EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII- modernista Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte

din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum Poemele luminii (1919) si are rol de program (manifest) literar realizat insa cu mijloace poetice. Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia) si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalitati de creatie si expresie) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii). Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poetlume si poet-creatie. Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminologiei filosofice ulterior constituite. El face distinctie intre cunoasterea paradisiaca (pe calea ratiunii), misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului si cunoasterea luciferica (intuitiva, din care face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al triarii interioare, al intelectului extatic. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza. Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda in tainele universului, sporindu-le. Creatia este un mijlocitor intre eu (constiinta individuala) si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale cu esenta lumii. Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice, este posibila numai prin iubire (comunicare afectiva totala). Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III; topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice), pauza afectiva. Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele de tinerete. Dar mai ales exprima atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/ poetica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imaginea perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana. Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...]/ Caci eu iubesc/ Si flori si ochi si buze si morminte.. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in particular a universalului. Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor. Prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa- nu strivesc, nu ucid(cu mintea)-, atitudinea poetica fata de tainele lumii- refuzul cunoasterii logice, rationale. Verbele se asociaza metaforei calea mea (destinul poetic asumat). A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii, lumina mea-lumina altora. Metafora luminii, emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa in titlul volumului de debut sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre metafora lumina altora(cunoasterea de tip rational, logic) si lumina mea(cunoasterea poetica de tip intuitiv). Verbele la timpul prezent (prezentul etern si prezentul gnomic), dispuse in serii antonimice cu forme afirmative si negative plaseaza eul poetic intr-o relatie definita cu lumea care sta sub semnul misterului: optiunea pentru o forma de cunoastere poetica.

Antiteza este marcata si grafic pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. In pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt (dar eu) si cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina). Finalul poeziei constituie o a treia secventa cu rol concluziv. Elemente de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente. Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfo-sintactic, plasarea pronumelui personal eu in pozitie initiala si repetarea de sase ori in poezie, sustine caracterul confesiv si (auto)definirea relatiei eu-lume. La nivelul lexico-semantic se observa ca terminologia abstracta, lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoasterii (Stefan Munteanu). Campul semantic al misterului este realizat prin termeni cu valoarea de metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, al lumii taina, intunecate zare, sfant mister, ne-nteles si mai mari. Opozitia lumina-intuneric releva simbolic relatia: cunoastere poetica (prin iubire si creatie)- cunoastere logica. In poezia lui Lucian Blaga limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filosofic secundar. Organizarea ideilor poetice se face in jurul unei imagini realizate prin comparatia ampla a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism. O alta particularitate stilistica este cultivarea cu predilectie a metaforei revelatorie. Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu metrica variabila si cu masura inegala) al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului. Forma moderna este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a idei si a sentimentului poetic. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice. Creatia este un mijlocitor intre eu (constiinta individuala) si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii.