ramas Sanda ? ntreba el dupa cteva clipe. E cu doctorul si cu doua femei din sat, raspunse sfios d-l Nazarie. Nu-i placea pasul hotart si drz al lui Egor, chemarea lui zvrlita pe deasupra capet elor mpietrite ale taranilor. Oamenii se trezisera prea brusc la auzul cuvintelor lui. n fata focului, fierul pe care l ceruse Egor avea o ursita magica, razbunatoare. Sa ndemni din sen in oamenii sa-si caute cutitele si sa te urmeze n casele boieresti... Vrei sa vina toti, dupa noi, n casa ? ntreba nelamurit d-l Nazarie. Ctiva tarani se oprisera sovaitori n prag. Dar Egor le facu semn sa purceada nainte , dupa el. Faceti repede cteva faclii, din ce veti gasi, i ndemna el. n casa era ntunerec. Cineva venise cu o craca aprinsa de salcm, luata de la foc, da r flacara se stinse repede si odaia se umplu de un fum aspru, necacios. Egor era ne133 rabdator. Nu mai avea nici timp, nici pofta sa caute lampa cu gaz. Ardea ntr-un s ingur loc lumina n odaia Sandei , dar nu mai voia sa treaca pe acolo. Zari perdelele de pnza de la ferestrele coridorului. Nu se pot face niste faclii din astea ? ntreba el, aratndu-le oamenilor. Cel care si tremura necontenit pleoapele se apropie de fereastra si smulse o perd ea, trntind-o cu lemn cu tot. Zgomotul fusese parca cea dintii mplinire dintr-o desfatare pe ca re o fagaduise chemarea lui Egor. Oamenii ncepura sa rasufle mai greu, ndrjiti pe nesimt ite, fara

sa stie mpotriva cui. Sa nu dai foc casei cu asta, spuse Egor aspru, va-znd ca tovarasul sau necunoscut aprinde perdeaua. O statornicesc eu bine, n-ai dumneata grija, boierule, raspunse omul. Strnss perdeaua n jurul unui ciomag si-i lasa numai capatul sa arda. Un altul, de alaturi, rupse nca o fsie si i dadu foc cu aceeasi grija. Coridorul era acum plin de fum si luminat anevoie de flacara sovaitoare a pnzei. Egor porni cel dinti, nainte. Parca razbeau n tr-o pivnita, att de umed si de necacios era aerul. Doctorul alerga din nou alaturi de Egor. Voi sa-i spuna ceva, dar se neca n fum si ncepu sa

tuseasca. Treceau pe lnga multe usi si Egor le privea cu atentie, ncruntat, sovain d parca s-ar fi trudit sa-si aduca aminte. Catre capat se lovi n piept cu doica. Era nspaimntata , cu ochii tulburi si plnsi. Ce cautai aici ? o ntreba aspru Egor. Pazeam pe cucoana, sopti uscat femeia. Ati venit sa dati foc la toata curtea ? ! ntrebarea rasunase rautacioasa si, cu toata spaima pe care o tradau privirile doi cii, fata sa era batjocoritoare. Unde e d-na Moscu ? ntreba linistit Egor. Doica arata cu bratul ntins usa. n odaia domnisoarei... Amuti. Rasuflarea oamenilor ajungea pna la ea acum, turburnd-o, ametind-o. n odaia Christinei, nu e asa ? vorbi Egor. Femeia clatina din cap. Egor se ntoarse catre oameni si le spuse : P-asta s-o tineti ntre voi, e aproape nebuna si ea..t Dar sa n-o loviti... 134 fc Intra cel dinti n odaia Christinei, fara sa bata. Ardeau nauntru o candela sinistra si o lampa de gaz. D-na Moscu l astepta foarte mndra, n mijlocul camerei, dreapta, cu priviril e senine. Egor ramase cteva clipe turburat de aparitia aceasta neasteptata, de fruntea alba a d-nei Moscu, de figura ei solemna. Ati venit dupa pamnt ? ntreba d-na Moscu. Nu mai avem pamnt... Parea ca nu-l vede pe Egor. Parea ca vorbeste de-a dreptul oamenilor din spatele lui, obrajilor naspriti si ndrjiti, ochilor turburati de iatacul acesta boieresc n care nu mai dorm ea de atta vreme nimeni. ...As fi putut chema jandarmii, continua d-na Moscu, as fi putut pune argatii sa va bata la talpi. Capitanul Darie, de la Giurgiu, mi-e prieten, l-as fi putut aduce aici, cu regimentul... Dar n-am vrut sa vars snge. Daca ati venit dupa pamnt, va spun : nu mai avem. Ni I-au luat... Egor si dadea seama ca d-na Moscu delireaza, ca se crede n plina razmerita, si ncer ca s-o ntrerupa, nu cumva sa-si piarda firea vreun taran. Alaturi ardeau casele, aici ve nisera oameni cu fier mult si pe toti i sugruma fumul, i neca mirosul de crpe prlite. D-na Moscu, t otusi, continua sa vorbeasca. ...Ati rasculat satul ntreg si-ati pus foc la casa... Ati uitat ca am si eu copii ... Egor simti atunci atintiti asupra lui o pereche de ochi reci, metalici, ucigator i. nalta privirile si ntlni portretul domnisoarei Christina. Nu-i mai zmbea acum. nchisese putin pleoap ele sil strapungea adnc, ntrebator, mustrator. Egor se cutremura si-si musca buzele. Se re

pezi deodata la d-na Moscu si o dadu la o parte din drum, trntind-o n patul Christinei. D-na Moscu ncepu sa tremure. ...Vreti sa ma omorti ? sopti ea, stins. Egor apucase toporisca din mna vecinului si se apropie de tablou. nalta foarte sus bratul, apoi l repezi n grumazul nfasurat n dantela al domnisoarei Christina. I se paru ca o chii clipesc, snul tresare. I se paru de asemenea ca mna i atrna moarta, fara simtire, di n cot. Dar n-a fost dect o parere. Caci, peste o clipa, toporisca se ridica din nou si sfsie obrazul nflorit al Christinei. 135 Auzea tipetele sugrumate ale d-nei Moscu si durerea ei i nfierbnta mai salbatec snge le. Opreste-te, ai sa spargi peretele ! i striga d-l Na-zarie din spatele lui. Se ntoarse. Fruntea i era acoperita cu broboane, nnegrita de funingine. Buzele i tre murau. Oamenii l priveau nauciti, turburati, lihniti. Anevoie se stapneau, caci rnjetul ta bloului pe

jumatate sfsiat i atta si pe ei, iar bratele repezite cu fierul n portretul domnisoa rei Chris-tina le trezisera si lor pofta de a nimici, de a calca n picioare, de a ntuneca iatacul boieresc cu razbunarea lor mocnita. De ce ati omort-o ? ! se auzi deodata tipatul d-nei Moscu. Are sa va sugrume pe t oti !... Egor se apropie de d-l Nazarie, tremurnd. Ia-o de aici, vorbi el aratnd eu bratul spre patul unde zacea d-na Moscu. Ia-o si pazeste-o bine... D-na Moscu se zvrcolea. Doi flacai mpreuna cu d-l Nazarie o scoasera pe usa, tocma i n clipa cnd candela se stingea, fumegnd. ...E strigoiul, boieroaica !... sopti cineva de linga fereastra. Egor simti nca o data febra care l purta si l cobora din vis cu atta putere. si cupri nse fruntea n palme. Toporisca aluneca pe covor, aproape fara zgomot. Cineva i-o ridi ca, tremurnd. Aici e iatacul domnisoarei Christina ! striga deodata Egor, cu glas salbaticit. Cui i e frica sa plece, iar cui nu-i e frica sa ramna cu mine !... Si sa sparga !... Se repezi cel dinti, cu pumnii, cu genunchii, n masuta de lnga pat. Apuca apoi fsiil e tabloului si le trase cu furie pna jos. Cteva clipe n urma, oamenii navalira n toate colturile, sfarmnd, spargnd, lovind cu topoarele n mobila, n fereastra, n ziduri... Aveti grija sa nu ia ceva foc ! striga Egor, nnebunit. \ Nu i se mai auzea glasul . Tacuti, suflnd greu, necn-idu-se n fum si n moloz, cu ochii aproape nchisi, lovin-du-se unul e altul, oamenii spulberau iatacul domnisoarei Christina. Sa nu ia ceva foc ! mai striga Egor. si facu loc, cu bratul deasupra ochilor, ferindu-se sa fie lovit, strecurndu-se. C oridorul era plin de oameni. 136 XIX Se opri n fata unei ferestre, sa priveasca focul. Flacarile amenintau sa se ntinda si la coperisul caselor vechi. Oamenii se adunau nencetat. Au nceput sa vina si din satele vecine", si spuse Egor. Era nca foarte turburat. Se auzeau loviturile de topor din odaia Christinei. Pe corid or, se ndeseau oamenii ; strabatea pretutindeni rasuflarea lor adnca, mirosul camesilor lor, zvcn irea ametita a sngelui. Numai de n-ar ncepe jaful"... se cutremura Egor gndind. i fu greu sa ajunga pna n odaia Sandei. Fata zacea nca amortita, cu obrazul palid si ochii nchisi. Erau multe femei n jurul patului. l vazu pe doctor ntr-un colt, concentrat, strngnd n amndoua minile teava pustii. Lnga perna Sandei, o batrna descnta. ...si vazui un zbrc ros, Voia sngele sa i-l beie, Zilele sa i le ieie. Ba nici zil ele n-ai sa i le iei, Nici sngele n-ai

sa i-l bei, Ca eu cu acul oi descnta, Cu matura oi matura. In trestie l-oi baga, Si-n Dunare l-oi arunca Si Sanda de-acu o rarainea Curata .'... Sanda parca se auzi chemata din admcul somnului ei, caci se rasuci n pat, zbatnduse. Batrna i apuca mina si i-o strivi de muchea rece a unui cutit. Fata ncepu sa geama. Egor si prinse tmplele n- palme si nchise ochii. De unde veneau zgomotele acelea surde si nelamurite, de surpare departata ? Parca gemeau temeliile casei, parca tipau ari pi mari de lemn, despicate. Un zvon turbure, somnoros, ca un vaiet nentrerupt, neca vazduhul. n odaie aerul era mai apasator. Somnul Sandei era att de apropiat da fnonrte, nct Egor se r epezi spre doctor si-3 scutura. nfiorat. De ce nu se desteapta ? ! ntreba el. 137 Doctorul l privi lung, mirat, dojenitor. Parca nu-i venea sa creada ca Egor nu nte lege un lucru att de simplu, att de grav. N-a murit nca strigoiul, sopti el foarte solemn. In clipa aceea, d-l Nazarie se a propie de Egor.

Vino afara, ca oamenii si-au pierdut capul... Vor sa darme tot!... ntr-adevar, din coridor se auzeau mai pline loviturile si surparea. La rastimpuri , un geam spart si nalta tipatul printre zgomotele surde, grele, nfundate. Trebuie sa le spui ceva ! vorbi din nou d-l Nazarie, au pustiit cteva odai!... Ai sa fii tras la raspundere mine dimineata !... Egor si prinse iar tmplele n palme si nchise ochii, ncepea sa i se turbure gndurile, a i se risipeasca vointa. E mai bine asa, spuse el trziu, e mai bine sa darme tot !... D-l Nazarie l scutura, nspaimntat si el de slabiciunea lui Egor. Esti nebun ! urla, nu-ti dai seama ce faci ! E zestrea Sandei aici !... Egor paru ca si vine n fire. ncruntat, cu pumnii strnsi, se repezi ntre oameni. napoi toti ! ncepu sa strige. napoi, ca vin jandarmii... si facu loc cu greutate pna aproape de iatacul Chris-tinei. Nu se mai cunostea nim ic. Ferestrele fusesera pretutindeni sparte, zidul gaurit, mobila strivita. napoi ! napoi ! urla Egor deznadajduit. Au venit jandarmii ! A venit regimentul !. .. Jaful se potolea, ncet, obosit. Nimeni nu ascultase porunca lui Egor. Se raspndise nsa zvonul ca moare domnisoara Sanda, si oamenii ncepura sa dea napoi, sfiosi, n curtea plina, coborau plcuri-plcuri prafuiti de var, mnjiti de funingine, cu parul cazut n ochi. C ei de afara ramasesera tacuti, nfiorati. - Vino cu mine ! i spuse Egor d-lui Nazarie. Parea din nou nervos, nerabdator ; glasul i era uscat. De ce nu se mai termina noaptea asta ? ! exclama el ridicnd fruntea spre cer. Nic i nu mai stiu de cnd n-am mai vazut lumina de zi... 138 Departe, nevazute nca, se apropiau zorile. Vazduhul era rece, limpede, mpietrit. S telele pierisera sub bataia flacarilor. Egor luase de la un taran o lampa cu gaz si o p urta cu grija, nu cumva sa se stinga pe drum. nainta hotart, gnditor. Vazndu-l ca se-ndreapta spre gra jduri, d-l Nazarie se nspaimnta. Ce vrei sa faci ? l ntreba, sugrumat. i era teama, departndu-se att de mult de oameni, de lumina focului. i era teama, cac i lesinul lung al Sandei i amintea necontenit de puterea vrajilor. Egor nu-i raspunse. Grabea pasul spre grajdul vechi. Era foarte ntunerec aici si lampa rotunjea o lumina tremuratoare, sfioasa. Departe, se vedea pojarul nalt deasupra caselor boieresti. Cnd Egor deschise poarta grajdului si facu primul pas nauntru, d-l Naza rie ncepu sa nteleaga. l cuprinse, mai rece, frica. Nu cuteza sa ridice ochii. Egor se-ndrep ta de-a dreptul spre fundul grajdului. Radvanul domnisoarei Christina era la locul lui, nemiscat. Acesta e ? ntreba Egor, naltnd lampa ca sa poata vedea mai bine d-l Nazarie. Profesorul clatina din cap, palid. Era aceeasi caleasca veche, adormita ; ntocmai asa cum o vazuse, cteva ceasuri n urma, pe aleea principala, asteptnd pasul usor al domnisoar ei

Christina. ...Si totusi usa a fost nchisa, sopti Egor zmbind. Avea un zmbet ratacit si glasul i era nesigur, turburat. D-l Nazarie privea n jos. Sa plecam de aici, spuse el. Cine stie ce se-ntm-pla n casa... Dar Egor parea ca se gndeste n cu totul alta parte. Ca si cum nu l-ar fi auzit, el continua sa priveasca la lumina murdara a lampii pernele de piele veche si jupuita ale radva nului. A fost, asadar, adevarat; domnisoara Christina a venit, adevarata... Parca i zarea din no u trupul ei nefiresc pe pernele trasurii. Ce ciudat, se simte nca n aer parfumul de violete !. .. Haide, Egor ! vorbi d-l Nazarie nerabdator. Se vor adeveri, asadar, toate, pna la urma, gndea Egor. Pleca fruntea, obosit. si a minti de prima lui ntlnire cu radvanul domnisoarei Christina.

Ce ciudat, vorbi el deodata, ce ciudat ca nimeni n-a vazut nca pe Simina !... 139 Pornira spre usa. D-l Nazarie se grabea, temn-du-se sa-si ntoarca privirile. ntr-adevar, n-am mai vazut-o de atunci, de cnd a luat casa foc, spuse el. S-o fi a scuns pe undeva... Stiu eu unde s-o gasesc, sopti zmbind Egor. Stiu eu unde se ascunde vrajitoarea.. . Si, cu toate acestea, ce nefireasca deznadejde i frn-gea inima ; ca si cum s-ar fi trezit deodata singur, blestemat, fara putinta de a mai iesi din cercul de foc al vrajii, de asi putea ndupleca ursita... Doctorul iesise din camera Sandei. Ramasesera acolo numai femeile si d-na Moscu, pe care o purtasera n brate ctiva tarani cuviinciosi. Doctorul astepta n curte, alaturi de mu ltime, sfrsiiul focului. Nu mai gndea nimic si nici nu-si amintea macar de cnd se trezise n istovirea aceasta placuta, n calda lui vacuitate. Se mira vaznd ca Egor apare din nou ntre oameni si le cere din nou sa-l urmeze. Nu-l auzi vorbind ; i vazu numai bratele r idicate, obrazul ntunecat. Un grup de tarani porni dupa Egor, fara graba, strnsi unul ntr-al tul, cu privirile plecate. Doctorul i urma. n frunte, cineva purta o facla. Egor avea nca l ampa cu gaz, pe care o tinea aproape de piept, cu mina stinga. n mna dreapta, strngea un dr ug subtire de fier. Lasati-ma pe mine sa cobor nti, vorbi el ajungnd Ia gura pivnitei. Asteptati aici s i cnd m-oti auzi strignd, sariti si voi... D-l Nazarie voi sa-l opreasca. Ochii i erau arsi de nesomn, de febra. Degetele i t remurau, asa cum se nfipse-sera n bratul lui Egor. Esti nebun sa te cobori singur ? ! urla el. Egor l privi ratacit. De unde avusese puterea sa comande totusi oamenilor cu atta drzenie ? se mira d-] Nazarie. Caci ochii lui Egor tradau o imensa oboseala si delirul se ghicea n pupilele turburi, n buzele ntepenite si uscate. Pe d-ta te iau, i spuse el profesorului. Dar trebuie sa ai o bucata de fier n mna.. . Sa ne aparam, adauga el n soapta. ' ( 140 ncepura sa coboare treptele pivnitei. Oamenii ramasesera afara, cu rasuflarea ncet inita, adunati laolalta, simtindu-se nca teferi si vii pentru ca se simteau strnsi unul ln ga altul. nainte de a se pierde n gura neagra a pivnitei, Egor mai arunca o ultima privire a fara. Cerul parca ncepuse sa se abureasca, departe. Se face curnd ziua, spuse Egor ntorend capul spre d- Nazarie. Zmbea. Cobor destul de repede treptele reci, pastrn-du-si emotionat lampa aproape d e piept. D-l Nazarie l urma de aproape. Cnd simti nisipul umed sub talpi, tresari si ncerca

sa patrunda ntunerecul. Nu se zarea nimic, dect peretele de lnga care alunecau ei lumi nati numai de bataia tremuratoare a lampii. Egor nainta fara sovaire, de-a dreptul spr e fundul pivnitei. Cu ct patrundeau mai departe, cu att se pierdea zvonul incendiului si ra bufneala zidurilor. Tacerea stapnea din nou aici, sub pamnt. Ti-e frica ? ntreba deodata Egor pe d-l Nazarie, luminndu-i fata. Profesorul clipi des," orbit. Ce se ntmpla cu el, ce gn-duri nebunesti rasar n minte a lui Egor ? Nu mi-e frica, vorbi d- Nazarie, caci ani la mine si fier, si o cruce... Si apoi, n curnd se face ziua... Nu se mai poate ntmpla nimic atunci... Egor nu raspunse. Porni mai departe, ncruntat, sal-tndu-si n mna dreapta drugul de f ier. Intrau acum n a doua ncapere. Egor recunostea cu nfiorare drumul. Prin-tr-o ferestr uica, razbea de sus o foarte usoara umbra sngerie. ,,Trecem din nou prin dreptul foculu i", gndi d-l Nazarie. Se auzeau totusi prea putine zgomote de afara. Bolta grea si zidurile r eci sugrumau

zvonurile, mpietreau glasurile.

Vezi ceva nainte, acolo ?! ntreba n soapta Egor oprindu-se si aratnd cu lampa ntinsa un colt de ntune-rec. Nu se vede nimic, raspunse d-l Nazarie. Si, cu toate acestea, acolo e, vorbi din nou Egor, mai ndrjit. Porni cu pasul mare, hotart. Lumina ncepu sa tremure. Si aerul era aici mai apasat or, mai umed. Zidurile pareau de scrum si deasupra capetelor cobora foarte aproape, stri vindu-i, bolta rnbatrnita. 141 Gasira pe Simina ntinsa cu tot trupul pe pamntul moale si zgriat. Nici nu auzi pasi i celor doi barbati si lumina lampii parea ca n-o desteapta din jalea ei mpietrita. Egor ncepu sa tremure, apropiindu-se de trupul mic si sfsiat al Siminei. Ea e aici, nu e asa ? sopti, scuturnd umarul Siminei. Fetita ntoarse capul si-l privi fara uimire, ca si cum nu l-ar fi recunoscut. Nui raspunse. Ramase tot att de aproape de pamntul pe care l scormonise zadarnic cu unghiile, de care si lipise cu atta ncordare urechea, as-teptnd. Minele i erau nsngerate, pulpele murdare chia patata cu cteva frunze pe care le strivise n alergare, n desele ei alunecari din no apte. Degeaba o mai astepti, Simina, vorbi din nou Egor, aspru. Chiristina a murit o d ata, demult, si acum are sa moara de-a binelea !... Se repezi cu furie spre fetita, o ridica brutal de pe pa-mnt si o scutura n brate. Desteapta-te ! Christina se duce acum n Iadul ei si strvul i-l vor arde focurile I adului !... O ciudata turburare l cuprinse rostind cuvintele acestea. Fetita i atrna moale n bra te. Ochii ei pareau de sticla, si-l priveau rataciti. si muscase buzele pna la snge. Egor ncep u sa se framnte, Trebuie sa ma hotarasc acum, repede, si spunea el nfiorat. Trebuie sa ma ho tarasc, ca sa-i mntui pe toti"... Tine-o n brate si fa-ti cruce ! spuse el d-lui Nazarie dndu-i trupul vlaguit al Si minei. D-l Nazarie si facu o cruce mare, apoi ncepu sa murmure o rugaciune nestiuta. Egor se apropie de locul pe care zacuse Simina, l privi scrutator, parca s-ar fi trudit s a-l patrunda, sa-i ghiceasca ntunecata comoara pe care o pastra mpotriva firii. Apuca apoi puternic d rugul de fier si-l apasa cu toata greutatea. Broboane reci de sudoare i acopereau fruntea. Aici e inima ei, Simina ?! o ntreba, fara sa ntoarca capul. Fetita l privi aiurita. ncepu sa se zbata n bratele profesorului. Egor scoase fieru l, care patrunsese numai pe jumatate, si-l nfipse alaturi, cu o mai ndrjita furie. Aici este ? ntreba ei din nou, sugrumat. 142 Simina se nfiora. Trupul i se ntepenise brusc, n bratele d-lui Nazarie, si pupilele i se rasturnara spre frunte. ,Egor simti ca i tremura bratul cu care apasa. Am ne-merit

acum", gndi el salbaticit. si lasa toata greutatea pe drug, urlnd, strngnd pleoapele. Simtea cum fierul patrunde n carne si cum palpita drugul despicnd. Tremura, caci strapungerea aceasta nceata l cufunda alene n delir, ntr-o nspaimntata nebunie. Auzi ca n vis strigatele Siminei. I se paru ca d-l Nazarie se-ndreapta spre el, ca sa-l opreasca, si atun ci se ndrji si mai mult, cazu n genunchi, apasa cu ultimele puteri, desi fierul i ranea mi-nile, i love a oasele pumnilor. Mai adine, mai departe, pna n inima ei, pna n miezul vietii ei vrajite !.. . Deodata, o dureroasa nentare l cuprinse. Recunoscu cu uimire zidurile camerei lui, zari patul pe care sta trn-tit si sticla cu coniac pe masuta. Mirosea din nou a violet e. Si auzi, ca ntr-un cntec, cuvintele de demult : ...Si ochii mari si grei ma dor, Privirea ta ma arde... Unde pierisera, deodata, Simina si d-l Nazarie, si zidurile de scrum ale pivnite i ?!... Auzi un glas foarte departat si trist strigndu-l. ,; Egor !... Egor !...

ntoarse ochii. Nu era nimeni. Ramasese singur, pentru totdeauna singur. Niciodata nu o va mai ntlni, niciodata nu-l va mai turbura parfumul ei de violete si gura ei n-sngerat a nu-i va mai sorbi rasuflarea... Se pravali. ntunerecul era din nou des si rece. Se simti ngropat de viu ntr-o scorb ura necunoscuta, fara ca cineva sa stie de el, fara sa mai nadajduiasca vreodata mn-t uirea... Din alte spatii se apropiau, totusi, pasi omenesti. La nceput o muzica trista, un vals nvechit, apoi pasi de om si un miez de lumina. Cineva l ntreba, apropiindu-si mult fata de el. l cunosti pe Radu Prajan ? Uite-l ! ntoarse capul nspaimntat. Ce nou si absurd travesti ! Radu Prajan semana acum cu dl Nazarie si nu ndraznea sa se apropie de el, nu ndraznea nici macar sa-i vorbeasca, ci l privea doar n ochi, chemndu-l cu privirile lui, im-plorndu-l sa vina, ca sa-i marturiseasc a marea primejdie 143 care l asteapta. In brate tinea pe Simina, cu narui cazut n ocui, cu buzele albe. Iata, a murit si ea ! pareau ca spun privirile lui Radu Prajan. Dar poate nu era adevarat, poate spunea astfel ca sa nu fie recunoscut, li era s i lui teama, lui Prajan, o spaima fara scapare, caci l privea nghetat, fara sa clipeasca... Se trezi cu multi oameni alaturi. Purtau faclii, si topoare, si tepuse de lernn. In fata lui, pe pamatul umed, zaii capatul drugului. Asadar, e adevarat / gndi el. Zmbi trist. Totu l fusese adevarat. El nsusi, chiar el, o omorse ; si-acum, din ce parte sa mai astepte vreo nadejde, cui sa se roage si ce minune i va mai aduce aproape de el coapsa calda a Christinei ? !... Va cheama sus, auzi el un glas necunoscut. Moare domnisoara Sanda... si pleca barbia, fara sa raspunda. Nici un gnd. Numai singuratatea, ursita lui sin guratate. A murit ! sopti un alt glas lnga el. Se simti ridicat pe brate. Glasul l mai auzi o data. foarte aproape de ureche. A murit domnisoara Sanda !... Sa veniti sus, ca e prapad !... Cine vorbise att de aproape, n marea lui singuratate. n noaptea aceasta unde nu mai putea patrunde nimeni si nici un zvon ? !... l duceau pe brate. n jurul lui, odaile se schimbau vrajite. Trecu la nceput printro mare sala de bal, cu po-licandre aurite, de care atrnau vrfurile sagetilor de cristal, ntlni p erechi elegante oprite parca n acea clipa din dans care l priveau nelamurit, mirate. Domn i cu haine negre, femei cu evantaliu'ri de matase... Apoi, o sala ciudata, cu multe m ese verzi, si oameni necunoscuti ju-cnd carti, fara sa-si vorbeasca. Toti l priveau mirati, asa cum era purtat pe brate de niste barbati nevazuti. Iata, aoum urca treptele catre o sufr

agerie cu veche mobila de lemn. Acum ncepe coridorul... Si totusi, coridorul se abureste brusc si din aburul albastrui se nalta, tind ev?, foarte 144 aproape, o limba uriasa de foc. Egor nchise ochii. Asadar; e adevarat", si aminti e l. A luat acum foc si casa ailalta ! auzi el un glas. ' Egor ncerca sa ntoarca privirile, sa caute omul care vorbise att de aproape de el . Nu ntlni dect o aripa de foc, fara nceput si fara sfrsit. nchise ochii. Cum s-a prapadit neamul boieresc !... Era acelasi glas, necunoscut, venit parca peste vamile somnului. ---[ 1936] (1) (1) Anul aparitiei in voiam. SARPELE Tu Cu Cu Cu serpe balan?, solza de aur, noua limbe mpungatoare, noua cozi izbatoare,

Sa te duci la ea, Unde-o vei afla... Si tu sa n-o lasi Pina ce eo, Mndra mea', Cu mine s-a Intilni Si mi va vorbi. Descntec de dragoste Liza se pregatea sa aplaude, presimtind sfrsitul romantei. Nadajduia ca gestul zg omotos, si cuvintele pe care va trebui sa le spuna, si comentariile celorlalti o vor ajuta sa-si retina lacrimile. Caci refrenul o emotiona stupid, aproape salbatec ; n special primele rnduri: n parul meu, odata blond, E o suvita argintie... De vinde navaleau deodata attea amintiri, attea nostalgii ? I se parea ca mai auzi se undeva aceleasi cuvinte, de foarte mult timp, cnd era mica si matusa Leana i recita poezi i la moda nainte de razboi : E o suvita argintie... Stiuse parca, nainte ca sa le auda, cuvintele ce trebuiau sa vina. Astepta sfrsitu l, caruia vocea de bariton timid i da o mirata tristete : ...Eu n-am avut copilarie .'... 147 ntocmai cum presimtise ea, fara ca sa-si poata stapni emotia si nelinistea. Cuvint ele acestea i -amintira deodata chipul zmbitor al Leanei, gradina cu duzi din Bulevardul Pache si tristetile de atunci. I se paru ca e foarte nefericita, ca tineretea ei e un dez astru si ca nu o ntelege nimeni, ca nu o va ntelege nimeni, niciodata. I se paru att de desarta casa toria ei cu un functionar superior dupa atta asteptare !... att de triste toate ntmplai'ile... -ar fi placut sa se afle acum undeva singura, ascultnd romanta si putnd sa plnga fara sfia la. Sa-mi scrii cuvintele .' auzi glasul Dorinei de la celalalt capat al mesei. Snt s uperbe !... Cuvintele snt vechi, raspunse d-l Stamate parca mai timid. Numai melodia e noua.. . mi place, pentru ca e o melodie trista... Se ntoarse catre Liza, fara ca ea sa-I vada. Parea destul de surprins de succesul pe care l avusese glasul lui. Nu primise sa cnte dect dupa multe insistente. Cunostea prea p utin pe gazda, pe ceilalti invitati. Si totusi, ce oameni cumsecade ; n special gazdele. O primire att de grandioasa, aici, la Fierbinti, un biet sat la treizeci de kilometri de capit ala... Putin vin cu sifon, daca nu te superi, se ruga Stere, ntinznd paharul gol peste ma sa.

