Beraru Vlad

Clasa a XI-a B
1 May y

„Noaptea de decemvrie”
de Alexandru Macedonski
Drumul emirului prin deșert

Emirul pornește în drumul său spre Meka, o „cetate preasfântă”, pe o

cămilă albă, însoțit de un alai din robi „negri-armăsari”, cămile ce cară
provizii, acesta oprindu-se pentru a-și privi pentru ultima oară orașul
natal, Bagdadul, „în roza idilă”. În acelasi timp, un călător cu față de
cerșetor pleaca în același timp cu el, drumețul fiindîn antiteză cu emirul.
De asemenea, și drumurile celor doi vor fi diferite, cerșetorul alegând „un
drum ce cotește”.
Emirul trece printr-o serie de vicisitudini, acesta nefiind ocrotit în
drumul său de nimic („nici urmă de ierburi, nici pomi, nici izvoare”). Calea
emirului stă sub semnul focului și al sângelui („și foc e în aer”/ „în ochi o
nălucă de sânge”).
Timpul trece, iar proviziile încep să se termine, „apa, în foale,
descrește mereu”, servitorii și animalele încep să moară unul câte unul,
„când calul, când omul, s-abate victimă”, dar „nu se arată cetatea din
vise”, prințul ajungând singur. Acesta continuă drumul, dar condițiile
devin din ce în ce mai grele („Și foamea se face mai mare — mai mare,”).
Emirul reușește să vadă Meka și se grăbește să ajungă, dar oboseala,
foamea și setea îl cuprind. Cu ultimele puteri, îl vede pe drumeț intrând în
cetate („Și vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă”). Acesta moare în
pustietate, ajungând în „Meka cerească”.

DRUMUL EMIRULUI PRIN DEȘERT 1