MODELUL 66

Subiectul I
Citește următorul fragment:
În primăvara aceea, Liceul ”Spiru Haret” a organizat o călătorie de trei
săptămâni în Italia, la care puteau participa foștii elevi. Costa 20000 de lei, sum ă
considerabilă în 1921, dar mama n-a șovăit să mio dea. Nu mai fusese în Italia din
1909 și era fericită că măcar unul dintre copiii ei o va descoperi. Pentru mine, era
mai mult decât putea însemna Italia pentru orice tânăr de 20 de ani. Era și prilejul
de a întâlni și câțiva din scriitorii cu care eram în corespondență: Papini,
Buonaiuli, Macchioro, Panzini și alții. În afară de orașele cu nume fabuloase, erau
și aventurile pe care mi le închipuiam, limba italiană pe care m ă preg ăteam s-o
vorbesc pentru întâia oară, librăriile și anticariile în care știam că voi găsi cărți
inaccesibile la București. Eram numai cinci-șase studenți, douăzeci de elevi în
ultimele clase de liceu și vreo patru-cinci profesori. Singura plictiseală era faptul
că trebuia să trimit săptămânal două foiletoane la ”Cuvântul”. Nu bănuisem pân ă
atunci cât de greu e să scrii ”impresii de călătorie” și să le scrii noaptea târziu,
istovit după atâtea muzee și plimbări, sau diminețile, în mare grabă, la o masă de
cafenea, înainte de a sosi ghidul care trebuia să neia în primire pentru ziua
întregă. Din Veneția, am trimis două foiletoane destul de oarecare.
Din fericire, la Florența, unde ne-am oprit vreo trei-patru zile, l-am vizitat pe
Papini. Locuia în Via G. B. Vico, nr.3. Și m-a primit așa cum îl știam din fotografii:
cu cămașa fără guler și fără cravată și cu țigara în colțul buzelor. Era mai urât
decât mi-l închipuiam, dar m-a impresionat grosimea lentilelor. Am stat de vorbă
într-o odaie minusculă, ascunsă între vaste încăperi cu pereții acoperiți de
biblioteci. M-a întrebat dacă vreau să vorbim franțuzește sau italienește și am ales
italiana. Voiam să-l ascult în limba aceea aspră și colorată care mă fermecase de
atâția ani. Îi trimisesem cele trei foiletoane pe care le publicasem de curând în
”Cuvântul” despre el, dar tânărul care obișnuia să-i traducă articolele românești
plecase din Florența; așa că Papini nu le putuse cunoaște. M-a îndemnat să-i
vorbesc despre planurile și studiile mele. I-am mărturisit cât de mult m-a izbit,
citind
”Un om sfârșit”, asemănarea dintre noi, în așa fel încât, la început, mi-a fost chiar
teamă că tot ce voi face va fi socotit imitație a operei lui. A zâmbit cu toți din ții,
mari, neregulați și îngălbeniți de tutun: ” Nu-ți fie teamă!” m-a liniștit el. ” Dintr-un
anumit puncr de vedere, toți intelectualii seamănă între ei, dar, din alt punct de
vedere nimeni nu seamănă cu nimeni altcineva.
Mircea Eliade, Memorii
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre urm ătoarele cerințe cu
privire la text:
1. Menționează sensul din text al locuțiunii să ne ia în primire.
2. Indică motivul plictiselii autorului din timpul căl ătoriei, așa cum reiese din text.
3. Explică motivul pentru care Eliade se bucură de călătoria în Italia.
4. Precizează, pe baza textului, motivul pentru care mama nu exită să plătească
băiatului călătoria la Italia.
5. Prezintă, în 50 de cuvinte, relația dintre tânărul Eliade și scriitorul Papini, a șa
cum reiese din finalul textului dat.
B.Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă, prin
natura lor, călătoriile reprezintă sau nu forma de cunoaștere, valorificând textul
dat.
In redactarea textului, vei avea în vedere urm ătoarele repere:
-formularea tezei/problematicii puse în discu ție; 2p.
-menționarea poziției pe care o ai față de teză/problematic ă; 2p.
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a dou ă argumente adecvate pozi ției adoptate; 12p.
- formularea unei concluzii pertinente; 2p.
-utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1p.
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1p.

Subiectul al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături
specifice tradiționalismului.

Prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampa

Ca o buna la nepotelul mic.
Pe-atunci stiam ca-i vie; azi nu mai stiu nimic:
Apas cu nepasare de om pe-a usii clampa.

În fiece odaie dezvaluiam cu frica

Alt gând din vechiul suflet curat si românesc…
Ce nu-mi cuprinde mintea, desi îmbatrânesc,
Pe-atunci traia în voie în inima mea mica.
Pendule batrâne mai bat acelasi ceas,
Prelung, ca o dojana, în linistea sonora,
Dar timpul intra-n casa trântindu-i alta ora,
Si inima i-o sparge, tic-tac, sub al meu pas.
Ion Pillat, Casa din deal
Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care s ă prezin ți particularit ăți ale unui text narativ
studiat, aparținând lui G. Călinescu.
În elaborarea eseului vei avea în vedere urm ătoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibil ă încadrarea textului narativ într-un curent literar;
- prezentarea modului în care tema se reflect ă în textul narativ studiat, prin comentarea a dou ă secven țe
narative semnificative;
- analiza, la alegere, a două elemente de compozi ție și de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru
textul narativ studiat, din seria: acțiune, conflict, perspectiv ă narativ ă, rela țiile temporale și spa țiale.