Lisra l privi dezgustata. Sa faci un asemenea gest, dupa o romanta... Si asta e ba rbatul meu"... De cine snt cuvintele ? ntreba din nou Dorina. Nu le-am ntlnit pna acum... Vorbea tare, de la capatul mesei, ca sa fie auzita si de capitanul Manuila. si de dea foarte bine seama da ce a fost aranjata petrecerea aceasta, cu attia invitati, aici la tara, n casa cumnatului ei. Vor sa ma marite".., i venea sa zrnbeasca. De cte ori se uita la capitanul Manui la si-l vedea mncnd corect, controlndu-se nencetat, nu cumva sa-si puna coatele pe masa, i s e parea ca se pregateste sa joace o farsa : ea se va preface ca este o tnara care s e logodeste, iar capitanul Manuila va juca rolul logodnicului... Cum, Nasa, deodata ? cu un om pe care nu-l cunosti ?!... ...Nu cred ca sint de Eacovia, adauga ea, tot att de ta,e. Si nici de Arghezi... 148 ,,Numele acestea ver ului pujm pe ./inul capitan", gndea Dorina. ...N-as putea sa spun de cine iui, ue "scuza Sta-mate. Stiu ca snt foarte vechi... Capitanul Manuila continua sa asculte pe gazda, fara sa ridice ochii. ...n conditiile astea, n-as putea nici eu nchiria apartamentul, domnule capitan, spunea d-na Solomon. Vedeti d-stra, lumea vorbeste asa si pe dincolo despre prop rietari... . ; D-na Solomon trase un fum din tigara, lung, cu aten-j tie, apropiindu-si gene le. Este exasperant baiatul asta cu ;* tacerea lui. Si n-are nici un subiect de conversat ie. Oare sa se fi

ndragostit att de repede ? Capitanul nici nu ndraznea sa-si ndrepte privirile spre capatul mesei, de unde Dor ina zvrlea ntruna ntrebari. I se daduse a ntelege, nainte de a ajunge la Fierbinti, n timp ce ra masese singur cu Stere n masina, ca hotarrea trebuie luata repede. Parintii fetei nu pot astepta prea mult. Dorina si-a trecut licenta n toamna. Nu ca ar avea nevoie sa profeseze caci el doara stie situatia , dar asa a voit ea, i-a placut sa-nvete. Si-acum snt mai multe parti de. Si parintii vor sa aranjeze ntr-un fel. Dorina spunea ca visul ei e sa petreaca luna de miere ca o vacanta, si n strainatate... Cine mai vrea o cafea ? ntreba d-l Solomon, ri-dicnd mina n sus. D-na Solomon tresari, fericita ca are un motiv sa-si paraseasca taciturnul ei to varas de masa. Ma ierti, te rog, un moment !... Sa vad de cafele !... Capitanul Manuila rosi, nc linnd exagerat capul, ca si cnd ar fi vroit sa spuna : Vai, doamna ; desigur !" D-stra, ca gazda"... Dadu cu o chii de Dorina, care parea ca-l priveste visatoare, si zmbi. ncepea sa capete curaj. Vad ca va place poezia, domnisoara, vorbi el pe neasteptate. Se facu deodata tacere. Dorina se mbujora brusc si ncepu sa-si numere margelele di n jurul gtului. Auzind ca ncepe discutia despre poezie, Staroate se pleca atent deasupra m esei, curios sa asculte. mi plac doar anumiti poeti, vorbi Dorina. Si mai mult moderni... 149 Am bagat de seama, zmbi capitanul Manuila. Versurile de-adineauri nu le-ati recun oscut, desi nu snt att de vechi. Snt din Radu Rosetti... Liza privi cu mirare pe capitan. Asadar, nu e chiar att de prost... Si are drepta te : snt versurile lui Radu Rosetti. Leana avea volumele lui de poezii si cartile acelea si le 1 ma i reaminteste si acum, attia ani dupa moartea Leanei. Le tinea pe policioara din salon, n casa ve che din Bulevardul Pache ; au ramas acolo pna ce a murit si Leana, tot de tuberculoza, as a cum murisera si celelalte matusi. Liza era pe atunci n cele dinti clase de liceu. si am inteste cu ce jind privea atunci policioara ncarcata cu carti. Era acolo si Ion, aparut de curnd , si dupa moartea Leanei se bucurase chiar n ascuns ca va putea lua cele doua volume si le va pastra pentru totdeauna ; nimeni nu se va mai gndi sa i le ceara napoi. Si, deodata, poruncitor, glasul mamei : Sa nu iei nimic, ca au microbi ! "... Car tile apoi le-au ars, asa i-au spus, mpreuna cu cosul de rufe n care se afla colectia Universului l iterar... Ce poet, domnule, si Radu Rosetti ! exclama Stere. L-am cunoscut n timpul razboiu lui... Liza pleca fruntea. Are numai noua ani mai mult ca mine si pare att de batrn, att de strein"...

Si se-mbatrneste singur, fara sa i-o ceara nimeni, parca numai ca sa-i faca ei n n ecaz, sa-i aminteasca aspru ca el a cunoscut alta viata, ca e dintr-o alta generatie... D-l Solomon, vaznd discutia nceputa, se ridica si pleca din odaie. Trecu n salita s i, dupa ce nchise usa, privi cu atentie sticlele si sifoanele din caldarile cu gheata. Desch ise apoi usa de la dormitor. D-na Solomon era n fata oglinzii, privindu-se fumnd. Cu mna stinga si a ranja parul. Stii ca am terminat vinul, spuse d-l Solomon: D-na Solomon ridica din umeri. Se departa de oglinda cu pasi moi si se aseza pe marginea patului. Bine ca s-a terminat masa, vorbi ea plictisita. Dar a iesit totul excelent, adauga d-l Solomon. Si-a fost berechet Tu spuneai ca n-are sa ajunga puii... Si ai vazut c-a mai ramas... A propos, i-ai spus femeii sa-i acop ere bine ? Cu caldurile astea... Si-au sa trebuiasca di-seara. 150 si aprinse si el o tigara si se aseza pe pat, lnga ne-vasta-sa.

Nu stiu cum a ramas hotart, mergem si noi la mnastire ? Cum vrei tu, raspunse d-na Soiomon. Dar sa stii ca eu nu dorm acolo, cu plosnite si cu tntari.... Nu snt dect tntari, zmbi d-l Solomon, Parca tu simti vreodata !... Tacura amndoi, cteva clipe, fumnd cu ochii n tavan. Tu ce crezi de capitanul asta ? ntreba d-l Solomon. Ma-ntrebam si eu de unde l-ati mai gasit... Sa stii ca nu-i prost, ntrerupse d-l Solomon. Dupa ce-ai plecat tu, a nceput o dis cutie foarte serioasa... Dar am impresia ca s-a intimidat. Ori se pare ca l-a luat Ste re cam repede... Si alalaltul cine e ? ntreba d-na Solomon ridicn-du-se. Stamate, un prieten de-al capitanului, mi se pare ca-i inginer agronom... D-l Solomon asculta o clipa ncruntat, ncercnd sa ghiceasca ce se petrece alaturi, a poi ntreba cu alt glas : S-or fi facut cafelele ? Din sufragerie se auzeau voci, rsete. Ctiva pasi greoi, apoi usa se deschise si ap aru batrna dna Solomon. Intra cu multa grija, temndu-se parca sa nu faca zgomot. Aicea erati ? ntreba ea, fara sa se mire. Se apropie ncet de pat, calcnd cu aceeasi bagare de seama, si se aseza chinuit, of tnd. Cum vi se pare ? ntreba din nou, ridicnd privirile. Numai de s-o hotar... vorbi d-l Solomon. Asta ziceam si eu... D-l Solomon se ntoarse catre nevasta-sa. Aglo, eu as zice sa te mai duci tu prin sufragerie. Vezi, poate vor sa treaca n g radina... Nici nu mai e prea cald acum... D-na Solomon se opri n treacat n fata oglinzii, ca sa-si aranjeze din nou coafura. Tu ce zici ? o ntreba batrna. D-na Solomon ridica din umeri si pleca. De, stiu si eu... 151 Dupa ce se nchise usa, batrna privi din nou spre d-l Solomon. Ei nu-i prea place... Asa e ea, n-o stii ? Cnd stam singuri cuci aici. of teaza dupa musafiri si cnd are musafiri, cade obosita.-. Dar mie mi place capitanul. Are si scoala... Si alalaltul e dragut, vorbi d-na Solomon. De alaturi se auzira zgomote ; scaune departate at masa, rsete, multumiri. D-l So lomon se grabi sa iasa dir, odaie. Mama, spuse el clin prag, vezi, oeupa-te d-ta pentrt diseara. Stii, la mnastire t rebuie sa venim bine pregatiti... II In gradina era nca destul de cald si Stere si scoase haina, atrnndu-si-o de ramura u nui visin. Ramase n camasa. I se vedea ceafa rotunda, neteda, alba. Riri txecu n acea clipa pe lnga e l, cu tava ncarcata cu pahare aburite. Stere o opri. Mie fara dulceata, multumesc, spuse el apucnd doua pahare deodata, cu amndoua minil e.

Rezemata de visin, Liza l vazu cum nghite apa, pe nerasuflate, apleendu-si capul mu lt pe spate, ca si cum ar fi voit s-o primeasca de-a dreptul n gtlej. Liza l privi aproape fara mirare . Avu din nou, n acea clipa, sentimentul ca si-a ratat viata, ca a fost pacalita fara voia ei, nain te ca ea sa prinza de veste. Ar fi vrut un singur lucru : sa povesteasca cuiva, sa se mprieteneasca cu cineva, cu cineva necunoscut, caruia sa-i spuna an cu an viata ei ntreaga. "ntoarse capul. Alaturi, pe iarba, era Vladimir, fratele Ririei, si cu cei doi mu safiri. I se paru ca e ceva schimbat n gesturile lui Vladimir. Vorbea parca altfel, mai solemn. mai responsab il. l privi cteva clipe fara sa nteleaga. Apoi zari deodata tigara pe.care baiatul o tinea atent ntr e degete. Fumul se nalta albastrui n aerul cald al gradinii ; o suvita stinghera, tremurnd, pierzndu-se repede n lumina.

152

Tu ce ai, te doare capul ? Stere venise lnga ea, blajin, si-i apucase bratul. N-am nimic, zmbi Liza. Ei, parca eu nu stiu ! exclama Stere destul de tare. Ai auzit romanta aia. Asa a i ramas tu : o sentimentala !... Stamate ridica ochii si se mbujora brusc. Stere l mn-gie cu o privire prieteneasca, recunoscatoare. N-ai vrea sa ne cnti si ceva mai vesel, domnule inginer ? ! ntreba el, apropiinduse de grup si tragnd bratul Lizei. Stamate voi sa se ridice, dar Stere i puse mna pe umar. Nu te deranja, te rog, sntem doar ntre prieteni... Ma gndeam ca poate doamna, bigu Stamate. Ea a ramas ce-a fost : o sentimentala si o romantica, zmbi Stere. D-aia te-ntreba m : poate ne mai cntai ceva, mai vesel... Stamate ncerca din nou sa se ridice. Se simtea prost, asa cum statea pe iarba, cu genunchii strnsi, apropiati de coate, si privind n sus, silindu-se sa zmbeasca, siindu-se . sa-si asc unda ncurcatura si lipsa de verva printr-o mimica exagerata. Lasa, domnule, nu te deranja, vorbi Stere apasn-du-i nca o data mna pe umar. Sau po ate cnti mai bine din picioare. Nu cred ca se poate cnta n gradina, spuse Liza. Nu e mediul. Vladimir zvrli iritat tigara peste gard. li n trerupsese tocmai cnd se simtea mai nc alzit n discutie, cnd i pierise timiditatea din timpul mesei. Cum o sa cnte cineva n caldura asta ? exclama el ironic. Mai bine va asezati si vo i pe iarba si mai stam do vorba pna se nsereaza... Domnul capitan stie o suma de lucruri interesante . Spunea c-a cetit acum de curnd o carte... Vai, lasati !... se scuza capitanul. Dupa cte vad eu, esti savant, nu gluma ! l necaji cu admiratie Stere. Sa vezi, Liza, despre existenta lui Isus ! exclama Vladimir. Liza se prefacu mirata si interesata de aceasta veste. Cine poate sa stie vreodata ceva sigur despre Isus ! spuse Stere, placid. Snt documente, ndrazni capitanul Manuila. 153 Ol ft JU [fl % . g C 3 3.

P, r-K - r1 n 3 ' I 03 Q3 M t4 u*

ffi o S2 peO,era CD pe co t*' CL i-2. pe -; pp 3 "S" 3 tt "S 3 P:03 3 li.fg fD I. li "3 g. ' P M, ti-.-CP1 5 p UP era pe

fD a,

3 * S P p" . ' Orq P a 3 C P CD e-p .-. s nsj 1 5 c C7* 03 r/j fP -O! tS fDfD-O fD co j O ! 4S 3 E?: P pe 2 co !Z fD C O 83c S a.-y o.2 2B B. fD fD p-3 co C fD 2 poT.o a

o o O (!) t ; fD Pe , fD t i t 3 8 I fv c O" 3 t-i 3 ro C fJS g (D P g fD rthpt Q Cn Co P P .c P (-5 P -D c 2 c p 3 5' O P? 3 fD 83 CO sQ3 Se"5 (-, 3 N , a g-e ' P?p5 --f?-"*C 3 C .o jOrp ""fD"J3 O

ro o * 1: p p O P co O Ci,

OTQ E fD

-v3

3"f P . i a 3 3

83 "" 3. 3 3. -a, K" B" fD fD O .C co B fD 3 3 o o tr p . fb _, 2.S B* -3 o p'E! co fD CO N P co O pt t .-. Et 3 o sf ffl co -g 3 * peT5 B. o P s fD CO o n, P P 3 3 f cr Pe

Q. fD O pe fD C P CTg Se t 3 r-i C*3 COC CO -r- fD crf- B P P !D 3* J 03O """'** w"3 fD CQ OP*"(* 1 C O.5 3 O O 3 0 ns 1 ' pe O a 3 f 5 B co : (V O a.: -0 H3 w'" 3 ! I3-5 " 3 fD P f1 1 . (t n o 3- PC N fB N (D (t 3 rt .....Hi osc g O-' p

1 fD i era 3 Slel 3 B P OT fp CO O. P'Ti c : tra,' 5 ? 3 M as 0 rf /3pe JOe JJ. pe O, .d CO P Pe Pe 13 o, co 3-.Sg1 P fD fD f P-' - pe 1 pe 03 fD llgllill 2 fD O C O-l S" 3

? CO O pe fD O pe PP p 3 83 P- O O pe ju fD 3 n C P 3 o 2 P3 3 p S P. g : Ou i c s: pe era. 2.3 P-s? J-fD p: C O O P"T. QP PIP O. S2 cn fD P 3-v 3 -S Ti pe fD CO 8 ' 3 N fD p O 3 o J-" n -i 2 "" pep _, co N J-OPe peCU Ct!

p. PP 82S s. 11 1 O. a sps. s fD O P Xi eu co 1 era P coi ff B3 fD SQ co P3C 3 5 PfD g3 g.' fD S S3C ,. pe P fi nici un cavaler. Capitanul ar fi trebuit sa se ocupe de Dorina. Iar prietenul'lu i, inginerul, pare a fi foarte timid. Daca s-ar fi dansat... Poate ca ar trebui sa aranjam ceva aici, ndrazni din nou Vladimir. Acum nu e nici cinci. Noi plecam de-abia pe la sapte jumatate... Daca am dansa, poate le dam prilejul sa s e cunoasca mai bine... pjna acum nici n-au avut timp sa-si vorbeasca, spuse d-na Solomon. Stati cu toti i pe capul lor... Tacura amndoi. Vladimir cauta un motiv agreabil cu care sa se poata rentoarce n cur te. Cine e prietenul lui ? vorbi din nou d-na Solomon. Astazi l-am cunoscut si eu. Spune ca e inginer agronom. Lui Stere i-a nazarit sa -l puna sa cnte n

curte... Asa e el ntotdeauna, vorbi d-na Solomon. Vladimir simti ca trebuie sa abata discu tia. Aglaia putea n orice clipa se alunece n chestiunile familiale si-ar fi fost silit s-o asculte f ara sa ndrazneasca sa apere pe cineva. Ce-ar fi daca le-am propune sa viziteze satul ? ntreba el brusc. Aglaia l privi mirata si batjocoritoare. Era gata sa-i spuna : Parca ai fi Jorj l" cnd usa se deschise si intra d-l Solomon . ntreba Liza de tine, spuse el, facndu-si vnt cu oatista. Apoi, catre Vladimir : Pac at ca n-ai fost si tu .'... Sa vezi, domnule, .ce frumos explica !... Sa stiti ca e baiat cu car te si are viitor... Se apropie de nevasta-sa : Mergem si noi la mnastire, le-am fagaduit... Am uitat sa-ti spun, ad auga el dupa cteva clipe, snt acolo si Zamfirestii. Ei au venit de azi-dimineata direct de la Bucure sti. S-au oprit nsa la padure... D-na Solomon deveni deodata curioasa. i De unde stii ? A venit omul de la judecatorie. l trimisesera n sat dupa sifoane... Vladimir profita ca d-na Solomon se antrenase la vorba si se ntoarse n curte. Erau toti strnsi sub visin. Capitanul Manuila parea acum mult mai familiar, mult mai intim. Vorbea cu Dorina si cu Liza. Riri si cu Stere erau lnga Stamate. Sa-mi spuneti si mie ce-ati discutat, ncepu Vladimir, silindu-se sa-si ascunda ne cazul. 156 Simtise, cum se spropiase de grup, ca l uitasera pe el, ca toti acesti oameni vor bisera fara sa tina seama de ideile lui, de acele observatii inteligente pe care le facuse pe cncl se afla pe iarba, numai el si cu cei doi musafiri. si simtea orgoliul ranit ; n fond, el adusese discutia asu pra unor lucruri serioase, el se sacrificase stnd de vorba cu niste necunoscuti, ndraznind sa abata conversatia de la subiectele vulgare la probleme si la carti. Daca n-ar fi fost el, capitanul n-ar fi avut curajul sa vorbeasca despre lucruri att de serioase...

Am vorbit o suma de erezii, tinere, ncerca sa-i raspunda capitanul Manuila. Vladimir i fu recunoscator si i znibi, apropiindu-se. Dar Dorina l ntrerupse : Vreau sa-mi raspunzi la ce te gndesti de obicei cnd te uiti n gol, vorbi ea, relund conversatia dinainte. Eu nu stiu niciodata la ce ma gndesc cnd ramn cu ochii n gol, spuse Liza. Capatase si ea verva acum. O interesa discutia. De obicei esti att de obosit, nct nu-ti amintesti nimic, interveni Vladimir. Dar d-tale ti se ntmpla sa ti se para c-ai mai trait o data aceleasi lucruri ? ntre ba cu vioiciune Dorina. Ca, de pilda, tot ce se ntmpla acum, aici, n gradina, sa mai petrecut o dat a, ntocmai, cu aceiasi oameni si ca ai spus aceleasi cuvinte ? !... Parea ca ntrebarea o intereseaza foarte mult, caci nu lasa timp capitanului sa ra spunda, ci adauga o suma de amanunte si explicatii. ...Stii, uneori, cnd mi se-ntmpla sa cred ca am mai trait ntocmai aceleasi lucruri, ma cuprinde groaza... I se paru, n acea clipa, ca are sa i se ntmple acelasi lucru si acum. Dar nu, era p este putinta. Pe capitanul Manuila nu l-am ntlnit niciodata", si spuse ea linistindu-se. Totusi, sim tise o usoara ameteala. Daca-mi pare rau ca nu ra-am nscris si la Filozofie, vorbi Vladimir, este tocmai din cauza problemelor acestora ale sufletului. La noi, la Istorie, nu se rezolva nimic... D-l Solomon iesise pe veranda. Cine vrea ceai, cine vrea cafea si cine vrea placi de patefon ! exclama el jovia l. Stamate rse. I se paruse foarte reusita ntreruperea aceasta. Stere i vorbea, de alt fel, despre tifosul exantema157 tic de la Iasi, din timpul razboiului si nu putea asculta discutia grupului de a laturi. Auzea la rastimpuri, foarte clare, toate cuvintele Lizei. Cu ce bucurie i-ar fi raspuns. Attea lucruri de povestit, de comentat. Si chiar cu Riri, care pare o fata foarte de treaba... Hotarti-va repede ! se auzi nca o data glasul d-lui Solomon. Am putea dansa putin, sopti Riri. Se ndreptara cu totii spre veranda. Stamate ramase putin n urma. ...Ai mult spirit analitic, auzi el glasul Lizei. III Cnd au plecat masinile din Fierbinti, amurgea. Caldura se risipise cu totul. Ceru l ncepea sa se nalte. Are sa fie o seara superba, spuse Dorina, ntorcnd capul catre capitanul Manuiia. Pacat ca n-avem o sosea asfaltata, regreta Vladimir. Masina lor nainta, e adevara t, cu greutate. Nu plouase de mult si pe alocuri praful era de o palma. Dupa ce cotim spre padure, se-ndreapta drumul, spuse soferul. Liza si rezema ceafa de perna masinii si sorbi cu nesat aerul cmpului. Ce bine ca Stere a ramas n urma, n cealalta masina, care va sosi de-abia peste o jumatate de ceas... Ce stea e asta ? arata Dorina ridicnd brusc bratul. Luceafarul ! exclama Vladimir. Nici atta astronomie nu stii ?! Capitanul Manuila zmbi si vorbi galant, fara sa ntoarca privirile :

Domnisoara n-a fost poate niciodata ndragostita... Luceafarul se nvata chiar fara astronomie... Asa e, ntari Liza. Si Eminescu a scris... Dorina ncerca n acea clipa sa-si aduca aminte versurile din Luceafarul, dar nu izb uti sa reconstituiasca mental dect cteva fragmente. Ce frumos trebuie ik fie sa traiesti afara din oras, ntr-o casuta la tara !... vo rbi din nou Liza. 158 Atunci, i se parea ca ar fi ntr-adevar o fericire sa ai o vila ntr-o padure, nu pr ea departe de Bucuresti, pe marginea unui lac. Cu putine luni nainte vazuse un film american plin de aseme nea vile elegante la marginea orasului ; casute albe, cu terase largi, ascunse n padure. Si la Sna-gov snt vile luxoase, chiar pe tarmul lacului, si o barca cu motor asteapta la debarcader, n fata teras ei, si se leagana usor. Ca n strainatate... ...Sa scapi odata de lume, de zgomote, de telefoane, adauga ea visatoare, contin und sa priveasca

cerul. Era att de odihnitoare linistea si lumina amurgului, nct Lizei i-ar fi placut sa fi e ntr-adevar extenuata, ruinata de viata capitalei, ca sa se poata bucura mai deplin de frumu setile acestea noi. n acea clipa se nchipui o femeie de lume, obosita de nebunesti petreceri nocturne, epuizata de baluri diplomatice si ceaiuri, dezamagita de aventuri o eroina de film, careia viata nu -i refuzase nimic pna acum si care totusi, n fundul sufletului, continua sa fie nemultumita. Ar fi v rut altceva, mereu altceva... ntoarse capul spre capitanul Manuila si-l privi cu o infinita superior itate, amestecata cu ironie si blndete n acelasi timp. Daca ar sti ei... Astazi o sa avem o luna splendida, spuse Dorina. Ar trebui sa ne grabim, ca sa n e ramna timp de plimbare... Intrasera acum pe soseaua secundara. Departe, se zarea, ca o coama ascunsa n zare , padurea mnastirii. Ce-or fi facnd ceilalti ? se ntreba Dorina, ntorcnd capul. O fi pornit masina ? Ceilalti erau sotii Solomon, Stere, Stamate si cu Riri. Ei veneau cu masina unui prieten, silvicultor. Plecasera destul de trziu, dar masina era mai buna si se apropiau. La marginea ce alalta a orizontului aparuse un nor de praf.. Ei snt ! ntari Vladimir, dupa ce privi cu atentie. Prietenul d-tale, domnul inginer, e foarte timid, vorbi Liza. Pna se obisnuieste, lamuri capitanul. Adevarul este ca nici unul dintre noi nu snt em prea expansivi. D-stra, generatia aceasta mai tnara se adresa el Dorinei , aveti o comu nicativitate sportiva, va mprieteniti foarte repede. Si bine faceti... Mie, bunaoara, mi-e des tul de greu sa devin, cum se spune, camarad cu oamenii pe care i cunosc de curnd, desi meseria noastra.. . 159 n masina cealalta, Eiri, linga sofer, ncerca sa strabata departarea, cu palma stre atina ia ochi, sa vada daca se apropie de cei dinainte. ...Eu ti spun ca unui frate, asculta-ma pe mine, vorbea Stere, la vrsta d-tale, to tul e sa nu scapi trenul... Dar nici nu snt att de batrn, rse Stamate, mirn-du-se. De-abia am mplinit treizeci trei de ani... Asta spun si eu, ntari Stere. Acum ncepe vrsta primejdioasa. Daca nu te hotarasti nt r-un an, doi, nu te mai hotarasti dect foarte trziu si atunci ntotdeauna te arzi, ascult a ce-ti spun eu... Stamate privea mbujorat ceafa lui Riri. Nu ndraznea sa miste capul, sa ntlneasca och ii sotilor Solomon, Ce gafa facuse, acceptnd discutia asupra casatoriei... El ar fi trebuit sa se prefaca naiv, ca si cum n-ar fi stiut nimic de planurile familiei Solomon cu cap itanul. i placuse, totusi, la nceput, sa-i auda vorbind despre casatorie, creznd mai ales c

a-i face un serviciu prietenului care plecase nainte, cu Dorina. Poate chiar ca iitr adevar l l asasera pe el la urma, ca sa mai discute cu familia... Dar discutia, desi pornita foarte gener al si impersonal, se abatuse repede asupra sa. Stere l ntrebase, aproape fara preliminarii, de ce nu se nsoara... Sntem teribil de indiscreti, vorbi deodata d-na Solomon. n acelasi timp, ea lovi cu vrful pantofului, discret, piciorul lui Stere. Cnd cumna tu-sau ntoarse capul, mirat, d-na Solomon ncrunta din sprncene, indignata, aproape schimonosindu-si fata. Aglo ! Masina celorlalti s-a oprit ! exclama Riri, ridicnd mna. Privira cu totii ; la vreo cinci sute de metri n fata, aproape da marginea paduri i, masina se oprise. Cineva facuse semn, cu amndoua bratele, din mijlocul soselei. Era un tnar nalt, bru n, cu capul gol si cu ochelari de soare. Probabil i uitase la ochi din timpul zilei, ca ci acum soarele apusese si lumina era stravezie. Nii va suparati ca v-am oprit din drum, spuse el foarte corect, apropiindu-se de masina si salutnd. Banuiesc ca va duceti la Caldarusani si v-as ruga sa ma luati si pe mine pe scara

masinii. Zmbea, dar nu era deloc intimidat. si rezemase mna dreapta de usa automobilului si cu stnga si scoase ncet ochelarii. Dorina tresari. Avea niste ochi foarte ageri, arzal60 iorji, cu pupilele neobisnuit de mari. Pupa vorba, dupa gesturi, tnarul parea a f i de familie buna. Ljza li privi cu admiratie hainele perfect taiate, sport, cu puzunsre mari n fata. ...M-am ratacit, daca se poate asa ceva ! adauga vesel tnarul. Mai bine zis, am a dormit n padure, iar prietenii mei au plecat cu masina mai departe. Mergeam si noi la mnas tire,.. Capitanul se ridica sa-i dea locul. Dar nu vreau sa va deranjati, protesta necunoscutul. Cnd spuneam ca merg pe scara masinii, nu exageram deloc... Am sa stau si aici foarte bine... Mai bine ne nghesuim noi un pic, spuse Liza. Sau iau eu pe Dorina n brate... Tnarul trebui sa se supuna. Se sui n masina, cnti-nund sa-si ceara scuze. O sa-mi permiteti sa ma prezint, spuse el. Numele meu este Sergiu Andronic, de m eserie aviator, sau aproape aviator... Rse din nou, descoperindu-si dintii. ntinzndu-i mna, Liza observa ca tnarul e mai mul t ars de soare dect brun. Parea un pasionat sportiv, un barbat care traieste o buna par te de zi n plin aer. Domnul Sergiu Andronic saruta minile cu o perfecta eleganta. Dorina se mbujor a. Din parul lui se desprindea un foarte stins parfum de sanatate barbateasca. Atunci sa cunosti si pe ceilalti, spuse Vladimir, zarind apropiindu-se masina di n urma. Sergiu Andronic ntoarse capul. A doua masina se opri alaturi, pe sosea. Vladimir facu prezentarile. Stere parea foarte nveselit de ntmplarea aceasta. Nu te necaji daca nu-ti gasesti prietenii, i spuse el. Eami cu noi. Tnarul nclina capul, multumind. De altfel, nu parea deloc necajit, nici macar ngrij orat. ndata ce-si gasi loc n fundul masinii, ntre Liza care tinea n brate pe Dorina si capitanul Manuila, ncepu sa vorbeasca, destul de volubil, ncerend chiar glume. Ce nsemneaza sa ai Viisage du monde", gndea Liza, fascinata de acest tnar care trada a tta siguranta de sine si atta fantezie. Am venit de la Pipera azi-dimineata, ca sa mncam n padure, ncepu necunoscutul ndata ce porni masina. Au trecut ei sa ma ia ; ei, adica prietenii mei. Eu mi fac acolo 101 11 Domniseara Christina

orele de zbor... Sa nu credeti nsa ca pot zbura singur. Acum nvat... Dorina si Liza l ascultau nesatioase. Ce voluptate, sa poti zbura !... Trebuie sa fie destul de greu, interveni Vladimir, pasionat deodata. Prima data, cnd te ridica avionul. Atunci e rau. Ai impresia ca totul e sfrsit, ca n-ai sa te mai ntorci niciodata teafar pe pamnt... Pe urma, te obisnuiesti ; si-ti place. Simt i ca nu ncepi sa traiesti dect sus...

