Sunteți pe pagina 1din 4

Iona

Marin Sorescu s-a afirmat ca publicist, poet, eseist si dramaturg.Ca poet publica columul de parodii "Singur printre poeti", apoi volumele de poeme "Moartea ceasului", "Tusiti", "Descantoteca", "La lilieci", "Poezii cenzurate". Ca dramaturg scrie trilogia "Setea muntelui de sare" care cuprinde teme mitologice prezente in " ona", "Paracliserul", "Marca"! comicul absurd in "Pluta meduza", "Lupoaica mea", ""#ista nervi"! drame istorice printre care "$aceala", "% treia teapa". Trilogia "Setea muntelui de sare" are ca tema cautarea spirituala a adevarului &setea de cunoastere', incercarea de a iesi din absurdul vietii. Drama " ona" e#prima ()(()u(*+,# strigatul tragic al individului insingurat care face eforturi disperate de a-si gasi identitatea &mitul biblic al lui ona'. "Paracliserul" are ca tema eterna condamnare a omului la singuratate &mitului mesterului Manole'. "Marca" reia mitul potopului &eroina, rina, isi apara copilul cu pretul vietii'. " ona" este una dintre cele mai semnificative drame e#istentiale, construita pe un monolog din care nu lipseste ambiguitatea, ironia, limba-ul aluziei. Tema dramei consta in metafora preluata de la .ietzsc/e, "solitudinea m-a ing/itit ca o balena". Monologul lui ona poate fi al scriitorului care simte insingurarea individului in societate, individ aflat mereu intre libertate si necesitate, intre sens si nonsens.

Geneza dramei Piesa lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul mit biblic al lui ona din 0ec/iul Testament. ona, fiul lui %mitai, este insarcinat in taina de Dumnezeu sa plece in cetatea .inive, unde se petreceau faradelegi cumplite, spre a propovadui cuvantul divin. ona refuza si, vrand sa se ascunda, fuge cu a-utorul unei corabii in localitatea Tarsis, dar Dumnezeu il pedepseste pentru neascultare1 trimite vanturi puternice ce vor rascoli marea iar corabierii speriati il arunca pe ona in valuri. Din porunca divina un monstru marin il ing/ite. Dupa trei zile si trei nopti petrecute in post si rugaciune in burta c/itului, Domnul porunceste acestuia sa il verse pe ona pe uscat. Cel ales de Dumnezeu se va duce la .inive pentru a- propovadui cuvantul. Marin Sorescu pleaca de la acest motiv biblic dar nu respecta parabola din 0ec/iul Testament ci ii da alte conotatii e#istentiale1 ona nu primeste nici o misiune de la Dumnezeu si se afla de-a ca pescar in gura unui peste, fara a fi savarsit vreun pacat. 2eneza piesei este e#plicata de insusi autorul care nu ne ofera, insa, o dezlegare absoluta cu privire la geneza si la intentii1 "Creatia este o balbaiala in fata lui Dumnezeu. Dupa ce a creat lumea in sapte zile "l S-a simtit atat de epuizat incat n-a mai putut misca un deget. % mai aparut, oare, ceva nou de atunci3 ata un e#emplu de epuizare divina. $ecitesc dupa cativa ani 4 ona5 cu oc/i reci si straini si ma intreb1 46are unde ramasesem35. %m fost intrebat daca burta pestelui simbolizeaza un cosmos sau singuratatea intrauterina. n ce masura ona e primul si ultimul om3 Si, mai ales, ce semnificatie are gestul final, si daca nu e prea multa

amaraciune, si daca nu-i e mila de umanitate3 .u pot sa va raspund nimic. Totul mi se incurca in memorie. Stiu numai ca am vrut sa scriu despre un om singur, nemaipomenit de singur".

