Omul – fiinţă culturală

În lucrarea sa intitulată „Geneza metaforei şi sensul culturii”,

Blaga susţine că există o diferenţă de esenţă, deci una calitativă,
între om şi animal. Blaga spune că destinul omului este întru mister şi
pentru revelarea acestuia.
Omul, spre deosebire de animal, este cel care creează cultura şi
tocmai aceste creaţii de cultură sunt revelări ale misterului în care
este situată existenţa umană. Revelarea presupune o iluminare şi o
participare la această iluminare. Misterul este rezultat al actului
creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferenţa de natură dintre
om şi animal, prin faptul că numai omul poate intra în contact cu
misterul.
Omul încearcă să-şi reveleze misterul prin două moduri: prin
cunoaştere şi pin plăsmuire. Misterul poate fi revelat mai uşor prin
cunoaştere decât prin creaţie. Blaga face o distincţie între cultură şi
civilizaţie, cultura însemnând existenţa întru mister şi pentru
revelare, iar civilizaţia însemnând existenţa întru imediat şi pentru
securitate, care este mai mult proprie existenţei animalului. Omul
este capabil sa-şi depăşească condiţia imediatului şi a securităţii. El
poate sa-şi jertfească propria existenţă pentru crearea de cultură.
În mod clar pentru aceasta se diferenţiază de animale fiind superior
lui.
Întreg sensul existenţei umane şi deci scopul său, se află în
cultură, prin cultură înţelegându-se operele, simbolurile şi un
ansamblu de valori. Vedem astfel că omul şi-a făurit o lume proprie –
o lume a cunoaşterii în care misterul se dezvăluie celui care este
capabil să-l primească, omul având această capacitate. Prin cultură,
omul îşi descoperă propriul său sens al vieţii. Observăm astfel din
textul lui Blaga, că omul există şi pentru imediat şi pentru securitate,
dar că trebuie să-şi depăşească condiţia aceasta pentru a nu rămâne
la nivelul de animal şi trebuie să se îndrepte spre un nou orizont: întru
mister şi revelare – „Omul spre deosebire de animal, nu există numai
întru imediat şi pentru securitate, ci şi în alt orizont: întru mister şi
revelare. Omul, şi numai el, are în consecinţă un destin creator, care
îi modifică şi dezaxează chiar şi legile biologice”. Astfel, omul
trăieşte într-un dublu orizont, primul orizont este acela care îi
asigură securitate şi orizontul al doilea care este orizontul misterului.
Al doilea orizont, cel al misterului, este propriu doar omului, iar
misterul trebuie revelat, adică făcut cunoscut.
Ca o consecinţă a locuirii într-un asemenea orizont este faptul
că omul este capturat de un destin creator. De aceea omul nu este
împlinit decât atunci când creează căci are nevoie să transmită mai
departe misterul revelat. – „Omul este capturat de un destin creator,
într-un sens cu adevărat minunat; omul este în stare pentru acest
destin să renunţe câteodată chiar până la autonimicire la avantajele
echilibrului şi la lucrurile securităţii”
Pentru că omul nu poate înţelege în totalitate misterul, înţeles
aici ca rezultat al actului creator al Marelui Anonim, îi rămâne totuşi
posibilitatea de a încerca să pătrundă în acest mister. Şi aici
intervine cultura, ca revelare a misterului în care este situată
existenţa umană. Cultura, sau mai bine spus creaţiile de cultură sunt
răspunsul omului la darul revelării misterului, pe care Marele Anonim
l-a dat. De aceea omul nu se poate nega pe sine şi nu poate fii altceva
decât ceea ce este: o fiinţă culturală.