Capitanul Manuila zmbi pentru sine, cu o usoara tristete. Ce literar vorbeste tnar ul acesta si ce impresie extraordinara lasa totusi vorbele lui. Mai ales cucoanelor. Ia te ui ta... ntr-adevar, Dorina si cu Liza pareau transfigurate. Li se ntmpla att de rar sa stea de vorba cu un aviator.... Si niciodata nu ntlnisera unul civil, tnar, elegant, care sa mear ga n aceeasi masina cu ele si sa le fie recunoscator ca l-au primit sa stea alaturi... ...Sa nu va speriati cnd va voi prezenta prietenii mei, continua tnarul. Snt nfiorat ori. Nici nu va pot spune cu ce au sa semene cnd i voi ntlni. Eu i-ara lasat treji si dec enti; mai exact, ei m-au lasat pe mine... ncepu sa rida din nou. Avea un rs sanatos, masculin, contagios. Au rs si Liza si Do rina. Capitanul Manuila so multumi sa zmbeasca. Nu te poti supara pe un baiat ca asta. Dar trebuie sa fie o puslama... Dar ne ngrozesti de-a binelea ! exclama Liza, care-si gasise tonul de conversatie pe care l cauta de la urcarea tnarului n masina.

Cine snt ? ntreba, mai sfios, Dorina. Cel mai responsabil e un inginer la de Uzinele Resita, explica serios Andronic. Ceilalti snt de fapt mai mult celelalte ; caci este, primo, un arhitect, si apoi prietenel e iui, doua preafrumoase streine. Mai mult nu stiu nici eu... Dorina zmbi silit. Nu va fi tocmai agreabil ; poate fetele acelea nu stiu o boaba romneasca si se va vorbi frantuzeste, lucru ce nu o nenta deloc. Liza, dimpotriva, era fericita ca se va putea vorbi frantuzeste. Ea statuse doi ani la Paris ; de altfel, ncerca ntotdeauna sa vorbeasca frantuzeste cu prietenele ei... Si apoi, ci ne stie, streinele acelea au o suma de cunostinte interesante la Bucuresti. Cercuri diplo matice, ceaiuri, se182 rate aristocratice... Oricum, ntinirea e admirabila. Se va petrece de minune... Ce pacat ca n-avem costume de baie, vorbi din nou Andronic cnd se apropiara de mnastire. Nici nu va dati seama ce placut e sa noti noaptea, pe luna, n lac... Dar trebuie sa fie frig, spuse Vladimir. Sntem ( de-abia n mai... A ! eu as face baie si n februarie, exclama tnarul. i Parea sincer. Vorbea de altf el mult, repede, sigur, dar -t nu lasa impresia de lauda desarta. Asa cum era, cu u merii lati, cu bratele bine legate, arse de soare, parea firesc sa-i vezi scaldndu-se nt r-o dimineata de februarie. Dar daca iese luna trebuie neaparat sa facem o serenada cu barca, adauga el. Are Arsenic o balalaica. Cine are ? ntreba mirata Liza. - Arsenic, prietenul de care va vorbeam. Dar de ce-i spuneti asa ? ncepu sa rda Liza. Oh ! cte femei s-au omorit pentru el pna acum, clatina din cap Sergiu Andronic. _ Masina intrase pe alee si se opri lin la poarta mnasti- - De-abia aici, ntre pomi, si dara seama ca se-nserase de-a bineiea. Cele doua femei simtira un fior umed strn-gndu-l e spatele. IV Cind grupul, dupa ce-si lasase valizele si cosurile cu mncare la arhondarie, se p regatea sa coboare spre lac, Sergiu Andronic i ajunse alergnd dinspre chilii. Nu-i gasesc nicaieri! exclama el, necajit si parca amuzat de propria sa ncurcatur a. Au intrat n pamnt !... Dorina nu-si putut ascunde un gest de bucurie. O observa, n aceeasi clipa, si Rir i, si capitanul Manuila. Poate au plecat la Bucuresti, ndrazni ea. Asta nu, n nici un caz ! vorbi Andronic. Banuiesc eu ce-au facut : au nemerit la alta mnastire !... ncepu sa rd si-si baga amndoua minile n buzunare, privind lacul, ca si cum nimic nu s -ar fi ntmplat. Nu despera, spuse Stere, te luam cu noi n masini. miine dimineata. li*

163 f Va multumesc ! dar ntrebarea e cu ce am sa dorm eu la noapte si cum am sa ma rad mine dimineata !... Se ntoarse catre Liza, care l privea zmbind. . Ma iertati, doamna, de asemenea amanunte indiscrete. Dar daca ati sti ce nspaimnta tor devin peste noapte, daca ati banui ce barba hidoasa mi creste... E teribil ! Cucoanele ncepura sa rda, ndeosebi d-na Soiomon.

E teribil ! nu exagerez deloc, ntari Andronic. Nici n-o sa aveti curajul sa ma lu ati n masina. Doar daca aveti vreo lada de bagaje... Vorbea att de sincer, att de spontan, nct nici capitanul Manuila nu-si putu stapni rs l. Credeti ca mai e timp sa ne plimbam cu barca ? ntreba Vladimir. D-l Soiomon se uita la ceas. El continua sa se socoteasca gazda si aici, la mnast ire. De altfel, el aranjase totul si aici. Arhondaria lui i fusese ncredintata. Cei mai multi dintre calugari l cunosteau. Opt fara un sfert ! spuse d-l Soiomon. Daca nu va este foame... Lasa) frate, ca o sa tinem masa toata noaptea ! spuse Liza. Ea voia cu tot dinadinsul sa se plimbe n barca, alaturi de tnarul necunoscut. D-l Soiomon simti dupa tonul Lizei ca facuse o gafa vorbindu-le de masa. Cum vreti, spuse el. Numai sa gasim barci... D-l Andronic coborse foarte aproape de apa ; era o minune ca nu se afundase n mlul umed, cu luciul stins. Privea parca foarte atent un punct n mijlocul lacului, Sa nu aluneci ! i striga Stere. Apa asta e pacatoasa rau !-... Tnarul ntoarse capul cu un zmbet turbure. N-o cunosc eu ? !... Ma uitam acum sa vad daca-mi mai amintesc exact locul unde s- scufundat barca acum vreo doi ani si era sa ma nec... Ce vorbesti ? se sperie d-l Soiomon. Andronic urca malul spre ceilalti. Parea schimbat : gn-ditor, aproape melancolic. si pusese din nou minile n buzunare. Avea pasul taraganat. Parca se ntorcea de la un morrant. * Era s rri-nec... asta prea putin spus, adauga el. Atunci s-a necat un prieten al m eu. avocatul Haralambie... 164 Cum, domnule, erai si d-ta n barca ? ! Extraordinar Cnd spusesi de nec, era tocmai sa-ti amintesc de Haraambie... Ce coincidenta ! Stii ca l-am cunoscut si eu ?! . Cnd am aflat, as fi vrut sa viu si eu, dar nu stiu ce s-a n-' tmplat ca n-am putu t... Aveai proces n ziua aia, i aminti d-na Soiomon. , Asa e, ntari d-l Soiomon. Un necaz de-al meu... Ce pacat de omul ala !... i Dar cum s-a n tmplat ? ntreba Dorina cu emotie. Andronic o atragea si mai mult acum, o ametea. A trecut prin attea primejdii... nfrunta moartea n fiecare ) .ceas... Se lega de el atta mister, atta virilitate, atta aventura, nct Dorina ncep sa-l priveasca ametita. Parca o ii mare forta o strivea, dupa ce o atragea aproape, foarte aproape de acest frum os necunoscut, de care nu-si putea lega totusi nici o nadejde. Capitanul i se paru, n acele clipe, si ma i neutru, si mai indiferent. l zari, cum sta cu mna dreapta agatata de nasturele de la buzunarul de sus al tunicii, ascultnd. Cum s-a putut ntmpla o asemenea nenorocire ? repeta Dorina. Nici eu nu prea nteleg bine ce-a fost, vorbi ncet Andronic. Nu era doara pentru pr ima data cnd vsleam pe lacul acesta. Si cu toate acestea, pe acolo, prin mijloc l arata el naltnd bratul s-a nvrtit barca de vreo JjCJteva ori n loc si s-a rasturn .. - t O fi

fost vreun vrtej, vorbi Stamate. f- Fara ndoiala c-a fost, raspunse Andronic, dupa ce-l ,; privi o clipa lung pe Stamate. Dar nici asta n-ar fi fost jprea grav. Stiam sa notam amndo i tot att de bine. Si jpoi, aveam barca, ne puteam ajuta... Dar s-a dus la fund, fidomnilor, s-a dus l a fund, parca ar fi fost fermecata si o .";; tragea plumbul... ' { Tacu, cteva clipe. Toti erau emotionati, nelinistiti. Le lrecuse pofta de plim bare cu barca. Parca se ntunecase ;ltleodata, ntunerecul coborndu-se n valuri dinspre padure. 1/ ...Era papu ris mult sub apa, spuse d-l Soiomon. '.iStiu c-a si fost pe urma vorba la staretie sa-l scoat a tot... Dar creste la loc... Asta e blestemul stufarisului, vorbi Andronic, sa nu moara niciodata, sa creasca mereu, pe sub apa... Si s-a-necat repede ? ntreba Liza. 165

r Eu i-am zarit doar capul, vreo cteva secunde si apoi s-a dat la fund... Ma-ntreb cum am putut scapa eu... Ti-a ajutat Dumnezeu, spuse d-na Solomon. Andronic nu-si putu ascunde un zmbet tr ist, prelung. Poate si asta, raspunse el moale. ncepura sa paseasca ncet, n grup, pe marginea lacului. Vladimir privea cu jind barc a pe care o lasara n urma, legata de un tarus. Andronic parca si aduse aminte de ceva, caci se opri din mers, scoase minile din buzunare si ncepu sa rda. Dar asta nu trebuie sa ne intimideze ! exclama el deodata. Asta nu nseamna ca noi nu ne mai plimbam cu barca !... Privi vioi spre grup. Ochii i sticleau, neastmparati, de la o fata la alta. Se opr i cu deosebire asupra lui Vladimir si Riri. Daca am face o plimbare, acum, pe lac ? ntreba el brusc, dnd sa se ntoarca. Stere i apuca bratul. Nu fi copil ! vorbi el. Nu-ti necaji norocul... ...Dar daca nu ma lasa-n pace... sopti Andronic, mai mult pentru sine, cu privir ile furisate spre apa. Riri ncepu sa rda. I se parea att de comica exclamarea aceasta a lui Andronic... Mai bine mergem spre padure, propuse d-l Solomon, facnd semn sa grabeasca pasul. Grupul porni agale, cu Andronic, Vladimir si Dorina la urma. D-l Solomon apuca b ratul nevesti-si si naintmai repede, ca sa poata vorbi fara teama de a fi auzit. Cine o fi asta ? spuse el iritat. Stii ca nu-mi prea place... 11 pune-n umbra pe capitan. Si mama spunea ca ar trebui sa aranjam ntr-un fel asta-seara... Poate ar fi mai bine sa-i lasam singuri, stii, pe ei doi... D-na Solomon ascultase fara interes confidentele sotului. Privirile i se odihnea u alene pe umbra padurii din fata. Ce vrei sa-ti fac eu ? ntreba ea lenesa. Dupa ce l-ati invitat, nu-i puteti spune ca va plictiseste. Si doar, saracul, n-am deloc impresia ca face curte Dorinei... Asta nu, se scuza d-l Solomon. Nici n-am vrut sa spun asta... Dar stii, tipul as ta, Andronic asta, e un om umblat, si te-ameteste cu vorba... Capitanul e mai serios, nu 166 se baga n toate, asa, si daca nu e o discutie ca lumea, ai vazut, nu scoate o vor ba... Tacu cteva clipe, asteptnd sa vada ce raspunde n---vasta-sa. Dar d-na Solomon era tot att de distrata, de neatenta. ...Stii, ar trebui sa luam noi initiativa, adauga d-l Solomon. Sa-i izolam, cumv a, sa vedem, poate baiatul arr de spus si el un cuvnt... n orice caz, trebuie s-o cunoasca mai bine... Dar daca asta sta mereu pe capul nostru... Adineauri nu pareai att de iritat, i aminti d-m; Solomon zmbind. Din ce ti-a venit ?... D-l Solomon rosi si-i strnse bratul.

Draga, nu e timp de gluma, vorbi el grabind si mai mult pasul. Trebuie sa aranja m ntr-un fel, nu ? !... Doar sntem n familie si aici si trebuie sa ne dam cu totii concursu l... n acea clipa, d-na Soomon l lovi cu cotul, discret, facndu-i semn sa se opreasca. Di nspre padure, inaintnd spre ei, venea familia Zamfirescu. Domnisoara Zamfirescu i recuno scu cea

dinti si se grabi sa-i ntmpine. Vai ! ce bine mi pare ca snteti si voi aici ! exclama ea. n urma, calcnd obosita, venea d-na Zamfirescu si cei doi barbati, sotul si cumnatu l. Dormiti si voi la noapte aici ? ntreba doamna bucu-rndu-se. Era sigura acum ca se va juca pocher. Prudenta, venise cu doua pachete de carti, pe care le ascunsese de la Bucuresti n buzunarul masinii. Sntem un grup ntreg, spuse d-na Solomon, cu oarecare orgoliu, aratnd cu bratul ntins pe ceilalti, care paseau ncet peste cmp. Este si un amic al nostru, un aviator, fo arte amuzant... ntr-advar, Andronic ajunsese cel dinti, nsotit de Vladimir, de Stamate si Riri. Dor ina ramasese cea din urma, cu Liza si capitanul Manuila. Parca se tinea ntr-adins dep arte de Andronic si se ferea sa-i ntlneasca privirile. De altfel, tnarul se simtea bine si avea aceeasi verva cu oricine sta de vorba. Nu cauta tovarasia nimanui din grup. Se distantas e mpreuna cu Vladimir, Riri si Stamate, pentru ca aveau toti pasul tineresc. Daca n-ar fi fos t prudenta lui Vladimir si a lui Riri care banuiau de ce s-au izolat sotii Solcmon naintea lor , Andronic i-ar fi ajuns de mult. ' 167 -...Si domnisoara Zamfirescu, sfrsi d-na Solomon prezentarile, zmbind. Se uita spre Andronic, magulita. Nu poate oricine prezenta un aviator, un sports man elegant si aristocrat... Iata o societate ntreaga ! exclama d-l Zamfireseuy privind apropierea celorlalti. SG gndi n acea clipa ca ar putea face o gluma cu mnas-tirea. Mnastire sau vilegiatur a ? ! bunaoara sau, mai bine, o remarca numai pentru barbati : ce pacat ca nu e o mnast ire de maici... Dorina, ce-i cu tine aici ? ntreba d-ra Zamfifesctt, mbratisnd-o. Da-mi voie sa-ti prezint... Capitanul Manula si Stamate se ncliftra, corecti, po-liticosi. D-na Zamfirescu i cnta ri din ochi. ncepea sa-n-teleaga ; vor s-o marite pe Dorina, vor sa-l ameteasca pe asta... Sta mate, fireste, pe el au pus ochii. E destul de bleg, o sa-l lege repede' la gard... Venim din padure, lamuri d-ra Zamfirescu. Vai ! daca-ai sti ce minune !... nchise aproape ochii, extatic. Si noi tot acolo mergem, spuse Liza, oarecum plictisita ca Zamfirestii fusesera n aintea lor n padure. Avea impresia acum ca Zamfirestii le furasera un bun al lor, ca padurea va fi ma i putin frumoasa vazuta dupa altii. O plictiseau exclamatiile si explicatiile d-rei Zamfirescu. nc erca s-o ntrerupa. Trebuie sa ne grabim, copii, spuse Liza, ntoren-du-se catre Vladimir si ceilalti. Pna rasare luna, o

sa orbacaim n ntunerec... S-o luati pe drumul cel mare, de la mijloc, se grabi a-i sfatuiasca* d-ra Zamfire scu. Altminteri va rataciti... Da, da, spuse Liza pornind. Ne vedem dupa aceea, la mnastire... Pleca, alaturi de sotii Solomon si de Stamate. Capitanul, Dorina si cu Stere ram asera mai la urma. Ceilalti, cu Andronic, paseau n voie, discutnd. Sa stiti ca are sa-mi fie frica, spuse Riri, rznd. Sa nu ma speriati. Eu nu fagaduiesc nimic, vorbi Andronie, prefacn-dtf-8 sfri8. Nici n-are haz 6 padure , fara sperieturi... offcist i auart ultimele cuvinte si zmbi, visatoare. Calca privind mi mult n pamnt. Aici e de prietenul d-tale, vorbi Stere, adresin-du-se capitanului. In codru, no aptea, sa-ti zica un cntec... Da, ar fi frumoa, ncuviinta capitanul Mantiila, ab* sent. Dar cred ca e greu pent ru un orasean, adauga el ...Am putea sa ne jucam dea hotii si vardistii, auzi din nou Dorina glasul lui A ndronic. Daca nu ma luati pe mine capitanul vardistilor, n-o sa prindeti pe nimeni toata noapea... Riri ncepu sa rda ; Dorina continua sa zmbeasca silit. ncepea s-o irite tovarasia ac easta continua : Riri, Andronic, Vladimif.

-Ia seama, duduie !... Glasul capitanului. Dorina calcase n nestire pe o Craca uscata. Trosnetul o speri e mai putin dect strigatul ui Ma-nuila. Cnd ntoarse capul, intlni ochii capitanului. Luceau prin ntune rec ca ai unei pisici. Dorina se cutremura. Te-ai zgriat ? ntreba el din nou, apuendu-i bratul. Avea acum o Voce grava, calda. Si gesturile lui erau mai moi, mngietore. Ti-ai rupt ciorapul, Dorina ? ntreba din urma Riri. Alerga sa vada ce s-a ntmplat. Dupa ea, n ctiva pasf mari, larg despicati, ajunse si Andronic. - ...Nu veneam sa vad daca s-a rupt ciorapul, spuse el rznd. Vreau sa va propun un joc... Si d-ta, domnule capitan, ai sa ne conduci, adauga el cu multa intimitate, n-torendu-se cat re Manuila. Bucuros, daca primiti si oameni care au trecut de 30 de ani, spuse capitanul. Iata ce e, explica Andronic. necare dintre noi pleaca pe rnd... Dar avem nevoie de un ceas cu cadran fosforescent pentru asta, adauga el. D-l Stamate are un ceas bun si se vede perfect la ntunerec, spuse capitanul. Se uita nainte, spre grupul unde se afla prietenul, li zarea destul de anevoie. Lasa, ca ma dur eu sa*l aduc, se oferi Vladimir, si porni n goana. Sotii Solomon si cu Stamate se rezemasera de trunchiul unui copac cazut. Ce frumoasa noapte ! exclamase Liza. Se prefacuse puti obosita de dfunl ; da fapt, astepta sa se apropie ceilalti, n sp ecial Andronic. ncepuse s-o 169 plictiseasca tacerea tovarasilor ei. Stamate vorbea rar, con-trolndu-si fiecare c uvnt ; parca ar fi ndragostit, reflectase d-na Solomon. Cnd sosi Vladimir, n goana, Stamate se ridi ca de pe trunchi. S-a ntmplat ceva ? ntreba d-l Solomon. Nimic. M-a trimis d-l capitan la d-stra, se adresa el lui Stamate, va roaga sa-i mprumutati ceasul... Vrem sa jucam un joc nou, adauga el, stergndu-si fruntea. Haidem si noi, copii, spuse Liza, nelinistita brusc. Porni mai repede dect s-ar f i cuvenit pe aleea care se distingea anevoie n umbra sura. Inima ncepuse sa-i bata mai puternic si i simtea ba taia n tot trupul. Parca se pregatea o ntmplare grava, parca astepta sa afle ceva urgent si ns emnat acolo, n grupul unde se zarea Andronic. L-am adus, exclama victorios Vladimir, ntreendu-i pe toti. Andronic lua ceasul si-l dadu lui Stere. D-ta astepti, un minut, dar exact numai un minut, si sfrsi el explicatia, si apoi dai semnalul de plecare urmatorului. Cine nu se-ntoarce pna ce ajunge celalalt la pom , stie ce-l asteapta !... Riri ncepu sa rda. Dar mie mi-e frica sa alerg singura pn la pom, se plnse ea.

Cui e frica nu joaca si sta aici, lnga arbitru, vorbi Andronic. Bine, atunci joc... Sotii Solomon si cu Liza nu ntelegeau nimic. Ce e, frate ? ntreba d-na Solomon. A'cum dati gajurile, vorbi din nou Andronic fara sa raspunda la ntrebare. Le pune ti toti ntr-o palarie... Se uita repede la toti barbatii din grup. Nu avea palarie dect Stere si capitanul Manuila, chipiu. O sa rugam pe d-l capitan sa ne mprumute chipiul, spuse el, politicos. Capitanul Manuila si-l scoase si i-l dete, zmbind. Multumesc. Acum cine vine cu mine sa nsemnam pomul ? ntreba din nou Andronic.

Dorina ar fi voit sa mearga si ea, dar Riri si Vladimii i luara nainte. Dar explicati-ne si noua cum e jocul asta nou ! vorbi Liza, enervata. 170 ; O sa-ntelegi numaidect, spuse Dorina sfios. Stii, e un fel de cursa prin padure. .. Dar nu trebuie sa-ti fie frica si iarasi trebuie sa nu te mpiedici, sa cazi. Altminteri trece minutul... Ramasese cu ochii dusi dupa grupul celor trei, plecati sa nsemne copacul. Cel dinti, ncepnd jocul, fugi Vladimir. Luase gajul Dorinei, o batista legata cu un snur de martisor. Alerga cu emotie, facnd salturi mari, ferindu-se de buturugi. Zari copa cul de departe. Acolo, n scorbura trunchiului, se aflau gajul lui si bricheta lui Andron ic. Vladimir aprinse bricheta, schimba gajurile si o lua la goana napoi, pe alt drum. Auzise s emnalul lui Stere. Al doilea !... Numai daca ar tine aprinsa bricheta pna ce ajunge Dorina, gndi Vladimir. ntoarse ca pul. Printre copaci, se zarea bluza alba a fetei. Vladimir ! striga Dorina. Nu te departa prea mult, ca mi-e frica !... Pierd gajul! se scuza Vladimir. Dorina cauta copacul cu lumina aprinsa. Nu se vedea nimic. Daca a batut vntul si s-a stins ?... Alerga si mai tare, cu palma strnsa pe sni. Cte secunde or fi trecut ? Privea nelin istita naintea ei. Nu cumva am ratacit drumul ?" Deodata recunoscu copacul. Se vedea buca ta mare de hrtie, pe care o pusese Andronic ca semn. Apropiin-du-se, Dorina zari n sc orbura luminita tremuratoare a brichetei. O lua n mina cu emotie. O stinse, apoi o pastr a cteva secunde n palma, fara sa-si dea seama ce face. Schimba repede gajurile. Alerga ac um Stamate ; gajul lui era un toc rezervor. Se tine att de usor n rana cnd fugi... Al treilea ! auzi ea, departe, glasul lui Stere. li fu deodata teama ca va ntrzia si porni la goana napoi. Parca se facuse acum si m ai ntunerec. Trebuia sa ocoleasca luminisul, ca sa ajunga la grup pe alt drum. Dar e a porni pe aceeasi carare. Peste cteva clipe zari n fata ei o umbra care alerga cu pasi mari, speriata, i auzi 171 rasuflarea. Stamate alerga cu barbia n piept, cu pumnii trtosi. Voia sa bata un re cord. Ati gresit drumul ! striga el deodata, cnd se-ntlni cu Dorina pe aceeasi carare, a proape so prinda In brate. Mi-a fost frica !... tipa Dorina, fara se-nceteze goana. Oare nsemneaza ca mi-am pierdut gajul daca ma ntorc tot pe aici ?"... Gndul acesta o turbura. S-ar putea ca nsusi Andronic, care alerga al cincilea... Pe aici se vine ?! o ntreba Stere cnd ajunse. Sta cu ceasul n mna, serios, aproape grav ; era ntr-adevar magulit ca fusese ales a rbitru. Numai el avea glasul att de puternic si vorba att de clara, sa se auda pna la lumin

is... Mi-a fost frica pe dincolo, se scuza Dorina cu mna pe inima. Sa nu ntlnesc vreun sa rpe... Cucoanele tipara. Nu snt serpi pe aici, spuse Andronic sigur de sine. Al patrulea ! striga brusc Stere, care nu-si lisase echii de pe cadranul ceasulu i. Liza, fugi ! Liza porni aproape smucindu-se. De cnd plecase Stantate si fusese anuntata ca-i v ine rndul, statea cu muschii ncordati, cu ochii pironiti n ntunerec. Urmarise umbra lui Stamat e cum se pierde printre arbori. Ii era putin frica de noaptea care o astepta, la ctiva pas i naintea ei, s-o nghita, s-o mistuie n singuratate. Mai ales cnd auzise pe Derina vorbind de serpi, simtise o adiere rece nfiorndu-i spatele. Dar o linistisera cuvintele lui Andronic. Era doar numai un joc. Doua minute, singura n padure. Si apoi, n urma ei venea Andronic... Ajunse destul de repede la copacul cu semn alb. Schimba gajurile, apoi cauta bri cheta. O gasi stinsa. Suflase probabil vntul sau prostul ala de Stamate nu stiuse s-o aprinda b ine. Se rezema

de pom. i batea inima, dar nu de goana. ncepuse sa-i fie frig deodata. Att de frig n ct, ia rastimpuri, i clantaneau dintii. Al cincilea ! auzi ea glasul sotului, parca mai ragusit. Ramase rezemata de pom, ncercnd sa-si stapneasca tremurul trupului. E o prostie ce fac, e o prostie... Andronic pornise cu pasii lui mari, saltati, ritmici, de atlet pasionat de joc. Plecase urmarit de toti ochii. Dorina si cu Riri, mai ales, l privira cu emotie cum se departeaza, usor si zvelt, n ntunerec. Dorina ntoarse apoi capul spre dreapta, sa vada daca se zareste Liza. Astepta eteva clipe, apoi privi din nou nainte, scrutnd ntunericul. Ce Dumnezeu face de ntrziaza att ?... Riri si misca picios-rele, nervoasa. Venea rndul e i acum. Cnd Stere ridica mna, pregatindu-se sa spuna urmatorul !" Riri porni brusc.

Liza ! striga nerabdatoare Dorina. Te-ai ratacit ? Ce-o fi facnd fata aceea ? ntreba si Stere, cu ochii pe cadran. Au trecut de-atunc i doua minute si aproape cincisprezece secunde. Nu cumva s-a ntmplat ceva cu ea, o fi alu necat ? Liza-a-a ! striga, hauind, Vladimir. Ai pierdut .'... Liza auzi strigatul, dar n u se grabi sa raspunda, sa-i linisteasca. Era enervata, dezamagita ; aproape i venea sa plnga. Andronic nu se a ratase nici surprins, nici bucuros, zarind-o rezemata de pom. O ntrebase numai, politicos : Ati obosit, doamna ? Ea ngnase eteva vorbe. Ar fi asteptat sa i se ntmple ceva, sa auda un cuvnt. Andronic se ndreptase nsa spre scorbura, schimba gajurile, reaprinse bricheta, dupa ce curata n graba fitilul si o ntrebase, la urma, indiferent : Va dati att de repede batuta ? Mai snt numai vreo treizeci de secunde... Pomi apoi, cu pasul lui despicat, spre marginea luminisului. Liza simti o coples itoare umilinta. i venea, n acea clipa, sa plnga, sa insulte. Umbra lui Andronic se pierdu se repede ntre pomi. Ea continua sa ramna pe loc. Ar fi fost ridicola acum sa alerge dupa el . Desi i-ar fi att de rusine sa dea ochii cu ea Riri... Cnd o zari apropiindu-se, coti n spatele arborelui si apuca un alt drum. Nu-i mai batea deloc inima. Un gol, o enervare stupida... Liza-a-a-a ! au?i ea din nou glasul lui Vladimir. Am gasit-o rezemata de pom, explica Andronic, n-torendu-se. Am impresia ca a obosi t prea repede. In clipa cnd pornea capitanul Manuila, Liza apam din dosul copacilor. Ce-i, frate, cu tine ? o ntreba prieteneste Stere. Am fugit prea repede, ma doare putin capu vorbi Liza. I se paru ca Dorina o priveste mirata, banuitoare, si asta o enerva si mai mult. Pna la sfrsitul jocului ramase izo17S lata de grup, fumnd plictisita. Si apoi, deodata, glasul lui Andronic, care o fac u din nou sa tremure, nelinistind-o.

Acum ncepe partea a doua si cea mai'palpitanta. Fara arbitru. Toata lumea alearga si se ascunde. Singurul arbitru e ceasul... Se apropie si Liza de grup. Are toata lumea gajurile n mna ? ntreba nca o data Andronic. Sa alerg si eu ? l ntrerupse Stere. Are sa fie cam greu... Nu e nevoie sa alergi prea mult, l linisti Andronic. Pna te ascunzi... Apoi, catre ceilalti, ca si cum le-ar fi reamintit o lectie : Fiecare se rentoarce, nainte de un sfert d e ceas, cel putin o data aici si ia primul gaj care i cade n mina. Dar pe cuvnt de onoare, se-ntelege ... Cum si sa las ceasul aici ? ntreba capitanul Manuila.

Nu sntem dect noi, vorbi din nou Andronic. Dar de ce e nevoie de ceas ? ntreba d-l Solomon. Aici e tot misterul jocului, rse Andronic. Controlul, arbitrul... Nu ntelegea nimeni ce se va ntmpla, ce urmeaza si asta i facea nerabdatori, curiosi. Priveau n toate partile, ca si cum si-ar fi cautat de pe acum cararea prin padure si locu l unde sa se ascunda. Noaptea era deplina. nspre lac, cerul era putin alburiu ; deasupra, prin desisul ramurilor, se zareau cteva stele. O mare tacere se ntindea de jur mprejur, fara ca nimeni sa o bage n seama, fara sa nspaimnte pe nimeni. ...Si trebuie sa fugiti cte unul singur, n ct mai multe directii, adauga Andronic. Dar nu cumva sa plecati cu totii la mnastire si sa ma lasati singur aici... Dar d-ta unde rami ? l ntreba capitanul Manuila. ; Eu plec la urma, spuse Andronic. Stamate cauta ochii prietenului, parca ar fi vrut sa-l ntrebe ceva. Cine a pierdut gajul pleaca nti, spuse Andronic. Liza tresari. Iesi din rnd zmbind s i, vaznd ca toti i fac semn cu mina. porni n fuga. Sa nu alergi prea tare, ca iar ti se face rau ! i striga Stere din urma. Liza nu-i raspunse. 174 VI La urma ramasera numai capitanul Manuila si cu Andronic. Se auzeau nca pasii greo i, prudenti ai lui Stere. La rastimpuri, rsete de fata, strigate. Era Vladimir, care hauia mereu, si Riri cu d-na Solomon, care se ntelesera sa stea mpreuna pe aproape. E rndul d-voastra, domnule capitan ! i aminti zmbind Andronic. Dar daca le-am face o farsa si ne-am ascunde pe aici, fara sa plecam ? propuse M anuila. S-ar strica jocul. De-abia acum ncepe partea frumoasa, necunoscuta... Nu-mi poti spune si mie ? se ruga capitanul. Andronic ncepu sa rda si-si rezema o clipa mna de umarul lui Manuila. Fu o sagetare scurta, nervoasa si capitanul tresari. Parca eu stiu ce are sa se-ntmple ? vorbi Andronic. Jocul de-abia acum e frumos, cnd nu-l stie nca nimeni. Parol, vorbiti serios ? ntreba mirat capitanul. Dar atunci de ce lasi ceasul aici ?... In nici un caz ca sa-l fure cineva, raspunse n treacat Andronic. Prea am fi naivi , sa colaboram o duzina de. oameni n toata firea la inventarea unui joc nou, numai ca sa poata cineva fura un ceas cu cadran fosforescent !... Capitanul se mbujora, dar nu pleca privirile. Continua sa se uite fix, drept n och ii lui Andronic. Tnarul nu parea deloc ncurcat de luminile scrutatoare ale lui Manuila. Atunci ? ntreba acesta nca o data. Ei, parca e asa de greu de ghicit ! exclama Andronic. Ca sa stim cum trece timpu l !... ncepu din nou sa rda si facu semn lui Manuila ca trebuie sa plece, sa se ascunda. Eu ramn la urma de tot, spuse Andronic. Capitanul clatina nencrezator din cap si p

orni cu pasJ mari, la ntmplare. Andronic l lasa sa se departeze, ur-marindu-i umbra pna ce se pie rdu bine n ntuneric. Apoi ncepu sa rda. -. In sfrsit, am scapat ! sopti el printre dint 175 Se apleca, lua ceasul ti privi cadranul fosforescent : noua si cinci minute. i las sa se joace pna la zece, adauga Andronic pentru sine, tot att de amuzat. Pe u rma copiii cuminti ma-nnca frumos si se pregatesc de culcare... Aseza ceasul la locul stiut, pe trunchi si porni cu pasi repezi n directia laculu i. Iesi curnd din padure. Se uita n dreapta si n stnga, sa se convinga ca nu l-a vazut nimeni D altfel , el

banuia pa toti s-au ascuns spre miezul padurii. De acolo se auzeau mereu rsete, t ipete speriate, crengi rupte sub picioare. Andronic ajunse pe malul lacului si cauta c u ochii o ascunzatoare. Se ndrepta catre o capita de fn proaspat cosit si se lungi fara grij a, cu palmele adunate sub cap. Ochii ntlnira deodata tot cerul naltat deasupra-i si plpira necati ntunerec. De departe, stinse, ajungeau pna la el zvonurile glasurilor din padure. Numai de nu s-ar speria de frica lor, sopti ncet Andronic, zmbind. Liza, care alergase cea dinti si ajunsese cea mai departe, se opri brusc, cu ochi i tinta nainte. I se paruse ca vede o umbra miscndu-se atent, pndindu-i parca apropierea ; i se paru se, n acea clipa, ca aude o rasuflare ntepenita, ca dintr-un gtlej de fiara. i fu frica si ram ase pironita locului, nendraznind sa priveasca dect nainte. Umbra se misca ncet, prudent, temndu-s e sa faca zgomot. Liza ar fi ramas multa vreme cu ochii pironiti, cu rasuflarea sfrsita, daca n-ar fi auzit., pe neasteptate, un glas venind din dreapta. Cine e acolo ? Recunoscu pe Stamate, apropiindu-se si el cu oarecare teama, cu bratele ncordate. Sst ! Nu face zgomot! i sopti Liza. Nu ti se pare c e ceva naintea noastra ?... Stamate privi cu atentie. Nu vad nimic... Poate batea vntul, att. Era foarte aproape de Liza acum, i simtea parca rasuflarea, de-a dreptul n trupul Iui. Si nici nu mai era att de intimidat acum de prezenta femeii. "- Nu e nimic, adauga el, linistind-o. Intr-adsvar, parca umbra amutise brusc ; nici o miscare, nici un zvon. Doar vntul lin, pe deasupra ramurilor. Ce fac ceilalti ? ntreba deodata Liza, aprinsa. Ai zarit pe cineva ? Doar pe duduia Riri, vorbi Stamate, apropiindu-se si mai mult de Liza. Era singu ra... Daca ai lasat-o d-ta singura... spuse Liza insinuanta. ...N-o cautam pe ea, ndrazni Stamate, apucndu-i bratul. Liza nu si-l retrase. O amuza si o flata n acelasi timp pasiunea aceasta brusca, pe care izbutise s-o aprinda n inima taciturnului inginer. si dadea seama ca se poate juca fara teama cu el. Era prea timid, prea cuviincios. ...Ce-o fi facnd Andronic ? ntreba ea deodata, ca sa rupa tacerea. Mi se pare un t ip foarte suspect, adauga repede. D-ta ntelegi ceva din jocul asta ? Nimic, se grabi sa raspunda, galant, Stamate. Dar mi place cu att mai mult... Altm interi, n-as fi fost niciodata singur cu d-ta... Simtea cum i zvcneste inima. i tinea bratul foarte aproape de pieptul lui. Liza ncep u sa rda. Dar acum, cel putin esti sigur ca sntem cu adevarat singuri ? ! spuse ea, privind u-l n ochi. Stamate tresari. Ma ncurajeaza. O prinse n brate si ncerca s-o sarute. Liza se smuc i fara greutate, rznd.

A ! Asa nu ! spuse ea fugind. Dar d-ta ai fost singura care ai pierdut. E joc de gajuri... Liza o lua la goana prin padure. Nu-i mai era teama, acum, stiindu-se urmarita d e Stamate. Dar se simtea ntinerita, libera si asta i marea bucuria fugii. ...Sa stii ca am sa ma mpiedec si-am sa cad din vina d-tale, tipa ea auzind rasuf larea barbatului n spate. Stamate o prinse din nou n brate ; de asta data n-o mai lasa sa scape. Nici Liza nu se mai zbatea. N-a fost vorba ca ne jucam gajuri ? sopti Stamatr. ncerca s-o sarute. Liza se fer i, rznd. Nici nu voia,

nici nu izbutea s-o supere ndrazneala tnarului. Daca ne vede cineva ? sopti ea tainic. Iii 178 17?

Tocmai de aceea, fara zgomot ! i spuse, aproape de ureche, Stamate, atingndu-i par ul cu buzele. Femeia se nfiora. El simti snul zbatndu-se si o pastra mai strnsa n brate. Cine e ? se auzi deodata glasul lui Vladimir. Perechea ramase neclintita. Liza v oise sa rda, dar si nfunda fata la pieptul barbatului. Sst ! spuse Stamate, tot att de aproape de ureche. Sa-i facem o farsa... Cine e ? ntreba a doua oara, nervos, Vladimir. Auzise glasuri nfundate, rsete, fosn ete si totul ajunsese pna la urechile lui vrajite ntr-un mister erotic, exasperant si senzual. Simtise strabatndu-l prin tot trupul o caldura ciudata, turbure, ca o betie brusca si ist ovitoare. Alaturi de el, poate la ctiva pasi numai, napoia unuia din arborii acestia nalti si ngndurati , se ntmpla ceva necunoscut si nengaduit. Dar cine ar putea fi oare ?,.. Vladimir facu ct iva pasi. Zari, nsa n cealalta directie, o umbra eare-i facea semn cu amndoua bratele ridicat e. Alerga spre ea, prudent, ferindu-se sa calce vreo ramura uscata. Tu ai vazut pe cineva pna acum ? l ntreba d-na Soomon, apuendu-i bratul. Vladimir simti dupa caldura minii femeii ca s-a n-tmplat ceva cu sotia varului Solo mon. Era nfrigurata, ochii i sticleau, vocea i era mai ngrosata. Stii ce frica mi-a fost pna te-am zarit ... i se plnse ea alintndu-se. Am stat singu ra aici de cnd m-am ra tacit... l cuprindea, cu ncetul, aceiasi tremur si pe Vladimir. Dar cum de te-ai putut rataci ? o ntreba el, mai mult ca sa spuna ceva dect ca sa primeasca un raspuns. Caci tacerea l ngrozea, tacerea aceea n care nu auzea dect bataile inimii sale si ra suflarea nfierbntata a veri-soarei. Mi s-a parut ca ma urmareste cineva, vorbi d-na Solomon. Tie nu ti-e frica ? Nu, spuse linistit Vladimir. Dar nu nteleg nimic din jocul acesta. Nici nu stiu ct e minute au trecut de cnd am plecat... ntoarse capul spre d-na Solomon si-i ntlni ochii aprinsi. Rosi brusc. 178 Daca am merge sa vedem ct e ceasul ? ntreba el a ntmpare, ca sa-si ascunda nelinist N-are nici un haz, sopti d-na Solomon. Haide mai bine sa prindem pe careva n flag rant delict de amor, sa le facem o farsa... Pornira amndoi, strnsi unul n altul, cautnd cararea. Vladimir se temea sa treaca pe lnga grupul acela de arbori de unde auzise, cu putine clipe n urma, soapte si rsete nfun

date. Se temea si totusi locul l atragea ca un colt vrajit. Verisoara i atrna tot mai greu de brat. Liza ! se auzi, departe, glasul lui Stere. D-na Soomon ncepu sa rda. Fiecare si cauta nevasta ! vorbi ea tare. Poate asta e chiar jocul... Liza, auzind pasi, se zbatu din bratele lui Stamate. Da-mi drumul ! sopti ea. D-na Solomon se opri brusc, parca vrajita si ea de acelasi farmec care-l nelinis tise pe Vladimir. Cineva e aici, spuse ea ncet. Hai sa-i piirtdem... Amndoi se apropiara de copac. L iza Ie

iesi deodata nainte. E un faun prin padurea asta ! exclama ea, ncer-cnd sa-si ascunda emotia. Sa speram ca nu e numai unul, rse d-na Solomon. Ar fi vrut sa apuce din nou bratu l lui Vladimir, dar el ramasese cu ochii pironiti n coltul de unde zbucnise Liza. Cine o fi fost acol o ? Si ce s-a putut ntmpla n n-tunerecul acela des, la adapost ?... i era rusine de gndu-rile lui, era n acelasi timp ciuda pe trupul lui, exasperat de timiditate. Ar fi vrut sa fuga. P arca ntreaga padure respira acum omeneste, cald, carnal. Parca navaleau din toate partile abu ri de trup dezvelit si n toate boschetele respirau perechi nlantuite. Dar tu ce faceai, Vladimir ? l ntreba deodata Liza. Tu strigai adineauri pe aici ? l ntreba ea din nou, zm-bind. Parca n-ai stiut... raspunse umilit, posomorndu-se, Vladimir. Ca si cum astazi mi auzi pentru prima oara glasul... D-na Solomon ncepu sa rda si 1 atrase mai aproape de ea. 179 n* Lasa-mi baiatul n pace, nu mi-l necaji ! spuse ea protectoare. Lui Vladimir i fu sila de el. Trebuia sa schimbe vorba, sa scape. Unde-or fi ceilalti ? ntreba el si apoi si desprinse repede bratul nlantuit de d-na Solomon, duse amndoua palmele la gura si ncepu sa hauie. Parca l descatusa urletul acela prelung si Vladimir si simti orgoliul restabilit ; i se paru ca padurea ntreaga a clocotit si a rasunat la strigatul lui. Vla-a-a-d ! i raspunse, chiuind, un glas de fata. Unde v-ati ascuns ? , Haide s-o speriem ! propuse Liza. E Riri, vorbi Vladimir. Dac-o speriem, tipa si ne facem de rs... ntr-adevar, dinspre luminis se zarea apropiindu-se o umbra, calcnd cu teama. Sa nu ma speriati ! tipa Riri. Stiu unde snteti !... nainta totusi cu multa bagare de seama. Din dosul oricarui arbore, cineva ar putea sari pe neasteptate, apu-cnd-o strns n brate, sper iind-o... Am sa va spun ceva amuzant, adauga ea apropiindu-se. Dar sa nu ma speriati... Se opri, si astepta cteva clipe, tremurnd. Din ntunerec i iesi nainte Vladimir. Unde-ai fost ?! o ntreba el ca s-o linisteasca. M-am dus sa vad ct e ceasul si m-am ratacit. Cine mai e acolo ? ntreba Riri repede , cercetnd ntunerecul. * Liza si cu Aglo, spuse Vladimir plictisit. Ai mai vazut pe cineva ? Riri ncepu sa rda. Am trecut pe la ceas, sopti ea. Sa vezi, Stere si cu Jorj snt acolo, foarte linis titi, tolaniti pe iarba... Din dosul arborelui veni Liza, curioasa. Dar pe Andronie l-a zarit cineva ? ntreba ea. Pe el nu l-am vazut.,. Sa stii ca ne pregateste ceva.;; Dar mai am un secret, ad auga Riri, cobornd din nou glasul. Dorina si cu capitanul se plimba ca doi amorezati...

D-na Solomon se apropie si ea. I-ai vazut tu ? Era capitanul sau Andronic ? ntreba Liza. Riri protesta. Era chiar Manuila, pas n pas cu Dorina, vorbind amndoi ncet ; nu i-a putut auzi ce vorbesc, dar 180 Dorina ridica meru capul n sus, iicercind parca sa strabata desisul, sa ntmeascfe bol ta cerului.

Erau numai ei singuri ? si repeta ntrebarea Liza. Nu cumva era si Andronic ascuns p e acolo ?" Riri dadu din nou lamuriri. Se surprinse vorbind aprinsa, parca ar fi ncercat sal apere pe Andronic de o vina nentemeiata, si rosi. Ce-or fi vorbind ndragostitii ? se mira, zmbind, Vladimir. Sa-i spunem lui Jorj, c a sa se bucure... Capitanul Manuila ntlnise pe Dorina din ntmplare, fara s-o caute. Plecase cel din ur ma si se ndreptase, dupa o scurta sovaiala, spre luminis. Cum mergea, cu capul plecat, pe gnduri, l euprinse deodata o mare sila de slabiciunea lui ; sa asculte el, om n toata firea , de porunca unui copilandru. Si daca, cel putin, n-ar fi ceva necurat la mijloc. I se pareau ciudate multe lucruri n acest Andronic. Dar ceea ce l plictisea ndeoseb i era faptul ca aparitia lui zgomotoasa si febrila, imaginatia lui de tnar obisnuit sasi piarda vremea cu sportul, visul si femeile, le stricase, lor, tuturora, placerea de-a amuti na ivi n taina noc-' turna a padurii. Aceasta mare padure adormita nu-l mai emotiona acum pe Manuila. Parca ar fi fost o gradina publica, unde se joaca adolescentii si copiii... Imaginatia lu i Andronic neutralizase misterul si umbrele arborilor i se pareau acum, capitanului, doar b une de facut dragoste sau de dormit. Se gndea sa se ntoarca la locul de pornire, cnd zari, foarte aproape de el, pe Dori na. G ghicise dupa bluza nflorita, dupa rninile ei lungi, nelinistite. D-ta esti, domnule capitan ? l ntreba fata. Din ntmplare, eu, raspunse Manuila. Asteptati pe cineva ? Dorina, ntr-adevar, parca statea la pnda. si alesese un loc de unde se putea vedea n mai multe directii, printre trunchiurile arborilor, ea ramnnd aproape nevazuta. Cnd o nt rebase capitanul, Dorina se apara cu prea multa insistenta. Manuila ntelesese si sngele i izbucni brusc "In obraji. Ciuda lui mpotriva lui Andronic ncepu sa creasca. Si, n acelasi t imp, orgoliul jignit l facu sa dis181 pretuiasca putin pe aceasta fata proasta, care crede att de usor ca-l poate pacal i cu primul venit. Nu prea nteleg ce fel de joc e asta, spuse Manuila, observnd ca Dorina tace ncurcat a. Am impresia ca An-dronic are sa fure ceva si are s-o stearga... Ce e mai frumos e ca attia oameni n toata firea s-au lasat pacaliti de el, adauga el repede, vaznd ca Dorina vrea sa protesteze. Nu cred ca domnul Andronic sa fie chiar un escroc de rnd, spuse Dorina, stapninduse. Capitanul ncepu sa rda si se apropie mai mult de fata. I se parea acum ca nu are n fata lui pe o eventuala logodnica, o domnisoara binecrescuta, pe care trebuie s-o respecte,

ci una din acele fete, nenumarate, ntlnite n viata lui de holtei. Ii apuca bratul si o trase u sor spre el. Lasa-l, domnisoara, ca nu merita sa fie aparat de o fata att de draguta ca d-ta.. . Dorina ramase surprinsa, mpietrita de brusca schimbare a capitanului Ce fel de om e asta, care ndrazneste asa de mult si cu atta vulgaritate ?..." i era teama sa strige. Capitanul nu-i spusese nca nici o obraznicie si gestul lui nu ar fi fost prea grav daca n-ar fi fost att de brusc... Haide mai bine sa ne plimbam, vorbi din nou Manuila. Dorina sovai, dar capitanul o trase ncet dupa el. Procedati destul de ciudat, domnule capitan, ndrazni sa spuna Dorina. - Inchipuiti-va ca jucam gajuri, domnisoara, rse Manuila. Se supara cineva de gaju ri ? !... Si se nemereste uneori sa-ti cada tocmai cavalerul care nu-ti place... Sublinie att de evident cuvintele, nct Dorina se simti datoare sa se scuze. N-am vrut sa spun asta. Dar ti marturisesc ca m-a speriat putin glasul d-tale... Poate din cauza ecoului... Nu-i asa ca nici nu ti se pare ca ne aflam ntr-o padur e ? ntreba

dupa o pauza capitanul, ocolind cu ochii ct putu cuprinde. Dorina privi si ea, deasupra, spre cer. ntr-adevar, era atta liniste, atta sigurant a... Parca am fi n Cismigiu, adauga Manuila. Nu, mai degraba la Sinaia, n parc, dincolo de m-nastire, preciza Dorina zmbind. E trist, nu e asa ?... Cind te glndesti ca am fi putut intra n padure cu teama' s i am fi putut spune povesti cu draci si strigoi... Nu, nu ! zau ca mi-e frica ! exclama Dorina aiin-tndu-se. Tot oi fi eu bun la ceva, nu-ti fie teama... Oricum, am fi petrecut mult mai bin e daca nu intlneam pe tna-rul acela... Dorina se posomori iar. O enerva insistenta lui Manuila. Cine stie ce poate crede de mine badaranul asta"... De fapt, Dorina, zarindu-l, nadajduise o clipa ca e Andronic. Ar fi fost amuzant sa se ntlneasca cu Andronic singura. Poate, cine stie... ntoarse si acum ca pul. Desi i se paruse ca o urmareste cineva, nu era nimeni. Se departara mult de restul grup ului. D-ta ce crezi ca fac ceilalti ? ntreba Dorina ca sa schimbe vorba. Ce facem si noi ; vorbesc despre dragoste... spusa capitanul cu o vulgaritate vo ita. Dorina tresari, nelinistita. Daca se apuca acum si-mi face o declaratie ? Ar fi ridicol... Si totusi, s-ar putea ca omul acesta, ntr-o zi... Si macar daca ar fi un prost, ca S tere, pe care sa- poata dispretul... ...Eu, cel putin, despre asta vreau sa vorbesc cu d-ta, relua capitanul. Dar ser ios... Nu stiu ce-or face ceilalti ; eu nsa vreau sa te ntreb serios, prietenestCj daca-mi dai vo ie, se-ntelege... Vai de mine ! se grabi sa-l ncuviinteze Dorina, linistita. Vreau sa te ntreb, d-ta ce crezi : lucrurile astea, dragostea asta este asa, o ntmp lare, o flacara care se aprinde brusc, cum se spune, sau este ceva care creste anevoie, dupa ctiva ani de convietuire si de prietenie... Parerea d-tale, fireste, ma intereseaza... Vezi, eu ma pricep mai putin n pareri personale, glumi Dorina. Dar poate ca ti-as putea spune despre lu- cru asta din alt punct de vedere... Poate ca la ceva necu- noscu t nca, la care m-am gind.it, fireste, si eu. ca la un ideal. ncepu sa vorbeasca mult, cu aprindere. Dar si dete deodata seama ca nu se mai gndes te la ce spune, ca vorbeste aproape n nestire, cu alte amintiri n minte, aproape lua

obsedata de o sclipire de echi turburi... Se opri si privi din nou cerul, ca sa se reculeaga. Se gndeste la celalt, ntelese mhnit Manuila." L simtea cu atta precizie prezenta, nct o exasperata unda de gelozie i mbujora obraji , i nabusi rasuflarea. Da, nteleg, spuse el, controlndu-ss.

-...Nu e asa ? snt lucruri att de greu de definit... se scuza Dorina. Continuau sa mearga alaturi. Tot la e, mereu la el i e gndul, ntelegea capitanul. Dar ct o fi ceasul ?! ntreba defidata Dorina, ca si curn si-r fi amintit ceva urgen t de facut. Daca ne-am ntoarce ?... yn Trecuse ceasul zece si familia Zmfirescu ncepea sa-si piarda rabdarea. Ramasesera cu totii n curte, asezati pe banca, n fata arhondriei. Sa stiti ca e tot asa cum v-am spus eU, vorbi d-na Zamfirescu. Vor sa scape de D orina... Domnisoara Zamfirescu, umilita de ntorsatura pe care o lua conversatia, se ridica de pe banca si se ndrepta spre lac. Ma duc sa vad daca nu vin, spuse ea. ...Si eu banuiesc cine a aranjat lucrurile, continua d-fl Zamfirescu. Astea s-au facut la Bucuresti, n taina, fara sa stim noi nimic... Ca si cum le-ar fi fost frica sa nu le furam

ginerele... ncerca sa rda, dar nu-si putea stapnl enervarea. Cei putin daca s-ar ntoarce marcurnd Liza, sa afle ceva de la ea... Tie ti-e foame ? ntreba d-l Zamfirescu. Daca nu i-am mai astepta si ne-am aseza l a masa ?... D-na Zamfirescu prinse prilejul de a-si rabufni enervarea. Ce Bumnezsu, frat, aa doar arri att la masa pthi la patru ! Si ai mncat, slava Domn ului... 184 D-l Zamfirescu se ntoarse brusc catre nevasta-sa, gata de cearta. Dar chiar n acea clipa d-ra Zamfirescu alerga spre ei, facndu-le semn cu mna. S-au ntors, exclama ea vesela. Le-am auzit glasurile, lnga lac... Ce companie simp atica au !... Regreta acum ca nu s-a ntors si ea cu ei n padure. Poate au jucat jocuri de societ ate sau au facut coruri. Daca au ramas att... Bine ca s-u ntors, vorbi d-l Zamfirescu nviorat. Sper ca n-o sa v-apucati ndata dup a masa la joc de carti... D-na Zamfirescu, mbufnata, se ridica de pe banca si se apropie de fiica-sa. Vezi, sa nu le spui ca i-am asteptat pe ei la masa, sopti. Sa nu creada ca murim de dorul lor... Sa vedem mai nti daca ne invita... Glasurile se auzeau acum destul de limpede. Dar grupul parea ca nainteaza ncet, ca ci ctava vreme nu se zari nimeni. Rdeau mereu. Dna Zamfirescu si pregatise si ea zmbetul. Se ntoarse din nou la banca si vorbea tare, silindu-se sa nvioreze micul sau grup. Sa nu creada ca ne-am plictisit, singuri aici, si ca-i asteptam pe ei ca sa ne amuzam"... ...Si cnd iese luna, Horica ?! ntreba ea dragastos pe d-l Zamfirescu. Pe la miezul noptii, raspunse barbatul, cu ochii pe cer. ...Pe mine nu m-ati pacalit, se auzi glasul lui Stere, caci eu am stat cu Jorj l a adapost, nam batut padurea ca voi,.. Ei, dar spuneti daca n-a fost frumos ?! ntreba rznd Andronic. Era un rs care nu te putea supara. Tineresc, sincer, Clocotind parca de orgolioas a virilitate. Dra Zamfirescu ncepu sa zmbeasc, desi ceilalti erau nca la ctiva metri n fata sa. ...Mai pacalit am fost eu, adauga Andronic, caci nu mi-a izbutit planul... Dar de ce nu vrei sa ne spui ce plan aveai ? ntreba Liza. Nu pot, se scuza Andronic, pentru ca n-am renuntat nca l el... M-am ratacit putin prin padure si n-am ajuns la timp ; asta a fost tot... Altminteri, erati si acum n pad ure... 18 Mor de curiozitate ! spuse Liza. Fiti fara grija, doamna, o asigura Andronic. Jocul continua, chiar fara stirea n

oastra,,. Grupurile se ntlnira si d-na Solomon explica celorlalti alergarile prin padure. A fost sublim ! exclama ea. Era atta liniste si un aer curat... Nu v-am spus eu ? interveni d-ra Zamfirescu. Vorbeau toti deodata, nsufletiti. Ch iar Stamate era acum mai dezghetat, ndraznind la rastimpuri cte o gluma. Sarutarile Lizei i daduser a mult curaj. Sa stiti ca dupa ce-o iesi luna mai mergem o data n padure, spuse el. Eu nu, se apara Stere. Sa mearga tineretul. D-na Zamfirescu ncepu sa rda zgomotos. Pe Stere se poate conta, deci ; si, probabi l, pe Solomon. Un pocher, dupa masa, izolati ntr-o odaie la arhondarie... Cine pregateste masa ? ntreba d-l Solomon. S-au adus cosurile din masina ? Riri, Liza si d-na Solomon plecara sa aseze masa.

D-ra Zamfirescu ar fi vrut, n cea dinti clipa, sa le dea si ea ajutor, dar vazu ca Dorina ramne. E mai bine atunci sa stea si ea. Snt attia tineri spun glume, rd . e mai bine aici.. . Cine vine cu mine n pivnita, sa cumparam vin ? ntreba din nou d-l Solomon. Aproape toti barbatii doreau sa vada pivnitele mnas-tirii. n special Andronic si V ladimir erau nerabdatori, Dar sa stiti ca aducem vinul n caldare, i lamuri d-l Solomon, magulit de atentia p e care o destepta fiecare dintre invitatiile sale. n oale si n caldari, preciza d-l Zamfirescu. Si sa cereti sa va dea din al rubiniu , ca e teribil... Are si un tamios, dar ti se suie prea repede la cap... E prea tare, interveni d-na Zamfirescu. Sterica, noi de care avem n masina ? Tot din ala. Pai nici nu trebuie sa le amestecam, vorbi Stere. Sa nu uiti nsa sa ceri si brnza. Fac astia o brnza de te minunezi, nu altceva ! Grupul porni sa caute pe calugarul pivnicer. Mai zarisera, cnd ncepusera cu toti s a vorbeasca, umbre de calugari prin fata chiliilor, iesiti sa vada de unde vin ati teu 386 glasuri, dar nu era pivnicerul; pe asta l stia d-l Solomon. E un calugar uscativ si nalt, cu o barba rara ; roas de molii, adauga d-l Solomon, si vorbeste pe nas", ncepu sa vorbe asca pe nas, ca pivnicerul. Stamate si capitanul Manuila rsera. Dar unde e Andronic ? ntreba deodata d-l Solomon, observnd ca tnarul disparuse. S-o fi dus sa-si caute prietenii, spuse Vladimir. As ! crezi d-ta ca e adevarata povestea aia cu prietenii ?! vorbi n soapta, ironi c, capitanul. Sst ! nu vorbi, ar putea sa ne auda, interveni Stamate. Nu e frumos sa-l brfim cnd nu e de fata... Asta spuneam si eu, vorbi d-l Solomon. Mie mi se pare baiat de familie buna, dar pacat ca e un zurbagiu, un exaltat, adauga el ncerend sa-i mpace pe toti. Gasira pe pivnicer si cerura douazeci de kilograme de vin rubiniu. Calugarul lua doua oale mari si o caldare si le arata drumul. Numai de l-oti putea bea pe tot, sopti el fara sa-si ntoarca privirile. Ajuns n fata usii de lemn batut cu fiare, pivnicerul se opri, cauta cheia si desc hise ncet, cu grija. Aprinse apoi o luminare de ceara si lua caldarea n mna stnga. Oalele le lasa n seama lui Vladimir. Sa nu calcati gresit, ca treptele snt cam tocite, i povatui el. naintau cu atentie si cu oarecare emotie. Bolta pivnitei era adnca si se largea cu ct patrundeau n ea. Vladimir era nfiorat ; de frigul si umezeala de aci, de misterul acestor ziduri nvechite, de jocul umbrelor la flacara luminarilor. Cine stie cte s-or fi ntmplat pe aici, spuse el, ametit. La asta ma gndeam si eu, adauga capitanul. Parca te apasa ceva... Si acuma se ada

postesc aici doar butoaiele cu vin ale mnastirii... Stamate privea peretii pivnitei, minunndu-se. ...Sa ne dai, te rog, si niste brnza buna, vorbi d-l Solomon. Calugarul dadu drumul vinului n oala. Clocotea, ras-pndind un miros mbalsamat si ta re. Lui Vladimir i ramasesera ochii pironiti asupra nvolburarii rubinii de la 187 gurs. oalei. Vinul se revarsa putin pe dinfari, rieipindue n caldare. ...Asta e cel mai bun vin din partea locului, vorbi Andronic. Toti tresarira si se ntoarsera speriati. Dar cum venisi, nenisorule, de nu te-am simtit nici unul ? ntreba vesel d-l Solom on. Andronic arata drumul pivnitei. Pe acolo, spuse el linistit. V-am pierdut n curte si am venit atunci direct la pi vnita. Nu e

ntia data cnd cobor aici, adauga el zmbind. Cte caldari din vinul asta n-am baut eu p a acum... Calugarul ridica ochii, sa-i vada mai bine chipul. La flacara luminarii toti ave au fetele palide, cojite, cu umbre adnci. Asa-i ca ma recunosti, parinte ? l ntreba Andronic treendu-si mna prin par. Vin multi domni pe la mnastire, vorbi calugarul cobornd privirile. Nu-i prea tin m inte. Dar pe mine ma stii, adauga Andronic mai ncet, ca si cum nu ar fi vrut sa-l auda dect calugarul. Se ntoarse brusc catre ceilalti si le arata cu mna bolta. Eu cunosc toate zidurile astea, ca si cum as fi stat aici de la nceputul nceputuri lor... Cteodata mi se pare ca visez, att de multe lucruri mi aduc aminte. Cine mi le-o fi spus, cine mi le-o fi aratat ?... Parca m-as fi nascut o data cu naltarea mnastirii... D-l Solomon ncepu sa rda. Ridica una din oalele pline si o cntari n mini, multumit. Vorbesti ca din carti d-ta, spuse el lui Andronic. Ca n povestirile acelea cu oam eni care se nchipuiesc ca au mai trait o data, o alta viata... Nu, l ntrerupse simplu Andronic. Mie nu mi se pare ca am mai trait o data, demult, o alta viata. Eu simt ca am trait aici ncontinuu, de la nceputul mnastirii... Pai e mai mult de o suta de ani, vorbi calugarul fara o prea vie mirare. E chiar mai mult dect socoteste cuviosia ta, l corecta zmbind Andronic. Vladimir privea cu oarecare sfiala chipul ntunecat al lui Andronic. Poate raceala pivnitei sau aburul vinului varsat sau poate umbrele ametitoare pe care le risipea 188 flfiala luminarii pe pereti schimbasera n ultimele ciipe purtarea lui launtrica. I se parea ca Andronic rnjeste ba-tndu-si joc de toti cu povestea lui. Parca i vedea ochii scaparn du-i de la unul la altul, cu fata posomorita, dar gatajn orice clipa sa izbucneasca n rs. Cum de nu observa ceilalti ca Andronic glumeste sau viseaza de-a bi-nelea, ca un om mbatat cu altfe l de vin ? Platim cinstit, boiereste si mergem, spuse d-l Solomon aseznd banii. Capitanul Manuila amutise si el, aproape pierdut n ntunerec. l nviora Andronic, aratn du-i din nou zidurile. ...Cred ca nimeni nu mai stie astazi, spuse el, ca pe locul acesta a pierit adev arata fata a Moruzestilor, fata lui de snge, iar nu cealalta, adoptata dupa a doua casatorie.. . Calugarul ridicase ochii speriat si-si facu repede o cruce pitita. Andronic se p refacu ca nu-l vede si continua, cu privirile atintite asupra lui Manuila. ...Nici eu nu ti-as putea spune de unde stiu, dar asa s-a ntmplat. Aici a murit ea , Arghira, frumoasa din lapte", cum i se spunea pe atunci, n batjocura... De ce a murit ? ntreba Vladimir cu jumatate glas.

Fusese adusa aici cu sila si fara sa stie batrnul... Unii au spus chiar ca fara s tirea staretului. Pe atunci nu prea intrau femeile n mnastirile de calugari. Au adus-o n oaptea si, dupa cum nu prea se stie de ce a murit pe neasteptate, tot asa nu prea se stie c um a murit. Voiau sa scape de ea, caci se planuia din acel an a doua casatorie a batrnului si cealalta fata astepta... Si a murit Arghira, a treia noapte. Aici, pe locul asta... Andronic ntoarse capul si arata cu mna de jur mprejur. O pomeniti cteodata la slujba, parinte ? ntreba el brusc pe calugar. Pivnicerul scutura din cap. Auzea acum pentru ntia oara o asemenea poveste si i se parea mincinoasa si pag-neasca. O fata de boier moarta chiar n pivnita mnastirii i se par ea de necrezut. Haide sa mergem, ca parca se face frig, spuse d-l Solomon. Pornira. Toti nfrigurati si de raceala boltii si de amintirea aceea lugubra pe ca re o evocase, pe neasteptate, Andronic.

18 Ce ti-a venit sa ne sperii cu fata aceea ? l ntreba d-l Solomon o data ajuns afara . Andronic ncepu sa rda. Asa glumesc eu cteodata, ca sa-mi necajesc oamenii care-mi snt simpatici, spuse el cu alt glas. Dar nu e asa ca e o poveste trista ?... Noaptea parea calda acum, dupa racoarea din pivnita. Se vedea o bucata buna de c er, cuprinsa ntre arbori si chilii. Curtea parea luminata usor de o lumina ascunsa undeva pe a proape. Ce splendoare ! exclama d-l Solomon, privind n sus si minunndu-se de attea stele. Se oprise n mijlocul curtii, cu oala de vin n mina. Andronic profita de prilej, se apropie de el si-i sopti, sa nu-l auza ceilalti : Te rog, nu spune cucoanelor de povestea aia cu fata. Le strici cheful... D-l Solomon clipi siret din ochi. Dar, parca, dupa o clipa, privindu-l adnc pe An dronic, nu mai era att de pus pe gluma. Aveau ochii lui o stralucire metalica, posomorita, a metitoare. Dracos mai esti ! exclama el cu mare efort, ntr-adevar, se simtise vlaguit deodat a n apropierea tnaruiui. i trecu atunci prin minte o suma de prostii. Daca Andronic asta nu e cum va vreun fermecator oarecare, unul din aceia care pun buruieni somnoroase n vin si apoi je fuiesc oamenii... Porni dupa ceilalti, dar cu o ndoiala n suflet. Ti-e sete ? ntreba el dupa un rastimp, oprindu-se din drum. Hai sa bem din oala.. . Andronic clipi, la rndul lui, siret, si apucnd oala din minile lui Solomon, o aprop ie atent de gura. ncepu sa bea cu sete, lacom, nghitind parca n somn. D-lui Solomon nu-i venea a crede. Dar gestul acesta de viteaz l linisti. Atinse ncet umarul lui Andronic. Stai, bre, omule, mai lasa si celorlalti cte o nghititura... Mai ales ! spuse Andronic n gluma, tainic, dupa ce departa oala de buze. Pornira cu pas repede, sa-si ajunga tovarasii. 190 VIII Masa era pe sfrsite. Se apropia miezul noptii si tineretul era nerabdator sa se r idice si sa treaca n alta odaie. Acolo s-ar fi putut vorbi mai n voie, s-ar fi putut aranja al te jocuri sau chiar s-ar fi putut dansa. D-na Solomon amintise n treacat ca a avut grija sa adu ca patefonul lui Vladimir. Poate ca nfundnd cu o batista cutia de rezonanta, nu s-ar auzi de af ara. De altfel, adaugase ea, toti calugarii dorm la ora asta. Masa fusese frugala numai n aparenta ; farfurii putine, servetele de hrtie, pahare desperecheate. ncolo, att d-na Solomon, ct si d-na Zamfirescu acoperisera masa cu f ripturi reci, mezeluri, sardele, brnzeturi, fructe. Alesesera aceasta odaie anume pentru sufragerie, ca sa Inse libere pentru jocuri si dans celelalte ncaperi mai mari si mai curate. St iau cu totii

ca acest bufet rece" cum spunea d-na Zamfirescu nu va dura prea mult si nu voiau sa risipeasca farfuriile si paharele prin celelalte odai. n doua din ele aveau sa do arma, trziu, cucoanele. si adusesera acolo trusele de calatorie, hainele, pachetele. Paturile vor fi alaturate, ca sa poata ncapea mai comod. Anuntase si d-na Solomon ca ramne. desi simtise tntar ii de la nceput. Vladimir daduse cel dinti semnalul ridicarii. Bause destul de mult si avea acum c uraj si neistovita verva. La masa statuse ntre d-na Solomon si d-ra Zamfirescu si se simt ise solicitat de amndoua ; fiecare din ele dorea sa-i spuna o taina la ureche, apropiindu-si mu lt pieptul de umarul lui. De altfel, masa fusese ct se poate de dezlantuita. Vinul mnastiresc i nc alzise pe toti, chiar pe cei din grupul Zamfirescu, mai putin intimi. Sa vedem daca n-a iesit luna, spuse Valdimir ridi-cndu-se de pe scaun si apucnd br atul drei Zamfirescu. Daca am face acum o plimbare spre lac ? ntreba cineva.

Zgomotele scaunelor departate de masa, cuvintele de multumire adresate gazdei, rs etele si vorbele tuturora necara raspunsul. Se ndreptau cu totii spre odaia cea mare de la mijloc. Dnul Solomon ncerca sa numere amatorii unui alt rnd de cafele, cnd observa pe Andron ic palid, cu ochii atintiti spre usa. De cnd se ridicase de la 191 . masa. Andronic nu mai scosese un cuvnt. Parea preocupat, nervos, cutnd cu ochii n to ate partile, Nu te simti bine ? l ntreba d-l Solomon. Liza si Riri se apropiara n acea clipade Andronic, ngrijate. Auzisera ntrebarea d-l ui Solomon ; era un bun prilej de a-si arata atentia fata de acest tnar fermecator, care stralucise cu atta spontaneitate n timpul mesei. Daca ai mai bea o cafea ? i spuse Liza, fericita ca l poate avea din nou sub paza. La masa sezuse lnga el. ncepea iar sa nadajduiasca, desi Andronic nu ncercase nici un gest de nepermisa familiaritate. Nu am nimie, zmbi rece Andronic. Snt turburat din alt motiv. Daca am sa vi-I spun, veti rde de mine... ti jur !... ncepu patimas Liza. Andronic o ntrerupse corect, ridiend mna. Sa nu exageram, spuse el. E aproape un fleac... Dar un fleac care ar putea sa pl ictiseasca pe careva dintre d-voastra. Ce s-a ntmplat ? ntreba si d-na Zamfirescu, apro-piindu-se o data cu d-na Solomon s i Vladimir. Deocamdata nimic, explica Andronic. Dar se va ntmpla curndv. S-ar putea face pentru cteva clipe liniste ? ntreba el. In sufragerie, Stere vorbea tare cu d-l Zamfrescu si cu capitanul Manuila. Lnga us a, alt grup zgomotos : Sta-mate si ceilalti. Ce e ? ce e ? ntreba cineva. Se adunau cu totii n jurul lui Andronic. ncepuse sa se faca tacere. E mai bine sa va spun cinstit, murmura Andronic. E un sarpe prin apropiere... Cucoanele tipara toate deodata. De ce le sperii cu glume din astea ? ntreba putin iritat capitanul Manuila. Nu le sperii deloc, vorbi din nou, calm, Andronic. Este un sarpe, foarte aproape de noi... Se auzira iarasi tipete, rsete speriate. Dar Andronic continua, fara sa tina seam a de ele : ...Va veni aici, dupa plecarea noastra in gradina sau poate mai trziu, dupa ce ne vom culca... Doamne fereste ! exclama d-aa Zamfirescu nchi-nndu-se. 192 Andronic ncrunta din sprncene si pleca fruntea. ...Va ntreb, adauga el dupa o clipa, nu e mai bine sa-l prindem de-acum ? Taceau toti, parca amutiti deodata de cuvintele neasteptate ale lui Andronic. Er

a .o gluma ? Tnarul acesta nazdravan le va face din nou o farsa ?... Dar cum sa-l prinzi ? ntreba capitanul dupa o lunga asteptare, silindu-se sa zmbea sca. : Ma nsarcinez eu cu asta, vorbi Andronic. Dar trebuie sa procedam repede... Un fior de panica si curiozitate i strabatu pe toti. ...Mai nti, va rog sa faceti liniste, porunci Andronic. Si sa va lipiti cu totii d e perete... Asa... Se apropie de d-l Solomon si-l mpinse usor spre usa, cautndu-i parca un loc nimeri t, ct mai lipit de perete. D-l Solomon se lasa dus, fara nici o mpotrivire. Simtise un val fierbinte de snge navalindu-i spre inima ndata ce Andronic si puse minele pe umerii lui. Ramase p e locul fixat, fara putere, fara macar sa poata zmbi, as-teptnd.

...Va rog lipiti-va cu totii, porunci din nou Andro-nic cu un glas ferm, puterni c. Ct mai aproape de perete... SI nu va miscati deloc, orice s-ar ntmpla, accentua el mutndusi privirile de la unul la altui. Nu se va ntmpla nimic grav pentru nici unul dint-e d-sti*a... Dar daca va miscati si tipati, ma ncurcati pe mine si-mi dati prea mult de lucru.,, Unul c-te unul, privindu-se turburati si nauci, musafirii se asezara lipiti de pe rete. Numai capitanul Manuila continua sa zmbeasca, sceptic. Parca ne-am pregati pentru o scamatorie, spuse el destul de tare. Scamatorie, ntr-un fel, tot este, i raspunse Andronic fara sa se supere. Dar e mai bine s-o facem ct mai e timp... Dar unde e, domnule, sarpele ? izbucni capitanul. Dnca-stii unde e, haide mai bi ne sa-l ucidem acum si sa scapam... E aici ? ntreba nfiorata Liza. 13 Domnisoara Christina 196 Nu stiu unde e acum, spuse ncruntat Andronic. Dar daca nu vreti... si puse mmile n buzunarele hainei si i privi pe toti pernd. ...Eu nu va pot face binele cu sila, adauga el zmbind. Dar de ce trebuie sa stam nemiscati lnga zid ? ntreba Stamate, ca sa arate celorla lti ca lui nu i e frica. Pentru ca sa nu-l speriem, explica Andronic. Eu am sa-l chem si el are sa vina, linistit... Sa-l chemi aici, n casa ? exclama d-na Solomon. Stii d-ta vreun farmec ? ntreba, n gluma, capitanul. Sau poate ne faci iar festa, ca n padure... Femeile celelalte erau totusi dornice sa-l vada pe Andronic la lucru. Orice ar f i fost, chiar o gluma, daca e un prilej pentru Andronic sa faca ceva interesant, sa nceapa acum... . ...Si-o sa stam mult, domnule, asa, nemiscati ? ntreba Stere. Parca ncepuse sa se rupa farmecul celor dinti porunci ale lui Andronic. Toti se mi scau, si vorbeau, desi nu ndrazneau sa se departeze de perete. si priveau deseori picioarele, ca si cum s-ar fi temut sa nu vada rasarind sarpele pe neasteptate chiar sub ochii lor. Andronic si puse iarasi minile n buzunar, enervat. ncerca pentru ultima oara sa obti na deplina ascultare. Nu e timp acum sa va povestesc cum am aflat de sarpe si cum am nvatat sa-l chem.. . Am sa va spun pe urma. V-am anuntat de la nceput c-o sa rdeti de mine, adauga el plictisit. N-o sa rdem ! fagadui Liza aproape vesela. Privi spre coltul unde statea d-l Solo mon si o cuprinse deodata o stupida neliniste. I se parea ca d-l Solomon nu mai aude nimic din tot ce se spune acum n camera. Parca ramasese neclintit, asa curn l asezase Andronic, asteptnd. Liza caut a repede privirile dnei Solomon. Ea nu observase nimic. Poate mi se pare mie", ncerca sa se linisteasca Li za. Andronic se uita, calm, la ceas. Daca nu va linistiti ntr-un minut, vorbi el, mi voi cere iertare ca v-am deranjat si voi pleca... Asta e tot ce vream sa va spun...

194 Cuvintele acestea ale lui Andronic i buimacira pe toti. Atunci vorbeste serios... Cteva clipe, nu stiu nimeni ce trebuie sa faca ; daca se cuvine sal linisteasca, asigurndu- ca vor fi l inistiti sau daca trebuie sa-si faca semn unul afuia sa nu spuna nimic. Bine, murmura Andronic. Va rog sa ramneti asa... Se ncrunta din nou si parca deven i mai palid. Facu un pas n odaie, sovaind, apoi se ndrepta repede spre fund si stinse o lampa, coborn d fitilul celeilalte. Era prea multa lumina, sopti el. Sa nu se sperie... Se ntoarse apoi spre usa si o deschise larg. Facea toate acestea fara sa mai priveasca pe ceilalti ; parca ar fi fost singur si s-ar fi p regatit sa primeasca pe cineva. Se auzea rasuflarea celorlalti, grea, anevoie stapnita." nca o data va rog, nu va miscati, orice s-ar ntm-pa... Spre binele d-voastra... Le vorbise ca unor oameni din alta odaie, caci nici nu ridicase ochii spre cinev a. Continua sa se plimbe, cu pasi mari, parca nemultumit de cum stau lucrurile n camera. iwiindoua minile pe genunchiul celalalt.

Acum ncepe farsa !" si spuse n gnd capitanul, iritat de toate aceste pregatiri caboti ne. Nu ndrazni, totusi, sa spuna vreun cuvnt tare. Privi spre tovarasii lui. Stamate a stepta mirat, ca un om dispus sa creada orice s-ar ntmpla atunci n fata lui. Fetele pareau mai mult speria te si curioase n acelasi timp. Numai d-na Zamfirescu era ngrozita si d-l Solomon nemiscat. Ct are sa dureze comedia aceasta ? se ntreba iarasi capitanul. Numai dac-ar fi vreo farsa buna, sa rda lumea din inima"... si dadu n acea clipa seama ca Andronic murmura ceva, n pozitia aceea caraghioasa pe care si-o alesese. Capitanul se stradui sa prinda ntelesul vreunui cuvnt. Se auzeau silabe s -tranii. Parca nu vorbea romneste. Cuvinte cu vocale multe, lungi, taraganate, tn totusi, spunea ce va Andronic ; caci de mai multe ori auzi cuvntul sarpa. Vreo vraja... Sau, mai degraba, vreo gluma... O usoara ameteala l cuprinse si pe capitanul Manuila, cnd, rotin-du-si ochii, vazu pe toti ceilalti a mutiti, somnorosi, ca niste capete de ceara. IX *' Trecusera numai cteva minute, dar lui Manuila i,se paru ca a trecut infinit ma i mult. ncerca sa-si pastreze starea de veghe, caci parca si pe el l strabatea la rastimpuri o necunos cuta oboseala si pleoapele i atrnau si lui grele. Brusc, i se paru ca se schimba ceva n odaie., si st rnse pumnii. Semintunerecul parea ca se desparte n doua mari fsii, lasnd la mijloc un covor argin tiu. Ascunsa poate sub un nour, multa vreme, luna cobora atunci n odaie, fara nici o mirare. ... Ca o suvita argintie !" si aminti, somnoroasa, Liza. Cuvintele acelea i venira d eodata n minte privind si ea fsiile de lumina care se nnadeau alene pe jos. I se pareau; att de ap ropiate gndurile si melancoliile ei de atunci, din 1 copilaria de pe Bulevardul Pache, nct parca n acea clipa se despartise de ele. ,,Ce-am facut oare tot timpul asta ? Cnd am crescut att de mare, fara sa s tiu, fara sa-mi spuna nimeni ?"... Andronic nu mai murmura nici un cuvnt. Astepta si ' el. Lumina lunii se apropia d e talpi. Daca ncepe vreo vraja ?.. Dorina ramasese cu ochii la el, ca si cum nu si-ar fi dat seama ca e treaza. Orice s-ar fi ntmplat acum n-ar mai f mirat-o. Ca n vis, orice ntlnire, orice absurditate, toate i e pareau firesti. Pe ea nu o va atinge nimeni, nu-i va putea face nimeni nici un rau ca n vis... Si att de firesc intrase sarpele n odaie, strecurndu-se printre picioarele lor, nct n imeni nu se sperie. Un gol adnc, n cosul pieptului,, att. Era un sarpe mare si sur, care nainta cu grija, parca dezmortindu-si inelele. Se tra greoi, ridicnd foarte usoi, capul si plecndu-si-l repede pe podea, ca si cum ar fi cautat o urma . Cnd se apropie de lacul de lumina, se opri o clipa ame-, tit. Apoi se ndrepta lega nat spre Andronic.

Parca lumina lunii l vrajise si pe el, caci se tra acum cu o gratie somnoroasa si fiec*e noua mpletitura i nfiora solzii ntu-neeati. Dorinei i se paru ca sarpele vine de-a dreptu l spre ea si o subita teroare lua locul vrajei dinainte. Ca si cum s-ar fi trezit deodata n fata unui l ucru peste putinta de; privit cu ochii, a unui lucru groaznic si primejdios, nengaduit vreunei fete sa-l vada. Apropierea sarpelui i su196 gea parca rasuflarea, risipindu-i sngele din vine, topin-du-i carnea ntreaga ntr-o groaza mpletita cu fiori necunoscuti, de dragoste bolnava. Era un amestec straniu de moarte si resp iratie erotica n leganarea aceea hidoasa, n lumina rece a reptilei. Haide, mai repede ! auzi Dorina, ca venind de foarte departe, cuvintele lui Andro nic. Pe cine cheama att de poruncitor ?" Sngele navali din nou n obrajii fetei, ca si cum ar fi ascultat un cuvnt prea tainic, interzis. Groaza si dezgustul o ameteau cu aceeasi tarie cu ca re se lupta n sngele ei pudoarea si dorul nengaduit. ...Unde ai ntrziat atta ? se auzira din nou, sugrumate, cuvintele lui Andronic. Sarpele se apropiase mult de Andronic si parca se lupta acum cu propria lui sfia la, nendraznind sa-si puna capul n palma deschisa pe care i-o ntindea tnarul. Ramasese nfiorat, asteptnd ; doar capul si-l misca necontenit, ca si cum ar fi ncercat sa se rupa dintr-o vraja. Haide, vino aici ! i porunci Andronic. Liza nchise ochii si-si lipi coatele de perete ; n orice clipa ar fi putut aluneca , lesinata. Vazuse cum sarpele se suie n palma lui Andronic si parca simtise ea -nsasi raceala si groaza atingerii, parca ar fi patruns-o pe ea prea adnc sageata aceea de carne nefireasca. ...Asa, mai aproape ! exclama Andronic.

Dorina privea din nou ametita, si palida ; nici o putere omeneasca n-o mai putea smulge din acel cerc nevazut care o lega, acum, de Andronic. Sarpele se suise moale pe mna, pe brat, pn a ce atinse cu capul lui nfiorat gtul lui Andronic. Tnarui l cuprinse atunci cu mna dreapta si-l tin u strns n pumn, privindu-l n ochi.

...De ce esti asa de abatut ? l ntreba, el, zmbind Manuila ncepu sa se trezeasca ; v zu sarpele n mna lui Andronic, dar ntmplarea semana att de mult cu visul din care se desteptase chia r atunci, nct aproape nu-l mira. Privea cu ochii deschisi n camera. Nu-l nelinisti nici una din fetele palide pe care le zari alaturi si n fata lui. ntocmai ca pna acum, ntocmai ca n visul acela ame-tit, bolnav, cu plimbarea pe lac, cu Le Mystere de Jesus, ;pe care-l citea tare, ridicnd mna dreap ta n sus, Vladi-mr. Si deodata barca se cufundase, ntocmai asa cum povestise Andronic pe marginea lac ului, se cufundase n mij197 locul apei, fara nici o zvcnitura, alunecnd la fund, ca si cum ar fi fost smolita cu plumb... ...Ti-a omort cineva soata si ai ramas singur-singu-rel ! vorbi Andronic, parca a r fi ascultat soaptele sai-pelui. Liza deschise ochii si avu din nou tresarirea adncade ia nceput. Sarpele se misca a proape de obrazul lui Andronic si toate zvcniriie lui tremurate aveau n simtirea Lizei un alt nteles, naprasnic. O vraja nnebunitoare poruea din cuvintele lui Andronic, din jocul sarpelui. ...Voiai sa musti pe cineva de aici ? si ntreba Andronic .tovarasul. Voiai sa te r azbuni ?... Daf nu vezi ca snt toti oameni de treaba si snt attea dudui frumoase, adauga el zmbind, far a sa-si ridice privirile din ochii sarpelui. Dorina rosi din nou si inima ncepu sa-i bata puternic. Gndurile i navaleau acum far a sfiala, gmdurila si dorintele ei. Despre ea vorbise Andronic, desigur : dudui frumoase". Pe ea o a lesese Andronic... Ai venit la nunta ? ntreba cu mirare Andronic. Simteai ca aici e o nunta ? !... Capitanul Manuiia rosi brusc ; desi era ntocmai ca n' vis, lucrurile acestea nu se pot spune fata de toata lumea, ntoarse ochii spre Dorina, privind-o pe furis. Fata ramasese pironit a, palida, cu buzele tremurnd. n acea clipa ncepuse pentru ea calatoria. Barca i astepta n acelasi loc, pe ei amndoi, sa porneasca n largul apei. Cu Andronic linga ea, agatata aproape de bratul lui, nu mai simtea nimic, nici macar bucurie. Acum se vor desprinde de tarm si vor ramne nlantuiti n barca, poate strnsi unul lnga altul, n fundul barcii, ca ntr-un cuib. Al doilea !" auzi ea atunci glasul lui Ster e si voi sa porneasca. Dar o greutate nevazuta o tintuia pe loc, atrnata de bratul lui Andronic. Haide ! Alearga !" auzi din nou glasul lui Stere, parca mai poruncitor. Pierzi gajul !" i spuse cineva de alat uri, glumind. Dar Dorina stia acum ce nseamna lucrul acesta si pleca ochii n jos. E nunta doar, stie

la ce se asteapta... De ce totusi nu se putea desprinde de pe marginea lacului si nu se putea misca, nu putea alerga ?... Alearga ! Alearga !" auzi ea nca o data mai multe glasuri strign-du-i din spate. Nu voia Andronic sa se hotarasca, nu-i placea gajul ei ?... 198 ...Si cine, ma rog, au sa fie mireasa si mirele ? ntreba din nou Andronic n gluma. Ce duduie ai alege tu, dobitoc blestemat, ramas fara soata ? !... Desigur, ntelese Liza, Andronic ntreaba doar n gluma pe sarpe. La ea se gndeste, cnd pune ca attea dudui frumoase snt aici, si din toate trebuie sa aleaga una. Sa aleaga numai una, asta are sa faca Andronic acum. De aceea a asezat toate femeile n cerc, lipite de pereti. Ca sa le vada mai bine, sa le cntareasca pe toate si sa-si aleaga numai una. El singur e doar mirele. Si m-a al es pe mine, numai pe mine", ntelegea Liza, fascinata de jocul obraznic, barbatesc al sarpelui. ...Haide, spune, cine ti place tie mai mult de aici ? sopti Andronic n gluma. D-ra Zamfirescu ncspu sa tremure. Daca o alege pe ea ? Sa se apropie sarpele, sal simta urcndu-i-se pe sini, cobornd ndraznet, cu lunecarea lui noua si ngrozitoare ? !... Nu, nu, asta nu se poate ; de ce tocmai pe ea, de ce asa ? !... ...Bine ! exclama ncepnd sa rda Andronic. Esti un mare blestemat !... Dar acum du-t e de aici, te-asteapta moarta... ntocmai asa cum gndise d-na Zamfirescu, ngrozita ; sarpele asta necurat e doara un suflet si el, venind din cine stie ce mormnt. Si' are o soata moarta. ntocmai ca toti ceilalti ; ntocmai ca toti oamenii care au morti, pusi n pamnt, de demult. De acclo vin ei, cteodata, ascunsi sub chipul unui sarpe vin n casele viilor si beau lapte lasat pentru ei, vin amestecat cu miere.. . Groaza d-nei

Zamfirescu era foarte aproape de veneratie. Numai daca ar mai avea putere sa fac a o cruce, sa se roage pentru sufletele mortilor. Cine stie cine n-are odihna pe lumea cealalta, si a t rimis sarpele asta necurat, att de departe, tocmai n casa... Numai sa nu mai ceara si pe altcineva. Sa nu mai ceara vreun mormnt, ca snt si semne din astea... ...Ai sa te duci departe, sopti Andronic, ai sa noti pna n insula din mijlocul lacu lui si ai sa rami acolo, ascuns. Nu care cumva sa aud ca mi-ai iesit din cuvnt. Si sa nu musti vreu n om. N-are sa ti se ntmple nimic, fii fara grija... Haide, acuma du-te ! Sarpele ramase cteva clipe n bataia lunii, alintndu-se parca fata de ochi nevazuti. Andronic nalta ncet bratul si-l ntinse catre usa. Ca si cum s-ar fi temut de amenin199 tarea lui, sarpele se-ntoarse, sovai cautndu-si drumul, ri-dicnd si aplecnd neconte nit capul. Vladimir l vedea foarte bine acum, de-abia acum caci alergarea lui prin padure, s ingur, gqnit din urma de un duh nevazut, de-abia acum lua sfrsit. Nici nu si-a dat bine seama cum a nceput goana. Un cadran de ceas fosforescent, care se facea tot rnai mare si tot mai mare, pna cei orbi cu luminile lui verzi, lunare ; si, n mijloc, sarpele. Cum de nu a prins de veste ca ceasul lui S tamate, pe care el l-a purtat n rnna, alergnd prin padure, ascunde ntr-nsul un sarpe ? Pe nesimtite, limba c easului ncepuse sa creasca, nviorata, pna ce Vladimir zari nspaimntat cum mijesc inelele sarp elui, cum. sclipesc si se nfioara ele sub lumina aceea fosforescenta. Sa-i dea drumul numaid ect din mna, sa zvrle ceasul ! Dar oare mai avea acum ceasul n mini ? Era n urma iui. Al doilea !" au zise Vladimir strigatul lui Stere. Ce bucurie ca poti fugi, sa alergi n padure, n noapte, unde sn t attia arbori mari si buni, care te pot ascunde ! Ce bun a fost Stere sa-i dea lui plecarea tocmai acu m, ca sa poata scapa de rasuflarea necurata dinapoia iui, sa iasa din lumina aceea fermecata a cadranulu i fosforescent... Si deodata, n fata lui, ridicndu-se din covorul de lumina, sarpele. Nu-l mai speria a curn. Era ia picioarsle lui si nu venea din spate, nalt si nevazut. ...Mai repede, mai repede ! i porunci Andronic, fa-cnd si ei un pas spre usa. Asadar, Andronic fusese acela care le povestise basmul cu Arghira, frumoasa din l apte", prefacuta n sarpe, ntelese Stamate. Se mira acum ca se dumirise att. de greu. De-abia cnd recun oscu glasul lui Andronic si-l vazu, att de aproape de el, ndreptndu-se spre usa, si dete seama cine vorbeste. Stamate crezuse tot timpul ca povesteste calugarul. Dar i s-a parut, fireste ; caci calu garul pivnicer nu se mai vedea nicaieri. Si nici macar nu se aflau n pivnita mnastirii. Iata, snt toti ceila lti de fata... ...Andronic ramase cteva clipe cu privirile pierdute n noapte, afara. Apoi se ntoar se iarasi la locul lui, n mijlocul camerei, si duse mna la frunte si ncepu sa murmure. Capitanul Manuil a l auzea acum att de clar, nct parca i-ar fi soptit chiar lui toate cuvintele, aproape de ur

eche. Aceleasi farmece, desigur ; caci revenea mereu cuvntul sarpa, pe care Andronic l rostea n ne numarate feluri, su200 ienndu-l sau taraganndu-l. Manuila ncepu sa zmbeasca ; tot ce povestise pna acum, to ata copilaria lui fantastica, petrecuta printre tigani, nu fusese oare o nascocire de-si iui A ndronic, ca sa-i mai pacaleasca nca,o data ? Dar atunci cum de facuse puiul acesta de tigan de adusese ntr-ade-var j.m sarpe aici, n mijlocul odaii ? Capitanul Manuila u vazuse ; de asta era sigur. Un sarpe mare si sur, care aproape dansase n bataia lunii si se urcase pe minile Iui Andronic... O fi nvatat A ndronic asta farmece de la tigani... Si cine stie ce alte lucruri necurate ; un asemenea vraj itor adoarme o casa ntreaga, fura ce poate si apei se face nevazut... Manuila privi spre ceilalti ; cel putin sa-si dea seama de pe acum daca Andronic i-a ametit cumva cu vreo buruiana adormitoare si i-a furat ceasul lui Stamate, de pilda... Dar capit anul nu ghicea nimic de pe fetele supte si palide ale celorlalti. Ramasesera lipiti de pereti, ca la nceput, cu aceleasi chipuri de ceara. Simti din nou ca i se face frica si parca pleoapele i atrnara si lui grele. Daca ar urla... Peste putinta de miscat un deget ; nici macar un geamat nu putea scoate. ntocmai ca n ac el ceas de spaima, neuitat, din copilaria lui, cnd intrase brusc n odaia mamei, la tara, si o gasise amutita, cu priviri oarbe, pleostita la pamnt, fara sa stie ce s-a ntmplat. Doar mai trziu i s-a spus ; venise o tiganca cu ghiocul si, dupa ce s-a asezat sa-i ghiceasca, pe podea, a scos o mn de mort din t raista si a tras cu ea un cerc de jur mprejur. Numai att si amintea... Dar acum Manuila ntelegea bine ce se petrece lnga el. si dadea seama ca Andronic si sfrseste vraja, dupa ce si ncheiase povestirea lui neverosimila, de copil de boier furat, crescut atta vreme ntre tigani... Cel dinti care se smulse din ameteala a fost Stere. El vazuse cum Andronic ntoarce capul spre

fereastra, stia ca acum sarpele e de mult plecat si facu un pas n odaie, la nceput cu oarecare sfiala ; apoi, repede, se ndrepta spre usa. Aerul noptii l ntmpina mai rece, mai curat, trezi ndu-l. Stere ofta obosit si si freca fruntea, ncerend sa-si dea seama ce se petrecuse cu el. Toate am intirile se ncurcau n minte. ncepu sa simta oboseala ; l dureau mai ales picioarele si ncheieturile, tep ene. Se aseza pe marginea scarii, rasuflnd adnc. 201 r X Doamnelor si domnilor, se auzi glasul lui Andronic, petrecerea poate sa renceapa ! Sarpele, animal necurat, teluric, unealta a Diavolului pe pamnt, a fost izgonit din mijloc ul nostru !... Zadarnic ncerca Andronic sa glumeasca. Toti se trezeau anevoie, desprinzndu-se sfi osi de perete, cautndu-si unul altuia privirile. Andronic se apropie de d-l Solomon si i puse minile pe umeri. Omul se clatina somnoros. Gata, domnule Solomon ! exclama Andronic. L-am gonit ! S-a dus !..., D-l Solomon parea ca nu ntelege. Tnarul l privi amenintator n adncul ochilor si-l zgu dui, soptindu-i : Trezeste-te ! N-a fost nimic !... In acea clipa, se avizi un tipat ascutit de femeie bolnava si d-na Solomon ncepu sa plnga cu spasme. Toti se cutremurara. Stere aparu nehotart n prag. D-na Solomon plngea sugru mata, parca n orice clipa ar fi fost gata sa se prabuseasca lesinata. Andronic alerga ln ga ea si-i strnse bratul. Doamna ! Doamna striga el puternic, dominnd urletul isteric al femeii. N-a fost d ect o gluma, treziti-va !... D-na Solomon si nghiti o clipa plnsul, speriata, apoi ncepu din nou, tremurnd din tot trupul. Trebuia sa ne asteptam si la asta ! spuse Andronic, ca si cum s-ar fi adresat un uia dintre barbatii de-aiaturi. Dar parca toti erau nca somnorosi, uluiti de propria lor ntnaplare, mirati de tipet ele acestea pe care nu stiau unde sa le caute. Andronic se apropie mai mult de d-na Solomon si-i puse mna dreapta pe frunte. Gata acum, i sopti el, a trecut, nu e asa ?... Femeia ncepu sa suspine, supusa. Cr iza o trezise putin, caci i fu repede rusine de slabiciunea ei si se ndrepta sovaitoare spre odaia de a laturi. Ce s-a ntmplat ? ntreba buimacit Stere, din prag. Cine tipa asa ?... Aglo, sopti d-l Solomon cuminte, cerndu-si parca scuze. E nervoasa... Nu rezista,

adauga el, ca si cum ar fi vorbit pentru sine. 202 Se dezmortise si capitanul Manuila, care se ndrepta spre Stamate si-l ntreba, dorn ic sa priveasca cu ochii lui cadranul fosforescent : Ct e ceasul ? Stamate cerceta cu mare bagare de seama minutarele. Douasprezece si unsprezece minute, spuse el. .. Andronic ncepu sa rda. Puteai sa ma ntrebi direct pe mine, vorbi el, apro-piindu-se de capitan. Totul na durat dect trei minute, poate nici att... A fost mai mult, spuse gnditor capitanul, silindu-se sa-si lege firul amintirilor , sa le afie capatul.

Vi s-a parut, lamuri Andronic. Asta se ntmpla ntotdeauna ; timpul trece mai ncet n asemenea mprejurari... Vorbea clar, tare, cu minile n buzunarele hainei, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat . ncerca prin toate mijloacele sa ndeparteze raceala si jena bolnavicioasa care parea ca p usese stapnire pe toti. Aproape ca nimeni nu sa misca fara sa priveasca n toate partile, atent, ca si cum s-ar fi temut sa nu se loveasca de ceva, ramas nevazut acum, dar n orice clip a gata sa le iasa n fata. Spatiul se modificase : era incoherent, prea plin n unele locuri, gol si primejdios n altele. Ce-a fost asta ? auzi Andronic glasul lui Vladimir. Nimic altceva declt o vraja, scumpul meu amic, vorbi Andronic surzator. Nu-i lasa sa-i scape prilejul de a-i lamuri, de a-i rechema la viata. D-ta, care studiezi istoria si literatura, adauga Andronic, trebuie s-o stii mai bine ca mine. Eu ma pricep numai s-o foc... cteodata, si mai mult n gluma... Andronic vorbea, dar n acelasi timp si rotea ochii prin camera, siiindu-se sa apri nda curiozitatea celorlalti, sa-i atraga lnga el. ...D-ta stii cte simboluri se leaga de sarpe n credintele tuturor popoarelor, cont inua el, vorbind din ce n ce mai tare. Adu-ti aminte de sarpele... Doamne fereste ! Doamne fereste ! tipa atunci d-na Zamfirescu, crucindu-se frico asa. Auzise cuvntul sarpe si parca toata spaima de la nceput i zgudui din nou fiinta. An dronic tacu brusc, de-partndu-se de Vladimir. 203 ...Acum nteleg eu ce s-a ntmplat, vorbi Andronic, cautnd pe masa cutia de chibrituri . Nu e dect o lampa aprinsa n camera si prea multa lumina de luna... De acea lumina de luna nu-si putuse nici pna acum dezlipi ochii Dorina. Parca num ai de acolo nadajduia vreo dezlegare, numai din apele argintii i-ar fi putut veni ntelegerea tuturor celor ntmplate. Firul faptelor se rupsese de mai multe ori pna acum. Fata se trezise la rastimpuri turburi, n felurite mprejurari, de a caror nlantuire nu-si putea da, acum, n nici un chip seama. Dar tot ce se ntmplase, pe malul acelei ape lunare se petrecu se, din lumina aceea rece pornise. Si nunta, si mirele, si barca leganata atta timp, singura, la mal, si att de anevoie de urnit... Acum, fireste, e mai bine ! exclama Andronic aprin-znd cealalta lampa si ridiond f itilul celei dinti. Lumina lunii se sterse, prelngndu-se murdara sub boarea cea noua a sticlelor. Odai a si recapata decorul ei mohort, bine nchis ntre pereti. In intervalele de tacere se.auzeau de af ara greierii, tiuituri venind parca de foarte departe. Doamnelor si domnilor ! ncerca nca o data Andronic sa-si nsufleteasca tovarasii. To tul e acum exact ca la nceput !... Am putea sa ne gndim la un joc nou pna se fac cafelele !...

D-l Solomon si aminti cu groaza ca ntrebase, cu putin nainte, cine mai bea o cafea. Oare ce s-a ntmplat de atunci ? Am pus cafelele sa fiarba, le-am servit, le-au baut poate ? !. .. Si totusi, Andronic asteapta sa se faca din nou cafele. Altele ?... D-l Solomon si freca fruntea sper iat ; ncepuse sa creada ca i se nazaresc gnduri si chipuri pe care numai buimaceala lui le aduna laolalta . Si totusi, camera este ntocmai ca mai nainte. Si au ramas aceiasi oameni. Doar Aglo este n odaia cealalta ; i s-a facut rau. Ar trebui sa vad si eu ce face... D-l Solomon si facu loc, hotart, pna n odaia vecina, si gasi sotia ntinsa pe pat, cu ata abatuta, fara gnduri. Tu crezi ca are sa se faca ? l ntreba ea cu o voce ragusita, zarindu-l aproape de pat. D-l Solomon ridica din umeri. ntrebarea nu-l nedumirise, dar nu gasise nimic de r aspuns si se multum_ sa dea din umeri. 204 Ma gndeam la Dorina, de ea ti vorbeam, adauga d-na Solomon cu acelasi glas ostenit si gros. Asa e, ai dreptate, aproape uitasem, facu d-l Solomon. Te pomenesti ca s-or schi mba lucrurile acum.., De ce?

Nu stiu, ziceam si eu asa. Mai stii ?... D-na Solomon ntoarse ncet capul. Rasufla greu si fiecare miscare o ametea parca ma i greu. Dar tu ce ai ? ntreba ea. Nimic, snt bine. Ma gndeam ca ar trebui sa bena cte o cafea... si privi cteva clipe nevasta cu atentie, apoi ramase cu ochii n gol. Peste putinta de nteles ce s-a petrecut dupa ntrebarea lui ; si parca adineauri ridicase mna n sus, ntrebnd : cine m i vrea o cafea ?"... Sau poate asta a fost azi la prnz, n curte, cnd iesise n prag si ridicas e tot asa mna ?... Vasazica, se auzi din nou glasul lui Andronic de alaturi, d-stra va pregateati d e nunta si mie numi spuneati nimic ! Acum nteleg eu de ce erati att de veseli cu totii... Vezi, spuse d-na Solomon, nsufletindu-se deodata, e adevarat ! A. nteles si el !.. . Dar capitanul nu spune nimic, adauga posomorit d-l Solomon. ntr-adevar, capitanul Manuila fusese att de surprins de ndrazneala lui Andronic, in cit rosi si pleca ochii n podea, amutind. Venise prost cuvntul lui Andronic. Capitanul era nca mirat de tacerea aceea penibila, nenteleasa a celorlalti. Ce s-o fi ntmplat cu ei de se privesc att de buima citi ? Si nimeni nu vorbeste tocmai de ce-a fost mai curios, de sarpele acela iesit ca din pamnt d in mijlocul casei"... De unde stii ca e vorba de nunta ? ntreba d-na Zamfirescu. Parca ncepeau sa se lamureasca lucrurile acum, ntelese d-na Zamfirescu. Dar Andron ic o privi zmbitor si nalta din umeri. Nu cu ea voia sa nceapa vorba.,. Cine o fi fericita logodnica ? ntreba el din nou, silindu-se sa rda si sa dea cuvi ntelor sale un ton de gluma. Capitanul Manuila ntoarse brusc ochii catre Dorina si o zari cum roseste, plecnd f runtea. Asta l ncuraja n ho-itarrea lui. 205 Snteti indiscret, domnule Andronic ! exclama el, "BBirndu-se totusi de slabiciunea glasului, de moliciunea cuvintelor. Va cer atunci iertare, domnule capitan, spuse repede Andronic. Dar nu ma gndeam s a fac o indiscretie ; voiam numai sa va spun ca e un semn bun tot ce s-a n-tmplat... O ase menea noapte la mnastire si semnul care s-a ivit deodata n mijlocul nostru... ncepu sa rda si mai tare, dar hohotele lui nu nviorau deloc odaia. Ceilalti se misc au tot att de anevoie, tot att de buimaciti, tinndu-se unii de altii cu privirile, cau-tndu-si ap ropierea, nendraznind sa se dezlipeasca prea mult de ziduri. Parca s-ar fi temut sa alunece n goi, sa a meteasca. Numai Stere, care sta n prag, n bataia aerului de afara, parea mai treaz. Lui i facura ntr-adevar bine hohotele lui Andronic. Poate ca baiatul asta i-a ametit pe toti si-acum si da gluma pe fata... Oricine ar fi fericita logodnica, vorbi Andronic, eu ma simt dator sa beau pentr u norocul ei !... ntr-adevar, se duse n odaia de alaturi si se ntoarse repede cu un pahar de vin rubi niu n mna. Toti l urmarira cu ochii, curiosi parca s-ar fi asteptat sa se ntmple un lucru neob

isnuit. Tnarul goli paharul dintr-o sorbitura. Astept acum si pe ceilalti, adauga el. Dar nimeni nu ndrazni sa bea. Domnisoara Zamfirescu privea uimita pe Andronic. Nu ntelegea nimic din tot ce se petrecea. i era somn ; un somn coplesit de oboseala, de moleseala b olnavicioasa. Cine vrea sa facem o plimbare, sa respiram putin aer curat ? ntreba din nou Andro nic. Ctiva ntoarsera capetele spre'usa, dar noaptea de afara i intimida. Doar Vladimir s i cu Stamate facura un pas spre usa. Nu strica. E aer curat afara. Si" nu mergem n padure, nu coborm nici macar n curte. Stam doar afara, aproape de casa, si respiram aer curat... Aer curat, spuse si capitanul Manuila. Asta e o idee minunata. Dar ce fac cucoan ele ? Se uita spre Dorina. Fata i ntlni privirile si se mbujora. Stie acum toata lumea. St ie si el, capitanul, ce a ; vazut ea, lucrul acela nspaimntator... Mie mi-e somn, spuse cu oarecare greutate Dorina. 206 Dar capitanul Manuila tresari. Glasul fetei era schimbat si poate nu s-ar fi cuv enit s-o lase singura tocmai acura. Nu cred ca e bine sa va culcati asa de repede, domnisoara, spuse el bnd. Sa nu vis ati urt la noapte !... Andronic i apuca bratul, ntrerupidu-l. Nu-i spune nimic, c-o sperii ! sopti. Sa-i lasam mai bine pe toti cteva minute si nguri... Asta trece

de la sine. Vladimir, Stamate si cu Riri iesira n curte. Luna se naltase aproape n mijlocul cer ului. Noaptea era senina, tacuta, fara nici un mister. Eu nici acuma nu nteleg prea bine ce s-a ntm-plat, spuse Vladimir. A fost sau n-a f ost un sarpe ? L-am vazut cu ochii mei, vorbi Manuila. Era un sarpe mare, de apa... Ma ntreb de unde l-a scos dl Andronic... Andronic parea destul de plictisit. Dadea din umeri. Nu l-am scos de nicaieri, facu el. L-am chemat, ca sa-l gonesc departe de noi, s a nu ni se ntmple cumva vreo nenorocire... Si m-a ascultat ; acum probabil ca noata n mijlocul lacul ui, ca sa ajunga mai repede la insula acolo. Ridicase bratul si arata, peste ziduri, catre lac. Unde ? ntreba Dorina. Akmci si dadura toti seama ca fata venise n prag si ascultase.. Riri se apropie de ea, fara sa spuna vreun cu-vnt. Andronic o privi calm, apoi, preciza, nca o data ri-dicnd bratul. In insula din mijlocul lacului, domnisoara. Acolo n-are sa mai muste pe nimeni.. . Dorina l ascultase nepasatoare. Asigurarea lui Andronic ca sarpele nu va musca pe nimeni nu o ntrista, nici nu o bucura. Dar tie nu ti-e frig ? o ntreba Stere. E mai bine asa, vorbi fata. M-am speriat asa de rau... Nu, o linisti Andronic, vi se pare. Nu v-ati speriat... Lucrurile astea tot treb uia sa se ntmple. E adevarat, spuse Dorina visatoare. Ce trebuia neaparat sa se ntmple ? ntreba Manuila, nelinistit. Povestea asta cu sarpele, raspunse Andronic. Tot venea. Am simtit de la nceput ca vrea sa intre n odaie... Dar n-am vrut sa va stric cheful la masa. Cnd v-am spus, eram putin gra bit... 207 Xncepu sa rda si privi pe rnd pe toti. ...Se apropia miezul noptii, adauga el sfios, parca s-ar fi dat seama de falsul m ister al marturisirii. Si dupa miezul noptii nu mai aveam nici o putere asupra lui... Tacu brusc, ncruntat. Taceau si ceilalti, ncurcati, pri-vindu-se. Trebuie ca v-a fost greu sa nvatati mestesugul acesta, spuse trziu Manuila. Ce mestesug ? ntreba Stere, nedumerit. Vrajitoria asta cu sarpele, lamuri Manuila. Nu e lucru usor, se ntelege... Andronic sovai ; nu vorbea bucuros despre taina aceasta. Nici nu mai mi-aduc aminte cum am nvatat-o, spuse el codindu-se. Asta a fost demu lt. Snt attea lucruri pe care le stiu fara ca sa-mi amintesc cnd si curn le-ani nvatat... Bunaoa ra, povestea Arghirei, pe care v-am mai spus-o, poveste pe care nu o mai stie nimeni aici, la m-nastire. .. Nici Stere, nici Dorina nu auzisera povestea Arghirei, dar nu erau curiosi sa o afle. Se multumira cu vorbele lui Andronic ; nimic nu li se parea acum curios, tainic, indescifrabil, vrednic de a fi dezlegat si

lamurit. Dar eu tot nu nteleg cum deati stiut ca este prin apropiere, spuse Riri. Vorbise deodata, pe nerasuflate, sfiindu-se totusi sa pronunte cuvntul sarpe. Astea am sa vi le spun eu mine dimineata, zmbi Andronic. Nu pot.fi spuse pe ntunere c... Dorina ncepu sa tremure. Riri i lua bratul, fara s-o priveasca. ...Nu pot fi spuse, continua Andronic, pentru ca mi-e teama de d-stra. Ati vazut cit de sensibili snteti... ntoarse ncet capul si privi n ochii Dorinei cu nteles. Fata se facu palida. Nici nu e att de greu de nteles, sopti Andronic. Cnd se pregateste un lucru at't de semnat... Atunci aparu n prag d-l Solomon. Parea ca ncepe sa se dezmorteasca. Cine vrea sa se culce, spuse el, sa pofteasca sa-si faca patul. Iar cine vrea ca fea sa ridice mna n sus J. 208 w Zmbi cu oarecare greutate. Numai Andronic, Stere si capitanul Manuila cerura ca fele. Toti ceilalti erau somnorosi, obositi. Am impresia ca am stricat petrecerea spuse Andronic, privind n ochii capitanului.

XI

Un ceas mai trziu, erau toti culcati. ncercarile lui Andronic de a-i scoate din ca sa si a face mpreuna o plimbare prin parc nu izbndira. Nimeni n-avea chef de vorba. Sorbisera cafelele mai mult n sila si aceeasi turbur e ameteala staruia n picioarele tuturora. Nici macar n-au mai avut putere sa aranjeze cum se cuvine o daile de dormit. Doar au apropiat paturile si au ridicat perdelele la ferestre. Pentru domni, n alta od aie, s-au pus saltelele dea dreptul pe podea si cei mai mulati au adormit pe jumatate mbracati. Andronic re nunta la gndul lui de a cere o pijama. si alesese doua scaune, pe care pretindea ca va dormi mai bin e dect pe scndura. Dar mie nu mi-e somn, spuse el vaznd ca ceilalti fac lampa mica, pregatindu-se de culcare. Cine vrea sa vina cu mine afara ?... De data aceasta nu l-a ntovarasit dect capitanul Manuila. Desi se simtea si el obo sit, cu gndurile risipite, cu vointa istovita. Dar nu-l putea lasa singur, nvingator pe Andronic. Iesira amndoi n curte. D-tale pot sa-ti spun, ncepu Andronic. mi pare rau ca din cauza mea s-au stricat t oate lucrurile... Daca n-ar fi fost blestematul acela, acum ne-am fi plimbat, poate, pe lac, cu ba rca... Pe lac n nici un caz, spuse Manuila. Nici nu e nca timpul... Nu ve;:i ce racoare s -a lasat ? Nu simt nimic, spuse Andronic ridicnd privirile spre cer. Simt numai o teribila p ofta de nebunii... Sa ne suim prin copaci, sa ne zvrlim din creanga-n creanga, sa notam pr in lacul acesta miraculos... 14 Domnisoara Ciristina 209 ; Cu mirare si cu oarecare invidie, Manuila l asculta vorbind. Fara ndoiala ca e u n mare blestemat, daca nu un vrajitor n adevaratul nteles al cuvntului. De unde izvo. raste n el atta forta, atta vitalitate si fantezie ?... ...Dupa ce trece miezul noptii, continua Andronic, nu mai stiu ce se ntmpla cu min e... Uneori mi se pare ca snt o pasare, alteori ma cred un viezure, o maimuta... Poate ti vine sa rzi, nu ? si ntreba el tovarasul. Nu, deloc, raspunse grav capitanul. ...Si aproape ntotdeauna uit ce-am facut, nu mai mi-aduc aminte unde am petrecut noptile... Acuma as putea cu drept cuvnt rde, spuse Manuila cu seriozitate. Andronic zmbi, trist. Te nseli daca te gndesti la femei, la dragoste, cum se spune. Noaptea are pentru m ine cu totul alta vraja... Uite, arata el cu bratul cerul, padurea, astea snt mult mai puternice de ct dragostea. Si mult mai grave... Tacu brusc, ca si cum ar fi spus un lucru de taina. Cteva clipe ramase ncruntat, c u privirile oprite n gol. ...Mai grave, pentru ca nu stii niciodata de unde vin, unde le e nceputul si sfrsi

tul... O dragoste, o femeie, o vezi n fata ta, n patul tau chiar si dragostea o simti cum se naste si c um moare... Dar lucrurile astea ?... Arata din nou noaptea, marii arbori adormiti si parca i fu si lui frica. Manuila simtise foarte precisturburarea lui Andronic. ntr-adevar, acum toate lucrurile pa reau altfel... Si daca macar s-ar multumi sa te copleseasca sub puterea lor, adauga Andronic. D ar nu fac asta niciodata... Te schimba, te ntuneca si uneori ti ia mintile... D-aia ti spuneam... nteleg, vorbi ostenit Manuila. E ca un fel de otrava... Nu, nu e asta, l ntrerupse vioi Andronic. E n sngele tau si nici macar parintii tai nu snt de vina ca e acolo... Dar vad ca nu ma asculti, adauga el zmbind ngaduitor. Capitanul privea n gol, nfrnt de somn. Si parca fiecare cuvint al tnarului aduna mai multa oboseala, chema mai mult somn n fiinta lui. 4 . Da, marturisi el, tocmai voiam sa te rog sa ma scuzi. De-abia mai ma tiu pe picio are... A fost o zi grea pemru mine. Si attea lucruri ciudate... Andronis i strnse mna si-l privi zmbind cum urca scarile. Parea un om beat, mpleticin du-f Ja fiecare pas. Manuila intra n odaie, aproape fara sa-si dea seama unde calca. si ga si locul lui pe saltea si se trnti mbracat. Toti ceilalti dormeau truditi. Ramas singur, Andronic ncepu sa se plimbe gnditor, trecnd ncet prin fata chiliilor c alugarilor. Nu se auzea de nicaieri nici un zgomot. O nefireasca pace se asezase parca n toata padu rea. Andronic porni agale pe aleea din fata mnastirii. Erau arbori nalti, de amndoua partile. Si salcmi pitici, trandafiri

salbateci, crescuti la ntmplare. Totul dormea, adnc, sub lumina irizata a lunii. An dronic auzi un ciript gros ntr-un tufis si se opri brusc. Ce, ma, nu te-ai culcat nca ? !... Ia vino ncoace !... nalta mna si astepta cteva clipe. Un zbor scurt, mpiedicat de ramuri si o pasare mar unta i se aseza sfioasa n palma. Andronic trase cu bagare de seama mna aproape de obraz. Pasarica tremura, dar nusi lua zborul. Ce-i cu tine ? ntreba, prefacndu-se suparat, Andronic. Acu se face ziua... Cu cealalta mna cuprinse pasarea, ncet, blnd si-i mn-gie capul. Pasarica se zgribuli, apoi si scutura penele, bucuroasa. Ia sa faci bine sa te culci ndata, ca doar n-oi fi si tu ndragostet !... ntinse bratul si pasarea si lua zborul cuminte, fara spaima, fara sa ciripeasca ma car. Tnarul pndi cteva clipe fosnetul frunzelor, ca si cum ar fi vrut sa se convinga ca ntr-adevar e ascultat. Apoi sovai, nehotart unde ar fi mai bine sa mearga. nainta la ntmplare pe alee, dar repede si schimba gin-dul si se ndrepta spre lac. Trecnd prin fata chiliilor, mai asculta o data, sa vada daca nu se trezeste nimen i. Aceeasi tacere, de cetate vrajita. De-abia cnd iesi de sub zidurile mnastirii si pogor spre lac si dete seama ca aici zgomotele erau n toi. Greieri, cosasi, broaste, paseri mari care se trezeau, la l una 210 211 si tipau scurt aici parea ntr-adevar ca viata se prelungeste ntreaga chiar si n som n. Taci"! Nu mai plnge ! N-a fost nimic !" i spunea n-dronic foarte aproape de ureche. D-na Solomon plngea mai mult sa simta apropierea lui calda, barbateasca, sa auda mereu cuvinte le lui cu atta patima soptite. Te rog eu mult !" continua Andronic si-i atinse cu buzele sfrcul urechii. Niciodata nu simtise d-na Solomon o astfel de mn-giere. Trupul ntreg i se topi sub atingerea aceea de fo c. Voi sa se apere, dar bratele lui Andronic o cuprinsera puternic. Sper ca nu e numai un satir n toat a padurea asta !" i sopti el patimas. D-na Solomon zmbi : De unde mi cunosti gndurile ?" ntreba ea, ca sa se apere si sa-l necajeasca totodata. Haide sa vedern mai bine ce fac ceilalti !" adauga ea r epede. Toti dorm, sopti Andronic, n-a-vea nici o grija. Si apoi, nu vezi ? s-a stins bricheta ; as ta e semnalul, asta e gajul"... D-na Solomon ncerca sa se rupa din bratele lui, dar caldura tnarului o a metea, o vrajea. Cel putin daca n-ar aprinde cineva bricheta, sa ne vaza", ofta ea... Liza auzi din nou glasul lui Stere : Al cincilea !" de astadata att de departe, att de stins, nct ghici mai mult cuvintele, pentru ca le cunostea. Acum e rndul lui, si spuse, silindu-se sa ramna calma. Dar tremura. Daca vine nti sarpele ?... Se temuse degeaba. Andronic aparu linistit din tre pomi. Ma asteptai ?" o ntreba el zmbind. ,.Da. Voiam sa-ti spun ca s-a stins bricheta"... I -o arata, n scorbura

copacului, dar Andronic nici nu-i urmari gestul cu ochii. Se apropie de ea, fara sfiala si o cuprinse n brate. Liza tremura, dar trupul barbatului era att de puternic, att de mbietor, nct n u ndrazni sa se zbata. Trebuie sa-mi dai gajul !" i sopti Andronic. Liza ncerca sa se rupa din mbrat isarea lui ; parca si mai mare era voluptatea, daca ar fi urmarit-o prin padure si-ar fi prins-o ap oi salbatec n bratele lui de fier, fierbinti. Dar nu izbuti sa scape. Andronic o tintuia pe loc, soptindui la ureche : ,,L-ai vazut ?" o ntreba el. Liza simti cum i se urca sn-gele n obraz, dar placerea de a-i asculta cuvintele ndraznete era prea mare. Nu ti-e frica de el ?" ntreba din nou 212 Andronic. Liza clatina rusinoasa din cap si vru sa-si ascunda fata pe umarul tnar ului, dar el i prinse gura si o tinu asa, fara sa-i ngaduie sa rasufle... Incet-ncet, cu infinita volupt ate amestecata cu teroarea mortii, Liza simti cum si pierde constiinta si lesina ; n clipa n care vaz use rasarind capul nspaimntator al sarpelui dintre pumnii strnsi ai lui Andronic... Dnd ntmplator cu mna prin ntunerec, Vladimir descoperi alaturi de el pe Liza-. Ramase buimacit, nendraz-nind sa o ntrebe ce cauta acolo, n patul lui. ,,Dar nici macar nu e patul t au !" exclama Liza, raspunzndu-i parca la ntrebarea lui nerostita. ntr-adevar, Vladimir observa cu tacu ta mirare ca nu se afla n camera lui. O odaie lunga, necunoscuta, plina cu glastre de flori. Cine a a prins lumina ?" ntreba el deodata. Nu e nici o lumina, ti se pare tie ! i raspunse zmbind Liza. E do ar luna !" Si l privi staruitor drept n ochi, provocndu-l. E pacat, si spuse Vladimir. Ce are sa spu na Stere ?" Liza se apropie mai mult de el si-i sopti : Ce faceai tu n padure ? Adunai serpi, hai ? !" Vladimir se cutremura, speriat. Dar n acea clipa observa cu groaza cum se schimba capul Lizei , cum se urteste hidos si dezgustator, rnjind cu o gura enorma, v-nata. si acoperi ochii cu palma. R espira speriat,

tremu-rnd, cu o groaza stupida, amestecata cu scrba, n tot timpul. Haide, nu-ti fie teama, auzi el din nou glasul femeii, haide mai bine sa-i prindem pe ceilalti !"... Deschiznd ochii, Vladimir zari n fata lui pe Aglo. L-au omo-rt, vorbi ea zmbind, au tabart toti pe el si l-au omo-rt !" Vorbea de sarpe, se ntelege. Vladimir rasufla usurat. Nu era mare lucru de el, con tinua d-na Solomon. Iata, asta e tot ce-a ramas !" Si-i arata ceasul. Cadranul era acum pre sarat cu margele sclipitoare. Sa nu fie prea trziu, spuse Vladimir. Stii ca vine rndul meu." Astepta ra amn-doi, ascultnd semnalul. Dar d-na Solomon se apropia tot mai mult de el, strngndu-i mijlo cul, apasndu-i pieptul. Vladimir simtea cum l cuprinde o dulce ameteala, o caldura aromitoare si ncepu sa tremure. Asta nu se poate, si spunea el, asta nu !"... Auzi atunci strigatul lui Stere : Al doilea !" si se smulse din bratele femeii, pornind salbatec n noapte, n inima calda si primitoare a padur ii. 213 XII Cteva minute dupa ce Dorina adormi, cineva se apropie de ea si i spuse, batnd-o pe umar : Haide ! Se face n curnd ziua !... Fata sari din pat, speriata. Asa de repede ? Si ceilalti cum ramn, aici, singuri la mnastire ?... Asta a fost demult si-a fost numai n vis... Cum de-ti mai amintesti de ele ?... Dorina ncepu sa zmbeasca. Adevarat. Toate au fost n vis ; si petrecei-ea aceea amar a la Solomon, si jocurile lor n padure, si sarpele... Dar sa nu rostesti niciodata cuvntul acesta, o po-vatui prietena, ghicindu-i parc a gndurile. Sa nu-l rostesti, ca n-ai voie... Bine, am sa tin minte... Dar daca totusi... Fata de lnga ea, care o trezise, se ncr unta, posomornduse. Nu-l mai vezi atunci noua ani de-a rndul.... Sa-l cauti n lumea toata si nu-l mai n tlnesti... Pe cine ? se cutremura Dorina. Pe mirele tau. Sau poate ai uitat si asta, ca astazi e nunta... Asa de repede ? ntreba sfioasa Dorina. Si nici raa-car nu s-a facut ziua... Acuma este el barbat, numai pna rasare soarele..". Apoi s-ascunde iar si nu-l mai vezi... Dorina privi n toate prtiile. Ce odaie mare si bogata, cu pereti zugraviti n aur, c u tavanul rotunjit ca o bolta... A dormit aici aproape toata noaptea si nici macar nu si-a dat seama.. . Haide ! haide mai repede, o zori femeia. Te-asteapta celelalte, cu rochia de mir easa... Dar trebuie sa spui nti mamei, se mpotrivi Dorina. Femeia zmbi ngaduitoare. O lua de mna si-i arata fundul odaii. Parca se deschidea o alta ncapere acolo si la capatul ei alta, la nesfrsit, ca ntre oglinzi. 214

