Tema

Cerinta: Realizati un eseu in care sa argumentati trasaturile romanului

modern, subiectiv si psihologic.

Creația lui Camil Petrescu, ,, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de

război” se încadrează în romanul de tip modern prin faptul că trece de
la tema rurală abordată până atunci de ceilalți scriitori (Rebreanu,
Sadoveanu, Creangă, etc.) la o literatură citadină. Acțiunea romanului se
desfășoară cu precădere în atmosfera Bucureștiului din preajma Primului
Război Mondial dar și în Câmpulung. Tot aici spre deosebire de eroii
tradiționali  de pînă atunci (oieri, țărani etc.), Camil Petrescu creează
eroi intelectuali cărora le realizează o sondare interioară utilizând
procedeul de analiză psihologică. Pe lângă aceasta, autorul utilizează și
tehnici existente în literatura europeană de atunci (urmărind
sincronizarea cu literatura europeană), adoptând în mod special de la
Marcel Proust fluxul conştiinţei (literatura înseamnă consemnarea
propriilor gânduri). Naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de
originalitate aşa că singurul mod real de a cunoaşte este propria
conştiinţă.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este şi un roman

subiectiv prin naraţiunea este la persoana I, naratorul fiind şi personaj al
acţiunii, literatura propusă de Camil Petrescu fiind una autentică, bazată
pe sondarea propriei conştiinţe, a propriului eu: „ nu scriu decât ceea ce
văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele…. (…) Eu nu pot
vorbi onest decât la persoana I.”

Sondarea propriei conștiințe se realizează prin tehnici moderne precum

monologul interior, introspecția sau fluxul conștiinței și conferă
romanului o importantă dimensiune psihologică.

Tema textul narativ este structurata în două părți precizate în titlu,

care indică temele romanului, și în aceelași timp, cele două experiențe
fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist: dragostea și războiul.
Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii dintre Ștefan și Ela, a
doua urmărește experiența de pe front a lui Ștefan din timpul Primului
Război Mondial. Un episod reprezentativ ar fi cel din primăvara lui
1916, când în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei, Gheorghidiu
asistă la o discuție despre dragoste și fidelitate. Povestea unui bărbat
care își ucisese nevasta pe motiv de infidelitate și fusese achitat stârnește
în mintea lui amintirea ultimilor doi ani din viață- căsătoria cu Ela. Un
alt episod este acela al excursiei de la Odobești, ce surprinde trăirile
interioare ale lui Ștefan, măcinat de gelozie datorită flirtului soției cu
carismaticul domn G.

Titlul face referire la natura interioară misterioasă, tainică și

dramatică a personajului prin folosirea termenului de „ noapte” iar
dragostea şi războiul constituie temele și domeniile de experienţă ce-l
marchează adânc şi copleşitor pe acesta.

Perspectiva narativă. Naraţiunea este la persoana I. Ştefan este

naratorul personaj care prezintă acţiunea prin propriii săi ochi, având o
cunoaştere limitată, incertă, aceasta conferind relativitate romanului.
Prezentarea faptelor se realizează prin declanşarea memoriei involuntare
după o discuţie de la popota ofiţerească. Astfel, autorul începe să
prezinte coordonatele vieţii sale familiale din urmă cu doi ani de când
aceasta începe. Prin prezenţa naratorului intradiegetic romanul capătă un
caracter subiectiv.

Acțiune. Construcţia discursului epic. Incipitul este unul modern

conţinând mai multe intrări: Ştefan Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent
contribuie la fortificarea văii Prahovei iar finalul este deschis,
surprinzând despărţirea eroului de tot trecutul său. Secvenţele narative
conturează două planuri narative diferite ca timp de acţiune dar care la
un moment dat se interferează. Romanul începe cu momentul
cantonamentului de pe valea Prahovei, unul al timpului prezent, înainte
de începutul războiului, urmat de începutul poveştii de dragoste proiectat
undeva cu doi ani în trecut („Eram însurat de doi ani și jumătate cu o
colegă de la universitate și bănuiam că mă înșală.”Planul iubirii
surprinde secvenţa prezentării familiei ( soţie tânără, tată mort, mama
văduvă, relaţia problematică cu unchii, moştenirea). Apar apoi
frumoasele momente ale iubirii domestice, secvenţa excursiei la
Odobeşti unde flirtul soției cu dansatorul și avocatul G. (Grigoriade)
aprinde jocul geloziei. Episodul este urmat de o succesiune de despărţiri,
doruri  și  împăcări. În partea a doua a romanului  planul iubirii este pus
în umbră de încordarea  şi disperarea fiinţei umane în apropierea morţii.
Aceasta se descrie în  episodul primului asalt, apoi în momentul trecerii
Oltului urmat de momentul obsesiv al îmbolnăvirii de frig.  Secvenţa
ultimului atac provoacă rănirea lui Ștefan care  în ultima întâlnire cu Ela
se desparte definitiv și irevocabil lăsând în seama soției casele,
obiectele, tot trecutul.