EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

DE LUCIAN BLAGA-1919

Expresionismul este un curent artistic al modernismului, prezent in arte poetice

si poezie, aparut in Germania la sfarsitul sec. al XIX-lea.
‘’Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga apartine
modernismului de factura expresionista prin elanul vitalist si violenta expresiei,
adaugate la elemente moderniste precum : innoirea prozodica, intelectualizarea
emotiei si noutatea metaforei. Poemul a fost publicat in volumul de debut a
autorului, intitulat ‘’Poemele luminii’’ in anul 1919.
O prima trasatura a modernismului prezenta in poezie este reinnoirea prozodica.
Poetul adopta versul liber, fapt ce demonstreaza conceptia lui Blaga, conform
careia lipsa elementelor prozodice clasice ajuta la exprimarea fluxului ideilor si
intensifiarea sentimentelor. Astfel, poemul contine douazeci de versuri libere, de
masuri diferite, majoritatea incepand cu minuscula : ‘’Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii/ si nu ucid/ cu mintea tainele ce le-ntalnesc/in calea mea’’.
O alta trasatura ce permite incadrarea operei in modernisim este utilizarea
metaforei revelatorie, si ca figura de stil predominanta. O prima metafora prezenta
in text este ‘’corola de minuni’’ ce simbolizeaza totalitatea misterelor Universului,
ingloband atat aspecte pozitive, cat si aspecte negative. Prin enumeratia ‘’in flori,
in ochi, pe buze ori morminte ’’ autorul ne prezinta cele doua tipuri de cunoastere
prezente in poezie. Cunoasterea luciferica reprezinta ‘’lumina mea’’, aceasta
aflandu-se in opozitie cu cea de a doua cunoastere, cunoasterea paradisiaca ce
semnifica ‘’lumina altora’’.
Tema poemului este relatia om-univers.
O prima secanta semnificativa pentru tema textului este prima parte a poeziei, in
care apare viziunea eului liric despre lume. Pronumele personal ‘’eu’’ este asezat
in fruntea poeziei, fiind mentionat pe parcursul acestia de sase ori, exprimand
atitudinea protectoare a autorului asupra misterului dar si vehementa cu care se
diferentiaza de ceilalti. De asemenea acesta foloseste negatia verbelor violente :
‘’nu strivesc’’, ‘’nu ucid’’ tocmai pentru a se diferentia si mai mult ca viziune fata
de cei care adopta o cunoastere rationala.
 O alta secventa reprezentativa pentru tema este a doua parte a acesteia, in care
poetul explica efectul atitudinii sale asupra tainelor. Prin linia de pauza din
versurile : ‘’eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-/si-ntocmai cum cu razele ei
albe luna/[…]/ asa imbogatesc eu intunecata zare’’, este izolata o fraza cu rolul
unei comparatii in care cunoasterea luciferica este asociata cu lumina lumii. Astfel
aceasta nu anuleaza intunericul, ci sporeste misterul noptii, la fel cum poetul nu
explica un mister, ci tinde doar sa-l amplifice.
Un element de structura si compozitie relevant pentru tema este structura
poeziei, aceasta fiind impartita in trei secvente lirice. Prima secventa incepe cu
pronumele personal la persoana I ‘’eu’’. Aceasta creioneaza exacerbarea eului
creator. A doua secventa are incorporata in ea o anumita relatie intre lirism si
filosofie, exprimand conceptul de cunoastere prin metafora luminii si chiar
comparatia cu luna. A treia secventa reia conclusiv enumeratia din prima secventa
adaugand latura sentimentala ’’caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte’’