De demult

Analiza
De Octavian Goga

Poezia ,,De demult...`` este o elegie caracterizata prin mesianism romantic, prin

tonalitatea trista a imaginii satului stapanit de jale, prin suferitele unei colectivitati
asuprite si prin sentimentul instrainarii. Se apropie de clasicism prin valoarea morala a
portretului preotului, prin stilul epistolar si prin abordarea formulei lirismului obiectiv.
     
Discursul liric construit la persoana a treia sugereaza absenta intimitatii si tendinta
de generalizare proprie clasicismului. Eul liric are capacitatea de disimulare, vorbind
in numele unei colectivitati. Fluenta si armonia discursului valorifica ritmul inconfundabil
al doinei si al baladei populare.
    
In opera sa, Octavian Goga a intentionat sa construiasca o monografie lirica a satului
transilvanean, in care sa vorbeasca in numele colectivitatii (lirismul obiectiv).
     
Tema poeziei este nationala si sociala: imaginea satului stapanit de jale, nefericirea
tragica a unei comunitati exprimata intr-o scrisoare.
     
Motivul central al textului este acela al scrisorii, care reprezinta in text forma de revolta
a oamenilor si mentioneaza rolul asumat de preot ca exponent al constiintei satului.
Motivele precum noaptea, clopotul si strunga ( Tot mai rar s-aud in noapte
clopotele de la strunga ... ) compun un cadru nocturn specific romantismului.
     
Titlul poeziei este format printr-o constructie adverbiala care sugereaza evocarea,
rememorarea unor fapte si a unor personalitati.
     
Versul incipit  Tot mai rar se aud in noapte clopotele de la strunga...  are rolul
de a institui o atmosfera de taina, intarita de regimul nocturn al imaginii poetice. Atat
titlul cat si incipitul fac parte din recuzita romantica.
    
 Simetria textului poetic se realizeaza prin echilibrul compozitional, prin amestecul de
sobrietate si patetism exprimat, prin respectarea formulelor stilului epistolar.
Poezia are 34 de versuri, organizate in 17 distihuri. Versurile, cu sonoritati folclorice,
sunt construite in metru de 16 silabe, cu rima imperecheata si ritm iambic, specific
tonului elegiac al textului.