Structura " ona este o tragedie in patru tablouri, publicata in +,78 &a luat premiul 9niunii Scriitorilor'. Cele patru tablouri sunt organizate in alternanta afara-inauntru. Tablourile +, : reprezinta "afara", tablourile (, ), inauntru. Persona-ul ona apare intr-o tripla ipostaza1 de pescar, de calator si de auditoriu, intr-o perfecta armonie polifonica. Subiectul dramei reprezinta un monolog, dar in indicatiile de scena ale autorului apar trei persona-e1 pescarul +, pescarul (, ona. Tabloul intai reprezinta o scena goala impartita in doua1 -umatate infatiseaza o gura imensa de peste in fata careia se afla pescarul ona. %laturi se afla un acvariu cu cativa pestisori, ca ironie a nesansei sale la pescuit. ona tine in mana un navod care se afla in partea opusa a scenei, reprezentand marea. Din monologul pescarului reiese dorinta de a pescui un peste mare. $ealizeaza, apoi, ca si-a uitat numele. Striga, dar ecoul nu ii raspunde. ona face grave reflectii privind viata, moartea, visele lui si ale copiilor, isi e#prima dorinta de a fi padurar. Desi simte la un moment de dat navodul greu si are impresia ca a prins un peste mare, nu gaseste nimic. Monologul se refera si la femeia sa, si la pestii din acvariu, pe care ii ingri-este acasa. Tabloul intai sfarseste prin inc/iderea gurii imense a pestelui si intrarea lui ona in intuneric. 9ltimele sale cuvinte sunt un strigat disperat de a-utor. ncercand sa interpretam semnificatia acestui tablou se poate arata ca in plan metaforic, ona, un pescar sarac si cumsecade, traieste o aventura, isi pierde identitatea si apare in dubla ipostaza, de pescar si de peste. dentificanduse cu destinul care nu ii este favorabil, ona mediteaza1 ".oi, pestii, inotam printre nade atat de repede incat parem galagiosi". Ca pescar, ona e un ratat! ca peste, va fi ing/itit de altul, mai mare, caci spune proverbul popular1 "Pestele mare il ing/ite pe cel mic". Tabloul al doilea descrie interiorul burtii pestelui, unde se afla bureti, oase, pietre, ca pe fundul marii. ntrat in alt spatiu, ona isi da seama ca a intrat si in alt timp1 este semiintuneric iar eroul vorbeste mult, logosul fiind e#presia supravietuirii lui. $eactiile lui sunt normale, de vreificare a refle#elor si a deprinderilor1 "Pot sa merg unde vreau. ;ac ce vreau. 0orbesc. Sa vedem daca pot sa si tac, sa-mi tin gura. .u, mi-e frica". Primul asalt al fricii este contracarat de amintirea e#perientei anterioare, a eroului ing/itit de un monstru marin, care a reusit sa iasa la lumina dupa ce a spintecat pantecele acestuia. 2aseste, apoi, un cutit, acesta fiind un semnal al libertatii de actiune, a libertatii de a continua drumul, ivindu-i-se si ganduri de sinucidere. %cestea, insa, il parasesc, si glumeste, c/iar, cu monstrul care il tine prizonier in intuneric. Devine si visator, e#primandu-si dorinta de a construi ceva in mi-locul marii1 "9n locas de stat cu capul in maini in mi-locul sufletului".

Tabloul al treilea imbogateste semnificatia mitului lui ona. $atacind in labirint, eroul traieste sentimentul inutilitatii. Moara pe care o intrezareste si care "poate sa se invarteasca, poate sa nu se invarteasca", este o aluzie ironica la lupta cu morile de vant a eroului lui Cervantes. Se remarca aparitia unor motive simbolistice, cum ar fi acela al oc/ilor ce privesc sau al gemenilor nenascuti, care favorizeaza meditatia asupra vietii si a mortii. %dreseaza mamei sale o scrisoare prin care se tanguie1 "Tu nu te speria, mama, numai din atata, si naste-ma mereu.". Plangandu-se ca primeste scriosri, ona conc/ide1 "Scriu, nenorocitii, scriu. 0reun naufragiat crede ca eu pot sa-l salvez". Se observa din aceste citate amarnica ironie amestecata cu tristete si -ovialitate. %mbiguitatea replicilor da cititorului imaginea unei drame e#presioniste traite de erou. Dedublarea lui ona se observa in monologul dialogat & ona dialog/eaza cu sinele'. ncercand sa se descurce in labirintul in caaare rataceste, eroul va rosti1 ".aiv ce sunt< Poate am trecut de mult de locul in care eram la inceput. Trebuie sa pun semn la fiecare pas".

Tabloul al patrulea ni-l prezinta pe ona intr-un spatiu cu mult nisip, unde se vad case, lemne, pietre. 6 ultima "spartura" facuta de ona in burta pestelui il aduce in acest loc. "roul priveste marea, se bucura ca respira aer curat dar nu realizeaza daca se afla pe o pla-a la marginea marii sau pe o insula in mi-locul marii. Totul in -ur este pustiu. ncercand sa isi gaseasca semenii, se urca pe o movila si vede orizontul. %tunci isi da seama ca, de fapt, orizontul era o alta burta de peste, dupa care urma alt orizont, insemnand alta burta de peste, si asa mai departe. "rau mii de burti de peste, ca niste geamuri, lipite unul de altul, de dupa care nu mai poate iesi. 2lasul lui ona devine stins, impersonal, desi incearca sa se incura-eze. Pentru a rezista isi rec/eama trecutul, facand eforturi sa si-l aminteasca. i apar parintii si bunicii, scoala, masa la care manca, fragmente din copilarie, luna si soarele, intr-un cuvant, viata sa dinaintea intrarii in c/it1 "Cum se numeau batranii aceia cuni care tot veneau pe la noi cand eram mic3 Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea /arnica3. Cum se numea dracia ceea frumoasa, si minunata, si nenorocita, si carag/ioasa, formata din ani, pe care am trait-o eu3" Descoperim o impresionanta definitie a vietii ce inseamna deopotriva frumusete si uratenie, noroc si nenoroc. si aminteste numele pe care il striga, iluminat deodata. Cand precizeaza ""u sunt ona" are si revelatia greselii sale. Totul era invers. ona spera intr-o regasire1 "Dar nu ma las, plec din nou. Ce conteaza daca ai sau nu noroc3 " greu sa fii singur". Spintecandu-si burta, ona traieste convingerea e#primata prin cuvintele "$azbim noi cumva la lumina".

Semnificatii

Sinuciderea lui ona, ca gest, iese din sfera vietii si a mortii care i-ar fi dat sensul obisnuit de a-si pune capat zilelor daca drumul prin labirint ar fi fost unul obisnuit, dar ratacirea eroului este o tentativa apreciabila de a depasi constiinta

nefericirii, a starii traumtizante, a dezordinii si a ruperii de sine. %-ungerea la capatul drumului este un act pur de reamintire de sine ca subiect al propriei libertati si e#periente. Sinuciderea ec/ivaleaza cu sansa eliberarii totale. ;inalul surprinde doar prin rapiditatea cu care ona a a-uns la intelegerea superioara a e#istentei. %parent, parcursul sfarseste in centru, daca admitem ca labirintul este sferic, dar centrul nu este absolut. 6 data a-uns acolo, ona trebuie sa gaseasca o alta poarta pentru a iesi din ratacire. .u este sigur ca iesirea n-ar fi insemnat intrarea in alt labirint, eroul fiind obligat sa repete ratacirea. .u moartea biologica este tragica, ci greseala care a dus la constituirea vietii intr-un labirint al ratacirii din care nu te poti elibera decat prin sinucidere. $ealizata ca o metafora, piesa urmareste devenirea persona-ului, e#perienta sa ontologica. .evoia de comunicare, aspiratia, cautarea identitatii de sine, nostalgia libertatii, dorinta de stablitate, fac din ona un individ superior care incearca sa iasa din labirint crezand in libertate. Cand realizeaza ca aceasta nu e#ista in afara, o cauta in sine, si de aceea se spinteca. 2estul sinuciderii ar putea fi interpretat ca posibilitatea iesirii din "ceva", ca o credinta in sensul ca moartea nu este decat un prag simbolic, un nou capat de drum si nu un sfarsit, drept cunoastere de sine, aceasta fiind forta purificatoare a spiritului. Drama, ca opera e#presionista, ne infatiseaza un erou ar/etipal. "roul traieste in universul fizic al marii, al nondiferentei! sentimentul e#istentei il apasa pentru ca pana atunci se -ucase si faptuise, in ipostaza de /omo ludens si /omo faber. ona devine, apoi, /omo cogitans, care neaga prin logos risipa timpului, comunicand cu universul si descoperindu-se pe sine. Drama ar putea fi considerata simbolica pentru ca pune problema nasterii spirituale sau a renasterii intr-o alta e#istenta. %mplul monolog al lui Marin Sorescu este interesant ca demonstratie a unei problematici filosofice de natura e#istentiala cu privire la raportul dintre individ si societate, dintre libertate si necesitate, dintre sens si nonsens