Mai ai tu timp sa te ntorci acum ? Astea au fost demult... Nici nu stii ce mult a fost de-atunci... Dorina privi sirul acela de odai, care parca o desparteau de un alt tarm, fara tr istete. ncet, i se stergeau din minte ultimele amintiri. ntr-adevar, acum ntelegea si ea ca a trecut vreme multa de atunci si nimic nu se mai poate ntoarce, nimic nu mai poate fi cum a fost odata.. . a-ti inelul ! i aminti femeia. Sa nu-l scoti din deget dect cnd vei fi n fata lui... A lui Andronic, sopti sfioasa, cutremurndu-se de emotie, Dorina. Asa i spuneti voi... Femeia privi n ochii Dorinei si zmbi trist. Tu l cunosti ? l vad si eu, numai noaptea, raspunse femeia. Atunci cnd e barbat frumos... Si tu cum i spui ? ntreba din nou Dorina. Cum nu trebuie sa-i spui tu... Dorinei i fu teama de privirile acelea straine, de figura aceasta pe care nu o ma i ntlnise niciodata pna acum. Haide ! Ne-asteapta... O lua de mna, aproape fara voia ei, si o trase spre usa. Dar ajunsa n fata pragulu i, Dorina se opri, tremu-rnd. I se parea ca dincolo, peste prag, este apa. O apa ascunsa, dar adnca, neagra, rece, pe care un ochi nedi-baci a,r fi luat-o drept covor. Mi-e frica, sopti ea, Nu te teme, nu te-neci, o linisti femeia. Cnd esti cu mine, nu te-neci... O trase de brat ; Dorina nchise ochii, dar piciorul nu se scufunda. Calca parca p e sticla. Racoarea apei

i patrundea talpile ; att. Dar rasuflarea aproape i se oprise pe loc, n piept. Rasufla adnc, i mai spuse femeia. Fii fara grija. Ai sa te nveti apoi si aici, sub apa... Dar unde sntem ? ntreba speriata Dorina. -. j n palatul lui... Dar cum se vede atunci soarele pna aici ? ntreba Dorina privind cu grija mprejur. Daca palatul este cu totul si cu totul de sticla..; Ia uita-te... Femeia i arata cu mn n sus. Se vedea cerul. Departe, sticlos, argintiu. Acolo, sus, nu era dect o lumina sfioasa mprumutata parca de altundeva. Lumini mari, stralucitoare se zareau n fata. Ne-asteapta... Sa nu se supere ca am ntrziat..7 O tinu tare de mna si grabi pasul. Dorina privea ametita stralucirea din fata och ilor. Se auzeau glasuri multe si sunete ciudate, moi, de viori foarte usor atinse. ncepeau niste trepte albe, ca de marmura. Cnd fu sa atinga prima treapta, Dorina sovai. Dar tovarasa o trase puternic dupa ea. Urca ! Urca ! i porunci. Ce greu i era ! Parca o apasau puteri nevazute si o osteneau la fiecare pas. Urca ! Urca ! se auzira alte glasuri de sus. Si simti din nou bratul femeii care o trage* nchise ochii, cu lacrimi, si facu nca un pas. Parca o ametea dure-; rea aceastei munci nentelese. : De ce e att de greu ? sopti ea. Si lui i-a fost greu pna la tine. Ai uitat ca nu putea urni barca din loc ? Ct tim p ati asteptat acolo, pe marginea lacului si barca nu se putea dezlipi de tarm... Da, asa e, si aminti Dorina. si aminti si privirile de foc ale lui Andronic. Bratul lui cald si puternic, de c are se agatase atunci, demult, n vis... Urca ! Urca ! auzi din nou glasurile de sus. Cine snt ? ntreba Dorina. Ceilalti. Snt multi. Toti vin aici... Dar e greu, nu e asa ?... Parca zmbetul ei era si mai trist acum, cnd privea munca Dorinei. Mai e mult ? ntreba nca o data Dorina. Daca l iubesti, mai e putin... Fata strnse pleoapele, si musca buza si se opinti, nca o treapta, nca una... El nu ma poate ajuta, nu e asa ? 216 Pe scara asta, nu Nu e scara lui... Glasurile de deasupra pareau ca se pierd, laolalta cu zvonul de viori. Unde au p ierit deodata toti oamenii aceia care o asteptau; cu privirile atintite asupra ei ? se ntreba D orina. N-au pierit, i raspunse femeia. Te-asteapta. Uite-i... , ntr-adevar, Dorina se afl a deodata n mijlocul unei sali nesfrsite, bogata n lumini si oglinzi. O lume de basm se deschidea n fata ochi lor ei. Femeile erau mbracate ; ca n celelalte vremuri, iar barbatii aveau haine cu firetu ri, palose lungi, coifuri. Sa nu cumva sa le vorbesti ! i sopti repede femeia. Dorina nainta sfioasa, orbita, n sala nalta, fara sfrsit. Oameni o tintuiau cu privi rile lor streine, reci si parca se trudeau s-o opreasca ntre ei, caci cercul se strngea neco

ntenit. Si fiecare i facea un semn cu mna, fiecare i arata vreun lucru minunat : o pasere nemaivazuta, de ] aur, sau un pahar de nestemata sau vreun pantof stralu citor. Fata ameti si-si puse palmele la ochi. ,. Sa nu le raspunzi orice ti-ar spune, auzi ea din nou soapta tovarasei.

; n acea clipa, simti bratul femeii mai poruncitor, tra* gmd-o. l Uite-o si pe Arghira, frumoasa din lapte ! striga ! un tnar, iesindu-i n cale si aratndu-i un tron ascuns. Dorina ntoarse fara vrerea ei privirile. Departe, zdrobita de lumina, sta o fata palida, cu plete negre, cu oc hii larg deschisi. Si ea a fost mireasa ! adauga tnarul zmbind. Tot de-acolo a venit si ea, ca si tin e. Uite-o ! Dorina ncepu sa tremure. Fata aceea parca ar fi fost moarta ; statea neclintita, cu obrazul alb si teapan si ochii et nu clipeau. Trei zile, atta a cunoscut-o el ! striga din nou tnarul, aproape tinndu-i drumul. A cum e moarta, e de mult moarta. Priveste-o bine !... Chiar fara porunca tnarului necunoscut, Dorina tot nu-si putea desprinde priviril e de chipul fetei de pe tron. O turbura 'tot mai puternic taina chipului nclestat, tristetea aceea rece, ngndurata. Haide ! i sopti tovarasa, ncercnd sa-i traga bratul. 217 Cine este ? ntreba Dorina. A fost si ea mireasa si a murit ? Femeia sovai, fara sa-i raspunda. Voia s-o traga mai aproape de ea, s-o scoata m ai repede din cercul acela de oameni care continuau s-o priveasca ametitor. Priveste-o bine si ai sa ntelegi cine este, vorbi din nou tna.rul. Si ea se opri d eodata, tremurnd. Fata din tron i se paru atunci cunoscuta ; si ochii aceia larg deschisi , si buzele strnse... Nu vezi ca esti tu acolo ? ! exclama biruitor tna-rul. Toate viorile tacura, oprite parca la un semn nevazut. O mare tacere mpietri sala . Dorina ramase o clipa cu ochii cascati, apoi gemu ranita si se pravali. ...ncepea sa-si dea seama unde se afla. Odaia ntreaga era muiata ntr-o lumina vraji ta, lunara. Dorina se trezi tremurnd, nspaimntata. Auzea un sforait gros, ntrerupt de sufocari s curte. Din alta parte se strecurau pna la ea zvonuri nedeslusite ; un geamat prelung, so apte nentelese si tiuituri de gnganii nevazute. Fata si mngie fruntea cu palma, ncercnd sa nteleaga ce s-a petrecut cu ea. Asculta rasuflarile necate de lnga ea. ntoarse ncet c apul si zari alaturi, cu capul atrnnd greu, pe Liza. la cealalta parte, dormea cu pumnii s trnsi aproape de gura Riri. Odaia era luminata pna n cele mai ascunse-unghere, dar luna nu se za rea prin fereastra. Se ghicea numai un colt de cer albastru, straveziu. Am.visat sopti Dorina ca sa se linisteasca. li era totusi frica, singura treaza n mijlocul attor femei cuprinse de somn. Fieca re zgomot care l auzea i se parea ncarcat de taina, vrajit, nenteles. Trziu si dete seama ca se aude de departe oracait de broaste. Se gnd cteva clipe. Sntem la mnastire. Am visat. Tot ce s -a ntmplat pna acum a fost n vis... Dar si aminti brusc de Andronic si rasuflarea i se aprinse din nou. Oare si el a

fost numai o nalucire? Si sarpele ?... Ramase cu ochii deschisi, ncruntata, ncercnd sa-si aduca aminte de toate cte s-au ntm lat. Nu ntelegea nimic limpede. Doar ochii lui Andronic staruiau asupra ei, !: de undeva din boarea luminoasa a odaii. Si parca l simtea foarte aproape,.. i simt ea mai ales parfumul acela nelamurit de trup curat si barbatesc, laolata cu caldura ucigatoa re care izvora din ochii lui, din minile lui... Dar sarpele ! ?... Dorina rosi, nchiznd pleoapele si strngndule pna la durere. Acelasi coplesitor dezgust, aceeasi mare spaima si dorinta bolnava staruiau n amintirea ei turbure. Faptele se desprindeau anevoie n minte si toate gndu-rile i rasareau vlaguite, nesigure, nestiind cum sa le lege ntre ele. Totul era bolnav, istovit, cuprins de ceata. Dar vraja sarpelui staruia ; vraja lui si a lui Andronic. Numai chipul lui Andro nic o linistea, cnd l chema n minte. li vedea-ntreg, viu, naprasnic n barbatia lui neasemuita... Dori na lupta multa vreme cu somnul, cu amintirile. Sforaiturile din celelalte odai le a uzea uneori cu o

exasperanta precizie. n ncapere, lumina lunii staruia. Fereastra era deschisa, dar nca nu se facuse prea frig. Rasuflarea femeilor era adnca si greoaie. Toate dormeau cu gura cascata, cu gtul ncovoiat si bratele rasucite. Zarea piepturile cum se nalta si scoboara, zgomo tos, n voie, cum se ntind muschii si obrazul transpira uleios. Niciodata Dorina nu vazus e attea femei dormind obosite. Niciodata .Luciditatea ei nu fusese att de ascutita si tot usi att de bolnava, gata sa se topeasca n nalucire la orice spaima. Le privi cteva clipe, apo i nchise ochii si adoismi dintr-o data, ca si cum s-ar fi cufundat lin ntr-un lac fara fun d. XIII Andronic strabatuse o buna parte din padure nainte ca sa se ntoarca din nou pe mar ginea lacului. Ajuns ntre arbori acolo unde, cu cteva ceasuri mai nainte se desfasurasera

jocurile porni sa cnte, ncetinind pasul Glasul se desprinse la nceput sfios si melan colic, ro-fcunjindu-se si crescnd apoi, ca ntr-o chemare prelunga, deopotriva de duioasa si nflacarata. Cnta fara cuvinte ; doar daca la rastimpuri rostea vreun nume de fata. Padurea parea ca-l asculta somnoroasa, tresarind usor, nelinistita si apoi repede mpacata . Sus, pe deasupra arborilor, se pornea cteodata un val nesfrsit de fosnete spe218 219 riate, frunzele apropiindu-se unele de altele si tremurnd ca atinse de o mna nevaz uta si nepotolita. Glasul lui Andronic ajungea pna foarte departe, despicat de trunchiuri si rasfira t printre frunze. A-o-oooQ-hau-u-uuu !... Ana-a-aaaa !... Lumina lunii patrundea coroanele si se asternea de-a dreptul pe iarba, rasarind pretutindeni flori nefiresti, cu sclipiri umede, sfioase. Andronic parca se ferea sa le calce, priv ind cu bagare de seama unde si pune pasul. Aturrci glasul lui se pierdea nghitit de pamnt si numai soapte nentelese tremurau n padure. Parca frunzele se ntorceau ncet dupa el, ntr-att de turburatoare i era trecerea si de cald glasul cnd ncepea sa cnte. Uneori paseri nevazute se trezeau prin cuiburi, si se auzeau ciripituri nfundate, chemari scurte, speriate. Andronic se oprea zmbind, si le fac ea semn cu mna, ridicnd fruntea. Nu v-astmparati, frumoaselor ? ! Ciripitul se topea brusc, n zvonul nelamurit al crengilor nalte. Cte un fluture mar e de noapte si lua zborul, clatinat parca de o aripa de vnt, gata sa-l rastoarne si se aseza lenes p e coaja trunchiului, lipindu-si aripile. Ochii lui Andronic l urmareau cteodata, sclipind n ntunerec ca d oi carbuni aprinsi. Omul zmbea, strabatut de bucurii nestiute si pornea mai departe, cntnd. n fata unui arbore batrn si ncovoiat, Andronic se opri cu bagare de seama si-l masu ra de sus pna jos, ca si cum ar fi vrut sa-si dea seama daca e ceva schimbat n trunchiul si ramurile

lui. Apoi si scoase haina, o zvrli pe iarba si ncepu sa se catare vioi, fara nici o greutate. Ajuns n f urca cea mai de sus, Andronic si facu loc cu minile printre frunze si ncerca sa priveasca pe deasupra pa durii. Dar nca nu se urcase pna n vrf ; nca nu-si putea roti ochii deasupra tuturor arborilor. si trase atunci capul si se catara pe crengie cele mai nalte. Ramurile fragede tremurau sub apasarea lui, dar n u trosneau. Parea ca se tine mai mult cu minile, fara sa-si lase tot trupul p? crengi. Parca ar fi plutit ntre frunze si-trupul lui ar * fost usor ca al unei paseri. Cnd si nalta capul, cerul ntreg'l aceperi. Un c r mpietrit, alb, scaldat n luna. Doara n-oi fi singur ! spuse Andronic si ncepu sa chiuie. Glasul lui ajunse foarte departe, pe deasupra padurii si-l auzi cum se pierde, c a un ecou. Dar nu-i raspunse 220 nimeni. Numai o pasere mare si lua zborul cu aripele ntinse si flfi lin peste arbori . Huuuu !... chiui nca o data Andronic. Aceeasi tacere mirata a padurii. Acelasi cer senin si mort deasupra. ngndurat, And ronic ncepu sa coboare. si dadea drumul cu usurinta, parca jucndu-se, din ramura n ramura, fara sa sovaie, fara sa priveasca unde se lasa. Ajunsearepede pe pamnt, si scutura parul de frunze, si mbrac a haina si porni ndarat, pe alt drum. Cnd strabatu luminisul, cauta cteva clipe cu ochii o tufa si s e ndrepta aproape alergnd spre ea. Se trnti pe iarba, puse urechea la pamnt si, asculta. Nimeni ! exclama el zmbind. Unde or fi plecat toti n noaptea asta ? !...

Se ridca, dupa ce mngie usor, cu palma, firele de iarba, cerndu-le parca iertare ca le-a strivit sub trupul lui. S-au dus poate pe lac, sa noate, adauga Andronic. Grabi pasul. Cnd iesi din padure , ncepuse sa adie blnd vntul. Se clatinau spicele pe marginea cararii. Andronic mergea fluiernd, pna s e apropie de lac. Aici se opri din nou, ascultnd. De undeva, de departe, se auzea tremurul uscat al papurisului. Tipetele somnoroase, ora-qaitul broastelor, tiuitul cosasilor pareau ca se sting n nfiorata tacere a lacului. Nici paserile nu se mai trezeau speriate din stufaris acum. Andronic ncerca sa patrund a zarea cu ochii. Nu se lamurea nimic pe lac. Doar o boare usoara leganndu-se n vnt. Tnarul facu ctiva pas i, cau-tnd parca un loc mai potrivit si ncepu sa se dezbrace, nerabdator. Dorina sovai multa Nvreme nainte de a se hotar sa-i iasa nainte. El stie doar ca a venit si totusi nu o cauta, nu o cheama. l vede foarte bine, cum sta aproape gol, cu fsia de matase gre a, batuta cu fir, prinsa n jurul coapselor. Si totusi ar fi trebuit sa-l gaseasca gata de plecare, m bracat. Sau poate nu a ales-o pe ea... Dar din hora acelor fete necunoscute, dupa ce le-a cntarit pe toa te cu privirea, ei i-a aruncat gajul, un mar de aur. Acesta a fost semnul ; pe ea a ales-o de mireasa.. . 221 Dorina ! exclama Andronic mirat cnd o zari teain-tnd. Ce frumoasa te-ai facut!... Te-am asteptat, sopti fata. Nu mergem ? i vazu n acea clipa umerii lui goi si pleca ochii. De ce ti-e teama ? o ntreba el. Stii ca altfel nu se poate, ci numai goi. Asa sta scris... Si eu ? Si tu... Mai trziu, se-ntelege, adauga el zmbind, apucndu-i mina. Fata simti din nou tresarirea de foc pe care i-o dadea ntotdeauna atingerea trupu lui lui Andronic; Aceeasi cutremurare brusca aceeasi stranie placere, necunoscuta. Tu stii sa-noti ? o ntreba ncet Andronic. Daca se scufunda barca, tu ai sa stii sa -noti ? Dorina se agata de bratul lui, speriata. Daca ma lasi tu, ma-nec ! exclama ea. Atunci sa nu-ti fie teama, orice s-ar ntmpla sa nu-ti fie treama, o ncuraja Androni c. Asta e o luntre fara moarte. Daca ai stii de cte ori am strabatut eu apee pna m-arn dus si ra-am ntors de-acolo... Uite !... i arata cu bratul ntins departarile. Dorina nu zari nimic, dect aceeasi ntindere nes frsita de ape, limpezi, nemiscate. E departe ? ntreaba ea supusa. Andronic ncepu sa rda si o strnse mai aproape de el. Nu e nimic departe cnd iubesti, sopti. Tu ai sa te asezi n fundul barcii, linistit a. O sa trecem noua mari si noua tari. Si pe urma ncepe nunta... Att de trziu, spuse Dorina, ntristndu-se. Cte nu Ke mai pot ntmpla pn atunci, adauga ea gnditoare.

De ce te grabesti ? ntreba bnd Andronic. Aici, la noi, zilele trec repede, ca si cl ipele. Daca ai ajuns aici, nu te mai poti ntoarce. Si e mai frumos aici, nu e asa ?... Oriunde esti tu, raspunse fata. Tacu brusc, privindu-l. Ce frumos este, si ce nalt, ce mare ! Parca nu mai e om, ci zeu, fiul zmeului din povesti. De ce-ai plecat din palat ? l ntreba ea. De ce-ai venit din nou aici, lnga apa ?... 222 Tu n-ai putut ramne acolo, ti-a fost frica... De ce ti-a fost frica ? Toti oameni i aceia erau morti de mult, nu-ti puteau facenimic, n-ai vazut ?... Eram si eu acolo, sopti fata cu spaima. Eram pe un tron, ascunsa de ceilalti... Da, vorbi Andronic senin, asa se ntmpla ntotdeauna... Dorina simti din nou aceeasi spaima si se strnse mai aproape de el. Parca ar fi v rut s-o linisteasca, s-o mngie. Fii fara nici o teama, vorbi el si eu snt aici. Nu ne despartim...

Privi atunci spre ape. Barca astepta acolo, lnga ei, de foarte multa vreme. Dorin ei i se pareau cunoscute toate lucrurile acestea ; si pregatirea aceasta de calatorie i se pare a c-o mai traise o data, demult.

Unde e nunta ? ntreba ea nca o data. La capatul celalalt... Ii cuprinse mijlocul si o duse ncet aproape de apa. Nu se poate altfel, o linisti Andronic. El facu un pas si barca se clatina. Apoi, purtnd-o a'proape n brate, o sui si pe D orina. Leganarea a fost att de nenchipuit de dulce, net fata ameti si-si prinse capul n mini Andronic era lnga ea. nainte de a apuca vsiele, i arata cu bratul ntins nainte. Acolo, la mijloc, e o insula. Acolo am stat eu... Deodata, fara sa stie cum, Dor ina si aminti de sarpe si se cutremura. l va vedea din nou, gol si neobosit, zvc-nind sub lumina lunii, a sa cum l vazuse la nceput. Si de data aceasta, pe neasteptate din ntunerec, ar putea s-o mu ste... Dar n insula e sarpele ! exclama ea turburata. Tu l-ai gonit acolo, chiar tu '... Vazu in acea clipa cum Andronic se ridica n barca, palid si mniat. Privirile lui s caparau si mai nflacarate acum si i strapungeau luminitele ochilor, orbind-o. De ce-ai spus asta, iubita mea ? ! vorbi Andronic trist. 223 Dar cuvintele lui zvcneau n urechi, parca ar fi fost fulgerate din gura unui zmeu. De ce n-ai ascultat porunca ? repeta el tremurnd. Dorina si aduse aminte : Sa nu cu mva sa rostesti cuvntul acesta n fata lui !" Uitase. E prea trziu acum. Uitase... l privea nmarmurita, striv ita de puterea lui, as-teptnd blestemul. si acoperi ochii cu palma. Noua ani ai sa ma cauti si numai atunci ai sa ma gasesti ! auzi ea cuvintele lui Andronic. Dar cnd vru sa-l priveasca din nou si sa-i cerseasca ndurarea, vazu barca goala. A ndrcnic pierise. Nu era n fata ei dect ntinderea nesfrsita de ape. Ramase muta, istovita, ne stiind ce are sa faca. n acea clipa, auzi cum se clatina frunzele pe mal si ntoarse capu. Nu era nimeni. Numai vntul, ntetindu-se, nfiora crengile nalte ale arborilor... Se trezi cu acest zgomot amar n urechi. Odaia era pe jumatate n ntunerec. Lumina de luna se trasese lnga fereastra. Dorina ntelesese ca vntul intra acum tremurator n odaie. Se ridica din pat si se apropie de fereastra. Departe, spre stnga, se zarea lacul. Fata zmbi . Se ntoarse spre pat, fara sa recunoasca unde se afla. Privi mirata femeile care dormeau lnga ea. ncet, dar cu gesturi sigure, ca prin somn, si facu loc printre paturi. Gasi de-a dreptul us a, fara s-o caute. Auzea zgomote ciudate dincolo de pereti, care o nfricosara. Rasuflari adnci si neca

te, ca ale unor oameni chinuiti. Dar nu-si pierdu curajul, ci, cu ochii nchisi, strabatu sal a pna la usa deafara. Era pe jumatate deschisa. Iesi n curte. Nu simti frigul sub picioarele goale, nic i vntul rece pe deasupra umerilor ei aproape dezgoliti. Porni cu aceeasi hotarre spre lac . Cnd cobor dmbul si ajunse pe mal, gasi barca astep-tnd-o. ntocmai asa cum o lasase. Intrase acum adnc cu picioarele n mlul umed si rece, fara sa simta ceva. Grabita, d ar cu luare-aminte. desprinse frnghia din jurul parului, o zvrli n barca, apoi se sui. Ho tarta, cauta cu ochii insula si ncepu sa vsleasca lin, duios, ca cineva care pleaca numai cu nad ejdea... 224 XIV. Liza se destepta cuprinsa de frig, tremurnd. Fereastra era larg deschisa si aprop ierea zorilor se presimtea n bataia vntului umed, n mirosul schimbat al vazduhului. Luna palise. Dar ntunerecul ncepea sa se destrame si parca se zareau aburi turburi peste fereastra, departe. Liza se destepta ametita, ca dupa o lunga petrecere. Anevoie ntelegea unde se afl a si n ce mprejurari adormise pe jumatate mbracata, laolalta cu atta lume. Ramase multa vreme cu ochii deschisi, fara sa izbuteasca sa se nveleasca bine, tremurnd. I se paruse ca, n clipa cnd

se trezise, sunase undeva, pe aproape, o toaca de lemn. Un sentiment neconfortab il de desteptare ntr-o ncapere streina, incomoda ; se simtea n acelasi timp dezgustata, o bosita, pacalita de viata. Nimic n-avea niei un sens, de nicaieri nu nadajduia nici o bu curie. Un ciripit scurt, ragusit, venit parca de-a dreptul de pe stinghia ferestrei. Poate ca ar t rebui nchisa fereastra... Dar e att de greu, si e att de zadarnic... ncerca atunci sa se nveleasca mai bine, tragnd plapuma cu putere. Baga de seama ca locul din stnga ei e gol. Rri si cufundase capul n somn n acest loc gol si-si aduna , acum genunchii. Liza ntoarse capul, cercetnd cu mirare celelalte femei. Le zarea mai mu lt si-si freca de mai multe ori ochii, ca sa le poata ghici. ntmplarile i rasareau izolate n minte. si amintise brusc de Sergiu Andronic, de alergarile prin padure. Apoi. un lapsus tu rbure, un sentiment de umilitoare ratacire. S-a ntmplat un joc... O farsa... Apoi nca ceva... Capitanul Manuila... Dorina... sarpele... Dadu din nou cu ochii de Riri, Care dormea cu pu mnii strnsi la gura si tresari. Dorina ? Avu atunci senzatia precisa ca a asistat, cu putine minute n urma, la plecarea Do rinei din odaie. Fara ndoiala ca s-a dus la Andronic, n camera cealalta. Gndul acesta o emoti ona brusc ; pudoare umilita, spaima, gelozie, curiozitate. Uitase ca Andronic nu doa rme singur. De-abia cnd se ridica pe jumatate n pat sa cerceteze nca o data trupurile adormite de alaturi, sa-si dea seama daca nu cumva se nsala, si aminti de Stere si de ceilalti. Fireste ca toti dorm la un Joc. Atunci poate ca Dorina... Dar si amintea 225 precis, fara sa poata fixa n timp amintirea aceasta, ca Dorina se desteptase pe f uris, cnd celelalte toate dormeau adnc, si plecase din odaie ca sa se ntlneasca, afara n curte , poate, cu Andronic... Asculta cteva clipe, daca nu cumva se aud zgomote, soapte. Numai rasuflarile necat e ale femeilor si sunete grele, horcaite, din cealalta odaie. Liza se hotar brusc, emot ionata. Se. dadu jos din pat, ferindu-se sa atinga trupul ncolacit al Ririei, si se repezi la fereastra. Se pleca adnc n afara. O lovi un miros proaspat de frunze rupte, de trunchi crapat. C erul era nca albastru, palid catre margeni. nspre stnga, aburind, se zarea lacul. Liza ascul ta cteva clipe, apoi se ntoarse n odaie si se ndrepta spre usa. Era ntredeschisa. Oricine ar fi putut intra... Uzi geamat. Tresari. Dar si dete seama ca se speriase degeaba ; d-na Zam -firescu oftase prin somn. Dormea acoperita cu paltonul. Liza o privi scurt, cu dezgust. Din odaia alaturata veneau acum, mai dense, mai grotesti, horcaiturile barbatilor. Sa fie

oare acolo Andronic ?... Se rentoarse lnga pat, nehotarta, emotionata. n parul meu odata blond"... Refrenul st aruia absurd n rainte fara sal poata alunga : ,Eu n-am avut copilarie"... DHI nou chipu l capitanului, al lui Stamate. Sarutarile din padure. i fu rusine, sila de ea, de toti si de tot ces-a n-tmplat. Eu n-am avut copilarie"... i reveneau n minte, fara nici o noima scene si vorbe de la masa din Fierbinti, din gradina. Stere scotndu-si haina, mergnd agale sa si-o atrne de c raca unui visin... Solomon ntrebnd cu mna ridicata : Cine mai vrea o cafea ?"... Si apoi, deod ata, fara nici un nteles, glasul lui Andronic : Daca nu va linistiti ntr-un minut"... Cuvinte le lui, de mai nainte : Snt turburat din alt motiv. Daca am sa vi-l spun, veti rde de mkie"... A vrut sai apuce mna, atunci, si i-a soptit : Iti jur !"'... Amanuntele se nsira precis n amint ire. Cu ce raceala i-a primit el exclamatia aceasta patimasa. Acum i e rusine si n acelasi ti mp, ciuda pe Andronic, un necaz ndrjit pe tot ce-a facut el, pe toata frumusetea lui cutezatoar e. Dorina nu s-a ntors. A plecat cu el, fireste. ntelege tot ce s-a ntmplat : ei doi, noaptea, du pa ce ceilalti au adormit, s-au ntlnit n curte, au plecat apoi singuri n padure. n padure, noaptea. S-a culcat cu Dorina. O furie abjecta, o pofta de scandal i copleseste simtirea. ncepe sa tremure. Se apropie rasuflnd grabita de d-na Solomon si 226 ncepe s-o scuture. Femeia se mpotriveste, geme. Liza se ntoarce spre Riri si o dest eapta brusc, scuturndu-i plapuma. Apoi din nou catre d-na Solomon.

