Sunteți pe pagina 1din 3

George Bacovia

(1881-1957)

George Bacovia, pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in septembrie 1881 la Bacau, tatal sau fiind comerciant. Urmeaza cursurile liceului din orasul natal, apoi Facultatea de Drept din Iasi, dar nu profeseaza niciodata avocatura, ci ocupa diferite slujbe cum ar fi cele de copist, ajutor de contabil, referent, bibliotecar. Debuteaza in revista Literatorul a lui Al. Macedonski cu poezia Si toate, semnata B. George, frecventand totodata si cenaclul cu acelasi nume. In volum debiteaza in 1916, cu titlu sugestiv symbolist Plumb. Creatia sa poetica este apreciata cu premii semnificative ale vremii, ca cel acordat de Ministerul Artelor sau de Societatea Scriitorilor Romani. Moare la Bucuresti la 22 mai 1957. Volume de poezii: Plumb 1916, Scantei galbene 1926, Cu voi 1930, Comedii in fond 1936, Stante burgheze 1946 Opera lui George Bacovia este reperezentativa pentru unul dintre cei mai originali poeti romani de dupa Eminescu, despre bacovianism vorbind toti marii noastri critici. Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocventa si mai durabila a simbolismului autohton, cu toate temele, motivele si tehnicile specifice acestui current literar pe plan european. Se regasesc in opera sa poetica toate instrumentele tehnicii simboliste: sugestia, simbolul, corespondetele, muzicalitatea, cromatica, olfactivul, prozodia, precum si temele si motivele ce islustreaza si definesc acest current: conditia poetului si a poeziei, solitudinea, melancolia, spleenul, misterul, evadarea, natura (cu motivul ploiii dezintegratoare si al anotimpurilor nevrotice), nevroza, iubirea deprimanta, orasul sufocant, etc. Bacovia cultiva un symbolism de esenta si nu unul formal, iar starea poetica se transmite cititorului ca trairea interioara, ca fapt de viata.

A. Temele fundamentale ale liricii bacoviene: 1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata fizic si psihic.: a. Mahalaua populata de o lume fizica, aflata in descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor: ploaia, zapada, vantul, frigul, ceata si arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna. ( Sonet ) b. Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez, cu iluminatul electric, iar poetul, alungat din propria sa locuint, este bantuit de obsesii, spaime si nevoreze. ( Singur, Decor ). c. Orasul inspaimantator, periculos pentru viata omului, in care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi scenele de viol. ( In parc)

d. Orasul vazut ca un muzeu al figurilor de ceara este ilustrat in poezia Panorama. 2. Singuratatea (solitudinea) este una din temele predilecte ale lui Bacovia, constituind si principala sa componenta spirituala. a. Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum este la Mecedonski, un spatiu de creatie, sau ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator, generator de spaime. ( Miezul noptii ) b. Dragostea sau actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o tortura pentru poet, care se simte bine numai in intimitatea protectoare a camerei duble. ( Decembre ) 3. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit. a. anotimpurile sunt obsedante si creeaza stari nevrotice ( Moina ) b. apa nu este un symbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie ( Lacustra ) c. zapezi apocaliptice care acopera, astupa, fara posibilitatea scapare, intreaga existenta umana ( Tablou de iarna ) d. primavara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este anotimpul renasterii la viata a naturii, asa cum este in liricare lui Alecsandri sau Cosbuc ( Nervi de primavara ) 4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman. a. Iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la clavir muzica funebra, gemand ca in delir. b. Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret ( Contrast , Unei fecioare) 5. Moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a finite, a existentei. a. senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire ( Plumb ) b. moartea este o dezagregare totala, absoluta a omenirii ( Cuptor )

B. Arta poetica 1. Muzica este una din principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana, deoarece poetul percepe lumea la nivel auditiv, idee sustinuta printr-o larga varietate artistica de sugerare a muzicalitatii, folosind: - instrumente muzicale: clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta, piculina, flautul, fluierul, lira, harfa ( Mars funebru ) - compozitii muzicale ( simfonia, marsul funebru, valsul ), sugerand trairi sufletesti ale poetului ( Mars funebru ) - zgomote diverse: fosnete, scartaituri, tuse, suspine, gemete, soapte ( Nervi de toamna ) - verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de nevroza: strigat, plangand, izbeste ( Lacustra ) - muzicalitatea interioara a versurilor, realizata prin alternarea vocalelor cu consoanele (plumb), prin repetarea unor cuvinte, versuri-refren 2. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic. Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, intre care verdele crud, rozul si albastrul sugereaza starea de nevroza, violetul halucinatia, albul inexistenta, negrul si rosul simbolizeaza moartea. 3. Olfactivul se regaseste ilustrat prin mirosuri puternice, unoeri agresive, exprimate direct sau sugerate ( Armindeni, Cuptor )