Scoala-te, nu stiu ce s-a ntmplat cu Dorina ! sopteste ea. D-na Solomon se trezeste anevoie. si freaca necontenit ochii. Nu stiu unde a plecat Dorina, repeta mai tare Liza, apropiindu-si mult fata. Nici Riri nu ntelege nimic din ce aude. Si-i s somn, si-i e greata ; o durere sea ca n moalele capului. si tine tmplele ntre mini, silindu-se sa priceapa unde se afla. Zareste, lng a ea, pe d-ra Zamfirescu. i e deodata teama, o teama stupida ca fata de alaturi aude tot ce vorbeste, ca ea e de mult treaza, si ea ntelege tot, prefacndu-se ca doarme. Mai ncet, sa nu ne auda, sopteste Riri catre Liza. Mai bine mbraca-te, sa nu se fi ntmplat ceva, spuse Liza, cautndu-si pantofii. Dar de ce, draga ? se mira d-na Solomon. Se trezeste si d-na Zamfirescu. Ridica fruntea si ncearca sa-si aranjeze parui, c are-i cazuse n ochi. Ce s-a ntmplat ? ntreba ea mirata. Cred ca i s-a facut rau Dorinei, spuse plictisita Liza si a iesit din odaie. Vre au sa vad ce e cu ea... Riri se mbraca tacuta, suflnd adnc, ca sa se trezeasca. 1 se pare ca se pregateste sa intervina hotartor ntr-o mprejurare stranie si primej dioasa. I se pare ca viata Dorinei atrna de vointa si curajul ei si asta o face sa-i fie mila de biata Dorina, sa-i fie deodata infinit de draga... Haide ! i spune Liza d-nei Solomon. Sa vedem, poate e n curte. D-na Zamfirescu ramne mirata, uluita, n pat. Priveste nspaimntata catre fiica-sa. O zareste la celalalt capat, dormind adnc, si se linisteste. n odaie s-a facut frig. Zorii stau sa rasara. D-na Zamfirescu si aduce deodata ami nte de sarpele de azi-noapte. Nu-i mai este frica. Dar si face cruce pe furis si se pregateste sa asculte, curioasa. 227 In odaia barbatilor a intrat numai Liza. A bagat doar capul, deschiznd usa cu mul ta luare-aminte. O loveste un miros greu, apasator, de rasuflari ncarcate cu aburi de vin si strives te pleoapele, dezgustata. si striga sotul de mai multe ori. Nu distinge bine trupurile barbatilor. Parca e mai ntunerc n aceasta odaie, caci ferestrele dau spre curte. Ctva timp, nu-i raspund dect horcaiturile nd esate de pe saltele. Apoi, glasul lui Stamate, gros : Cine e ? Trezeste-l te rog pe Stere, sopteste Liza din prag. Am putina treaba cu el... Stamate ntelese si el greu. O clipa, nu stie cine ar putea fi Stere. Numele nu-i spune nimic. Se credea n alt loc, cu alti oameni, n alta vrsta. si desteapta, fara sa vrea, prietenul. Capi tanul casca zgomotos, nestiind ca Liza l priveste din prag. Scoala-l te rog pe Stere, spuse din nou, mai tare, Liza. Manuila i aude glasul si se ridica brusc, rusinat. Se trezeste si d-l Solomon. S-a ntmplat ceva, doamna ? ntreba capitanul. Cred ca i s-a facut rau Dorinei, sopteste Liza, re-tragndu-se. ncearca, te rog, si trezeste-l pe

Stere... Apoi si aduce aminte ca n-a ntrebat de Ar.dronic. Nici nu stie daca macar e acolo, n odaie, daca a dormit de la nceput a colo. i e rusine, totusi, sa mai deschida o data usa si sa nt rebe. Poate ar da loc la banuieli. Ce s-a ntmpat ? ntreba d-l Solomon, iesind pe jumatate mbracat in sala. Nu stiu unde e Dorina... D-l Solomon ramase cteva clipe uluit, nentelegnd sensul cuvintelor. Haide s-o cautam, poate i s-o fi facut rau si-a iesit n curte, sopti Riri. n clipa aceea, usa se deschise din nou si aparu capitanul, ncercase, n graba, sa-si aseze parul, dar capul i era ravasit. Ceea ce e mai ciudat, vorbi el, este ca nici d-l An-dronic nu c aici... 228 Privi semnificativ catre d--l Solomon. Riri se ndrepta spre usa de la intrare. O gasi deschisa. Ajunsese

cea dintii n curte. Vazduhul era cu totul altul aici. Se vedeau nca foarte bine st elele, dar toata lisistea aceasta avea alt sens acum ; parea o suprema nclestare, ultimele clipe de astepta re : n curnd totul se va sterge, se va ntmpla un lucru nou, care nu mai era al noptii. Nici nu stim ct e ceasul, sopti buimacit d-l Solomon, cobornd n curte. Trei si douazeci si cinci, spuse Stamate, care-si luase ceasul cu cadran fosfore scent. D-na Solcmon si cu Liza strabatura repede cu privirile curtea mnastirii. Nu e aici, spuse sigura Liza. Poate s-o fi dus prin parc, sa se plimbe, sovai Riri. Capitanul Manuila privea c alm, colt dupa colt, fara sa se miste din loc. Parea ca se gndeste atent ia toate ungherele unde s-ar fi pu tut ascunde JDorina. I se paru, o clipa, ca nu face altceva dect sa continue jocul din padure si amintir ile l umilira. ntoarse brusc capul spre lac. Ar trebui sa cautam nti acolo, spuse el tare, ara-tnd cu mna. Riri se cutremura. Nu, asta nu se poate, asta ar fi peste putinta... " Doamne fereste ! facu d-l Solomon. Liza nu mai astepta sa se hotarasca, ci porni cea dinti spre lac, urmata de Stama te si Riri. Dupa ce iesi din curtea mnastrii, ncepu sa*, alerge. I se parea ca orice clipa pie rduta este o grava greseala. Ori-cnd, Doiina poate gasi timp sa se ascunda... Eu nici nu stiu daca Andronic asta s-a culcat sau nu cu noi, auzi ea glasul lui Manuila din urma. Cobor dmbul si ajunse la marginea lacului. si dete 'repede seama ca lipseste barca. Se ndrepta spre tarusul strmb, care o tinuse legata de tarm. E nebuna ! exclama Liza. A luat barca... Fireste, s-au dus sa se plimbe numai ei doi. S-au plimbat toata noaptea, s-au le ganat si el i-a soptit cuvinte de amor: Eu n-am avut copilarie!"... Palida, Liza alerga pe mal, ncercnd sa ghiceasca forma barcii. Uite-o ! striga Riri de pe dmb. 229 Toti se ntorc spre locul unde arata bratul fetei. Acum se vede bine barca si Dori na, pe jumatate mbracata, singura, vslind ncet, ostenit. E singura ! striga Liza nmarmurita. O vede si ea foarte bine, si nu-i vine a crede. Cteva clipe, i e teama sa nteleaga. Dorina asta e nebuna !... Doamne ! Daca cumva ?... Nu are curajul 'Sa-si duca gn-dul pna la capat. Aler ga din nou sus pe dmb. Ceilalti privesc uluiti, urmarind cu ochii dra usoara pe care o lasa lopetile barcii. Dar e nebuna ! exclama din nou Liza. Se duce spre insula, spune calm Stamate. D-l Solomon se trudeste sa ia o hotarre. Priveste buimacit n toate partile. Trebuie sa cautam nca o barca ! sopteste el, mus-cndu-si buzele. Trebuie sa mai fi e o barca pa undeva... si aminteste : Haralambie, barca cealalta a staretiei, cu care au pornit sa-l cau te. Simte o sudoare rece pe frunte, pe ceafa. Si deodata, salbatec, ncepe sa strige :

Dorina ! Dorina !... , Stamate pune amndoua palmele la gura si striga : , Do-ri-naaa !... i trec prin minte, atunci, strigatele lui Vladimir de la joc : Liza-a-aaa !... I se par toate lucrurile acestea n-tmplate demult, cu alti oameni. Acum i e frig si tremura. Strigatele lui poate nu snt auzite pe lac, caci fata nici nu ntoarce capul. Ia te uita colo ! arata deodata Liza. n cealalta parte a lacului se zarea un barbat notnd. Se vedeau bratele vnjoase lovin d ritmic si rar apa. El e, Andronic ! exclama Manuila. Cteva clipe, tacura cu totii, mpietriti. Andronic nota si el, poate fara sa stie de Dorina, spre insula. XV Ajuns pe mal, Andronic si scutura apa de pe trup si porni agale spre inima Insule i. Pasii lui lasara cteva urme moi pe deasupra mlului batut cu nisip, apoi iarba i n 230

ghiti cu totul. Arsdronic nainta ncet, fara graba, rotin-clu-si privirile pe deasu pra arborilor, ncercnd parca sa ghiceasca dupa tremurul frunzelor apropierea zorilor. Batea usor vntu aic i, n mijlocul apei, dar tnarul parea ca nu simte adierea rece pe umerii lui goi. Paserile ncepeau sa s e destepte prin tufisuri, si ciripitul lor singur nsufletea insula. Andronic calca vrajit de sing uratate, de vazduhul turburat parca n asteptarea unui mare miracol. Patrunse adnc printre arbori, acolo unde tufele cresteau umede, cu frunzele mari, nedespicate. Mirosea a muschi si a scoarta putreda, n in ima insulei. Crengile erau acum mai grele si parca boabele de roua le ndemnau spre pamnt. Andro nic trecea printre ee nepasator la scuturarea rouai, nesimtind mngierile aspre ale frunzelor, n ainta tot mai adnc n padure, cautnd parca ceva bine ascuns, pe care se trudea sa-l descopere rasc olind cu ochii tufele si arborii. ntlni o movila, pe care crescuse numai un salcm pipernicit si cti va roscovi salbateci, si o sui grabind pasul. Ajuns n vrf, privi spre lac nedumerit. Cteva cli pe ramase nemiscat, rasuflnd adnc, rar, ca n somn, apoi cobor pe cealalta parte si se ndrepta spre apa, F ara graba, cu luare-aminte, si cauta un loc n iarba, unde sa se poata ntinde n voie, l gasi la capa tul unei vlcele. Ierburile cresteau aici nalte si moi; apa se prelingea printre ele ca dintr-un iz vor obidit, ce sta sa sece dintr-un ceas la altul. Andronic ncerca usor, cu talpa piciorului, pna unde se ntin de umezeala, apoi se tolani fericit pe iarba, cu capul pe brate. Ramase ctava vreme asa, fara sa-i fie nici frig, nici somn, cu privirile odihnite pe cer. Dorina se trezi de-abia cnd barca se nfunda n ml, oprindu-se eu o zvcnitura domoala. cepu sa tremure, vazndu-se deodata n mijlocul lacului, departe de tarm, in ntunericul acela straveziu. Dar tremura mai mult de vnt si de singuratate dect de frica. O liniste ciudata i se co bor n suflet o data cu desteptarea hotartoare. Parca se pregatea de o mare prefacere si tarii necunoscut e izvorau nlauntrul fiintei, vestindu-i trecerea ntr-un alt tarm. Dorina sari din barca si ncepu sa cer ceteze malurile insu231 lei. Trebuia sa-l gaseasca undeva. Andronic nu minte ; vorbele lui se adeveresc n totdeauna, el trebuie a fie undeva, pe aproape, asteptnd-o... Fata porni hotarta sa nconjoare insula. Nu simtea sub talpa ei goala asprimea fire lor de iarba, nici umezeai a pamntului. Oboseala vslirii nepricepute si ndelungi ii pierise ca pr in farmec ndata ce pusese piciorul pe insula. Ochii i se obisnuisera demult cu ntunerecul st raveziu al sfrsitului de noapte. Cnd ncepu sa calce apasat pe pa-mnt, nu mai simti nici adierea vntului. Nu simtea dect o stranie, ametitoare si nelamurita bucurie, pe care nu n-c erea sa o patrunda ; parca trecerea lina din vis ntr-o insula aievea, coplesita de ierburi si de copaci necunoscuti, i deschidea diatr-odata o cale noua, dumnezeiasca, pe care o putea d

e acum bate "cu piciorul ei de femeie. Toate lucrurile acestea pot fi aievea... Trupul ei de partat si necunoseut se poate desfata pe iarba uda n acest sfrsit de noapte. Nici o durere, nici o team a, nici o sfiala, ci numai 0 coplesitoare, amara bucurie a fiintei ei adnci ; ca si cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodata banuit, si ntr-un alt trup, mai fericit, mai dumnezeiesc... Cu fiecare pas pe care l facea n jurul insulei, parca si mai puternic crestea n tai nele fiintei ei taria aceea nestiuta, care i nflorea carnea si sngele, schimbndu-i ra-sufferea, ritm ul, mintea. Totul se putea ntmpla acum. Paseri de aur, maiestre, s-ar fi putut desprinde din r amurile acelea adormite si ar fi putut-o chema pe nume. Trunchiurile de copaci n orice cl ipa s-ar fi putut nsufleti prefacndu-se n uriasi si zmei. Pe sub pamnt umbla pitisi cu barbi alb e si lighioanele vorbesc ntre ele... Nimic n-ar fi speriat-o : nici o ntlnire, nici un m iracol. Chiar ntunerecul acela care sta sa dispara n fiece clipa, nghitit de pamnt si de ape, i se parea miraculos ; parca o taina pkia atunci nenteleasa aducea de undeva lumina, si schi mbarea aceasta a lumii ntregi i se parea, acum, nmarmuritoare. Prin fata ei, foarte aproape, zbura o pasere, lundu-si drumul peste lac. Dorina o urmari cu ochi, si rasuflarea 1 se nfierbnta o clipa. Paserea trecu lin deasupra lui Andronic; ochii fetei l desc operira ntreg, deodata, asa cum ramasese tolanit n iarba, cu privirile .pe cer. Grabi pasu l, ndrep4;nd"u-se spre el. ncntarea fiintei sale cres-* tea, Mna, bogata, fara hotare. 232

Am venit, iubitule ! sopti Dorina apropiindu-se. Andronic ntoarse capul si o priv i zmbind, fara sa tresara. Te-astept de la miezul noptii, i spuse el. Te-am cautat prin padure, te-am striga t... Dorina ncepu sa rda. l privi nca o data n ochi, apoi privirile ei alunecara ncet, far teama, fara sfiala, de-a lungul trupului. Ce frumos e iubitul meu"... Ce-ai facut pna acum ? o ntreba Andronic, nal-tnd putin fruntea. Cred ca am visat, sopti Dorina, cautndu-si un loc linga el. Asa snteti voi, vorbi taraganat Andronic. ntelegeti greu... Dorina se aseza foarte aproape si ramase n capul oaselor, ncercnd sa-si aseze parul . Asadar, asta e insula, spuse ea fericita, privind mprejur. Nu e asa ca n-are pereche de frumoasa ce e ? ntreba Andronic. Fata clatina din cap, nchiznd ochii. Un zmbet de nefireasca ncntare i lumina fata. Si tu esti frumoasa, adauga Andronic, dupa ce o privi adnc, silindu-se parca sa-s i patrunda tot ce era nestiut si viu n fiinta ei. De ce nu zvrli trentee astea ? i arata cu rnna camasa. Dorina se privi mirata, ca si cum atunci ar fi nteles ca es te nca pe jumatate mbracata. Ai dreptate, uitasem ! sopti ea zmbind. Se ridica deodata si iesi, scuturndu-se, din camasa. Ramasese acum goala, dar nic i o sfiala nu-i turbura ochii, nici o bataie de snge nu-i mbujora obrajii. Se privi o clipa, apoi se apropie de apa. Pulpele i erau stropite de glod, de nisip murdar. ncet, pipaind parca fund ul lacului cu piciorul, fata nainta n apa pna i trecu de pn-tee. Apoi sovai si ntoarse capul spre A dronic, care ramasese pe mal, urmarind-o cu privirile si zmbind. Mi-e teama sa merg mai departe, striga ea naltnd bratul. Andronic se ridica brusc si intra si el n apa. Calca dur, stropind cu zgomot. Se apropie n cteva clipe de Dorina. Nu stii sa noti ? o ntreb'a el. 233 Fata dadu din cap ntristndu-se copilareste.

Nu e nimic, te nvat eu, o linisti Andronic. Bar nu trebuie sa-ti fie frica... Tin e-te de mine... i lua mna si o purta lin, pna ce apa i lovi snii. Andronic si dadu drumul pe piept, i r bratul fetei ramase rezemat de spinarea lui. Dorina si lasa capul n apa, dupa ce ncercase sa rda. Apa i navalise n gura, n urechi, n nas si toata apasarea aceasta necunoscuta o desfata, amutind-o.

Ti-e frica ? o ntreba o data Andronic. Dorina nu auzise. Se simtea plutind, purtata de un brat puternic, apasata de atte a forte, nct se abandonase cu desavrsire. Nu simtea dect o dulce alunecare pe suprafata apei acest eia calde si nemarginite. Se mira aproape cnd, ncercnd sa-si lase picioarele jos, nu mai ntlni pam tul sub ea. Dar mirarea i se schimba repede ntr-un ncntator sentiment de libertate si forta. Cum te simti ? o mai ntreba o data Andronic, fara sa capete raspuns.

O aduse atunci, tot att de lin, de sigur, la mal. Amndoi iesira din apa rznd. Dorina l privi n ochi si se apropie calda de el. N-a fost greu, sopti ea. Am sa te nvat sa te urci si prin copaci, i spuse Andronic. Dar trebuie sa le ceri voie nti. Snt unii din ei batrni si bolnavi si i doare... Te-azvrla atunci la pa-mnt... Dar tu cum i cunosti pe cei bolnavi ? l ntreba Dorina. Ii auzi cum se vaita sau i vezi cu plng... Saracii... Cu ei e mai greu... Se asezara amndoi pe un dmb, deasupra vlcelei. Andronic si rezema capul de genunchii ei. Fata ncepu sa-i ningie parul n nestire. ...Si cu florile e greu, adauga Andronic. Ele snt vesnic ndragostite... Sa le vezi cum plng ... ncepu sa rda. Ridica ochii spre fata Dorinei si o privi adnc. Cum te cheama pe tine ? o ntreba. Dorina.

Andronic ramase cteva clipe pierdut n gnduri. Se silea parca sa-si aduca aminte und e mai auzise o data numele acesta. 234 ; Dar pe tine cum te cheama ? ntreba soptind Dorina, mngindu-i fruntea. Andronic zmbi trist si iar privirile sale se pierdura n gol. Dorina l astepta, rabd atoare, sa se ntoarca.

Te cheama Sergiu, nu e asa ? starui. Daca vrei tu, raspunse zmbind Andronic, privind-o n ochi, mirat. Sergiu e un nume frumos, spuse Dorina. Daca as fi fost baiat, mi-ar fi placut sa ma numesc Sergiu.... Ca tine, adauga ea. Nu te mai gndi la asta, o ntrerupse Andronic apucndu-i bratul si mngind-o. Tu nu est baiat, tu esti fata... E rau sa fii fata, vorbi Dorina. Andronic ncepu sa rda, hohotind. i strnse tare bratul, i trecu mna prin par. Dar daca ai fi fost un biet licurici ? o ntreba el, necajind-o. Tacu deodata si i cauta iarasi ochii, parca ar fi voit sa vorbeasca de-a dreptul fiintei ei adnci, adevarate. Tu nu stii ce nseamna sa fii om, adauga el ngn-durat. E att de bine... ntinse bratele amndoua, ca doua aripi si-si dadu capul pe spate. ...Sa nu mori niciodata, spuse el privind cerul. Sa fii'ca steaua ceea, frumoasa si nemuritoare... Arata cu bratul Luceafarul de Dimineata. Dorina se cutremura. De ce ti-e frica ? o ntreba mirat Andronic. De moarte, sopti Dorina. Snt si acolo oameni, zmbi Andronic. Pretutindeni scit oameni... Tu stii totul, nu e asa ? l ntreba linistita Dorina. Tot ce spui tu e adevarat... Andronic nu-i raspunse. Ramasese cu privirile pierdute pe Luceafar. ncepeau sa se iveasca zorii. Pierisera toate celelalte stele si cerul se facuse alburki. Unde stai tu ? l ntreba Dorina, ca sa-l trezeasca. Acolo, arata Andronic padurea de la marginea lacului. Dar tu unde stai ? Dorina se gndi cteva clipe. ncerca sa-si aduca bine aminte, sa nu spuna vreun lucru nelamurit, din vis. 235 La Bucuresti, raspunse ea corect.

Si ce faci acolo ? Andronic zmbise ntrebnd-o. Fata i era toata lumi* nata, parca anevoie si stapnea rsu Traiesc, raspunse Dorina ncurcata. Andronic ncepu sa rda, zguduit de o bucurie salbateca. Se ridica si cuprinse fata n brate. Parea ca poarta o ramura, ntr-att de usoara i era povara* Continua sa rda, naltnd trupul fetei pe brate, ridi-cndu-l ct mai sus, ca si cum ar f i voit sa-l arate cerului, padurii, luminii care ncepea sa izvorasca din toate partile. Dorina se l ipi de pieptul lui. Andronic o mai salta de cteva ori n brate, apoi ncepu sa alerge cu ea spre inima in sulei. Sarea peste maracini, peste gropi, ntr-o goana smintita, calcnd pe deasupra crengilor uscate,

lo-vindu-se de buruieni nalte si scortoase, biruind tufele cu ghimpi, scamoase, aromitoare. Dorina nchise ochii, speriata si fericita. Simtea cteodata o zgrietura fierbinte pe trup, dar nici o durere nu se putea asemana cu rasuflarea noua, deliranta pe care o cunostea acum viata ei. Auzea sngele lui Andronic zvcnind n piept, bataile acelea de inima tari, asurzitoare. Cal dura trupului era nefireasca, mbatatoare. De la o vreme, nu mai simti nimic, dect o plutire pe aripi le vn-tului, n gol. Aproape ca-si pierdu amintirea ; nu cuteza sa deschida ochii, sa priveasca unde se afla... Cnd se trezi de-a binelea, era ntinsa pe plaja din cealalta parte a insulei. Se za rea barca cu care venise, ramasa cu vrful ntepenit n mii. Andronic, linga ea, o privea cu ochii sticl ind, mbujorat. Broboane mari, limpezi de sudoare i se scurgeau pe trup. Pieptul i se batea pute rnic. Parul i alunecase pe frunte, umed. Se face ziua, i spuse el ndata ce fata deschise ochii. ...Ce obosita snt, sopti Dorina. Cum ai avut atta putere ?... Haide sa vedem cum rasare soarele, i spuse Andronic, uitnd sa-i raspunda. O ajuta sa se ridice si o lua de mna. Fata calca lenesa lnga el fara sa mai simta pamntul. Buclele i

atrnau, despletite de goana, pe umeri. Un brat i era nsngerat. Sa ne suim pe colina, vorbi Andronic. 236 Aproape o purta -n brate pna sus, desi nu era dect o scurta ridicatura de pamnt. i ga si un loc bun de asezat, si o culca ncet, cu multa bagare de seama. Mie mi-e somn, iubitule, sopti Dorina, privindu-l si rugndu-l din ochi. Sa vedem nti cum rasare soarele... Se aseza si el lnga fata si i mngie parul zmbind. Ce frumoasa esti cnd ti-e somn, adauga Andronic. Tu ma faci frumoasa, vorbi Dorina simplu. Cnd m-ai ales tu, nu eram asa... Erai urta atunci, zmbi Andronic. Tacu, ngndurat, cu ochii atintiti spre rasarit. Cerul fusese sngeriu acolo, si apoi pali, asteptnd. Tu ai fost vreodata n soare ? ntreba Dorina somnoroasa. Nu, pna acolo e greu, raspunse Andronic fara sa se ntoarca. Dorina nchise fericita ochii. si asezase capul pe un brat, iar cu celalalt nlantuis e mijlocul lui Andronic. Sa nu adormi, i sopti el. E pacat... Mai e mult ? ntreba si mai ostenita Dorina. Pentru cine l iubeste nu e niciodata mult, spuse Andronic. Dorina si musca buzele, hotarta, si deschise ochii. I se paru ca totul s-a schimba t n jurul ei. Arborii erau trandafirii, ierburile sclipeau, lacul era ca o oglinda de aur. Acuma... sopti nflacarat Andronic. Parca mii de paseri ncepusera sa ciripeasca deodata. Dorina amuti. De unde veneau sunetele acestea fermecate, nemaiauzite, tipetele acestea nalte din vazduh, soaptele acestea dulci si nentelese din iarba, dintre tufisuri ? Au nceput oare, deodata, cu toate, sau nu le auzise dect foarte turbure pna acum ?... Priveste !... Andronic se ridicase n genunchi, mirat, fericit, si ramase asa cteva clipe. Ochiul de snge al soarelui se deschidea foarte aproape de ei, pe deasupra cmpiei. Dorina l privea buimacita, ca si cnd acum ar fi vazut pentru n-tia oara rasaritul soarelui. I se lumina deodata un nteles adnc, s implu, pe care l purtase atta vreme fara sa-l cerceteze. I se paru ca se trezeste ntr-o alta viata, si bucuria era att de mare, nct ochii i se mpainjenira si pleoapele cazura grele de somn. 237

Cnd Andronic si lua ochii de pe soare, o gasi alaturi de el, dormind, cu fata lumi nata de un zmbet copilaresc. Tnarul i puse nina n par si o mngie, ncercnd s-o trezeasca. Dori ia deschise ochii. Lasa-ma, iubitule ! sopti ea. I se paru ca fata lui Andronic e cu desavrsire schimbata. Un om abatut, ngndurat, t rist. Dar nu mai avu putere sa se mire si adormi din nou, fericita, cu mina nclestata p e bratul lui.

Si mie mi-e somn, i sopti el, apropiindu-si fata. N-o sa ne mai vedem pna dupa apu sul soarelui... Si atunci, cine stie... O privi cum doarme lnga el, goala si vie, nenchipuit de frumoasa n nestiuta ei sinc eritate. Apoi, ca si cum ar fi vrut sa alunge o vraja, Andronic sufla deasupra fruntii fe tei, zmbi prelung si se culca alaturi, cu obrazul odihnit pe sinul ei. Soarele aluneca blnd, fierbinte. ncepusera sa roiasca albinele si fluturii colorat i de dimineata pluteau stingheri n vazduh. Un cuc se auzea la rastimpuri pe deasupra apelor, ven it tocmai din padure. Cnd barca ajunse tarmul insulei, d-l Solomon cu Vla-dimir si cu Manuila sarira gr abiti, mpleticindu-se n mi. Toti aveau fetele palide de nesomn si grija. Vladimir ncepu sa strige : Dorinaa !... Dar n-au avut mult de cautat. Inaintnd pe mal, turburati, temndu-se unul de altul sa-si marturiseasca gn-durile, zarira deodata pe cei doi tineri, dormind goi, strnsi unu l ntr-altul. Vladimir rosi si-si musca buzele. Manuila ramase un pas n urma. Singur d-l Solomo n avu

curajul sa nainteze, tremurnd. Cnd se apropie de Dorina, si dadu seama ca fata doarme adnc, cu amndoua bratele adun ate spre mijlocul robust al lui Andronic. [1937] SUMAR Cuvnt nainte/5 DOMNISOARA CHRISTINA /li SARPELE /147 Tehnoredactor : CORNEL CRISTESCU Bun de tipar : 27.V.1991. Aparut 1991 Coli de tipar : 15 Comanda nr. 10 135 Regia Autonoma a Imprimeriilor Imprimeria CORESI" BucurestiROMNIA \